ACUSTICA IN ARHITECTURA

Atingerea scopului propus in salile de auditii(teatre, sali de concerte,auditorii) depinde aproape

exclusiv de felul cum se dezvolta si raspandesc sunetele(muzica, vorbire).
O buna auditie, sau confort acustic, se cere nu numai la acest tip de cladiri ci si la un nivel mai
curent (scoli, birouri, cladiri publice si social culturale).
Pe de alta parte, marirea zgomotului ce caracterizeaza viata moderna, atat in exterior cat si in
interior face sa se nasca aproape la fiecare pas probleme legate de atenuarea sau izolarea sunetului.
Acustica arhitecturala a carei dezvoltare din ultima vreme a fost permisa in special de dezvoltarea
electronicii beneficiaza de aportul unor specialitati(ingineri sau fizicieni). Este necesar insa ca arhitectul sa
fie familiarizat cu problematica ei.
Familiarizare ce va inlesni o colaborare fructuoasa cu specialistii, iar atunci cand acestia nu sunt
solicitati va permite lucrarea unor masuri elementare de precautie pentru realizarea confortului acustic.

OBSERVATIE: In textul notitelor ce urmeaza, notiunile importante sunt semnalate pintr-o linie
in stanga textului. Portiunile de text retrase sunt exemplificari sau elemente auxiliare pentru a permite o
mai usoara intelegere.
1.ACUSTICA FIZICA- proprietatile si caracteristicile fizice ale sunetelor
1.1. UNDELE ACUSTICE – sunt miscari oscilatorii ale unor medii elastice datorate unor forte exterioare.
- ele pot fi percepute prin simtul tactil(vibratii) sau de auz(sunete)
In medii gazoase si lichide apar unde succesive
de comprimare dilatare(fig.01), iar in cele solide pot aperea si
unde de resucire, incovoiere, etc(fig. 02). Aceste unde
se deplaseaza din aproape in aproape cu viteze variabile
in functie de elasticitatea si densitatea mediului.
Particulele din care este format mediul insa nu se
deplaseaza cu unda elastica ci efectueaza o miscare alternativa
de o paret si de alta a pozitiei de echilibru.

1.2. UNDA SONORA SIMPLA. In natura sunetele simple sunt foarte rare,
dar pot fi produse in scop experimental(ex. diapazonul)
1.2.1. VITEZA de propagare a undelor sonore intr-un mediu dat
depinde de calitatile fizice ale acestuia (elasticitate, densitate, temperatura)
1.2.2. Produsul intre densitatea mediului si viteza undei se numeste
rezistenta acustica specifica sau IMPEDANTA ACUSTICA.
Ea determina gradul de reflexie al undelor si proprietatile de izolare
fonica a materialelor.

O unda sonora simpla poate fi reprezentata grafic in mai multe feluri.

- OSCILOGRAMA (fig.1.03) reprezinta desfasurarea in timp si intr-un anume

punct al undelor de comprimare dilatare. Elementele ce se evidentiaz
astfel sunt:

P = perioada – de timp intre 2 comprimari sau dilatari succesive, deci

durata unui ciclu complet

a = amplitudinea – oscilatiilor corpului respectiv

De asemenea se pot reprezenta grafic in spatiu undele de comprimare si

dilatare intr-un anume moment – evidentiindu-se astfel:
λ = lungimea de unda(fig.04) – care este distanta intre 2 comprimari sau
dilatari succesive
In stransa legatura cu perioada este FRECVENTA(f) , determinata de
numarul de perioade pe secunda a sunetului respectiv si care se masoara in
Herti(Hz).
In functie de frecventa, sunetul poate fi reprezentat grafic si prin
SPECTRUL SONOR –fig. 05
Intr-un spectru sonor se etaloneaza pe abscisa frecventele, sunetul
reprezentandu-se printr-o linie verticala in dreptul frecventelor respective, linie
care are o inaltime proportionala cu amplitudinea lui(sau presiunea sau
intensitatea lui – vezi pct.1.4.2.)
Lungimea de unda , frecventa si viteza sunt legate de relatia:
λ =c/f ( λ – lungimea de unda, c- viteza, f- frecventa)
Deci lungimea de unda a sunetelor in aer este in medie:

- La 16Hz : 340/16= 20m

- La 16 000Hz : 340/16 000= 0.02m
1.3.SUNETE COMPLEXE

In mod obisnuit in natura avem de-a face cu sunete ce sunt insumarea unui
nr. mai mic sau mai mare de unde sonore simple.

In cazul insumarii, de exemplu, a 2 unde simple(fig. 06) oscilograma va rezulta

din insumarea (sau scaderea) amplitudinilor celor 2 unde simple.

Iar in spectrul sonor vor aparea in dreptul frecventelor respective linii

verticale avand inaltimile proportionale cu amplitudinea.

Tipurile mai curente de sunete complexe sunt cele:

- MUZICALE(fig. 1.07.1) caracterizate prin

- oscilograme relativ uniforme
- spectre cu frecvente dominante insotie de frecvente suplimentare
armonice care imbogatesc sunetul(de ex. la flaut 3-5, iar la vioara 20-30)

- ZGOMOTELE (fig. 1.07.2.) avand oscilograme si spectre foarte

dezordonate, dar avand, de obicei, frecvente dominante interesante pentru
izolarile fonice.

- POCNETELE (fig. 1.07.3.) caracterizate prin durata foarte scurta(miimi de

secunda)

1.4.PRESIUNE SI INTENSITATE

Undele de comprimare si dilatare determina in mediile elastice

variatii de presiune in plus sau in minus fata de starea de repaos(+p si -p)
denumite „presiuni acustice instantanee”.

Urechea sau microfonul nu pot percepe presiunileacustice instantanee, ci o medie denumita: PRESIUNEA ACUSTICA
EFICACE (masurata in bari).

Orice miscare reprezinta si un transfer de energie. In cazul undelor sonore el este definit de INTENSITATEA ACUSTICA,
ce este cantitatea de energie ce strabate in unitatea de timp unitatea de suprafata, pependicular pe ea.

Se calculeaza in functie de presiune, densitatea mediului, viteza sunetului si se masoara in watt/cm².

De remarcat ca intensitatea sunetului, desi sesizabila de ueche, este foarte mica.

2.6 SENSIBILITATE

Posibilitatea urechii de a deosebi diferențe între sunete nu este aceeași pentru frecvențe și pentru nivel sonor.

Dacă este suficientă o schimnbare de 0,35-1% a frecvenței pentru ca ea să fie sesizată de ureche, în ceea ce privește tăria, este
necesară o creștere sau o scădere de 20-25%. Cum creșterea nivelului sonor cu un Dbel corespunde unei creșteri a intensității cu
26% se consideră de obicei că treptele posibil de sesizat de ureche sunt aproape de cele 140 ale scării Decibelilor. De remarcat însă
că o creștere de 26% (adică 1 decibel) reprezintă la nivelul de 20 Db – aproximativ 26 unități (fig.7) iar la 80 DB – același 1 Decibel
reprezintă o creștere a intensității fizice cu aproximativ 26.000.000 unități de referință.

FIG 2.05 CURBE DE PONDERE PE FRECVENȚE A SUNETELOR. (PENTRU

SONOMETRE)

2.7

DECIBELI PONDERAȚI A, B, C.

Pentru a urma măsurători și comparări a nivelurilor unor sunete (în special

zgomote) într-un mod cât mai apropiat de perceperea lor subiectivă, se folosesc
sonometre care cu ajutorul unor filtre acustice ponderează nivelul sonor al
componentelor de diferite frecvențe conform unor curbe standardizate de tip A,
B, sau C. (fig. 2.05). În mod obișnuit se utilizează decibeli ponderați conform
curbei A și notați cu dB(A).

FIG 2.06 EFECTE PSIHICE ȘI FIZIOLOGICE ALE SUNETELOR. EXEMPLE DE SUNETE

DIN NATURĂ

2.8

TĂRIA SUNETELOR ÎN NATURĂ

Pentru a exemplifica tăria diferitelor surse de sunet din natură, fig

2.06 reprezintă o scară a lor.

Ea este în linii mari valabil etalonată atât în foni cât și în decibeli.

sau dB (A)

De remarcat că peste 80-90 Db o expunere îndelungată la zgomot

provoacă nu numai tulburări psihio-fizice ci și leziuni ale urechii, iar
la sunete mai puternice și a altor organe.

2.9

ÎNSUMAREA SUNETELOR – EFECT DE ACOPERIRE (MASCARE)

Pentru a afla nivelul sonor rezultat din însumarea a două sau mai
multe sunete, nu este bineînțeles posibilă o simplă adunare. Datorită scării
logaritmice a decibelilor, însumarea a două sunete de același nivel dă un
sunet cu 3 dB mai mare (diferența de nivel este aceeași între 100 și 200
viori.)
 Dacă nivelele sunetelor adunate diferă, preponderent va fi întotdeauna cel cu un
nivel mai mare. Prin adunarea a două sunete având 80 dB și 60 dB, rezultă în
mod practic un sunet de ~80 dB (sau foni). Deci în mod practic se aude numai
sunetul mai puternic. Acest fenomen a fost denumit efect de mascare sau de
acoperire.

În același timp însă, pentru ca un sunet oarecare util să devină inteligibil pe

deasupra unui zgomot perturbator, tăria lui trebuie să fie apreciabil mai mare, în
special la nivelele mai reduse. (fig. 2.07). Fenomenul este important în încăperile
cu destinație acustică.

FIG 2.07 DIFERENȚA DE TĂRIE SONORĂ NECESARĂ PENTRU CA SUNETUL

ACOPERITOR SĂ FIE CLAR AUZIT

Astfel se explică de ce devin supărătoare noaptea sau în locuri liniștite sunete

care altfel uneori nici nu sunt auzite.

Sau de ce (fig 2.08) un perete între două încăperi poate deveni insuficient ca
izolare fonică atunci când zgomotul de fond scade.

FIG 2.08 INFLUENȚA ZGOMOTULUI DE FOND ASUPRA PERCEPERII ZGOMOTELOR

IZOLATE

1.4

PRESIUNE ȘI INTENSITATE

Undele de comprimare și dilatare determină în mediile elastice variații de

presiune în plus sau în minus față de starea de repaos (+ p și - p în fig. 1.01 și
1.03) denumite „presiuni acustice instantanee”.

Urechea sau microfonul nu pot percepe presiunile acustice instantanee ci o medie denumită:

PRESIUNE ACUSTICĂ EFICACE (măsurată în bari)

Orice mișcare reprezintă și un transfer de energie. În cazul undelor sonore el este definit de INTENSITATEA ACUSTICĂ care este
cantitatea de energie ce străbate în unitatea de timp, unitatea de suprafață, perpendicular pe ea.

Se calculează în funcție de presiune, densitatea mediului, viteza sunetului – și se măsoară în Watt/cm2, sau erg./s.cm2.

De remarcat că intensitatea sunetului, deși sensibilă la ureche , este foarte mică. (Astfel, în ipoteza că s-ar transforma în energie
electrică – energia sonoră realizată de toți locuitorii orașului București vorbind cu glas tare, ar permite funcționarea unui bec de
numai 10-15 w)

INTENSITATEA ACUSTICĂ – cantitatea de energie ce străbate în unitatea de timp, unitatea de suprafață, perpendicular pe ea.

LEGEA WEBER – la o creștere logaritmică a excitației (intensității) avem o creștere aritmetică a senzației sonore.
 3. ACUSTICA SPAȚIALĂ

3.1

PROPAGAREA SUNETULUI

Presiunea și deci intensitatea acustică scad odată cu depărtarea de sursă. Pentru

surse punctuale de exemplu se poate scrie raportul Id=K I/d2 (K = o constantă de
proporționalitate)

Transpusă în scara logaritmică a decibelilor scăderea nivelului sonor cu distanța

devine

Ld = Li – 20 log d Li= nivel la sursă; Ld= nivel la dist. D

Ceea ce înseamnă că la fiecare dublare a distanței nivelului sonor scade cu 6dB (20
log2 = 6 aprox.)

SURSE SONORE FIG 3.01

SURSE LINIARE SAU ÎNȘIRATE FIG 3.02

În cazul surselor liniare însă, sau înșiruite ca în cazul zgomotului circulației pe străzi,
scăderea nivelului sonor este mai puțin rapidă și este bineînțeles influențată și de
caracteristicile solului. (fig. 3.02)

Ld = Li – K lo log d (K variabil în funcție de sol)

(adică cca. 3-4 dB pentru dublarea distanței)

În cazul distanțelor foarte mari intervine absorbția moleculară a aerului care este mai
puternică la frecvențe înalte. (de aceea sunetul buciumului și în general sunetele joase
se aud la distanțe mai mari)

Până acum s-a discutat despre propagarea sunetului în medii materiale omogene.

Ne interesează însă și fenomenele care apar la trecerea sunetelor dintr-un mediu în

altul și în special la întâlnirea sunetelor aeriene cu un corp solid.

3.2 REFFLEXIE

Fenomenul este analog reflexiei luminii cu deosebirea că lungimea de undă a luminii

este de ordinul micronilor, iar a sunetului de ordinul centimetrilor și chiar metrilor.

Pentru simplificarea discuției – deși este vorba de UNDE – vom trata sunetele, având în
vedere mișcarea lor, ca RAZE SONORE.

La trecerea dintr-un mediu în altul o parte din raza sonoră se va REFLECTA iar alta se va
REFRACTRA pătrunzând în obstacol, deci raza reflectată va avea o intensitate mai mică
decât cea incidentă. (problemă tratată mai dezvoltat în capitolul 4). După cum știm din
optică, unghiul de incidență va fi egal cu unghiul de reflexie.

Dacă suprafața estre PLANĂ (fig. 3.0, 3.1) razele reflectate vor părea unui ascultător că
provin de la o sursă (S1) simetrică cu sursa reală (S).

Pe o suprafață convexă (fig. 3.03.0) razele sonore reflectate vor fi divergente, fenomen
care după cum vom vedea
 Daca .... razele reflectate vor avea .... Intr-o incapere CIRCULARA, DE
EXEMPLU (Fig. 3.04A) cu o sursa sonora situata aproape de centru, razele
sonore vor fi focalizate intr-o zona aproximativ simetrica fata de centrul
cercului.

Iar daca sursa este mai apropiata de perete vor aparea asa zisele
UNDE TÂRÂTOARE (?), in centru ramanand un gol. La un perete PARABOLIC
(Fig. 3.04 B), razele reflectante ale unei surse sonore situata in focar vor fi
paralele (fenomen utilizat pentru ecrane "reflectoare") de sunet. Imediat insa
Fig. 3.04 REFLEXII IN INCAPERI CIRCULARE
ce sursa nu mai este in focar vor aparea sau focalizari, sau unde târâtoare.
(A) SI PARABOLICE (B)

- in unele statii ale metroului din Paris, avand in sectiune o bolta Ascultator
semicirculara placata cu faianta se poate vorbi comod de pe un peron pe
celalalt cu tot zgomotul de fond relativ ridicat, gratie dublei focalizari
produse de bolta. (Fig. 3.06)

- un alt exemplu ar fi productia sonora a ghizilor, in tamburul

bisericii Sf. Petru (Diametrul = 43,5 m), care tinand ceasornicul de buzunar
aproape de peretem trimit vizitatorii in punctul diametral opus (Fig. 3.05). In
acest punct, datorita undelor târâtoare tic-tacul ceasornicului care are o Ceas
intensitate sonora de aproape 1000 de ori mai mica decat vocea omeneasca,
se aude foarte clar. Fig. 3.05Drumuri parcurse de sunetul
ceasului in tamburul Cupolei Catedralei Sf.
Pentru ca fenomenul reflexiei sa nu fie alterat, se considera ca Petru
asperitatile trebuie sa mai mici de 1/10 λ (pentru vorbire de exemplu 20-
25cm).

3.3 DIFRACTIE (DISPERSIE)

Considerand obstacolele intalnite de sunete ca suprafete sau volume

de dimensiuni finite, trebuie sa tinem seama si de difractie (uneori numita si
Fig. 3.06 Reflexie cu dubla focalizare in
dispersie) fenomen datorat faptului ca fiecare particula din mediul in care se statiile metroului din Paris
deplaseaza undele sonore constituie un centru de vibratie (Principiul lui
Huygens). A. Obstacole
de mari
Difractia este mai mare la frecvente joase si influenteaza atat dimensiuni
reflexia cat si "umbra" sonora la marginea si in spatele obstacolelor. (Fig.
B. obstacole de
3.07A)
dimens. medii;
reflexie si
In cazul unor obstacole cu dimensiuni apropiate de lungimea de
umbra sonora
unda a sunetului (Fig. 3.07 B) reflexia este partiala si difuza, iar umbra difuza
sonora este foarte redusa.
C. Obstacole de
Iar obstacolele de mici dimensiuni (mici in raport cu lungimea de dimens mici,
unda) sunt in mod practic ocolite de undele sonore fara ca acestea sa fie reflexia si
influentate (Fig. 3.07 C). umbra sonora
nu exista
In sfarsit golurile (de exemplu in pereti sau plansee) oricat de mici
constituie adevarate surse secundare de sunet, fenomenul find foarte D. Goluri in
important si in acelasi timp neplacut in izolari acustice (Fig. 3.07 D). pereti, ecrane
sau plansee.

Fig. 3.07 Reflexie si Difractie

 3.4...........

La insumarea undelor (...) am vazut ca acestea se pot slabi sau

intari reciproc.

Important si in acelasi timp periculos este fenomenul de UNDE

STATIONARE, care poate aparea atunci cand doua trenuri de unde de
ACEEASI FRECVENTA se propaga in directii opuse.

Datorita insumarii amplitudinilor exista unele puncte in care

sunetul se aude mai tare si alte puncte in care se aude foarte putin.
(maxime si minime ce raman pe loc).

Fenomenul este mai complex datorita frecventelor, amplitudinii

si directiilor diferite dar, poate aparea de obicei in sali de forma foarte
regulata si intre pereti paraleli.

3.5 ECOU

Intr-un spatiu oarecare, (fig. 3.08) la urechea unui ascultator

sunetele pot ajunge direct sau pe cai ocolite (deci intarziate), dupa una
sau mai multe reflexii.
Fig. 3.08 Reflexii in incaperi
Sunetele reflectate care sosesc in timpul persistentei subiective a
senzatiei sonore produse de sunetul direct, intaresc acest sunet. o
intarziere mai mare duce la aparitia senzatiei de ecou.
Fig. 3.09
Decalajul maxim considerat acceptabil pentru vorbire este de 50
m/sec. (microsecunda + 1/1000 sec) sau 1/20 secunde.

Pentru muzica, unii autori accepta si 1/15 secunde deoarece

schimbarile de sunete se fac mai rar.

Deci la o viteza de ̴ 340m/sec. diferenta de drum parcurs intre

unda directa si cea reflectata este de maxim 17 m (Fig. 3.08 A).

Importante sunt prima si uneori a doua reflexie deoarece

urmatoarele sunt prea slabe pentru a fi sesizate.

3.6 ECOUL DE FLUTURARE:

Pentru salile de auditii este unul dintre cele mai neplacute

fenomene.

Atunci este posibila o oscilatie dus intors a undelor sonore intre

doi pereti reflectanti paraleli sau pe trasee mai complicate. (Fig. 3.09, Fig.
3.10)

Daca celelalte sunete reflectate se stimg mai repede, fenomenul

se percepe ca o coada pulsatorie a sunetului, care mai poate fi
combinata cu fenomenul de interferenta dand nastere la distorsiuni
neplacute.
Fig. 3.10 ECOU DE FLUTURARE INTRE TREI
SUPRAFETE NEPARALELE
 3.7 FENOMENE DE REZONANTA:

Diverse corpuri in contact cu vibratiile sonore incep de

asemenea sa vibreze.

Vibratiile devin maxime cand frecventa sunetului coincide

cu frecventa proprie a corpului respectiv (fiecare corp are o
frecventa proprie determinata de proprietatile fizice si de
dimensiunile sale).

Fenomenul se numeste REZONANTA si se intalneste si in

Fig. 3.11 REZONANTA VOLUMELOR DE AER
alte domenii ale tehnicii.

Corpurile solide absorb energie de vibratie intarind sunetul

in detrimentul duratei.
Fig. 3.12 SCHEMA COMPORTARII
Lemnul, in plus raspunde vibratiilor excitatoare si cu sunete UNDELOR AERIENE IN CONTACT CU UN
avand frecvente armonoce si care imbogatesc sunetul primar. De OBSTACOL - PERETE SAU PLANSEU
aceea lemnul este mult mai folosit pentru realizarea de instrumente
muzicale si in tratamentele salilor de auditii.

Sunetul unui diapazon rezemat de un perete de caramida

este mai puternic , dar de 2-3 ori mai scurt decat in aer.

Acelasi diapazon, asezat pe lemn da un sunet si mai puternic

dar de 20-25 de ori mai scurt decat in aer.

Fenomene de rezonanta se produc si in volume de aer

delimitate de pereti mai subtiri sau mai grosi (vezi instrumentele de
suflat) Fig. 3.11 .

Cand peretii sunt subtiri emergia sonora absorbita este

redata cu o prelungire in timp. (se pare ca acesta era scopul unor
vase de bronz denumite Ekheia, care erau asezate pe gradenele
unor teatre antice).

Daca volumul de aer este inglobat intr-un perete masiv

energia absorbita este cedata acestuia (vezi rezonatorii. pct. 3.8.3.3)

3.8 COMPORTAREA UNDELOR AERIENE IN CONTACT CU

OBSTACOLELE

3.8.1.

Stim ca in momentul reflexiei energia sonora reflectata este

mai mica decat cea incidenta, o parte din ea fiind retiuta de acesta.
Sa vedem mai in detaliu ce se intampla. Considerand un perete oarecare
simplu (Fig. 3.12) si o baza sonora de energie Ei constatam ca sunetul il poate
strabate in 3 moduri principale:

1. Prin unde aeriene neintrerupte Etp

2. Prin dubla refractie Etr

3. Prin vibratii de ansamblu ale peretelui Etv.

 3.8.1.1

Strabaterea sunetelor prin unde aeriene neintrerupte, apare atunci

cand peretele are pori, neetanseitati sau goluri si este bineinteles
proportionala cu procentul si dimensiunile golurilor sau porilor.

O parte din energie este disipata prin transformarea in caldura

datorita frecarii intre particulele de aer sau particulele solide. (Ed. Fig. 3.12)

De exemplu intr-un perete de 7,5 cm grosime, de 10 mp. o gaura de 8 cm2 lasa sa treaca tot atata energie
sonora cat intreg peretele.

Ba mai mult, presupunand un perete perfect etans la sunet, printr-o gaura de 8 cm2 un zgomot de 80 dB (de
exemplu un difuzor functionand tare) strabate da un zgomot de 40 dB suficient cat sa fie neplacut. Iar un gol de 8
cm2 se reakizeaza cu o fisura de 2 mm si lunga de 4 (...?))

3.8.1.2

Strabaterea prin dubla refractie. O alta parte din energia incidenta se reflecta in interiorul peretelui prin
transmiterea vibratiei de la particula la particula si in continuare este partial reiradiata inapoi, partial transmisa in
lungul peretelui si partial se refracta a doua oara dincolo de perete. Cantitatea de energie transmisa depinde de
raportul intre impedantele celor doua medii si este asa de mica incat de obicei nu se ia in considerare. (intre aer-
caramida aproximativ 0,0000004 din energia incidenta)

3.8.1.3

Strabaterea prin vibratii de ansamblu ale peretelui.

Sa ne amintim ca undele sonore sunt miscari de o anumita amplitudine ale moleculelor de aer.

La intalnirea lor cu o bariera vor incerca sa o puna in vibratie ;cu cat bariera este mai grea se va pune mai
greu in miscare datorita inertiei. Am vazut la punctul 1.1 ca aceste vibratii pot fi de diferite feluri, in ansamblu insa
intreg peretele (ecranul sau planseul)va actiona ca un piston sau ca o membrana de difuzor punand la randul lui in
vibratie aerul din cealalta incapere.

In special, in cazul unor pereti etansi, aceasta este calea cea mai importanta de traversare a energiei sonore.
Bineinteles, o parte din energia de vibratie este reiradiata in prima incapere, alta parte este disipata si in sfarsit o
alta parte este transmisa altor elemente de constructie adiacente (prin vibratii sutructurale) Fig. 3.12

3.8.2 ABSORBTIE

Daca vom considera obsacolul in discutie numai ca supr. delimitatoare a primei incaperi (Fig. 3.12) putem
considera ca toata energia care nu a fost reflectata, a fost "absorbita" de obstacol

Ei -Er = Ea sau Ea= Et+Ed+Ecs

3.8.2.1 COEFICIENT DE REFLEXIE, COEFICIENT DE ABSORBTIE

Er
Raportul intre energia reflectata si cea incidenta a fost numit coeficient de reflexie = 0 ÷1
Ei

Tinand seama de cele discutate anterior pentru ca obstacolele sa fie reflectante de sunet trebuie sa nu fie
poroase, sa fie cat mai grele si masive.
Ea
Inversul coeficientului de reflexie este "coeficientul de absorbtie" (sau α) = = 0 ÷1
Ei
 O fereastra deschisa de exemplu prin care sunetul nu se mai intoarce are un coeficient de absorbtie egal cu
1. Diferite alte materiale sau structurifonoabsorbante au coeficienti de absorbtie subuintari si pe cat posibil mai
apropiati de 1. Dupa cum vom vedea mai departea, absorbtia variaza in functie si de frecventa sunetelor incidente.
3.8.3 MATERIALE SI STRUCTURI FONOABSORBANTE 3.13 MATERIALE POROASE
APLICATE PE SUPORT
MATERIALE POROASE (3.8.3.1)
La aceste materiale, absortia se realizeaza prin strabaterea undelor prin porozitati cu
PLACI POROASE PLANE TENCUIELI
transformarea unei parti in caldura (pct 3.8.11) .
SAU CU CANELURI
Este necesar insa ca porii sa comunice intre ei si cu exteriorul. (polistirenul celular de
exemplu, desi este poros, nu este un material fonoabsorbant).
De asemenea, in lipsa porilor, o suprafata cu denivelari sau rugozitati nu este
fonoabsorbanta. (nu "sparge" undele sonore cum uneori gresit se crede).

Suprafetele poroase se pot realiza prin aplicarea:

I. Direct pe perete sau tavan (fig. 353) sub forma de :
A. VARIATIA ABSORTIEI CU
1. TENCUIELI POROASE, sprituite sau stropite cu asbest, vata minerala, verziculit
GROSIMEA
sau din ipsos poros
2. PLACI MATERIALE POROASE (vata minerala, ipsos, fibrobeton, PFL poros) de
obicei lipite
Absortia este buna la frecvente mari, dar mai slaba la frecvente joase (fig 3.13 B)
De asemenea, absortia creste cu logaritmul cresterii grosimii (deci grosimile prea mari sunt
neeconomice fata de sporul de absortie obtinut) (fig 3.13 A)
Perforarea partiala, inteparea, canelarea sau alt mijloc de marire a suprafetei aparente, duc
la marirea absortiei. (vezi si prismele fonoabsorbante de la camerele surde, cap.9)
B. VARIATIA ABSORTIEI CU
FRECVENTA
II. Aplicarea departata de suprafata rigida ajuta la imbunatatirea absortiei la frecvente Fig 3.14 MATERIALE POROASE
joase (fig 3.14 A,B) deoarece intra in joc efectul de membrana. (vezi pct. 3) ASEZATE CU SPATIU DE AER
Se pot realiza astfel si tavane atarnate la oarecare distanta de planseu avand un scop
multiplu: plastic, fonoabsortie, iluminat artificial si masoare a unor instalatii (fig 3.14 A)

Protejarea materialelor poroase cu panza, sipci, tapete sau placaje perforate este necesara
la pereti si uneori la tavane pentr u evitarea degradarii lor. Intretinerea este destul de
dificila, iar eventualele zugraveli sau vopsitorii trebuie sa fie, de asemenea , poroase.

MEMBRANE VIBRANTE
Se folosesc ca materiale membrane ELASTICE (din placaj, carton, materiale plastice sau chiar
vopsita) prinse solidar pe un schelet de lemn (fig 3.15 A)
Absortia se realizeaza prin cedarea usoara in vibratii de ansamblu (vezi pct. 3.8.1.3), vibratii
ce sunt transmise peretelui suport masiv, care altfel ar fi reflectant. O parte din energie este
disipata prin frecari interne din incovoiere, la prinderea membraelor si in spatiul de aer care B. VARIATIA ABSORTIEI CU FRECV.
(ABSORTIA ESTE MAI BUNA LA FECV. JOASE
actioneaza ca un tampon.
DECAT LA PLACILE FARA STRAT DE AER)
Absortia - in general mai mare la frecvente joase- depinde de frecventele de rezonanta ale
ansamblului. De aceea, prin modificarea rigiditatii, a greutatii si a dimensiunilor membranei,
Fig 3.15 MEMBRANE VIBRANTE
precum si a grosimii stratului de aer, se pot modifica coeficientii de absortie (fig 3.16 B)
4. IZOLARE 4.1 SUNETE AERIENE
SCHEMA COMPORTARII UNDELOR AERIENE
INDICI DE ATENUARE 4.1.1
IN CONTACT CU UN OBSTACOL- PERETE
Revenind la schema comportarii suneteor aeriene in contact cu corpurile solide (fig 3.12), sa SAU PLANSEU
ne ocupam de data aceasta de energia care a strabatut in partea cealalta.
Izolarea realizata de elementele despartitoare de constructie este rapotul intre energia
incidenta si cea transmisa.
El a fost denumit INDICE DE ATENUARE SONORA si este definit de relatia
𝐸𝑖
R = 10 log
𝐸𝑡
iar exprimat in decibeli si tinand seama numai de elemntul despartitor propriu zis
R = Li - Lt (L1- L2)

PERETI SIMPLI (4.1.2)

Am vazut ca energia sonora strabatuta prin dubla refractie este neglijabila si ca pentru
evitarea transmisiei prin sunete aeriene neintrerupte, este esentiala evitarea oricaror gauri
sau pori.
(Un perete din fibre de lemn aglomerate de 7 cm grosime are un indice R de
numai 4 dB. Prin simpla tencuire, R ajunge la 36 dB)
In ipoteza unor pereti etansi, indicele de atenuare ramane influentat numai de
VIBRATIILE DE ANSAMBLU. (fig 3.12)
La pereti intr-un singur strat, omogeni, el creste proportional cu cresterea LOGARITMULUI
GREUTATII pe unitatea de suprafata. (Legea masei fig 4.01), deoarece inertia ansamblului
se opune intrarii in vibratie.
Din fig 4.01 se poate vedea ca aceasta crestere a masei este eficienta la greutati mai mici,
dar este neeconomic de exemplu sa dublam greutatea de la 500 la 100 kg/mp pentru a
obtine un spor de numai 7 dB.

Indicele de atenuare R variaza si in functie de frecventa. Teoretic (fig 4.02) variatia ar trebui
sa fie conform liniei A. De fapt, ea va fi dedesubt si se va indepata de curba teoretica in
special in zona frecventeor inalte datorita vibratiilor de ansamblu ale peretelui, favorizate
de rigitate si elasticitate.

In pereti iau nastere (vezi fig 4.02?)

-vibratii fortate intretinute de undele sonore
-vibratii libere datorate frecventei proprii a peretelui
Amandoua sunt franate de rezistenta la incovoiere a peretelui si, in plus, se atenueaza
reciproc.
Daca insa, la un anumit unghi de incidenta al razelor sonore, cele 2 frecvente coincid, ele se
vor insuma, iar transmisia sinora va fi foarte puternica (este vorba de efectul de rezonanta).

Teoretic, aceasta suprapunere a frecventelor poate duce la vibratii foarte mari. Se

pot astfel explica teoretic paharele afaramate de unii cantareti exersati sau legenda
biblica a zidurilor de cetate daramate cu sunete de trambite.
Problema efectelor mecanice datorate rezonantei este mai putin importanta la
sunete, putand sa capete , insa, aspecte grave la trepidatiile produse de motoare. Fig 4.02 VARIATIA INIDICELUI DE
Prima frecventa de rezonanta se numeste FRECVENTA LIMITA deoarece mai exista si alte ATENUARE IN FUNTIE DE FRECV.
frecvente proprii superioare, mai putin periculoase insa. LA PERETI SIMPLI OMOGENI DE O
in zonele fecventelor de rezonanta, indicele de atenuare scade foarte mult.(fig 4.02 curba B) ANUMITA GEOMETRIE
 Frecventa limita este in functie de elasticitate, rigiditate, densitate, viteza
sunetului, grosimi etc. . Din acest punct de vedere, materialul ideal pentru izolari
fonice ar trebui sa fie foarte greu si in acelsi timp sa aiba o rigiditate cat mai mica.
(cum este de exmplu plumbul).
Cei mai periculori sunt peretii subtiri (2-4 cm) din materiale usoare - la care ne
putem astepta la surprize. La pereti mai grosi din beton, caramida, frecventa limita
de gaseste de obicei sub 100 Hz. Raman frecventele proprii suprioare care sunt mai
putin suparatoare.

Si materialele POROASE pot realiza o izolare acceptabila cu conditia ca suprafata lor sa fie
etansata (tencuiala, tapet) si sa fie stapanita frecventa limaita (vezi pct 4.1.5)

4.1.3 INDICE DE ATENUARE IN SITU R'

Fata de masurarile din laborator, indicii se atenuare sonora al elementelor de
compartimentare la locul de motaj sunt mai mici. Acest fapt se datoreaza cailor colterale de
transmisie prin conductie solida (fig 4.03)
Indicele de atenuare "in sutu" al elementelor de compartimentare este de obicei cu 2-4 dB
mai mic decat cel masurat in laboratoare.

4.1.4 PERETI DUBLI

In cazul in care obtinerea atenuarii fonice necesare ar duce la greutati foarte mari, solutia
cea mai simpla este dblarea peretelui ( fig 4.04, indicele R crescand astfel simtirot)

Imbunatatirea atenuarii adusa de stratul de aer nu se datoreaza bineiteles vreunor calitati

fonoizolante a acestuia, c faptului ca cei doi pereti vibreaza separat si teoretic atenuarea
rezultata va fi suma indicilor de atenuare individuali. Datorita reflexilor succesive, a
rezonantei lamei de aer si a ansamblului, precum si cailor colaterale se strabatere a
sunetului, indicele va fi mai mic.
Diagrama din fig 4.05 da (u un grad destul de mare de aproximare datorita complexitatii
fenomenului) imbunatatirea atenuarii adusa de straturi de aer de diferite grosimi.

Indicii reali de atenuare sonora sunt deasemenea mai mici datorita cailor laterale de
transmisie a sunetului (fig 4.05) prin planseu - tavan si evetuali adiacenti.
Caile 2 si 3 (fig 4.06) pot fi micsorate prin marirea masivitatii elementului de incastrare
(perete sau tavan).
Calea 4 este greu se evitat si nu are legatura directa cu problema in cauza.
Pentru caile 2.3. si 4, ideal esre un rost, deci o intrerupere TOTALA pe traseul undelor
sonore (fig 4.07)
Recomandari de alcauire a peretilor dubli fonoizolanti:
a) gol de aer cat mai aproape de 10-12cm
b) peretii sa fie, daca este posibil, de grosimi diferite pentru cele 2 frecvente limita sa
nu se suprapuna (fig 4.09-10)
c) cel putin un perete sa fie tencuit pe ambele fete (etansare)
d) introducerea la interior al unui strat fonoabsorbnat poros ( vata minerala sau vata de
sticla) care sa atinga, daca se poate, doar unul din pereti, imbunatateste izolarea
chiar unui spatiu de aer de 4-5 cm (fig 4.09, 4.10)
e) atentie foarte mare la PUNTI SONORE care pot aparea la orice contact solid intre cei
doi pereti (tencuiala, caramida, instalatii). Puntile sonore sunt foarte periculoase
deoarece transmit direct vibratiile sonore anuland efectul spatiului de aer (5 fig 4.06)
Inginerul francez g.Lyon chemat ca expert in legatura cu transmiterea unor
zgomote intre 2 case alaturate, a descoperit ca de vina erau o serie de grinzi de
lemn incastrate in peretele casetat vecin. Dupa sprijinirea si taierea lor, situatia
nu s-a imbunatatit radical, pana la descoperirea si inlaturarea unui bulon de
dulgherie in contact cu ambele structuri.

FIG 4.09 PERETI DUBLI

DE GROSIMI DIFERITE

4.1.5 PERETI COMPUSI CU MATERIALE USOARE

a) O prima posibilitate este aceea de a captusi un perete greu cu un al 2-lea strat din
materiale poroase cu sau fara un schelet de sustinere (fig 4.11)

fig 4.10 PERETI GREI COMPUSI CU MAT. USOARE

1.PERETE GREU
2.TENCUIALA
3.MATERIAL POROS,PLACA POROASA
4.SCHELET SUSTINERE
5.ETANSARE
b) Pereti dubli sau multipli din materiale usoare 1. schelet comun lemn
2. schelet separat pentru cei doi
In fig.4.12 sunt prezentate cateva sisteme de asemenea pereti la care principiile de baza
pereti
sunt:
3. placi rigide poroase, PFL
- alcatuirea din straturi multiple eventual diferite, de materiale cu rigiditate mica poros, scanduri ...
4. saltea vata minerala
(PFL, ipsos)
5. tencuiala sau PFL dur
- etanseitatea suprafetelor pentru a impiedica trecerea undelor sonore directe (etansaza)
- legaturi intre diversele membrane cat mai putine si mai elastice 6. spatii aer
- legaturi cu peretii adiacenti, pardoseala si tavan ETANSE si ELASTICE
- intercalarea de straturi fonoabsorbante jucand si un rol de insonorizare a
membranelor subtiri
- cand este posibila, marirea greutatii

FIG. 4.12 cateva variante de

principiu de pereti din
materiale usoare
A. Materiale poroase
autoportante
B. Materiale poroase cu schelet
C. Placi etanse pe schelet

1. Placi PAL sau gipscarton

2. Schelet lemn
3. Schelet metalic, de obicei tabla
ambutisata
4. Vata minerala sau vata de sticla sau
PFL poros

4.16. USI SI FERESTRE

Golurile din pereti sunt totdeauna din punct de verere al izolatiei fonice o problema
destul de complicata.

Ele reprezinta puncte delicate deoarece

- Inchiderea lor se realizeaza cu materiale usoaresi subtiri
- Sunt neetanse
Ce se poate face totusi pentru realizarea unui indice de atenuare sonora acceptabil?

4.1.6.1 USI

1 - Ameliorarea la maximum a etanseitatii prin marirea numarului de praguri, prevederea

lor cu garnituri din cauciuc sau materiale plastice a tuturor rosturilor inclusiv a
pragurilor de jos sau tratarea fonoabsorbanta a suprafetelor de contact intre partile
mobile si fixe.

2 - Marirea greutatii proprii ( lemn masiv, PAL, metal, plumb)

17
 3 - Alcatuirea din straturi multiple din materiale diferite intercalate cu materiale
fonoabsorbante ( vata minerala, PFL poros).

4 - Usi din doua foi cuplate elastic si cu spatiul umplut cu vata minerala sau PFL poros ( fig.
4.14.A)

5 - Usi duble cu “tambur de liniste” pe cat posibil mai distantate ( fig. 4.14.B) captusite cu
materiale absorbante catre interior.

Captusirea impiedica vibratia usii, reflexiile succesive intre cele doua foi si micsoreaza
influenta rezonantei spatiului de aer.

6 - Prevederea unor incaperi TAMPON tratate

corespunzator ( cu absorbtie totala cat mai mare)
(fig.
Usi duble cu suprafetele tratate
fonoabsorbant la interior

4.15)

4.1.6.2 FERESTRELE

Au un indice de atenuare R, in functie in special de grosimea si calitatea

sticlei. Din acest punct de vedere se prefera cristal de 6-10 mm grosime.
Dublarea este bineinteles utila cu conditia realizarii unui spatiu de aer cat
mai mare.

Si la ferestre apare rezonanta spatiului de aer si in plus cea a ansamblului

sticla aer. Este de aceea utila tratarea fonoabsorbanta a conturului tocului
spre interior.

Foarte importanta este bineinteles si la ferestre ETANSAREA. De aceea

Usa fonoizolanta la camera insonora pentru
audiometrie a spitalului „Alexandru Sahia”
Bucuresti
singura solutie intr-adevar eficace este fereastra fixa.
Coeficientii R, variaza in functie de factorii mentionati mai sus. De
exemplu

- o fereastra simpla obisnuita are R = 25 dB

- o fereastra simpla fixa = 35 dB
- ferestre fixe duble de 6mm grosime cu un spatiu interior de 15 cm tratat special 50-60 dB.

Un caz special il reprezinta VIZOARELE intre incaperi separate acustic (la studiouri radio, cabine regie, laboratoare, etc.) fig 4.17

Ele se realizeaza de obicei cu 2-3 randuri de geam de grosimi diferite, asezate neparalel in tocuri separate. Toate suprafetele pe
contur sunt tratate bineinteles fonoabsorbant.

18
19
4.1.7 INDICE R. MEDIU 𝑅 ( INDICE GLOBAL DE ATENUARE)

Trebuie calculat atunci cand avem de-a face cu pereti cu goluri ( usi, ferestre) sau avand portiuni cu indice R diferit.

Se tine seama de proportia intre suprafete si de respectivii indici de atenuare.

De remarcat ca portiunile cu un indice R mai scazut au un efect determinant asupra indicelui R mediu.

O gaura de 2,5 cm2 intr-un perete avand R’=50 dB duce la un indice mediu 𝑅 = numai 40 dB.

Iar un perete avand R’= 45 bB cu o fereastra avand R’=20 dB are 𝑅 = 26 dB.

Cand avem de-a face cu goluri neinchise este inutil sa mai prevedem pereti cu indici de atenuare mari, deoarece
indicele mediu va fi in orice caz foarte mic.

4.1.8 IZOLARE ACUSTICA BRUTA (D)

In discutia asupra izolarii fonice efective a peretilor trebuie tinut seama si de situatia concreta din constructie.

IZOLAREA ACUSTICA BRUTA a unui perete va fi mai mica decat indicele R’ sau 𝑅, iar micsorarea va fi proportionala cu absorbtia
din incaperea receptoare.

Deci L1 - L2 = D (L1 si L2 = nivelele sonore in dB din cele doua incaperi)

𝑆
iar D = 𝑅 – 10 log S = suprafata peretelui in mp
𝐴

A = suprafata de absorbtie echivalenta a incaperii receptoare in mp UA.

4.2 TRANSMITEREA SUNETELOR SI VOBRATIILOR STRUCTURALE, ZGOMOTE DE IMPACT

Este vorba de vibratii structurale care pot genera la randul lor in aer sunete, dar pot
fi resimtite si in mod direct.

Vibratiile structurale pot aparea datorita (fig 4.18) :

- Transmiterii unei parti din sunetele aeriene ce ating elementul respectiv (

transmise prin conductie solida) (1,2)
- Unor instrumente sau masini in contact direct cu peretii sau pardoseala (3
fig.4.18)
- Unor zgomote sau vibratii produse de instalatii (4)
- Vibratiilor sosite din exterior (circulatia auto) (5)
- Loviturilor de orice fel a elementelor structurale

Daca este vorba de vibratii din domeniul audibil ( peste 16 Hz) este vorba de
sunete. Sub 16 Hz ne gasim in domeniul vibratiilor infrasonore.

Deosebit de suparatoare si formand categoria cea mai importanta a zgomotelor structurale sunt asa numitele ZGOMOTE DE
IMPACT (produse prin pasi, lovituri, zguduituri, etc.)

Deoarece sunt provocate intotdeauna mecanic ele sunt foarte puternice, elementele lovite comportandu-se ca adevarate surse
complexe de zgomote aeriene si vibratii structurale.

20
REDUCEREA vibratiilor structurale cu distanta este mult mai mica decat in aer. Astfel se explica de ce structurile continue din

21
beton armat si fier sunt dezavantajoase din acest punc de vedere.

In izolarea vibratiilor structurale greutatea are un rol neglijabil. Pierderile de energie devin mai mari numai prin refractie la
trecerea dintr-un mediu in altul. Deci singura solutie, in afara actionarii la sursa, pentru reducerea transmiterii vibratiilor
structurale este interpunerea de rosturi pe parcurs, realizarea de structuri discontinue si dezarticulate, cu tampoane de
materiale preferabil elastice (fig 4.19)

Solutia ideala este CONSTRUCTIA FLOTANTA (fig 4.20) de altfel foarte buna izolatoare si pentru sunete aeriene (folosita insa
datorita complexitatii si nu numai in cazuri speciale).

4.2.1 PLANSEELE – NIVEL SONOR NORMALIZAT DE IMPACT

Sunt elementele clasice unde apare necesitatea de izolare la zgomote de impact. Este vorba de izolarea incaperilor suprapuse.

Fenomenul nu este perfect lamurit, si calculabil foarte greu si cu aproximatii.

Pentru a avea un criteriu de apreciere insa, s-a recurs la masuratori efective producandu-se pe planseu lovituri ce imita pasii, dar
mai puternice (L = zgomot standardizat). Se foloseste o masina standardizata, pentru ca masuratorile asupra zgomotelor ce
strabat diversele plansee sa fie comparabile.

In incaperea de jos se masoara nivelul zgomotului ce strabate planseul, nivel mediu denumit Ln = NIVEL DE ZGOMOT
NORMALIZAT DE IMPACT (sau transmisie sonora de impact). Se tine bineinteles seama si de absorbtia incaperii de jos.

Pentru o mai mare precizie masuratoarea sa face pe frecvente alcatuindu-se o CURBA A NIVELULUI SONOR NORMALIZAT Ln (fig.
4.21). Se masoara de obicei nivelul de zgomot al planseului brut (Ln1 – fig. 4.21)

Separat se masoara ΔEi (fig. 4.21) reprezentand imbunatatirea indicelui de izolare fonica la zgomotul de impact pentru diferite
solutii de pardoseala.
Astfel rezulta caracteristicile de izolare a planseelor in ansamblu, reprezentate sau prin Ln2 (fig. 4.4) adica curba nivelului sonor
normalizat al planseului in ansamblu

𝐴
Ln = L1 – log in care
𝐴0
L1 este nivelul zgomotului masurat in camera receptoare
A – suprafata echivalenta de absorbtie a incaperii
A0 – o suprafata de absorbtie de referinta (10 mp UA)

22
4.2.2 IZOLAREA ZGOMOTELOR DE IMPACT

Izolarea la zgomote de impact (ceva) brute – intotdeauna slaba – variaza in functie de greutate si de tipul de structura (planseele cu
structura discontinua sunt mai eficiente).
De aceea solutia sta in finisaje, pardoseli si tavane. Se poate actiona la sursa (fig. 4.20.1) prin intermediul unor pardoseli insonore,
moi (mocheta, covoare pe suport elastic) care atenueaza zgomotele la formare, dar nu izoleaza.
-solutia cea mai eficienta o reprezinta interpunerea unui strat ELASTIC intre pardoseala si planseu. Este vorba despre
pardoselile cu DALE FLOTANTE. (fig. 4.20.2 si 4.22)
Pardoseala si stratul ei suport “plutesc” pe stratul elastic si NU TREBUIE SA ATINGA IN NICIUN PUNCT STRUCTURA.
De remarcat ca materialele izolante termice RIGIDE cum ar fi betonul celular nu sunt corespunzatoare pentru asemenea alcatuiri.
Cu privire la dalele flotante de retinut ca straturile elastice trebuie ferite de umezeala din sapa de beton, ca rezemarea peretilor
trebuie atent studiata, iar trecerea conductelor de instalatii sa nu produca punti sonore. (fig. 4.21)
Se poate realiza o intrerupere mai radicala prin prevederea unui tavan suspendat elastic sau rezemat pe o structura separata
(eventual pereti) –fig. 4.20.3
Sau (4.20.4) se pot combina doua sau chiar trei din masurile prezentate mai sus.

Fig 4.20 cateva scheme de micsorare a Fig 4.21 masuri de precautie la dale flotante
zgomotului de impact
Fig 4.22 pardoseli pe dale flotante. Cateva exemple tipizate
4.3

COMBATEREA ZGOMOTELOR SI VIBRATIILOR PRODUSE DE UTILAJE SI INSTALATII

Instalatiile de toate felurile sunt dupa cum se stie si surse de zgomot. Fenomenul este agravat si de continuitatea si raspandirea lor
in constructii.
In plus tevile si canalele sunt cai de raspandire si pentru alte zgomote.
Sursele de zgomot si masurile de luat sunt diferite in functie de tipul de instalatie.

4.3.1

In INSTALATIILE SANITARE SI DE INCALZIRE sursele de zgomot pot fi:

-pompele si motoarele hidrofoarelor
-circulatia apei in conducte, loviturile de berbec datorate in special functionarii defectuase a venelor si robinetelor.
-apa in cadere (canalizari, WC-uri, dusuri)

Masuri de luat la sursa de zgomot:

Pentru pompe se recomanda o constructie silentioasa, motoare izolate fonic si contra vibratiilor pe fundatii, legaturile cu conductele
realizate cu insertii elastice (cauciuc), discontinuitati pe conducte (fig. 4.23)
Atentie deosebita trebuie acordata hidrofoarelor (cele mai galagioase instalatii in constructiile civile) printr-o amplasare cat mai
izolata, preferabil in constructii anexe, la subsol.
Pentru a evita zgomotul datorat scurgerii apei se cere o dimensionare mai larga si o constructie corespunzatoare a robinetelor.

Impiedicarea propagarii zgomotelor in instalatii sanitare se poate realiza prin:

-mansonari cu portiuni de conducte elastice
-asezarea de greutati in lungul conductelor

Vibratiile tevilor nu sunt prea suparatoare cat timp ele nu se transmit peretilor si planseelor care actioneaza ca difuzoare.

Masuri de luat pentru a impiedica aceasta transmisie:

-prinderi elastice ale conductelor si obiectelor sanitare (fig 4.24, 4.26)
-la strabaterea peretilor, planseelor se cere o mansonare elastica si o deosebita grija pemtru etansarea golului (fig. 4. 25). Se evita,
astfel, puntile sonore intre tevi si restul constructiei si transmisiile aeriene directe prin golurile in pereti si plansee.

Se recomanda:
 Gruparea conductelor verticale in ghene cu prinderi elastice de pereti si izolate de incaperi
 De evitat amplasarea instalatiilor in pereti adiacenti camerelor de locuit
 Preferabil sa se aleaga pentru montarea conductelor zidurile cele mai groase, mai masive
Fig 4.23 masuri de oprire a zgomotului
pompelor

Fig 4.24 prinderi elastice ale tevilor

instalatiilor sanitare sau de incalzire

Fig 4.25 trecerea unei tevi prin planseu, cu

masuri de fonoizolare

Fig 4.26 masuri fonoizolante la o chiuveta.

Se impiedica trecerea zgomotelor apei si
robinetelor catre perete
4.3.2
IN INSTALATIILE DE VENTILATIE-CLIMATIZARE

Zgomotele apar datorita:

-motoarelor si ventilatoarelor
-miscarii aerului in conducte si in dispozitivele de evacuare
-canalele sunt adevarate mijloace de transmisie a zgomotelor de la o incapere la alta
Ele se transmit prin conductie solida dar in special prin transmiterea sunetelor aeriene in lungul canalelor de ventilatie. (fig 4.27)
Masurile de protectie acustica ce vor fi luate sunt in functie de nivelul sonor tolerabil. (Pentru un studio de radio unde acesta este de
maximum 20-25 dB se vor lua masuri mult mai severe decat pentru un restaurant).

Reducerea zgomotelor la sursa.

Pentru motoare si ventilatoare se iau masurile cunoscute. Zgomotul circulatiei aerului in canale se poate micsora prin REDUCEREA
VITEZEI si prin scaderea presiunii la evacuare (fig 4.28)

Reducerea zgomotelor pe parcurs

Pentru micsorarea propagarii sunetelor prin conductie solida, canalele (sau cel putin portiuni de canale) se executa din materiale
nesonore (panza), se prevad prinderi elastice.

Pentru reducerea transmisiei aeriene in lungul canalelor:

-marirea perimetrului canalelor, micsorarea sectiunii (fig 4.30)
-lungimea traseului, coturi si in plus (in detrimentul economicitatii, e adevarat)
-captusirea cu materiale fonoabsorbante a canalelor la interior (fig 4.29, 4.30)
-interpunerea de amortizoare de zgomot pe parcurs (fig 4.29)

4.3.3
ZGOMOTUL PRODUS DE UTILAJE SI ECHIPAMENTE

Principalele categorii de utilaje generatoare de zgomot sunt: compresoarele, ventilatoarele, masinile electrice, masinile unelte,
ciocanele, pompele, cazanele de incalzire.
Zgomotele si vibratile se datoreaza:
-pieselor in miscare sau
-circulatiei fluidelor

Ele se raspandesc in aer dar si prin conductie solida. Despre masurile de protectie impotriva zgomotelor aeriene se va vorbi in
capitolul protectia acustica.
Vibratiile se pot transmite structural (conductie solida) prin fundatiile sau instalatiile aferente masinilor.
Pentru ambele cazuri solutia clasica de izolare este interpunerea de elemente elastice (fig 4.23, 4.31) bineinteles in baza unor calcule
care trebuie sa tina seama de frecventele vibratiilor respective, de intensitate, greutatea pieselor, etc.
Fig 4.27 surse de zgomot si cai de
transmitere a zgomotelor la instalatiile de
ventilare

Fig 4.28 reducerea zgomotului circulatiei

aerului cu evacuare prin detenta

Fig 4.29 atenuarea zgomotului transmis

aerian in cazul canalelor de ventilatie:
fonoabsorbatie

Fig 4.30 atenuarea zgomotului transmis

aerian in lungul cailor de ventilatie

Fig 4.31 masuri de izolare la vibratii a

masinilor si utilajelor in ordinea numerotarii
 5. PROTECTIA ACUSTICA

5.1 ZGOMOTUL

“Zgomotul, una dintre caracteristicile de baza ale mediului nostru”, este o afirmatie obisnuita.
-Lupta contra zgomotului a capatat in special in ultima vreme o amploare considerabila. La inceput limitata la anumite cazuri, in care
tinea de destinatia cladirilor ce se cer in mod special izolate (auditii, laboratoare) s-a extins in ultimul timp si la cladirile curente
(locuinte, spitale, cladiri administrative) si in industrii, devenind unul din capitolele principale ale acusticii constructiilor.

Dificultatea maxima tine de caracterul SUBIECTIV al perceptiei auditive. CE ESTE UN ZGOMOT? O definitie fizica este imposibila.
Poate fi numit ca un sunet jenant, un semnal acustic nedorit.
Un acelasi sunet poate fi insa mai usor sau mai greu de suportat in functie de conditii.

5.2 STRATEGIA PROTECTIEI ACUSTICE

O schema de principiu definind principalele etape si posibilitati ale protectiei acustice ar putea fi urmatoarea:

1.PUNEREA PROBLEMEI:
-precizarea nivelului si caracteristicilor sursei (surselor de zgomot)
-precizarea zgomotului tolerabil

2.MASURI GENERALE DE PROTECTIE, care de obicei nu necesita investitii suplimentare. Ele pot fi realizate prin amplasament, partiu,
masuri administrative si disciplinare.

3. MASURI PARTICULARE reprezentand de obicei investitii suplimentare si putand fi grupate in urmatoarele categorii:
-reducerea zgomotului la sursa
-ecranare, carcasare
-insonorizare locala sau generala
-izolare

Masurile pot fi luate:

 La sursa
 Intre sursa de zgomot si cladirea sau incaperea rotejata
 In constructia sau incaperea protejata
Cele mai ieftine, deci cele mai interesante si eficiente sunt MASURILE SI DISPOZITIILE CU CARACTER GENERAL. Printr-o singura
indepartare a unei surse de zgomot se pot economisi sume care ar fi altfel...
 5.3 PRECIZAREA SURSEI SI ZGOMOTULUI TOLERABIL

Precizarea sursei este de obicei treaba cea mai simpla. Ea poate fi masurata OBIECTIV in Decibeli
sau SUBIECTIV in Foni. Se are in vedere si spectrul de frecvente al zgomotului.

Precizarea zgomotului TOLERABIL este insa mai dificila. Ea depinde de spectru,

de nivel sonor, dar si de starea fiziologica psihologica si de ocupatia sau munca
depusa de auditor.

Pe baza a numeroase incercari si sondaje s-au alcatuit curbe de egala jana

sonora botezate CZ (fig. 5.01). Peste curba considerata acceptabila se
suprapune spectrul zgomotului. Tot ce depaseste este zgomot nedorit.

Pentru o apreciere mai sumara dar la fel de utila se poate lucra cu nivele sonore
medii exprimate in Decibeli (sau dB(A)) (fig. 5.02)

In momentul de fata exista suficiente date cu privire la nivelul mediu, indicativ al diverselor
zgomote (de utilaje, exterioare, sau in diferite incaperi).

Sunt stabilite de asemenea dare asupra nivelelor acceptabile de zgomot in incaperile cu diverse
destinatii (de obicei variaza dupa autori, sau standarde nationale).

Ca ordin de marime dam cateva:

Nivel sonor al
Nivel sonor admis
zgomotului produs
dB(A)
dB(A)
- camere de locuit 35-40 75-85
- birouri 50-55 80-85
- sala de lectura 30 30
- sali de curs 35-40 80-90
- cinematografe 40 95
- camere de bolnavi, spitale 30-35 70-85
- incaperi cu circulatii
- 85-90
comune
- masini textile - 84-87
- moara cu bile - 89
- autostrada - 80-90
- strada normala - 70-80
- strung - 90

Cam in acelasi fel s-a procedat si cu sunetele de impact, dar cum ele pot varia foarte mult, mai concret sunt stabilite
numai masurile de precautie pentru cladiri civile (locuinte, hoteluri).
 PRECIZARI CU PRIVIRE LA PROTECTIA ACUSTICA IN DIVERSE DOMENII DE PROIECTARE

5.4 PROTECTIA ACUSTICA FATA DE ZGOMOTELE EXTERIOARE

A. SCHEMA TEORETICA (Fig. 5.03)

PUNEREA PROBLEMEI ETAPE POSIBILIATI COSTURI

REDUCEREA NIVELULUI FIECAREI SURSE
CIRCULATIE MICSORAREA NUMARULUI DE SURSE SAU CONCENTRAREA LOR
INDUSTRII LA SURSA
a. PRECIZARE SURSELOR

MASURI FARA COSTURI SUPLIMENTARE SAU CU CHELTUIELI

AVIOANE EVITAREA FACTORILOR FAVORIZANTI
SANTIERE TEHNICA NORMATIVE SI REGLEMENTARI OFICIALE
GOSPODARIE ADMINISTRATIE
CAND? TERENURI JOACA IZOLARE – ECRANARE LA SURSA
SCOLI INDEPARTAREA SURSEI (SURSELOR)
RESTAURANTE
TEATRE AER LIBER
AMPLASAMENT IN FUNCTIE DE PROGRAM
INTRE SURSE VANTUL SI GRADIENTUL DE TEMPERATURA
ADOPTAREA UNOR SI CLADIRE UMIDITATEA AERULUI
MASURI IERARHIZATE IN DEPARTAREA DE SURSE
FUNCTIE DE RELATIA a-b SISTEMATIZARE ECRANAREA PE PARCURS
(DE FAPT DIFERENTA a-b) EVITAREA REFLECTIILOR SUPLIMETARE

CUM?
ANSAMBLU POZITIA SI FORMA CONSTRUCTIILOR
FACTORI:
PARTIUL DE ARHITECTURA
- FIZIOLOGICI

MINIME
ALCATUIREA FATADEI IN ANSAMBLU
SOCIALI LA CLADIRE INTRERUPEREA VIBRATIILOR IN SOL
ECONOMICI
b. PRECIZAREA
RESTUL DE IZOLARE NECESAR SE REALIZEAZA
ZGOMOTULUI TOLERABIL CONCRETIZATI IN
- PRIN FATADA: - PERETI
PROGRAME: DETALIU - FERESTRE

SUPLIMENTARE
DE CE? - SPITALE
- ALTE GOLURI
- LOCUINTE
- HOTELURI

COSTURI
- DOTARI IN CLADIRE TRATAMENTE FONOABSORBANTE LA INTERIOR
- INSITUTII REZOLVAREA CONTRADICTIEI IZOLARE-VENTILARE

B. SCHEMA PRACTICA (Fig. 5.04)

 Reducerea nivelui surselor de zgomot

Prin:

a) masuri disciplinare (interzicerea claxonatului si controlul nivelului sonor al

autovehiculelor). Programarea lucrarilor zgomotoase la ore acceptabile, etc...
b) reducerea numarului de intersectii Fig. 5.05 – vantul influenteaza propagarea
c) pavaje corespunzatoare (asfalt, beton) razelor sonore

d) ecranare este relativ mai dificila in exterior

Vantul dominant poate fi un aliat deoarece deviaza undele sonore (fig. 5.05) – este insa
greu de controlat

 Ecranarea se poate realiza prin:

- plantatii cat mai dese (desi eficienta lor este discutata, sunt totusi utile)

- ecrane materiale putand fi realizate prin: Fig. 5.06 – curbe izofone langa autostrada
situata in usor rambleu
o Constructii, anexe, magazine
o Ziduri si parapete la autostrazi, aeroporturi
o Sau coborarea arterelor in debleu

In figurile 5.06 si 5.07 se prezinta comparativ curbe izofone pentru o autostrada cu 2000
vehicule/ora situata la nivelul solului si in debleu. Se remarca intai de toate rolul jucat
de absorbtia sonora a terenului (in acest caz iarba) la reducerea zgomotului in
apropierea sa. Fig. 5.07 – curbe izofone langa aceeasi
autostrada situata in rembleu. Scaderea mai
In al doilea rand este evident ca amplasarea autostrazii in debleu realizeaza o reducere rapida a zgomotului este evidenta

mult mai rapida a nivelului sonor, in special la nivelul terenului.

 Ecranarea pe parcurs – cu alte constructii – este mai greu de realizat pe lungimi

mari de strada; se poate conta insa pe o reducere a nivelului sonor cu cca 5 dB in cazul
ca “receptorul” se gaseste in umbra sonora a constructiei ecran. (fig. 5.08)
 Privitor la pozitia constructiilor, discutia ca trebuie facuta este a numarului de
apartamente expuse zgomotului. Foarte schematic spus, putem realiza solutii de
sistematizare cu apartamente mai multe supuse unui zgomot relativ mai mic (A fig. Fig. 5.08 – ecranarea pe parcurs cu constructii
mai putin jenate de zgomot
5.09), sau cu apartamente mai putine expuse insa unui zgomot mai puternic (B fig. 5.09).
 Partiul general al constructiilor si al ansamblurilor va orienta incaperile ce
trebuie in mod deosebit protejate in partea opusa surselor de zgomot, catre curti, zone
linistite, gradini.

Sau, de exemplu in cazul unor constructii de locuinte paralele cu strada realizarea de

apartamente cu dubla orientare. Fig. 5.09 – cele doua cazuri extreme de asezare
a constructiilor
 Reducerea vibratiilor transmise prin sol se poate face prin separarea A. constructii perpendiculare pe artera
circulata
trotuarului si eventual fundatii asezate pe straturi elastice (fig. 5.10). B. constructii paralele cu artera circulata
 Prin forma fatadei se poate realiza o oarecare protectie in cazul unor logii,
balcoane, sau retrageri succesive, eventual combinate cu suprafete fonoabsorbante.
 In ceea ce priveste izolarea realizata de fatada propriu-zisa, esentiala este
problema ferestrelor (vezi capitolul izolare). Pentru a le putea mentine inchise este insa
necesara asifurareaclimatizarii sau cel putin a ventilarii incaperilor expuse zgomotului).

Fig. 5.10
5.5 PROTECTIA ACUSTICA IN INTERIORUL CONSTRUCTIILOR

A. SCHEMA TEORETICA (Fig. 5.11)

PUNEREA PROBLEMEI ETAPE POSIBILITATI

ZGOMOTE AERIENE
Reducerea nivelului sonor al surselor
- activitate umana
Reducerea factorilor favorzanti prin
- utilizarea de masini si
Masuri disciplinare
dispozitive LA SURSA Masuri organizatorice
PRECIZARE - zgomote exterioare
- altele DE ZGOMOT Gruparea surselor in incaperi
NIVEL ZGOMOTE STRUCTURALE
Gruparea incaperilor zgomotoase
Carcasarea surselor
ZGOMOT - impact
Ecranare
- instalatii si utilaje
Insonorizare locala sau generala

Indepartarea surselor de zgomot

INTRE A SI B ADOPTAREA UNOR MASURI Impiedicarea transmisiei structurale
INTRE
CORESPUNZATOARE RELATIEI A-B Rosturi in structura si pereti
SURSA SI Interpunere de alte incaperi
SPATIUL Evitarea golurilor si neetanseitatilor
PROTEJAT Plansee izolante aerian si impact
Pereti izolanti aerian
In functie de
ACTIVITATE
- tip
- grad de concentrare
PRECIZARE - durata de expunere
IN SPATIUL Gruparea incaperilor protejate
RECREERE
ZGOMOT ODIHNA PROTEJAT Insonorizare locala sau generala
TOLERABIL NIVEL ZGOMOT DE FOND

B. SCHEMA PRACTICA (Fig. 5.12)

Trebuie acordata o deosebita atentie corelarii globale a masurilor luate.

Masurile PARTIALE sunt in protectia acustica INUTILE.

Este de ci de prisos de exemplu:

- Sa se prevada pereti cu o buna izolare fonica, fara a se acorde acceasi atentie usilor
sau ferestrelor.
- Sau sa se prevada masuri locale de protectie fara a se impiedica transmisia indircta
prin corpuri solide. O impiedica transmisia indircta prin corpuri solide. O pardoseala
flotanta (fig. 5.1) numai deasupra incaperii de protejat, poate fi ocolita de transmisia
sunetelor prin planseu si pereti.
- Sa se ia masuri de izolare privind numai elementele de constructie fara a se lua in
considerare si reteaua de tevi si canale a instalatiilor din cladire.

5.6 PROTECTIA ACUSTICA IN CONSTRUCTIILE CIVILE

Sursele curnte de zgomot si nivelele de zgomot admisibile in constructiile civile sunt

destul de bine cunoscute. De aceea pentru simpliicarea prevederilor de izolare fonica s-au
intocmit si STANDARDIZAT direct calitatile ce trebuie indeplinite de pereti si plansee, calitati
reprezentate simplificat prin INDICELE MEDIU DE REDUCTIE SONORA (R., pot 4.1.1) si prin
NIVELUL SONOR MEDIU NORMALIZAT LA ZGOMOTE DE IMPACT (Ln. pot.4.21).
In standarsul 6156-68 „Protectia impotriva zgomotului in construcii civile”, se pornste de la
notiunea de unitate functionala (apartament, birou, salon de bolnavi, clasa, etc.), care
trebuie protejate si se dau indicii de izolare R’ pentru pereti si plansee si Ln pentru planseele
delimitatoare in diferite situatii. Indicii sunt raportati la curbe etalon (fig.5.14,5.15)
standardizate.

In afara acestor prescriptii comune trbuie depistate si alte puncte sau zone
zgomotoase – deobicei utilaje si echipamente. Unde nu putem izola, solutia posibila
este indepartarea si sicanarea + fonoabsprbtie. (fig 5.18)

Trebuie de asemenea avuta in vedere insonorizarea spatiilor.

ELEMENTELE DE PROTECTIE ACUSTICA SPECIFICE PE PROGRAME

5.6.1.LOCUINTE

In ceea ce priveste amplasamentul si partial masurile de baza sunt cunoscute

(vezi pct.5.4) si foarte importante. Se stie de exemplu ca ascensoarele si scarile
nu trebuie sa aiba pereti comuni cu incaperile de locuit.
De reamintit deasemenea atentia pe care trebuie sa o primeasca
HIDROFOARELE, STATIILE DE POMPE, CENTRALELE TERMICE. Peretii de
caramida si diafragmele de beton armat current folosite precum si planseele
grele de beton armat, nu pun probleme in ceea ce priveste reductia sonora.
O problema mai grava este a zgomotelor de impact. Pardoseala din parchet pe
fibrobeton realizeaza indici Ln corespunzatori categoriei II de confort. Pentru
locuinte de categ. I de confort sunt neaparat necesare pardoselile pe dala
flotanta.

5.6.2.SPITALE

Spitalele pun problem dificile de protective acustica prin insasi programul lor.
Importanta linistei intr-un spital nu mai trebuie argumentata.
Se cere intai de toate amplasament corespunzator. In ceea ce priveste planul
general se recomanda separarea maternitatilor si a sectiilor cu bolnavi
zgomotosi unde zgomotul poate ajunge la 80 de foni(ceea c ear necesita pereti
cu un indice R de 50 Db greu de realizat)
In afara peretilor cu un indice R corespunzator se recomanda o deosebita
atentie pentru etanseitatea usilor de intrare in camera, atunci cand nu este
posibila prevederea de usi duble. Este necesara tratarea absorbanta cel putin a
culoarelor si a saloanelor mai mari. Multitudinea de instalatii cere o tratare
atenta pentru eliminarea zogmotelor specifice.

5.6.3. CLADIRILE DE BIROURI

Pun 2 probleme de baza:

1.Izolarea intre incaperi diferite pentru a se evita jenarea reciproca. Problema
se pune in special in ultima vreme datorita cerintelor de usurare a constructiilor
si de elasticitate in plan, realizabile prin pereti usori amovibili-fig.5.19
2.Realizarea in interiorul incaperilor a unui mediu linistit prin tratarea
absorbanta a tavanelor si uneori chiar a peretilor. fig 5.19 E
Tratamentele absorbante corespunzatoare pot realiza dupa unele studii o
reducere a nivelului sonor cu 7-8 Db (reducerea intensitatii cu 50-60%) sic a o
consecinta directa o sporire a randamentului cu 5% si deci o recuperare a
cheltuielilor suplimentare. Daca tinem seama ca intr-o atmosfera linistita se
vorbeste mai incet deci si zgomotul original scade, reducerea poate sa creasca
cu inca 60% fata de cea datorita tratarii absorbante.
La birourile tip hala un control acustic correct incepe sa fie obligatoriu, pe langa
un tavan general fonoabsorbant, folosindu-se si paravane locale cu rol multiplu
(de obturare vizuala, de fonoabsorbtie, decorative) A,B,C,F – fig.5.19
5.6.4. SCOLI – INSTITUTII DE INVATAMANT

Din punct de vedere al amplasamentului unii autori considera ca acceptabila ar fi

o zona cu zgomote exterioare pana la 70 Db. Este deja o cifra foarte ridicata
tinand seama ca ferestrele se tin destul de mult deschise si zgomotele exterioare
vor patrunde deci foarte usor.
Preferabila ar fi indepartarea cu cel putin L20 m. fata de strazi cu circulatie intensa
si 30 m fata de o circulatie normala.
Trebuie realizate posibilitati de separare sonora cat mai buna intre – coridoare,
clase si biblioteci – Sali de lectura.
Deci pereti corespunzatori izolati si usi, daca este posibil etanse.
In ceea ce priveste tratamentele fonoabsorbante, ele sunt utile in clase, necesare
la spatii de recreatie – culoare si obligatorii in biblioteci, sali de lectura.
Pentru salile de cursuri mai mai se pun in plus si problema unei auditii corecte
(capitolul 7)

5.6.5 HOTELURI

In ceea ce privste sunetele exterioare amplasamentul este determinat, deoarece o

singura fereastra deschisa face inutile toate precautile avute la izolarea peretilor
extriori. De aceea in uunele tari se prfera si din acest punct de vedere cladirile
climatizate deci cu fatadele etanse.

Amplasamentul tine si de caractrul hotelurilor. Pentru un hotel de tranzit vor fi

predominante cerintele functionale iar pentru un hotel de odihna, amplasamentul
cat mai linistit. Intre camere, peretii de caramida de 25cm sau beton de 12,5 ~ 15
cm. Sunt suficienti. Peretii despartitori trbuie tratati dublu (2 x 7.5cm) dar cu o
atentie deosebita la evitarea puntilor sonore solide si a intreruperilor (ca de ex.
Nise de intalatii) (fig.5.20) In cazul prevederii de pereti usori ca fi necesar un
studiu acustic.

Da pereti exteriori usori de tip cortina trebuie evitata transmiterea zgomotelor de

la un etaj la altul sau intre camere, prin exteriotul structurii (planseu sau pereti).
(fig. 5.21) Trebuie urmarita in special ralizarea etanseitatii.

Referitor la masurile acustice sa nu uitam ca ele trbuie sa fie globale, deci o dala
flotanta pentru pardoseala va trebui sa acopere toata suprafata etajului, inclusiv
circulatiile si grupurile anexe.

Trebuie deasemenea acordata atentie miscarii zgomotelor de impact datorite

circulatiei. Preferabila deci pardoseala de mocheta. Cel putin la hoteluri de
catgoria I. Trbuie acordata o atentie speciala inlaturarii zgomotelor din instalatii.
Usile camerelor trbuie sa fie tratae etans cu garnituri care sa inlatur si zgomotele
datorate trantiturilor.

Preferabil este insa prevederea a doua usi cea de a doua realizand un tampon
suplimentar atat pentru sunetele ce vin din coridor cat si pentru cele din grupurile
sanitare. Aportul de liniste si confortul compenseaza larg cheltuiala suplimentara.
Lipsa celei de a doua usi poate fi suplimantata si prin insonorizarea culoarlor,
insonorizare care este necesara in special atunci cand niciscarile si ascensoarele
nu sunt separate cu usi de circulatiile orizontale.
5.6.6 RESTAURANTE

La restaurante, cel mai suparator zgomot este chiar cel produs la interior. Un zgomot de fond obliga la ridicarea vocii si astfel
nivlul zgomotului crste si maim mult. Atenuarea se poate raliza prin tratarea fonoabsorbanta a tavanului, eventual pardoselii si
partial a peretilor. Foarte utile si cu scop multiplu (decorativ, absorbant) pot fi panourile despartioare la Sali de dimensiuni mai
mari.

Restaurantele vechi cu mobilier complicat tapitat, lambriuri de lemn, covoare si perdele grele au o atmosfera placuta
datorita calitatilor absorbante de sunet ale tuturor acestora.

O exceptie face zona orchestrei, unde se recomanda o portiune de tavan si un fundal reflectant de sunet, precum si un podium
reflentant si rezonant (din lemn).

Difuzoare pot ajuta auditia in locuri mai departate deoarece absorbtia rduce foarte repede sunetul cu distanta.

5.7 MASURI DE PROTECTIE ACUSTICA IN CONSTRUCTII INDUSTRIALE

Problema zgomotului in industrie este foarte importanta deoarece supa cum se stie se intampla sese cazuri
in car nivelul sonor atinge valori periculoase pentru sanatatea muncitorilor.
Daca intre 65-85 Fonizgomotul indlung suportat poate produce tulburari psihice si fiziologice, peste
aceasta cifra pana la 100 foni pot apare leziuni ale urechii, iar peste 100 foni poate provoca
surditatea.
Asemenea zgomote in jurul a 100 Db. Pot apar in multe din procesele de productie industriale. Avem
un singur avantaj, acela ca ele sunt cunoscute si masurabile.
Precizarea zgomotului TOLERABIL tine de caracterul muncii prstate. Dupa diferiti auori se considera
accesptabil un nivel sonor de 80 – 90 foni. Dar in cazul unor lucrari care cer o atntie deosebita chiar
si un nivel de 40-50 foni devine suparator. Pe de alta parte s-a constatat ca la feroviari un nivel
permanent de 85-90 foni nu duce la efecte negative.
Fata de importanta ei, problema nivlului sonor acceptabil este in atentia specialistilor in ergonomie
si bininteles a laboratoarelor si institutelor de protectia muncii.

In general este admis un nivel sonor permanent de maxim 90 dBA (Cz85), in locurile de munca fara o
concentrare deosebita. In cazul unor nivele mai mari, timpul maxim de expunere s scurtaza pe o scara
logaritmica.
Referitor la masurile generale de protectie, nu mai revenim asupra problemelor legate de amplasament si de separarea sectiilor sau
utilajelor zgomotoase.
Problema cheie in industrie este REDUCEREA NIVELULUI SONOR LA LOCUL UNDE SE PRODUCE ZGOMOTUL. Deci:
-reducerea zgomotului propriu-zis al instalatiilor si utilajelor
-izolarea masinilor foarte zgomotoase in CUTII ETANSE (din zidarie sau beton, metal, sticla, tabla ondulata si plana, captusite cu
substante absorbante. Atnetie mare la etansarea lor)
-ECRANAREA poate servi la reducerea nivelului sonor pentru muncitorii care sunt in imediata apropiere. Ecranele se pot executa din
metal sau chiar placaj, cu sau fara vizoare. Ele fiind insa ocolite prin reflexii este utila o captusire cu material fonoabsorbant a
tavanului. (fig.5.22) Ea este utila si pentru realizarea absorbtiei generale. Dar cum adesea la hale de suprafete sau inaltimi mari ea
devine nerentabila, se practica deseori o absorbtie a sunetelor LOCALA, in jurul sursei de zgomot. (fig.5.23)
Bineinteles ca in paralel utilajul este izolat pe suportul sau fundatia sa. Cand nivelul sonor ramane prea mare sunt necesare
MIJLOACE AUDIOPROTECTOARE individuale. Ele pot fi dopuri, casti sau caschete. Deoarece atenueaza in special frecventele inalte
vorbirea este mai putin atenuata si prin reducerea efectului de mascare a zgomotului, ea de vine posibila. Uneori ele se numesc
“antifoane”.
Impiedicarea transmiterii sunetului intre incaperi diferite se face conform principiilor deja discutate.
5.8. OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA PROTECTIA ACUSTICA
Dupa cum s-a putut observa, pentru moment exista relativ putine norme clare si precise referitoare la protectia acustica. In afara de
calitatile ce se cer peretilor si planseelor la constructii civile curente, chiar si standardele nu prevad decat recomandari generale si
solutionari informative.
Arhitectul, seful de proiect, are in aceasta directie un rol important. El trebuie sa sesiseze, sa discearna momentul in care se cer
masuri de protectie si sa le impuna, deoarece chiar beneficiarii sunt tentati sa le treaca cu vederea.
Calitatile acustice “nu se vad” nici in proiect si nici in cladiri terminate. De aceea se renunta mai usor la ele, iar masurile ulterioare de
remediere costa totdeauna mai mult. Spunem “PROTECTIE” acustica si nu “IZOLARE” deoarece trebuie sa includem in acest capitol si
tratamentele absorbante care ar trebui prevazute in orice incapere mai zgomotoasa. In sfarsit trebuie remarcata inca odata
importanta masurilor generale de protectie amplasament, partiu, dispozitie generala.
Fig.5.2.2. Pentru a atenua raspandirea zgomotului produs de anumite masini, se pot aseza ecrane absorbante si se poate realiza un
tavan cu absorbtie generala.

Fig.5.2.3.Posibilitati de grupare a unor panouri fonoabsorbante in jurul unor masini zgomotoase izolate, sau in hale cu un volum prea
mare pentru absorbtia (insonorizarea) generala sa fie economica

PROIECTAREA SALILOR CU DESTINATIE ACUSTICA

6.PRINCIPII SI CRITERII GENERALE
Ce inseamna o sala cu acustica buna? Calitatile acustice reprezinta un complex de caracteristicei greu de definit. Esential este ca
sunetul emis sa ajunga deslusit, eventual imbogatit ca sonoritate, in mod uniform in orice punct al spatiului. Conditiile esentiale ce
trebuiesc indeplinite de o sala ar putea fi pe scurt enumerate ca fiind:
6.1.ASIGURAREA UNUI NIVEL REZONABIL AL ZGOMOTULUI DE FOND
Un spatiu de auditie este intai de toate un spatiu linistit. Cum se realizeaza, stim:
-amplasament corespunzator
-pereti exteriori corect dimensionati
-prin protejarea salii cu alte incaperi care sa joace rolul de tampon pentru zgomotele exterioare. Eventual chiar separarea acestor
incaperi cu rost.
-holuri si circulatii anexe tratate absorbant
-usi izolate fonic si eventual duble
-instalatii silentioase
-indepartarea de sala a incaperilor zgomotoase
Disciplinarea spectatorilor se realizeaza mai greu, dar referitor la zona publicului de retinut necesitatea unui mobilier masiv,
rezistent si a unei pardoseli insonore si daca este posibil absorbante.
6.2.CLARITATE PRIN REFLEXII UTILE SI EVITAREA CELOR NEDORITE
Am vazut cand am vorbit despre ecou (pct.3.5.1) ca sunetele sosite in timp util intaresc sunetul primar, dar ca o intarziere a
sunetului reflectat cu mai mult de 50 microsecunde(1/20sec) creaza senzatia de eccou si dauneaza claritatii. Bineinteles ca este
vorba de primele reflexii care au o intensitate mai mare. (fig.6.01)
Deci de retinut ca la fiecare spectator(sau membru in orchestra) trebuie sa soseasca o prima reflexie dupa maximum 50
microsecunde. In afara de intarzierea primei reflexii, este daunator orice fenomen de ecou sau ecou de fluturare. (fig. 6.02)

fig 6.01. Reflexie utila. Reflexia primara sosita dupa fig.6.02. Reflexie nedorita. O reflexie puternica si
max. 50msec. O intarziere mai mare da senzatia de ecou intarziata chiar daca reflexia primara a sosit la timp.

6.3.CONTROLUL REVERBERATIEI – INTELIGIBILITATEA – IMBOGATIREA SUNETELOR

Am vazut (pct.3.8.) ca durata reverberatiei este proportionala cu volumul salii si invers proportionala cu absorbtia totala a peretilor.
In functie de acesti parametri putem obtine durata de reverberatie potrivita. Volumul se re… a fi obtinut intre anume limite (4-10
mc/spectator) in functie de dimensiunea si caracterul salii.
Care este insa DURATA DE REVERBERATIE potrivita? Conform STAS E 9783/74, graficul prezentat in fig.6.03 da duratele de
reverberatie recomandate pentru diferite tipuri de productie sonora si in functie de volumul salii. Se recomanda la sali mici timpi de
reverberatie mai scurti. Unii autori propun si obtinerea unui timp de reverberatie variabil pentru diferite frecvente, solutia insa este
putin riscata.
Durata optima a timpului de reververatie trebuie sa se verifice la sala APROAPE PLINA. Realizarea INTELIGIBILITATII este importanta
pentru vorbire. Succesiunea silabelor(logatoni) se petrece relativ rapid si este important ca PRELUNGIREA SONORA (datorita
reverberatieii) SA NU ACOPERE SUNETUL URMATOR. –fig.6.04
Inteligibilitatea este afectata in special de consoane care sunt mai putin sonore si au un spectru foarte larg. Deci este importanta
reverberatia pentru toate frecventele.
Referitor la reverberatie mai exista o calitate ce se cere salilor pentru productii muzicale in special si care este mai greu de definit.
Am vauzt ca sunetele emise de instrumente muzicale sunt mai BOGATE, mai PLINE in functie de numarul de frecvente armonice
superioare (vezi comparatia flaut-vioara la pct.1.3)
Atat sala in ansamblu cat si fiecare suprafata cu capacitati de rezonanta (vezi lemn) raspunde sunetelor primare nu numai cu sunet
reverberat ci si cu o serie de frecvente armonice superioare. Cu cat sunt acestea mai variate, mai multe sala are o sonoritate mai
placuta.
Astfel se explica de ce lemnul, care are calitati exceptionale de rezonanta (desi inca nelamurite ca fenomen fizic) este folosit cu
precadere la sali de concert. Deasemenea, se pare ca o forma neregulata, eventual asimetrica a salii este utila pentru realizarea
acestui deziderat.

fig.6.03 Durate de reverberatie recomandate pentru fig.6.04. Efectul de acoperire al impulsurilor sonore
diverse tipuri de productii sonore in functie de urmatoare de catre reverberatie. A- durata de reverb.
volumul salii lunga-prelungirea sonora a fiecarui impuls acopera
impulsul urmator. B- Durata de reverberatie scurta.
Prelungire sonora micam impulsurile sonore se aud
separat – inteligibilitate buna in sala
6.4.DIFUZITATE – UNIFORMITATE
Caracteristici ce sunt in atentia proiectantilor in special in ultima vreme. Prin DIFUZITATE intelegem realizarea unui CAMP SONOR
CAT MAI UNIFORM SI DIFUZ (sunete sosind din toate directiile). Criterii de apreciere exacte pentru difuzitate nu exista.
Uniformitatea poate fi controlata prin masurarea nivelului sonor in cat mai multe puncte ale salii. Cum se poate obtine difuzitatea?
Principalul rol il joaca studiul geometric al salilor.
-Forme, proportii si dimensiuni adecvate ale salilor
-DIVIZAREA SI DISPERSAREA REFLEXIILOR prin suprafete reflectante cat mai variate ca suprafata, pozitie, forma, unghiuri, preferabile
suprafetele frante si in special convexe.
Pentru realizarea uniformitatii, studiul acustic trebuie sa tina seama ca in prima parte a salii domina sunetele DIRECTE. Ele scazand in
intensitate me masura indepartarii de origine trebuie COMPENSATE de sunete REFLECTATE din ce in ce mai numeroase si atent
dirijate. Deci mai multe reflexii catre fundul salii.
6.5. CRITERII CERUTE DE EXECUTATNTI
Indiferent ca este vorba de vorbitori sau muzicieni ei trebuie sa se auda bine si cu atat mai mult pe colegii lor, pentru a-si putea tona
corect executia.
Vorbitorii si cantaretii in special au nevoie, pentru facilitarea emisiei sonore, de un timp de reverberatie de 2-4 secunde. Deoarece
un asemenea timp de reverberatie este neconvenabil pentru public se incearca uneori realizarea unor timpi de reverberatie diferiti
pentru sala-secna.
Suprafete reflectate corect amplasate in zona scenei (pereti fundal, tavan) trebuie sa permita muzicienilor sa se auda pe ei si pe
colegii lor.

7.STUDIUL SPATIILOR CU DESTINATIE ACUSTICA

Se incepe cu studiul geometric deoarece parametrii spatiali reprezinta factorul de baza in obtinerea calitatilor acusticea ale spatiilor
inchise sau deschise.
7.1.VOLUMUL
Dupa cum spuneam cand am discutat despre timpul de reverberatie exista volume recomandabile sub care nu se poate realiza o
reverberatie si difusitate corecta. Intr-un volum prea mare timpul de reverberatie si uniformitatea devin greu controlabile, iar
ABSORBTIA TREBUIE SA CREASCA FOARTE MULT.
Volumele optime variaza dupa autor:
-pentru muzica 5-8mc/spectator, dar uneori chiar 10-11 in cazuri exceptionale
-pentru conferinte 4,5-6mc/spectator
-pentru cinematograf 2,5-4,5mc/spectator ( in functie si de posibilitatile de ventilatie)
Volume maxime recomandabile pentru auditie fara amplificare:
-la vorbire 3000-6000mc
-solisti vocali sau instrumentali 10 000mc
-orchestra simfonica 20 000mc
7.2. PROPORTIILE
spatiului sunt deseori determinate. In general se evita formele prea regulate, geometrice cum ar fi: cuburi, cilindri, cupole, in special
de dimensiuni mici deoarece au frecvente proprii putine iar sunetele devin … (asa numitul “bubuit” sau “sunet de butoi” – fig.7.02)
Proportiile recomandate in fig.7.01 sunt astfel alese incat frecventele proprii ale salii sa fie cat mai multe si repartizate cat mai
uniform pe scara frecventelor.
fig.7.02.Frecvente proprii intre 20 si 60 Hz ale unor sali de dimensiuni diferite. Este evident ca sala de 10x10x10m este
dezavantajoasa
fig.7.01. Proportii recomandate intre dimensiunile l,L,h ale salilor cu destinatie acustica, conform STAS E 9783/74

fig.7.02 fig.7.01.
 FORMA IN PLAN
Trebuie astfel aleasa incat
-sa realizeze reflexiile utile pentru intarireasunetelor
-sa evite ecourile
-sa ajute difuzitatea
Nu exista forme obligatoriu bune sau interzise.
Rezultatul depinde si de rezolvarile de detaliu.
Pentru sali nu prea mari forma normala, dreptunghiulara
este comoda ca structura si usor de inglobat intr-un
partiu de plan.
Peretii laterali pot fi folositi pentru reflexii ajutatoare
catre fundul salii (fig. 7.03) la sali cu latimi
mai mari se realizeaza scene mai inguste realizandu-se
si o serie de relectii suplimentare difuze (fig. 7.03 C2)
sau nu (fig. 7.03) prin proscenium.
Pentru evitarea unor eventuale ecouri fluturatoare
dar si din motive de pastica arhitecturala peretii
laterali se pot realiza in redane sau zimtati (fig. 7.03 D)
-observatie: ecoul fluturator poate sa apara in
special cand sursa sonora se gaseste INTRE
cei doi pereti paraleli (S2 in fig. 7.03 B,C)

Peste circa 600 locuri incepe sa se prefere forma trapezoi-

dala.Ea este mai greu de inclus intr-un plan general dar prezinta fig 7.03 forme de sali in
avantajul unei asejari mai bune pentru spectatori si o scena sau dreptunghi
podium nu prea lata. (ptr. vezi pct. 9.3).Pretii in readane sau nu, cu proscenium sau fara (fig.
7.04).Pentru asezarea scaunelor este preferabila forma din 7.04 C care insa este
periculoasa datorita eventualelor focalizari.
Fig. 7.04 planuri de sali pornind de la trapez sau in forma de butoi

Focalizarile pot fi evitate prin tratare absorbanta sau

eventual difuzanta. (fig. 7.05)
Privitor la forma de „butoi” (fig. 7.04 B), trebuie re-
marcat ca prezinta mari avantaje privind realizarea
uniformitatii sunetului, deoarece peretii din fundul
salii in lateral sunt mai bine utilizati pentru reflexii
utile. (vezi fig. 7.06 B) A) Absorbtie B) Difuzie
Sali in potcoava sau ovale (fig. 7.07) de acceptat numai fig 7.05 posibilitati de tratare a
daca peretii sunt puternic jucati (pereti in redane, loje, peretelui de fund pentru evita-
balcoane). rea focalizarilor si a ecoului
Lojele prezinta avantaje multiple: locuri mai multe,
difuzie, eventual de absorbtie sporita prin marirea su-
prafetei peretilor si prin reflexii multiple. (fig. 7.08)

Fig. 7.06 peretii divergenti trimit

reflexiile catre partile laterale (A)
peretii convergenti mentin
reflexiile in zona ocupata de
public (B).
Fig. 7.07 planuri pentru sali bazate pe forme concave
A1, B1 - periculoase datorita focalizarilor
A , B - solutii preferabile
In ultima vreme s-au impus salile asimetrice (fig. 7.09)
datorita pe de o parte difuzitatii mai usor de realizat, pe
de alta parte datorita frecventelor proprii mai bogate,
evitatii interferentelor si ecourilor fluturatoare Fig. 7.08 difuzie si eventual absorbtie
prin reflexii multiple intr-o loja

auditoriul
„kultuuritalo”
 Helsinki
arh. A. Alto
(1000 locuri)
Fig. 7.09 forme de sali asimetrice.
Asezarea publicului sa va face pe cat posibil indepartata de
peretii laterali deoarece sunt posibile neuniformitati in auditie.
Iar pentru teatre in aer liber forma cea mai potrivita este
cea
de palmeta. (Hollywood pct. 9.1)
74. Forma in sectiune

Daca sala de spectacole sau concerte clasica avea o proportie foarte

inalta( fig.7.10.A), caracteristica pentru salile moderne sunt sectiunile alungite
si aplatizate( fig.7.10. B). Avantaje: Marirea numarului de spectatori la volum
egal si evitarea ecoului.
Tavanul este principalul mijloc de reflexii utile pentru intarirea
sunetelor atat prin pozitia sa cat si datorita faptului ca poate primi mai usor
decat peretii forma ce reiese din studiul acustic.

7.4.1
In sectiunea transversala tavanul poate fi drept(atentie la ecouri de fluturare), fig.7.10sectiune printr-o sala
cu tesituri, (fig.7.11.B), zimtate(fig.7.11.D), sau chiar cu o usoara clasica si una moderna. De
curbura concava(fig.7.11.C), avand raza de curbura R>=2H, solutie care notat micsorarea inaltimii.
permite reflexii catre spectatori pe intreaga suprafata a tavanului.
Zona de tavan neutilizata C. Tavan curs R>=2H D. Tavan difuzant
pentru reflexii
A . Tavan drept
B. Tavan cu
franturi lateral

Fig 7.11 Sectiuni

transversale ,
solutia D
preferabila lui A:
solutiile B si c utilizeaza intreaga suprafata a tavanului pentru reflexii.

Se pot accepta in anumite pirtiuni si suprafete concave cu o curbura astfel

aleasa incat focalizarea sa se faca deasupra capetelor auditorilor(fig.7.12)
Defectul peretilor paraleli(ecouri fluturatoare) se poate corecta prin inclinarea
lor(fig.7.13.A) sau prin tratare absorbanta. Se recomanda insa ca pe primii 2-3m.Inaltime
peretii sa ramana reflectanti(zona de reflexile cele mai utile)(fig.7.13 A/B)

Fig.7.12 in cazul unor suprafete cu raza de curbura mica, razele

nu sunt periculoase deoarece focalizarile se petrec in aer
Fig 7.13 Posibilitati de evitare a ecoului de fluturare

7.4.2 In sectiune longitudinala

Se fac cele mai interesante si in acelasi timp importante studii pentru ca

reflexiile cele mai utile sa datoreaza fundalului scenei si tavanului(fig.7.14.A)care
capatao functie de reflector. Aceasta suprafata refelectantadin proscenium atat in
plan cat si in sectiune are o importanta hotaratoare la teatre unde peretele fundal este
mult prea retras ca sa poate fi util( fig.7.14.B,C)
Aceste prime reflexii din imediata appropiere sunt cele mai importante deoarece
venind dupa sunetul
In continuare, deasupra salii in cazul unui tavan drept se recomanda ca el
sa nu fie lasat plat, ci sa fie tratat difuzant( grinzi,casete, piramide, semisfere, si alte
forme cat mai jucate)
Mult mai interesante si utile din punct de vedere acustic sunt tavanele astfel
alcatuit sa dea nastere la reflexii util dirijate, daca e posibil in special catre fundul salii.
Fig 7.15. Constructie grafica pentru tavanul Pentru un astfel de tavan se
poate folosi constructia
Unei Sali astfel incat sa optina reflexii utile. grafica din fig 7.15. Intr-o sala avand pozitia spectatorilor
definitivata se amplaseaza sursa sonora 0, primul spectator a , ultimul spectator b si se
alege punctul P, care este separatia intre suprafata reflectanta utila si restul tavanului.
Ducem dreapta b p si o prelungim pana in p’ astfel oa PP’=Po

Ducand ps perpendicular pe mijlocul lui OP’determinam suprafata

refelctanta. Ea este utila pana in punctul qpe care il determinam
ducand Pá.
Pentru urmatoarea portiune de suprafata reflectanta luam ca
punct de pornire pe q si procedam la fel pana ajungem la fundalul
scenei.
Prima sala la care s-a facut de catre G. Lyon un studiu geometric al
reflexiilor a fost Sala Pleyelt din Paris(fig.7.16.)
Un maximum in acesta directie ar fi asa zisele bolti ORTOFONICE
in curba continua tavan-perete de fund, astfel determinata incat
scadrea sunetului direct sa fie compensata de reflexii din ce in ce
mai concentrate(fig.7.18)catre spate.
Fig. 7.16 sala PLEYEL-PARIS. Prima sala la care
Ing.G. Lyon a facut un studiu complet de
Refelexii.

Fig 7.17A Sali cu tavan difuzant

Fig. 7.18 Bolta

„ORTOFONICA
studiata pentru pardoseala plana
Dar: - aspectul plastic este greoi
-difuzitatea este slaba
-apare pericolul focalizarii zgomotului spectatorilor catre scena. Deci
deranjarea cantaretilor sau vorbitorilor.Se prefera deci realizarea de suprafete
frante(plane sau chiar convexe fig. 7.17- A,B,C,D)
 Fig 7.17 B Sali cu tavan
difuzant
B Sala de concerte a
radioteleviziunii din
Bucuresti

te apare pericolul ecoului in special pt spectatorii din primele randuri fig 7.5.Solutie:tratare absorbanta (putin
recomandabila)difuzie foarte puterinca sau atarnarea unor ecrane suplimentare vezi capitorul 7.6. Tot ecoul pentru
spectatorii din primele randuri sau chiar pentru cei de pe scena, poate produce ca peretele din sund al salii fig.7.19.20.
Una din solutii ar fi tratarea absorbanta sau difuzanta(fig 7.21).

Mai interesanta apare introducerea unor suprafete reflectante pentru ultimele randuri de spectatori( fig7.21.c.b.e) sau
dirijarea reflexiilor de pe acest perete in sus (fig 7.21.f) salutia perfect posibila cand el se gaseste mai sus decat sursa
sonora, atentie insa la ecoul "de colt".

POZOZITIA PUBLICULUI:
- o suprafata ocupata de public este absorbanta nu numai pt undele sonore care sunt sunt sub unghi oarecare dar si
pentru cele ce se propaga paralel cu ea.(fig 7.22a)

-din aceasta cauza energia sonora la nivelul capetelor auditoriului reprezinta numai 10% fata de cea normala (socotita
tinand seama numai de pierderile datorita distantei)Deoarece se recomanda pentru public o aseza in panta fig 7.22.b
pentru unii autori chiar mai accentuata decat cea necesara pentru vizibilitate.

Ridicarea sursei sonore pe un podium este foarte utila si din acest punct de vedere.

In sali cu balcoane se recomanda ca aceestea sa nu avaseze prea mult pentru a permite locurilor din fund sa "vada" cat
mai pult tavan fig. 7.23.

Iar pentru ca sa nu existe pericolul unor neplari acustice intre spatiul de sub balcon si restul salii proportia acestuia sa nu
fie prea alungita( lungime mai mica de 2h -fig 7.23)

Sunt foate uile pt balconele mai avansate reflxii suplimentare realizate ca in fig 7.24

D.d.v acustic cele mai recomandabile sunt randurile din loja suprapuse sau nu dar proeminente in sala (ecnomie de
spatiu, absorbtie suplimentara posibila, difuziune

7.5 DIFUZITATEA:

Pentru obtinerea unui camp difuz se recomanda inafara de eventuala forma neregulata a salii si tavane cu profile frante
neregulate, prime si pilastri, suprafete zimtate fig 7.25 loje .Se pot adauga in plus solidar cu perete sau independent
diferite forma convexe fig 7.21. Efectul plastic insa este mai brutal si mai greu de controlat deoarece solutia este
caracteristica mai mult studiourilor si laboratoarelor decat salilor cu public.

Se recomanda ca acolo unde este posebil in locul suprafetelor absorbante( care reduc in apropierea lor energia sonora)
sa se plaseze forme difuzante preferabil convexe.Chiar si suprafete si panourile reflectante pot avea neregularitati de
ordinul a 5 - 25 cm care ajuta difuziunii fara a altera reflexia.

7.6 ECRANE SI PANOURI REFLECTANTE SUPLIMENTARE:

- atarnand in pozitii bine determinate sau chiar amovibile fig 7.27 pot fi utile pentru:

- evitare ecoului la sali mai inalte

- difuziune suplimentare

- reflexii utile dirijate

- reverberatie locala suplimentare pentru muzicieni

Pot fi executate din lemn tencuiala din rabit, materiale plastice (chiar transparente) metal.Ele au o destinatie clara
acustica dar ajuta uneori si expresia plastica deoarece pot capata practic orice forma.
O singura cerint clara: pentru a nu fi ocolite de sunetele cu lungime de unda mai mare trebuie sa aiba dimensiuni

pag. 49

Se pot folosi ecane reflectante si pentru vorbitorii izolati.(panouri de biserici sau tribune pentru oratori). In figura 7.28
se reprezinta doua posibilitati de amplasare a unor ecrane in spatele unui vorbitor,(preferabil fiind solutia cu doua
ecrane)

Pentru manifestari in aer liber ecranele reflectante sunt singura solutie eficienta pentru intarirea naturala a sunetului.

7.7 STUIUL REVERBERATIEI

7.7.1 CALCUL

Pentru obtinerea unei durate corecte de reverberatie trebuie controlata dupa cum stim suprafata echivalenta de
absorbite. Din formula duratei de reverberatie T=0,16V/A putem deduce absorbtia necesara fiind = 0.16 V (mc)/ T (nec)
A= suma suprafetelor inmultite cu coeficientii de absorbtie respectivi, la care se adauga absorbtia datorita publucului,
mobilierului si celorlalte obiecte din sala.

De obicei se face un prim calcul introducandu-se in formula suprafetele considerate cu finisaje obisnuita deducandu-se
apoi suprafata echivalenta de absorbtie suplimentare si se stabilesc in consecinta tratamentele acustice fonoabsorbante.
Atentie la urmarirea calitatilor materialelor absorbante PE FRECVENTE. Ele trebuiesc astfel asele incat calitatile lor sa se
completeze pentru a realiza absorbtia necasara la toare frecventele.Deoarece si timpul de reverberatie se verifica la mai
multe frecvente.

7.7.2

SUPRAFETELE REFLECTANTE

Toare suprafetele realizate cu finisaje curente. Peretii masivi grei din caramida sau beton, aparenti, tencuiti sau placati
cu materiale dure. Pentru tavane placi de beton sau ipsos prefabricate sau nu.

Suprafete din lemn masiv sunt la jumatete drum intre reflectante si absorbante.

7.7.3

AMPLASAREA SUPRAFETELOR ABSORANTE

Se incepe cu zonele in care - conform studiului geometric- trebuie evitate relexii suparatoare
In rest ca principiu : panouri de materiale absorbante pe cat posibil mai diferite si asezate in pozitii cat mai diverse.Se
prefera partea superioara a peretilor( unde mai sunt necesare reflexii), colturile ( unde creste eficienta absorbtiei), si in
special partea din fund a salii ( pereti ca in fig 9.24)

Se pot filosi si spatiile din spatele unor suprafete reflectante daca ele comunica cu restul salii fig 7.29. Astfel se poate
controla timpul de reverberatie cu mantinerea unor reflexi utile.

pag 30.

7.4

SCENE TRANSPARENTE ACUSTIC

Acesta multitudine de forme si materiale diverse poat uneori ungruna aspectul plastic.De aceea o solutie mai scumpa
dar mai simpla pare a fi realizarea unor suprafete mari unitare de" acoperire optica" dar transparenta pentru asa sunet
(grele dar ..).

In spatele lor acustici poate se pot manevra dupa nesitati panourile absorbante sau reflectante. Sistemul se poate
dovedi avantajos pentru eventualele corectii necesare pe panourile .... necesitatii salii. fig 7.21

7.7.5 REVERBERATIE VARIABILA

Schimbarea timpului de reverberatie al unei sali in functie de caracterul productiei sonore este o problema foarte dificil
de realizat. Reducerea de reverberatie se poate realiza prin plasarea unor materiale absorbante suplimentare iar
marirea timpului de reverberatie prin adaugarea unor ecrane reflectante.

In studiouri de radio sau inregistrari se contruiesc uneori sali cu suprafete de perete cu absorbtie variabila.

Perdelele sunt mai putin recomandabile deoarece sunt nerezistente inflamabuile greu de intretinut.Se folosesc deoarece
jaluzele obloanele sau cilindri ( fig 7.32) care raman totusi scumpe si relativ greu de manevrat .( de aceea nu s-au folosit
aproape deloc la sali curente(( de ex polivalente) - ) vom vedea la 8.2 posibiltatile oferite de electronica.

7.8 EXAMINAREA EXPERIMENTALA A PROPAGARII SUNETULUI

7.8.1 STUDIU PE MACHETE

Tot ce s-a discutat pana acum se bazeaza pe constructii grafice .Acestea sunt foarte laborioase si in ultima instanta
studiul propagarii sunetelor tinand cont de mai mult de 2 reflexii succesive sau doar de o reflectoare difuza este aproape
inposibil.
 De aceea mai util in unele cazuri indispesabil este studiul pe macheta

Ele se bazeaza pe studiul propagarii luminii sau pe studiul propagarii unor sunete avand
lungime de unda redusa la aceasi scare cu macheta sali.

7.8.2

MODELARE PE CALCULATOR

Unele incercari relativ recente utilizeaza calculatorul pentru unmarirea modului.

AMPLIFICAREA SONORA ARTIFICIALA

INTARIREA SUNETULUI DIRECT

O data cu perfectionarea aparatajului electronic amplificarea Sonora artificiala a castigat in ultima

vreme in importanta. Orice sala poate beneficia de amplificarea Sonora, dar se considera ca
aceasta este absolut neceara incepand de la 2 – 5000 ascultatori in aer liber (in functie de zgomotul
de fond). Peste 1000 asc. La auditorii teatre; peste 2000 asc. La opera; peste 3000 asc. La Sali de
concert.

Amplificarea Sonora nu inseamna numai o statie si cateva difuzoare cat mai puternice. Pentru
moment inca nu exista statii capabile sa redea perfect calitativ sunetul natural. Difuzoarele au
defectul ca sunt surse aproape punctuale (o orchestra se aude ca si cum ar candta dua o gaura). In plus conform unor cercetari,
sunetul artificial oboseste ascultatorii mai mult decat cel natural. S-a incercat in ultima vreme sa se aseze cate un difuzor in fiecare
spatar de scaun ( cu sunet bineinteles intarziat corespunzator cu distanta parcursa de sunetul direct)

Senzatia de oboseala dupa o conferinta de 2-3 ore persista totusi. Datorita faptului ca difuzoarele sunt mai directionale decat sursele
natural a fost necesara gruparea lor in baterii. Iar pentru imbunatatirea calitatii au fost specializate pe game mai restranse de
frecvente.

Pentru aer liber sau spatii mari se prefer baterii de difuzoare FOARTE DIRECTIVE pentru ca sa acopere o suprafata cat mai clar
delimitate fara pierderi de energie prea mari si se compenseaza astfel pierderile in energie ale sunetului direct. Sistemul acesta se
foloseste in Sali cu reverberatie mare pentru a intari sunetul primar, si deci marirea inteligibilitatii.

REVERBERATIA ARTIFICIALA

La Sali cu destinatie multipla timpul de reverberatie ar trebui uneori schimbat daca se poate fara modificarea parametrilor salii. Nu
se poate pune deasemeni problema unor Sali existente (de exemplu spectacole in monumente istorice), sau imbunatatirea timpului
de reverberatie pentru anumite frecvente.
Problema principala este realizarea INTARZIERII sunetului reverberat, prelungirea si stingerea sa progresiva.

In practica studiourilor de orice fel se foloseste des sistemul de IMPRIMARE – REDARE (intr-o camera cu reverberatie mare) si iarasi
REIMPRIMARE – MIXARE cu sunetul original. Uneori se realizeaza un „CANAL DE INTARZIERE” (fig. 8.03) in care se gaseste la un capat
un difuzor, iar pe parcurs o serie de microfoane care vor inregistra sunetul dupa parcurgerea unei anumite distante, deci intarziat.
(Opera din Varsovia este dotata cu un astfel de canal de intarziere). Lungimea mare a acestor canale este insa prohibitiva.

Sistemele electronice moderne bazate pe o asa zisa PLACA DE REVERBERATIE, permit schimbarea timpului de reverberatie chiar pe
parcursul imprimarii sau auditiei directe.

8.3 SUNET STEREOFONIC

Instalatiile de sunet stereofonic au ca scop crearea senzatiei de „pozitie in spatiu a sunetului”. Sunt utile in cinematografie sau
pentru instalatii de amplificare sonora in teatre unde sursa sonora se deplaseaza in timpul spectacolului.

Efectele stereofonice se realizeaza prin redarea pe 2-8 canale diferite prin difuzoare asezate pe scena.

8.4 SUNET PANORAMIC

Este destinata deplasarii aparente a surselor sonore in jurul auditorilor. Se utilizeaza difuzoare amplasat pe peretii laterali ai salilor,
difuzoare ce sunt comandate cu ajutorul unui comutator rotativ.

Sala Palatului din Bucuresti este amplificata cu toate aceste tipuri de amplificare sonora, numarul total de difuzoare ajungand la cca
3000.
 9. ELEMENTE DE PROIECTARE SPECIFICE PE PROGRAME

9.1 TEATRE IN AER LIBER

Au un caracter oarecum aparte, situatia lor fiind mai putin favorabila auditiei (zgomot de fond mai greu de controlat si reverberatie
foarte redusa).

9.1.1 Teatrul antic

De remarcat ca anticii au reusit sa obtina prin incercari si perfectionari,

in foarte multe cazuri o auditie corespunzatoare – este adevarat ca au
beneficiat insa de un avantaj evident, si anume linistea.

Teatrul antic GREC: Se compunea din THEATRON (trepte concentrice

pentru spectatori), ORCHESTRA (un platou central circular), SKENE
(peretele fundal) iar mai tarziu a aparut si PROSKENI ONUL (un podium
asezat intre orchestra si skene) (fig. 9.01)

La auditor ajungeau a) undele directe, directionate si amplificate de

mastile actorilor.

b) unde reflectate de skene (perete masiv si difuzant)

c) unde date de reflexia in orchestra (pardoseala de marmura foarte

ingrijit lucrata)

d) mai tarziu s-au adaugat si undele emise de rezonanta podiumului de

LEMN si se pare si a unor panouri suplimentare de lemn pe podium si
skene. De mentionat si rolul de protectie la zgomotele exterioare a
peretelui fundal.

In teatrul ROMAN (fig. 9.02) orchestra se micsoreaza, dar creste scena si

peretele fundal reflectant care primeste parti laterale si o serie de
panouri reflectante din lemn la partea superioara Un zid de contur
protejeaza de zgomotele exterioare astfel teatrul roman capata aproape
un caracter de constructie inchisa. S-a discutat mul despre vestitele vase
din bronz EKHEIA de care pomeneste Vitruviu dar pe care cercetarile
arheologice nu le-au mai gasit. Se pare ca aveau un rol de marire a
reverberatiei locale prin rezonanta (o intarire a sunetului nu aveau cum
sa realizeze).

Ce se poate retine din experienta teatrelor antice grecesti si romane:

- panta mare a tribunelor 25°-31°

- desi poate fara o fundamentare stiintifica, folosirea constienta a reflexilor

(fundal masiv – difuzant + orchestra)

- protejarea de sursele de zgomot exterioare

- modelarea in sectiune a gradenelor pentru a evita focalizarile sau ecourile

- folosirea mijloacelor individuale de directionare a sunetului (mastile)

Un alt caz devenit cunoscut cu o rezolvare mai speciala este Melbourne Bowl (fig.9.06) – teatro in aer liber pentru 30 000
de persoane. Orchestra si cca. 2000 locuri sunt adapostite de o panza subtire realizata din placi de lemn cu invelis de
aluminio (deci f reflectanta). La asemenea dimensiuni se cere bineinteles cu o simplificare sonora.

Uneori este posibil sa se realizeze pereti laterali oare sa ajute la realizarea unor reflectii suplimentare (fig. 9.07). S-a
incercat ca beneficiind si de un cadru mai placut (fig. 9.08) sa se foloseasca pentru reflexii suplimentare oglinzi de apa
(lacuri), prin amplasarea scenei pe o insula artificiala (mobila sau fixa). Spectatorii stau pe mal, care este bine sa aiba o
panta destul de accentuata.

Un caz aparte il prezinta spectacolul in aer liber, piete, curti de castel sau ruine istorice. Asemenea spectacole trebuie sa
beneficieze de studii acustice pentru ca atunci cand repartitia sunetului este neuniforma sau deficitara ca sa fie ajutata de
panouri reflectante (decor) sau de amplificare artificiala.

9.2. SALI MARI - HALE

Reprezinta intr.-un fel trecerea de la acústica in aer liber la acústica spatiilor inchise. Cerinta principala este realizarea unei
absorbtii corespunzatoare pentru marile suprafete de acoperis si, in consecinta, reducerea pe cat posibil a timpului de
reverberatie. Altfel ar fi greu de evitat ecourile datorate dimensiunilor mari.

Cand acoperisuile au forme concave pot aparea uneori necesare suprafete absorbante suplimentare pentru a evita
focalizarile. (fig. 9.10)

Absorbtia generala se realizeaza prin tencuieli acustice stropite pe beton sau tabla sau prin tratarea absorbanta a fetei
interioare a chesoanelor de beton sau metal. Chiar betonul celular sau placile tip stabilit cu porii deschisi sunt absorbate
de sunet. Cand apare necesara o absorbtie suplimentara sau cande a un a fost prevazuta initial se pota gata panouri
absorbante suplimentare (fig. 9.09) cu ele putandu-se realiza si o tratare decorativa a tavanului. In rest problema se
rezuma la rezolvarea unei amplificari sonore corespunzatoare.
Fig. 9.07 Teatru in aer liber – Napoli. De remarcat tratarea peretilor prosceniumului.

Fig. 9.09
S-a reușit astfel realizarea unei audiții corecte la teatre având chiar 10-2000 auditori (ex. Teatrul din Efes.) În unele din ele cu
mici amenajări au loc și astăzi spectacole (ex. Teatrul din Orange)

FIG. 9.05

9.1.2. TEATRUL ROMAN ÎN AER LIBER

A – PARABOLOID CILINDRIC Un nivel redus al zgomotelor perturbatoare se obține întâi de toate

printr-un amplasament corespunzător (parcuri, grărdini liniștite s.a.),
niciodata în zone intens circulată. O protecție prin plantații cât mai
dense (chiar ziduri de protecție) sau ca la Red Books în Colorado (stânci
naturale) sau Melbourne Bowl, Australia (dealuri artificiale) – fig 9.06.

Zgomotul de fond este intr-adevăr foarte important. Dacă la un nivel

de maximum 25Db se pot realiza teatre de 5000-6000 de locuri fără
B – ÎN ZIMȚI DIFUZANȚI amplificare sonoră la un nivel de 45Db sau se poate trece de 1500 de
locuri.
FIG. 9.03 REFLECTOARE DE SUNET PENTRU AER
LIBER Se cere bineînțeles o construcție masivă, rezistentă a băncilor pentru
auditori. Atunci când apare necesară amplificarea sonoră, este de
datoria arhitectului să impună întocmirea unui studiu acustic
amănunțit . Ca dispoziție generală, important este vântul dominant.
Preferabilă este lipsa vântului (deoarece acesta crează perturbări în
audiție). Datorită faptului ca în marea lor majoritate spectacolele nu
au loc seara, poziția soarelui în hotărârea amplasamentului nu mai
este determinantă. Respectarea condițiilor de pantă despre care s=a
discutat este și mai necesară ca la săli închise. Sursa sonoră trebuie să
se găsească pe un podium rezonant din lemn.
FIG. 9.04 REFLECTOR COCHILIE PARABOLIC
Prin simpla amplasare a unor pereți reflectanți în spatele sursei de
sunet, putem DUBLA ENERGIA SONORĂ TRANSMISĂ către auditori (fig.
9.03) să nu uităm și de nevoia muzicienilor de a se auzi. Bineînțeles,
mai utile sunt ecranele reflectoare special dimensionate, deși din
punct de vedere platic ele se vor integra greu intr-un decor de
spectacol dramatic. Putem realiza un paraboloid cilindric (fig. 9.03A)
dar sunt preferabile formele zimțate (fig. 9.03B) pentru a creea difuzie,
a evita focalizările inverse (dinspre spectatori spre scenă) și pentru a
permite muzicienilor să se audă.

Reflectoarele cochilie parabolice sunt mai greoaie ca aspect plastic și

posibile numai in cazul unei surse sonore FIXE ÎN FOCAR (fig. 0.04)

Exemplul devenit clasic de „cochilie” (sau Concă) se găsește la teatrul

in aer liber HOLLYWOOD BOWL pentru 22500 de persoane (fig. 9.05).
Alcăturirea reflectorului este facăut astfel încât sunetele cu frecvențe
mari decu cu lungime de undă mică să fie reflectate de dinți. Sunetele
cu frecvențe joase deci lungime de undă mare sunt reflectate de
ansamblu ca și cum nu ar exista dinți, iar cele medii sunt reflectate tot
de ansamblu dar difuz.
 9.3. SALI DE CONCERTE

Reprezinta tipul clasic de proiectare acustica, la care colaborarea intre

arhitect si acustician trebuie sa inceapa din primul moment.

Tot ce s-a discutat la capitolul 7 (studiul geometric) este valabil in

Fig. 9.11 PLANUL SALII DE CONCERT A RADIOTELEVIZIUNII special pentru salile de concert, incercandu-se sa se realizeze o dirijare
– BUCURESTI si amplificare naturala a sunetului.

Se considera ca pana la 24000mc sau 3000 de auditori, ar trebui sa un

fie necesara o amplificare artificiala.In plus, forma cea mai obisnuita
este cea de evantai (fig. 3.11) sau “butoi” (fig 9.12), unghiul de
deschidere fiind sub 70°. Uneori s-a mers inca chiar la 110°
(Universitate – Helsinki, fig. 7.09)

Pentru public, care in salile mai vechi era cam inghesuit, se calculeaza
in momentul de fata intre 0.70-0.80 mp/spectator.
Timpul de reverberatie 1.5 – 2.2 s variind dupa autori, dar si dupa
traditiile muzicale si gustul publicului in diverse tari sau centre
culturale. O problema specifica este podiumul pentru orchestra.
Obisnuit se considera necesar cca. 1.2mp/muzician orchestra si
0.3mp/corist.

Cea mai mare atentie trebuie acordata REFLEXIEI PRIMARE DE

FUNDAL. Pentru ca aceasta sa un soseasca pera tarziu, adancimea
scenei trebuie sa fie de máximum 7.8m (fig. 9.13A).
Fig. 9.12
Daca un este posibil, se poate realiza o prima reflexie primara (fig.
CONSERVATORUL DIN BERLIN – SALA CONCERTE – ARH.
9.13B) sau cu ajutorul unei (sau unor) suprafete reflectante atarnate
R. BAUMGARTON
(fig. 9.14) In acest caz peretele din fundal pierde din importante
permitand ridicarea eventuala a corului mai sus.

Nici o latime exagerata a podiumului un este recomandabila deoarece

diversele partide ale orchestrei se vor auzi cu un decalaj. Suprafetele
curente de pódium variaza intre 140-200mp, iar un maxim normal
acceptabil ar fi de 26mx14m (320mp) care permite o orchestra de
120membri si 480 de coristi. Inaltimea deasupra pardoselii
podiumului executat din lemn masiv este de obicei de 90-100cm si se
face in trepte pentru ca sunetele din spate sa nu fie absorbite.
FIG. 9.14 PHILARMONIC HALL DIN NYC – PANOURI REFLECTANTE
PT EGALIZAREA REFLEXIEI PRIMARE CAT MAI APROPIATE.
A SE NOTA FORMA PERETELUI DE FUNDAL AL SALII PENTRU
EVITAREA ECOULUI SI INTARZIEREA SUNETULUI SUB BALCOANE.

In Sali mari, mai vechi, sau cu destinatie multipla este necesara

pentru concerte realizarea unor suprafete reflectante
suplimentare. Un exemplu interesant este Northrop Auditorium din
Minneapolis (fig. 9.15). Pe scena sunt asezate niste panouri din
tabla presata in forme ce ajuta atat rigiditatii lor cat si difuziunii
sunetelor.In continuarea acestora sunt atarnate liber panouri de
plexiglas transparent care continua tavanul scenei fara a micsora
volumul salii (deci fara a influenta timpul de reverberatie).
FIG. 9.15 NORTHROP AUDITORIUM, MINNESOTA.
EXEMPLU DE SALA DE TEATRU LA CARE S-AU
AMPLASAT PANOURI DIN TABLA CUTATA PENTRU
REALIZAREA UNEI SCENE DE CONCERT. A SE NOTA
SI BATERIA DE SUPRAFETE REFLECTANTE DIN
PLEXIGLAS CARE CONTINUA TAVANUL SCENEI

O problema spinoasa este orga, deoarece cere inaltimi mari pentru

peretele pe care se amplaseaza. Dar ea poate fi ascunsa dupa pereti
transparenti la sunet (ca la Liederhalle din Stuttgart). Sau chiar intr-
o nisa ca la Filarmonica din NYC (fig. 9.14, 7.09).O incercare
indrazneata pentru o sala de concert este Filarmonica din Berlin la
care podiumul orechestrei s-a asezat central si inconjurat de public.
Rezolvarea reflexiilor primare s-a facut prin atarnarea unui numar
de suprafete reflectante deasupra podiumului. Forma acoperisului
in sea este asemenea utila pentru dirijarea sunetelor catre public.
(Fig. 9.16)

9.4. TEATRE . OPERE

Sunt mult mai numeroase decat salile de concerte. In plus, daca

intr-un teatru se pot realiza si spectacole muzicale sau concerte,
reciproca este aproape imposibila datorita dimensiunilor si
conformatiei scenei.

Volumul obisnuit este de 5-6mc/spectator pentru opere si 4-

6mc/spectator pentru teatre mai mici. Timp de reverberatie in jurul
a 1 secunda la teatre si 1.5s la opere. Elementele specifice la teatre
sunt deschiderea scenei si fosa orchestrei.

Deschiderea (portalul) scenei se recomanda sa fie cat mai apropiata

de latime si inaltimea salii pentru ca portiunile neutilizare pentru
reflexii (fig. 9.17) sa ramana cat mai mici. Trebuie reamintita si
importanta reflexiilor din proscenium (pot. 7.3 – 7.4.) datorita lipsei
peretelui fundal.
 este utila pentru ca altfel ar acoperi vocea cantaretilor, cu conditia
sa nu fie prea adanca. In caz contrar s-ar putea sa apara necesara o
Flexibilitatea fiind foarte importanta se adopta de
amplificare sonora ajutatoare (fig. 9.19). Se prefera in ultima vreme
obicei in plan forma de potcoava (corectat insa cu
fosele-trapa pentru a permite folosirea suprafetelor aferente pentru
pereti in rodane, loje sau balcoane, pentru difuziune si
spectacole de teatru sau concerte.
evitarea focalizarilor). Coborarea orchestrei in fosa

FIG. 9.19 AMELIORAREA AUDITIEI ORCHESTREI FOLOSIND

MIJLOACE ELECTROACUSTICE

FIG. 9.18 OPERA DIN HAMBURG . EXEMPLU DE CORELARE

INTRE SCENA SI SALA. A SE NOTA TRATATREA FOARTE
DIFUZANTA A PERETILOR SI TAVANULUI
SALI PENTRU VORBA (AUDITORII, SALI DE CURSURI, CASE DE CULTURA)

Majoritatea salilor de acest tip sunt destul de rar folosute numai pentru vorba. In majoritatea vor avea loc si proiectii
de filme, demonstratii, si chiar concerte. Deoarece pentru vorba cerintele sunt cel mai greu de realizat si cele mai
CLARE, se porneste de la acestea – in ceea ce priveste reverberatia, inteligibilitatea, lipsa ecourilor.

In clase de scoala de dimensiuni obisnuite si finisaje normale timpul de reverberatie este putin prea lung si
inteligibilitatea sufera. Se recomanda ca aprox. 1/4 – 1/3 din suprafata tavanului sa fie tratata absorbant. In salile de
cursuri mai mari, forma in plan si sectiune depinde si de tipul de curs care se desfasoara. La salile in care au loc
experienta sau demonstratii (fig. 9.20A) podiumul lipseste iar gradenele pentru auditori sunt asezate in evantai si au
o panta mai mare.

Amfiteatrele pentru explicatii cu tabla au podium, panta mai mica si publicul asezat in randuri drepte pentru a putea
urmari explicatiile. (9.20B).

Se recomanda ca peretii laterali sa fie reflectanti, la fel si prima parte a tavnului pe cat posibil difuzant. (Fig. 9.20)

Peretele din fund in general absorbant. Din verificarea timpului de reverberatie poate sa apara necesara o suprafata
absorbanta suplimentara care poate fi amplasata in ultima parte a tavanului sau la partea superioara a peretilor.
Pentru Sali mai mari poate sa fie util un ecran reflector deasupra vorbitorului.

Uneori mai interesanta decat forma clasica in evantai este stramtarea catre spate a salii (fig. 9.21) pentru a compensa
pierderile de energie directa datorate distantei, prin marirea catre spate a densitatii energiei reflectate.

La Sali mai mici deseori apar cazuri in care datorita amplasarii lor in nivele curente, inaltimea este relativ mica,
pardoseala plata si lungimea foarte mare.
De aceea (fig. 9.2) pentru ca sa nu ramana portiuni de tavan neutiizate pentru reflexii utile se incearca tavane in
zimti sau in sistemul ingenios folosit la biblioteca Vipuri de Alvar Aalto (fig. 9.22 B, C).

La Sali de sedinte in care este necesar sa se vorbeaza in orice punct al salii se recomanda tavane cu alura generala
plata dar tratate in forme puternic difuzante (fig. 9.23) pentru toate sensurile de raze sonore.

La salile polivalente de dimensiuni mai mari incepe sa fie neaparat necesara o amplificare sonora artificiala (vezi Sala
Palatului – pot 7.9).

9.6. CINEMATOGRAFE

Reprezinta o problematica aparte datorita faptului ca auditia se bazeaza in exclusivitate pe amplificarea sonora. In
anumite limite zgomotul de fond poate fi deci putin mai ridicat. Acustica salii de cinematograf trebuie sa fie cat mai
neutra pentru a nu influenta caracteristicile sunetelor de pe banda sonora (care pot fi in Sali mari, sau mici sau in
aer liber).

Timpul de reverberatie deci destul de redus (0.6 – 1sec) sub 1000 de locuri, 1-1.3 s in Sali mai mari. El ar putea fi
redus si mai mult dar in acest caz absorbtia prea puternica face sa scada prea repede intensitatea sunetului catre
spatele salii (sau ar cere o amplificare de putere prea mare care ar asurzi spectatorii din primele randuri.
FIG. 9.21 SALI PENTRU VORBA CU UTILIZARE POLIVALENTA

FIG. 9.22 SALI LUNGI CU TAVANE JOASE IN VARIANTA „C”. FIECARE PORTIUNE REFLECTANTA ACOPERA SUPRAFATA
DE PUBLIC DIN DREPTUL EI PANA IN FUNDUL SALII. DECI REFELXII MAI NUMEROASE MAI DEPARTE DE SURSA
SONORA
 Vizibilitatea fiind foarte importanta se adopta deobicei in plan o forma
de potcoava ( corectata insa cu pereti in redane, loje sau balcoane,
pentru difuziune si evitarea focalizarilor)

Coborarea orchestrei in fosa este utila pentru ca altfel ar acoperi vocea

cantaretilor , cu conditia sa nu fie prea adanca . In caz contrar s-ar putea
sa apara necesara o amplificare Sonora ajutatoare. Se prefera in ultima
vreme fosele-trapa ( fosa-trapa ) pentru a permite folosirea suprafetelor
aferente pentru spectacole de teatru sau concerte.

SALI PENTRU VORBA ( AUDITORII / SALI DE CURSURI / CASE DE CULTURA

/)

Majoritatea salilor de acest tip sunt destul de rar folosite numai pentru
vorba . In majoritatea vor avea loc si proiectii de filme, demonstratii si
chiar concerte.

Deoarece pentru vorba cerintele sunt cel mai greu de realizat si cele
mai clare. Se porneste de la acestea – ( in cee ace priveste reverberatia,
inteligibilitatea, lipsa ecourilor ).

In clase de scoala de dimensiuni obisnuite si finisaje normale timpul de

reverberatie este putin prea lung, si inteligibilitatea sufera. Se
recomanda ca aproximativ ¼ 1/3 din suprafata tavanului sa fie tratata
absorbant.

In sali de cursuri mai mari forma in plan si in sectiune depinde si de tipul

de curs ce se desfasoara. La salile in care au loc experienta sau
demonstratii, podiumul lipseste iar gradenele pentru auditori sunt
asezate in evantai si au o panta mai mare..

Amfiteatrele pentru explicatii la tabla au podium , panta mai mica si

publicul asezat in randuri drepte pentru a putea urmari explicatiile. Se
recomanda ca peretii laterali sa fie reflectanti, la fel si prima parte a
tavanului pe cat posibil difuzant. Peretele din fund in general absorbant.
Din verificarea timpului de reverberatie poate sa para necesara o
suprafata absorbanta suplimentara care poate fi amplasata in ultima
parte a tavanului sau la partea superioara a peretilor. Pentru Sali mai
mari poate sa fie util un ecran reflector deasupra vorbitorulu.
 Uneori mai interesanta decat forma clasica in evantai, este
stramtoarea catre spate a salii pentru a compensa pierderile
de energie directa datorate distantei, prin marirea catre spate
a densitatii energiei reflectate. La Sali mai mici apar deseori
cazuri in care datorita amplasarii lor in nivele curente,
inaltimea este relative mica, pardoseala plata si lungimea
foarte mare.

De aceea pentru ca sa nu ramana portiuni de tavan

neutilizate pentru reflexii utile se incearca tavane in zimti, sau
in sistemul ingenios folosit de biblioteca Viipuri de Alvar Aalto.
La Sali de sedinte in care este necesar sa se vorbeasca din
orice punct al salii se recomanda tavane cu alura generala
plata dar tratate in forme puternic difuzante pentru toate
sensurile de raze sonore.

La salile polivalente de dimensiuni mai mari incepe sa fie

neaparat necesara o amplificare Sonora artificiala.

CINEMATOGRAFE

Reprezinta o problematica aparte datorita faptului ca auditia

se bazeaza in exclusivitate pe amplificarea Sonora. In anumite
limite zgomotul de fond poate fi deci putin mai ridicat.
Acustica salii de cinematograf trebuie sa fie cat mai neutra
pentru a nu influenta caracteristicile sunetelor de pe banda
Sonora. ( care pot fi in Sali mari, sau mici, sau in aer liber ).

Timpul de reverberatie deci destul de redus ( 0.8-1 sub 1000

locuri , 1-1,3 sec pt Sali mai mari ). El ar putea fi redus si mai
mult dar in acest caz absorbtia prea puternica face sa scada
prea repede intensitatea sunetului catre spatele salii ( sau arc
ere o amplificare de putere prea mare, care ar asurzi
spectatorii din primele randuri ). – lipsa text/ se incearca
reducerea timpului de reverberatie / volumului si asezarea
spectatorilor / mai reprezinta absorbtia mai puternica .
Reducerea volumului este acceptabila pana la 3-4 metri cubi/ spectator in functie de posibilitatile instalatiei de
ventilatie. Nu se cere un studiu special pentru difuziune dar se cer unele reflectii utile pe tavan si pe pereti.

PUTERNIC ABSORBANTE se recomanda sa fie toata zona din apropierea ecranului ( pardoseala, pereti, tavan )
partea de sus a peretilor laterali, peretele din fund si peretii cabinei de proiectie ( in special la Sali mari )

De evitat paralelismul intre pardoseala si tavan ( deobicei prin inclinarea pardoselii sau prin tratarea difuza a
tavanului ). Dimensiunile in plan si sectiune sunt strans legate de vizibilitatea in functie de tipul de ecran. Cabina de
proiectie va fi izolata de sala cu ziduri corespunzatoare si vizoare fire ( cu doua randuri de geam ) si dupa cum am
vazut – va fi tratata fonoabsorbant –

O situatie oarecum aparte o prezinta salile cu instalatii complexe de amplificare stereofonica, cum ar fi Sala
Palatului Bucuresti – ea este tratata absolut fonoabsorbant, toate efectele acustice fiind lasate in seama instalatiei
de amplificare care poseda o multime de difuzoare raspandite prin toata sala.

CAMERE SURDE

Folosesc pentru experiente acustice ( fizice sau medical ). Se cauta sa reproduca conditiile de exterior ( timp de
reverberatie = 0 ) si sa reduca zgomotul de fond la maximum.

Deci se cere – o izolare fonica perfecta / absorbtie maxima

Pentru izolare fonica se adopta Solutia “ casa in casa “ evitandu-se cu mare atentie puntile sonore. Instalatiile cu
exceptia celor electrice sunt intrerupte ( deci ventilarea numai in pauze prin usi si incalzire locala ).

Goluri de dimensiuni minime. Usa dubla de constructie speciala cu inchidere magnetica. Rareori vizoare cu trei
tanduri de sticla la inceperile cu destinatie medicala. Absorbtia interioara se realizeaza cu pene din material poros
– asezate pe pereti, tavan si la partea inferioara. De aceea experientele si circulatia se fac pe o platforma metalica
la o anumita inaltime. Fig 9.25 . O problema dificila este inlocuirea suporturilor de cauciuc pe care reazama celula
interioara si care obosesc cu timpul ( la Moscova un cric hidraulic ridica tot ansamblul, la Bucuresti s-a imaginat un
sistem special de grinzi duble cu traverse demontabile ).

STUDIOURI RADIO / INCAPERI PENTRU INREGISTRAREA SUNETULUI / CINEMATOGRAF

Urechea ascultatorului este aici substituita de microfoane care sunt mai sensibile dar reprezinta o auditie
MONOAURALA ( deci nu sunt sensibile la directia din care vine sunetul ) . In general ele au timp de reverberatie si
un nivel de zgomot acceptabil, mai reduse decat salile de auditie obisnuite.

STUDIOURI DE VORBA SI PRODUCTII DRAMATICE - Sunt camere la care se evita formele regulate si uneori
paralelismul intre pardoseala si tavan. Se realizeaza in constructii independente dar grupate in jurul unor camere
tehnice ( regie, sonorizare ) de care sunt separate acustic dar legate optic ( fig 9.26 ). Se recomanda ca circulatia
intre ele si catre exterior sa se faca prin tampoane de liniste. Deoarece este vorba de incaperi c adapostesc grupari
de oameni pentru un timp mai indelungat, nu se mai poate renunta la ventilatie, dar ea trebuie atent proiecata si
executata. Daca mai de mult se considera ca o difuzie este foarte importanta si se poate realiza doar cu forme
foarte pronuntate ale peretilor si tavanelor, in ultima vreme s-a ajuns la concluzia ca pentru MICROFOANE in astfel
de studiouri de volume mici este suficienta difuzia ce se realizeaza prin forma generala neregulata a incaperilo.

STUDIOURI MUZICALE

Sunt din pct de vedere acustic o problema mai complicata ele apropiindu-se de salile de concert. De fapt se si
prefera deseori sa se prevada un numar oarecare de spectatori deoarece si asa salile trebuie sa aiba un volum mai
mare determinat de numarul de membri din orchestra. Intre podium ( care se leaga mai putin inaltat ) si spectatori
este necesar un spatiu mai larg in care se manevreaza pozitia microfoanelor ( fig. 9.27 ). Deoarece productiile
muzicale sunt foarte variate, sunt tipurile de Sali la care apare cel mai bine nevoia timpului de reverberatie.
9.8.3. STUDIOURI DE FILM SI TELEVIZIUNE

Se proiecteaza acustic cat mai neutru (deci timp de reverberatie scazut). Problema de
baza este micsorarea zgomotului de fond datorat aparatajelor.

Pentru decoruri sunt de obicei necesare usi de dimensiuni foarte mari la care se pun
probleme dificile de izolare fonica.

Volumele mari si zgomotul interior relative ridicat al aparatajelor, cer mari suprafete
absorbante. Ele sunt realizabile pe tavane cu placi izolatoare poroase aparente catre
interior, iar pentru pereti cu material cat mai rezistente la loviri si inncombustibile (metal
perforat sau ca in solutia de la studioul de televiziune din Helsinki.

*figuri: spatiu aer, caramida cu goluri, placi absorbante din vata minerala, perete
absorbant, studiou de televiziune Helsinki

9.9. CAMERE REVERBERATE (REVERBERANTE)

Au ca scop producerea efectelor sonore legate de un timp mare de reverberatie

(simularea unor biserici sau Sali mari).

Laboratoarele de cercetari acustice utilizeaza camera reverberate pentru

determinarea coeficientilor de absorbtie pentru diferite material si structure
fonoabsorbante, prin masurarea timpului de reverberatie cu si fara amplasarea la
interior a unor mostre din materialul studiat. Ele cer deci suprafete puternic si difuz
reflectante. Sunt de obicei placate cu marmura, ceramic sau metal. Se cere bineinteles
un zgomot de fond cat mai redus.

*camera reverberanta. Plan si detaliu de perete greu placate cu ceramica.

 V. LUMINA ARTIFICIALA

1. ILUMINATUL ARTIFICIAL – AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

De cand s-a descoperit focul pana la sfarsitul secolului trecut, flacara arzand in aer liber a constituit singura
sursa de lumina artificiala. In 1879, Thomas Edison reuseste sa puna la punct prima lampa electrica cu incandescenta,
susceptibila de a fi folosita practic. Ea se compunea dintr-un filament de bumbac carbonizat introdus intr-un clopot
de sticla in care se facuse vid.

Acesta a fost punctual de plecare pentru o vasta activitate de cercetare, care a dus mai intai la inlocuirea
filamentului de carbon cu filament metalice (osmiu, tantal, tungsten) permitand astfel ridicarea temperaturii de
functionare, ceea ce provoaca sporirea emisiei luminoase.

Filmanetul infasurat sub forma unei spirale, marindu-i-se astfel suprafata, introducerea in interiorul
clopotului de sticla a unui gaz inert (azot, argon, krypton) pentru a reduce timpul de dezintegrare, au constituit alte
etape importante de progres. Lampile cu incandescenta moderne produc de 10 ori mai multa lumina decat lampa
lui Edison si pot fi folosite un timp mai indelungat. Intre timp, s-au perfectionat si alte mijloace de producer a luminii.

Arcul electric ce ia nastere intre doi electrozi intr-un anumit mediu fie gazos fie constituit din vapori metalici
produce de asemenea o lumina ale carei caracteristici depend de metalul sau de gazul folosit.

In zilele noastre sunt folosite in mod current trei categorii de lampi electrice:

- lampi incandescente

- lampi cu descarcare electrica

- lampi fluorescente, care sunt rezultatul imbinarii descarcarii electrice cu fenomenele de fluorescent

Avantajele luminii artificiale sunt extreme de importante. De aprecierea realista a posibilitatilor pe care le pune la
indemana arhitectului, folosirea ei ca mijloc de creatie, depinde in mare masura dezvoltarea in viitor a surselor de
iluminat artificial.

- lumina artificiala poate fi folosita in cantitati si intensitati dorite in tot timpul celor 24 de ore ale zilei.
Nivelele constant ridicate ce se pot obtinecu ajutorul ei, sunt imposibil de realizat in conditiile luminarii naturale.

- folosirea luminii artificiale da planului o mare flexibilitate eliberand partial de arhitectura de conditiile pe
care I le impune in mod current lumina naturala. Dimensionarea constructiei se poate face tinandu-se seama
exclusive de criterii functionale, economice, structural si plastic.

- lumina artificiala permite controlul efectelor ce rezulta din culoare sau din gradarea intensitatilor
luminoase, dand de asemenea posibilitatea schimbarii lor in timp. Ea poate asigura un character polivalent spatiilor
interioare ale constructiei avantaj extreme de pretios pentru o larga gama de programe.

Dezavantajele luminii artificiale

- instalatia de iluminat artificial reprezinta o investitie initiala mare si costul ei e mai usor de evaluat decat
cel ascuns al luminii naturale. Conceptia c alumina naturala este gratuita sic a cea artificiala este costisitoare este o
bariera psihologica greu de invins.

- lumina artificiala este adesea privita prin prisma rezolvarilor de detaliu ale instalatiilor, neglijandu-se
conceptia de ansamblu a iluminarii arhitecturale a edificiului. Din aceasta cauza, interesul visual al spatiilor interioare
si exterioare illuminate artificial lasa de dorit.
 - o aceeasi suprafata colorata poate aparea in moduri foarte diferite daca se schimba tipul de lampa care o
lumineaza. De aceea, dozarea luminii si alegerea tipului de lampa cere un studiu extrem de atent in caz contrar
obtinandu-se efecte nedorite. Aceasta delicata sarcina este lasata tehnicianului desi acesta nu are sensibilitatea nici
pregatirea necesara pentru a o indeplini.

2. IZVOARE DE LUMINA ARTIFICIALA

A. LAMPILE CU INCANDESCENTA

Emisiunea (emisia) luminoasa a lampilor cu incadescenta se produce prin incalzirea la o temperature intre
2000 si 3400 K prin trecerea curentului electric a unui filament din metal greu fuzibil.

Cu cat este mai ridicata temperature la care este incalzit filamentul cu atat creste si emisiunea luminoasa,
dar creste implicit si viteza de evaporare a metalului din care acesta este alcatuit. Pentru a prelungi durata de
exploatare, cat si pentru a reduce condensarea metalului evaporate pe peretii balonului, interiorul lampii se umple
cu un gaz inert. Lampile cu putere mica pana la 25W se executa in vid deoarece temperature filamentului este mai
scazuta.

In functie de constructia lor, lampile incandescente pot fi de format normal, pentru uz general, sau de
format special. Cele de format normal se fabrica pentru tensiunile de alimentare de 120 si 220 V si pentru puteri
intre 15 si 1000 w. baloanele de sticla ale acestor lampi pot fi fabricate din sticla clara, opala, mata (interior sau
exterior) oglingata/oglindita (la interior) sau colorata albastrui astfel incat lumina transmisa sa fie mai alba.

Lampile cu incandescenta pentru uitilizari special se fabrica de asemenea intr-o larga gama de tipuri. In
aceasta categorie intra lampile pentru iluminatul vehiculelor, pentru semnalizari optice, pentru iluminatul de
siguranta la faruri, lampile oglindite de tip ciuperca, lampile decorative etc. dintre toate tipurile care se fabrica,
lampile oglindite avand fluxul luminous concentrate si lampile decorative se folosesc current in constructii.

Avantajele lampilor cu incandescenta:

- se fdabrica dintr-o gama larga de tipuri sip uteri

- nu cer echipament auxiliar, instalatia fiind simpla intr-un spatiu redus

- acelasi corp de iluminat se poate echipa cu lampi de puteri diferite

- fluxul luminous nu este influentat de temperature exterioara

- sunt mai putin expuse murdariei (murdaririi)

- dau o lumina calda, de ambianta, spectrul fiind continuu cu un procent mare de radiatii rosii

- au pret redus

 Principalele dezavantaje ale lampilor cu incandescenta sunt urmatoarele:

-au eficacitate luminoasa redusa (1/3-1/5 din cea a lampilor fluorescente)

-randament scazut

-luminanta (stralucirea) lor este foarte mare, intre 200-1200 sb (1 stilb=10⁴ nt)

-durata de functionare este redusa (circa 1000 de ore pentru cele de uz general, ajungand doar la 20 de
ore pentru cele de tip special cu temperatura ridicata a filamentului).
  Domenii de utilizare:

-in mod curent, in incaperi in care se cer mai putin de 150-200 lx pe suprafata de lucru

-in incaperi in care nu se lucreaza continuu (depozite, vestiare, spalatoare etc.)

-pentru iluminatul local – concentrat, tinand insa seama de faptul ca emit o mare cantitate de caldura

-in locuinte sau in incaperi in care se cere crearea unei ambiante calde.

-Balon de sticla

-Carlige molibden

-Spirala wolfram

-Electrozi

-Tub de evacuare

-Soclu baioneta

-Soclu cu filet (Edison)

Fig. 52 Alcatuirea unei lampi cu incandescenta

200W INCANDESCENT 40W FLUORESCENT

(2900 hn) (2800 hn)

10% radiatii vizibile (lumina) 18% radiatii vizibile

(lumina)

70% radiatii invizibile (UV, IR) 31% radiatii invizibile

20% convectie, conductie 18% pierderi

-
33% convectie, conductie

Fig. 53 Distributia radiatiilor

 LAMPI CU INCANDESCENTA. FIG 55

1) FORMAT NORMAL

Balonul se fabrica din sticla:

-clara
-opaca
-mata
-colorata
-oglindata
Soclu tip Edison sau tip baioneta

2) FORMAT SPECIAL

Lampi oglindate – flux luminos dirijat – in directia axului lampii

Intensitatea – 2200 Cd pt 100 W
 4000 Cd pt 150 W

Lampi decorative cu format sferic

Lampi decorative format luminare

 Se mai fabrica o larga gama de lampi cu incandescenta de format special care pot fi folosite in constructii
in cazuri particulare. Caracteristicile lor pot fi gasite in “Iluminatul electric- Indreptar” – A. Bailescu si D.
Savopol.
B. LAMPI ELECTRICE CU DESCARCARI

 Lampile electrice cu descarcari fac parte dintr-o a doua categorie de izvoare de lumina artificiala a caror
emisiune radianta nu poate fi definita numai prin temperatura corpului emitator, ci se datoreaza in special
unui fenomen de luminiscenta.
In mod curent, in tehnica iluminatului fenomenul de luminiscenta se produce fie prin socuri intre
electronii unui gaz sau vapori metalici, provocate in urma trecerii curentului electric, fie prin iradierea
unor substante speciale fluorescente (luminofori) care au proprietatea de a reemite sub forma de radiatii
vizibile energia absorbita (cazul lampilor fluorescente).
 Din prima categorie, cea a lampilor a caror emisiune se bazeaza pe trecerea unui curent electric printr-un
mediu gazos sau prin vaporii unui metal, fac parte:
a) Lampile cu descarcari electrice in vapori cu mercur de medie sau inalta presiune (fig. 56.)
care se fabrica avand puteri intre 50W si 400W cu balonul din sticla clara sau mata. Ele au o
mare eficacitate luminoasa cca. 30-35 lm/W si o durata de functionare de cca. 2000 de ore.
Principalul lor defect consta in culoarea verzulie a emisiunii luminoase. Pentru imbunatatirea
redarii culorilor, se acopera balonul de sticla la interior cu o pulbere fluorescenta care are o
compozitie spectrala, care corecteaza spectrul mercurului. Ele pot fi utilizate in cazul in care
nu sunt necesare mai mult de 2-3 aprinderi pe zi, in spatii in care nu trebuie redate fidel
culorile si in care se cere folosirea unor surse de dimensiuni mici si cu eficacitate mare. In
general, sunt folosite pentru iluminarea spatiilor deschise a a arterelor de circulatie , a
halelor cu inaltime mare sau a locurilor in care se produce fum, praf sau ceata.

b) Lampile cu descarcari electrice in vapori de sodiu se fabrica avand puteri intre 45-140 W
(fig.56). Au o eficacitate luminoasa foarte ridicata cca. 60-100 lm/W. Culoarea luminii pe care
o emit este galben-portocaliu. Au aceleasi domenii de utilizare ca ale lampilor cu vapori de
mercur.

c) Lampile cu vapori de cadmium au o emisiune a carui spectru este apropiat de infrarosu. Se

folosesc in special pentru laboratoare.

d) Lampile cu vapori de hidrogen se folosesc tot pentru laboratoare, avand o puternica emisie
ultravioleta.

Se mai fabrica o mare varietate de lampi electrice cu descarcari utilizate insa in alte domenii decat cel ce
ne intereseaza direct.

C. LAMPILE FLUORESCENTE ( CU VAPORI DE MERCUR DE JOASA PRESIUNE)

Dintre lampile luminiscente destinate iluminatului general, cel mai des folosite sunt lampile
fluorescente. Ele se compun dintr-un tub de sticla pe al carui perete interior este dispusa o pulbere
fluorescenta si care este prevazut in cele doua capete cu cate un electrod. In interiorul tubului se afla
vapori de mercur la presiune scazuta. Aprinderea lampii se face in doi timpi.

In momentul punerii sub tensiune se amorseaza un arc intre cei doi electrozi, producand putina
lumina vizibila, dar o radiatie ultravioleta intensa, avand lungimi de unda in jurul a 2500 A. Aceasta
 radiatie este transformata apoi in lumina vizibila, adica in radiatii cuprinse intre 3800-7000 A, de pulberea
fluorescenta care acopera peretii tubului.

Amestecul diferitelor substante fluorescente permit obtinerea unor emisiuni luminoase de

diferite culori.

Pentru amorsarea si stabilizarea descarcarii electrice este necesar un dispozitiv de aprindere

numit starter si un aparat de preconectare care se numeste balast (fig. 55).

Tuburile fluorescente se fabrica avand puteri intre 14-65W. Ele au o mare eficacitate luminoasa
cca. 50-70 lm/W. Lungimile tuburilor fabricate in tara noastra sunt de 60 – 120 – 150 cm.

 Principalele avantaje ale lampilor fluorescente sunt:

- eficacitate luminoasa ridicata – cca. 22% din energia absorbita este transformata in radiatii
vizibile.
- redarea culorilor prin alegerea potrivita a substantelor fluorescente.
- durata mare de serviciu – cca. 7500 de ore.
- temperatura redusa a tubului – cca. 40° C.
- stralucirea foarte redusa in comparatie cu lampile incandescente (cca. 1/30)

 Dezavantajele lampilor fluorescente sunt urmatoarele:

- se fabrica intr-o scara redusa de puteri si au dimensiuni relativ mari.

- efectul de “palpaire” corespunzator alternantelor curentului de alimentare

de alimentare

- Depind de temperatura inconjuratoare – fluxul este maxim la temperaturi ale mediului ambient de con.
20-25®C iar aprinderea normala se face peste +5®C.
- Instalatia este mai complicata necesitand accesorii (balaeturi, startere)
 Este indicata folosirea lampilor fluorescente in urmatoarele situatii:
- Cand timpul de utilizare este mare si numarul de aprinderi relativ redus
- Cand se cere o redare fidela a culorilor
- Cand nu se admit straluciri
- Cand efectul utilitar si cel economic sunt predominante in raport cu criteriile psihologice.
FIG. 54 CONSTRUCTIA UNEI LAMPI FLUORESCENTE

FIG. 55 GABARITELE ACCESORIILOR PENTRU LAMPI FLUORESCENTE

 LAMPI ELECTRICE CU DESCARCARI:

 LAMPI FLUORESCENTE:

3. CLASIFICAREA SISTEMELOR DE ILUMINAT ARTIFICIAL

In mod curent, in tehnica iluminatului, sistemele de iluminat artificial sunt clasificate din punct de vedere
al spatiilor luminate, al scopului urmarit, al fluxului luminos si al tipului de sursa folosit.

 a) Din punct de vedere al spatiilor luminate, iluminatul poate fi:

- iluminatul exterior – in spatii deschise
- iluminatul interior – in spatii inchise
 b) Din punct de vedere al scopului urmarit se folosesc urmatoarele categorii de iluminat:
- iluminatul general – in cazul in care nu este necesara luminarea in mod special a anumitor zone
ale spatiului respectiv
- iluminatul general – localizat – in cazul in care apare necesitatea luminarii mai intense a unor
zone ale spatiului luminat
- iluminatul local – iluminatul unei suprafete relativ reduse de ex. locul de lucru, vitrine
 - iluminatul combinat – cel mai des folosit se realizeaza prin imbinarea iluminatului general cu
iluminatul local
 c) Din punct de vedere al distributiei fluxului luminos emis de sursa, se foloseste:
- iluminatul concentrat (dirijat) astfel incat lumina incidenta pe suprafata de utilizare sa vina dintr-
o directie principala. Iluminatul concentrat poate fi:
- descendent daca sursa se afla deasupra obiectelor luminate (expozitii, comert, muzee,
accente de orice natura)
- ascendent daca sursa emitatoare se afla sub nivelul zonelor iluminate (iluminat exterior
al monumentelor cu proiectoare)
- bidirectional in cazul in care repartitia fluxului luminos este astfel impartita incat sa
lumineze concentrat in doua directii
- Iluminatul difuz astfel realizat incat sa nu se poata atribui luminii incidente o directie principala.
Iluminatul difuz poate fi:
- Descendent – caz in care se incadreaza plafoanele luminoase lumina fiind deci difuzata de
o suprafata aflata deasupra planului luminat
- Ascendent – in cazul in care suprafata difuzata se afla sub nivelul zonei luminate
(iluminarea cu ajutorul unor proiectoare sau corpuri de lumina prevazuta cu lentile cu
nastere difuzante a unor suprafete aflate deasupra planului surselor.
- Iluminatul difuz multidirectional atunci cand lumina este difuzata in toate directiile (cazul
globurilor opale)
 d) Din punct de vedere al repartitiei fluxului luminos emis de o sursa, iluminatul poate fi:
- iluminatul direct – in care peste 90% din fluxul emis este indreptat direct catre suprafata
luminata
- iluminatul semidirect – in care 60 – 90% din flux este indreptat direct catre suprafata luminata
- iluminat direct - indirect – in care 40 – 60% din fluxul emis de sursa este indreptat catre suprafata
luminata iar restul spre diverse suprafete reflectante
- iluminatul semiindirect – in care 60 – 90% din fluxul emis de sursa este indreptat catre plafon sau
catre alte suprafete, de unde este apoi reflectat catre zona luminata
- iluminatul indirect – in care peste 90% din fluxul emis este indreptat catre plafon sau catre alte
suprafete reflectante
 e) Din punct de vedere al tipului de sursa folosit iluminatul poate fi:
- iluminatul incandescent
- iluminatul fluorescent
- iluminatul cu lampi electrice cu descarcari in mediu gazos sau cu vapori metalici
CONDITIILE PE CARE TREBUIE SA LE ASIGURE ILUMINATUL ARTIFICIAL

Realizarea unui iluminat artificial de buna calitate este legata de asigurarea unei cantitati corespunzatoare de
lumina de reparatia ei astfel incat sa se obtina efectele dorite cat si de creearea unei ambiante si a unui cadru care
sa puna in valoare conceptia spatiala sis a permita desfasurarea diferitelor activitati in conditii optime.

A. CANTITATEA DE LUMINA

Evaluarea cantitatii de lumina necesara pentru anumite activitati se poate face prin calcul trebuind insa verificate
experimental cu ajutorul aparatelor de masura.

In cele mai multe incaperi in care atentia ocupantilor trebuie sa fie distribuita pe spatii mari sau cand densitatea
locurilor de munca este mare, apare nevoia realizarii unei iluminari relative uniforme (constructii administrative,
comerciale social culturale, industriale)
Nivelele de iluminare recomandate pentru spatii in care se inregistreaza diverse sarcini vizuale corespunzatore
gradului de finite al diferitelor activitati, se bazeaza pe cercetarea si interpretarea datelor de performanta a vederii
omenesti.

In general nivelele de iluminare mai ridicate decat cele recomandate sunt de droit daca viteza si precizia vederii
sunt unicele motive de luat in consideratie.

Valorile iluminarii in lx recomandate ca valori minime pentru diferite tipuri de constructii sunt prezentate succinct
in tabelul alaturat. (table 1 pag. 69)

Cu toate ca sarcinile vizuale raman in esenta aceleasi, nivelele de iluminare recomandate s-au modificat in decursul
anilor, crescand treptat.

Imbunatatirea surselor de lumina, a echipamentului si a sistemelor electrice, au asigurat descresterea costului pe

lux.

Scaderea costului luminii combinata cu cresterea eficientei eforturilor umane ca urmare a aunui bun iluminat fac
din lumina un excellent mijloc de reducere a pretului de cost al produselor si de ridicare al calitatii productiei.

Recomandarile actuale privind rivelele de iluminare constituie un compromise intre beneficiile cunoscute care
rezulta in urma unei iluminari ridicate si consideratiile practice care stau in fata proiectantului. Pe masura ce
nivelele ridicate ale iluminarii vor devein mai realizabile ethnic si costurile per lux vor continua sa scada, vor creste
prevederile standardelor de iluminat.

VALORILE MINIME RECOMANDATE ALE ILUMINARII PENTRU CONSTRUCTIILE CIVILE (ILUMINARE MINIMA IN LUCSI)

CLADIRI ADMINISTRATIVE: birouri sali de sedinte 200; birouri dactilografiere 300; Sali desen proiectare 300

CLADIRI COMERCIALE: Sali de vanzare in magazine 250; restaurant 300; brasserie, bufete, cofetarie 200

SOCIAL CULURALE: cabinete medicale 200; laboratoare farmacii 300; scoli Sali de curs 200; Sali desen lucru manual
400; biblioteci sali lectura 250; muzee expozitii 300; cinematografe 150; teatre 200; Sali de sport gimnastica 200;
holuri cu ghisee 300; scari coridoare 200; vestiare garderobe 150;

CLADIRI INDUSTRIALE: mecanica fina optica 750; confectii tesut croit 750; laminoare strujire fina 400; montaj
strunjire 200; hale turnatorie 150; depozite 150

Inca de la inceputul secolului Ward Harrison si Earl Anderson (1917-1920), ca urmare a rezultatelor experimentale
au elaborate o metoda de estimare a procentajului din fluxul luminous theoretic total, pe care un corp de iluminat
il furnizeaza la inaltimea mesei de lucru in functie de dimensiunile incaperii si de coeficientii de reflexive ai
peretilor, pardoselii si tavanului.

De atunci, atat exhipamentul de iluminat cat si interpretarile matematice ale distributiei luminii au evoluat.
Metoda de calcul, confirmata in timp s-a schimbat relative putin.

METODA FLUXULUI LUMINOS

Evalueaza iluminarea medie realizata intr-o incapere dupa o oarecare perioada de timp de la intrarea ei in
exploatare. Nivelul de iluminare, depinde evident atat de pozitia surselor de lumina, cat si de uzura lor.

Pornind de la relatia intre fluxul luminous si intensitatea superficiala s-a stabilit anterior ca un nivel mediu de
iluminare de 1 lux se realizeaza atunci cand un flux luminous de 1 lumen este incident pe o suprafata de 1m patrat.

E = phi/A ; 1lx = 1 lm/ 1m patrat

Iluminarea medie incident ape o suprafata oarecare este deci egala cu raportul intre numarul total de lumeni
primiti de suprafata si aria ei in metro patrat.

In momentul proiectarii instalatiei de iluminat o serie de date sunt cunoscute:

1. Nivelul de iluminare (E) normat in functie de tipul incaperii

2. Suprafata (S) a incaperii – din proiect
3. Fluxul luminous (phi) al lampilor pe care intentionam sa le folosim

Stiind ca fluxul total (phi) este egal cu produsul intre fluxul unei lampi si numarul de lampi putem scrie

( E= phi1 x nr. Lampi / S ) de unde (nr. Lampi = E x S / phi ) fara a tine seama de dimensiunile incaperii, de uzura
corpurilor de iluminat si de conditiile de exploatare.

In realitate nu toata lumina lampilor va atinge planul util. O parte este absorbita de corpul de iluminat, pereti si
plafon.

O alta parte se pierde pe masura ce imbatraneste corpul de iluminat, datorita prafului, murdariei si a deprecierii
natural a eficacitatii lampii.

Pentru estimarea acestor prevederi se utilizeaza doi factori si anume: Factorul de utilizare (u) si Factorul de
depreciere (d)

FACTORUL DE UTILIZARE (u) reprezinta raportul dintre fluxul luminous util (fluxul luminous util (fluxul luminous
incident pe suprafata de utilizare) si fluxul luminous total emis de sursele luminoase.

u = phi u / phi t

Factorul de utilizare inglobeaza influenta urmatoarelor elemente:

1. Eficienta corpului de iluminat. O parte din fluxul luminous al lampii este captat si pierdut in corpul de iluminat.

2. Distributia corpului de iluminat. Unele corpuri de iluminat distribuie total sau cea mai mare parte din fluxul
luminous direct pe planul de lucru, altele lumineaza in direct raspandind lumina pe suprafetele incaperii.

3. Factorii de reflexive ai incaperii. Plafoanele, peretii si pardoselile incaperii, colorate deschis absorb mai putina
lumina decat daca ar fi colorate inchis. Factorii de reflexive pot fi determinati cu ajutorul aparatelor sau prin
comparative cu esantioanele a caror factori de reflexive sunt cunoscuti.

4. Proportiile incaperii. Incaperile acand latimea mai mare decat inaltimea utilizeaza mai efficient lumina decat
incaperile inalte si inguste. Varietatea de proportii a a incaperilor poate conduce la un numar infinit de factori de
utilizare. Practic acestia au fost redusi la un grup relative restrains stabilindu-se niste indici ai incaperilor (i) in
functie de proportiile cele mai curente. In functie de indicele (i) al incaperii se poate determina din tabele valoarea
factorului de utilizare. Exista mai multe metode de determinare a indicelui incaperii, expresia cea mai uzuala
pentru care sunt calculate tabelele factorilor de utilizare ai corpurilor de iluminat fabricate in tara noastra este 1=
0.25L +o,SLz / h

Fabricate in tara noastra este

In care L1 (L) este lungimea incaperii si L2 (l) este latimea.

 H este inaltimea de suspendare a corpurilor de iluminat deasupra suprafetei de utilizare in cazul
iluminatului direct, semidirect sau mixt sau inaltimea davanului deasupra suprafetei de utilizare in cazul
iluminatului indirect, semidirect sau indirect.

EXEMPLU: O incapere avand 6 m lungime, 4.5 m latime si 3.5 m inaltime trebuie luminata cu corpuri de iluminat cu
repartitie difuza de tip pendul cu glob opal, suspendate la o distanta de 0.60 m de tavan.

Marimea lui va avea valoarea

=3.50 – ( 0.90 + 0.60 )= 2 m

Indicele incaperii are valoarea

FACTORUL DE DEPRECIERE (d) reprezinta raportul dintre iluminarea in servicul E si iluminarea E0 produsa de
instalatiile la punerea ei in functiune.

Factorul de depreciere reprezinta de fapt procentul din fluxul luminos initial estimat a fi livrat pe durata
de utilizare a instalatiei, tinand seama de acumularea prafului, a murdariei si a imbatranirii sursei de lumina.

Coeficientul de corectie K= L/D (inversul deprecierii) a carei valoare permite determinarea mai usoara a
iluminarii E0 la punerea in serviciu, este inclusa in valoarea coeficientului de utilizare ce se poate extrage din
tabele. In functie de modul de intretinere a instalatiei se considera:

a) Bun – d=0.80 sau k=1.25 – Mediu ambient relativ curat, lipsit de praf, curatenie regulata a corpurilor
de iluminat si program sistematic de inlocuire a lampilor.

b) Mijlociu – d= 0.70 sau k=1.42 - Mediu ambient cu atmosfera relativ curata, inlocuire normala a
lampilor si curatirea corpurilor de iluminat,

c) Slab – d= 0.70 sau k =1.42 – Mediu murdar cu un program neregulat de intretinere.

CALCULUL ILUMINARII PRIM METODA FACTORULUI DE UTILIZARE se face pornind de la formula:

In care E- este valoarea iluminarii orizontale normale

N- reprezinta numarul de lampi
O1- este fluxul unitar al unei lampi extras din prospectul lampii
U- reprezinta valoarea coeficientului de utilizare ce se ia din tabelele in functie de coeficientii de
reflexie ai plafonului, peretilor, de indicele (i) al incaperii si de coeficientul de corectie (k) al factorului
de depreciere.
Ceea ce se urmareste in mod obisnuit este determinarea numarului necesar de lampi pentru a
produce iluminarea dorita.

EXEMPLU - Se cere determinarea numarului de corpuri de iluminat necesar pentru iluminarea unui
atelier de proiectare avand 28 m lungime, 7 m latime si 4 m inaltime.
Se recomanda folosirea unor corpuri de iluminat fluorescent cu repartitia fluxului semidirecta cu
randamentul Rc cuprins intre 0.70 - 0.75.
Plafonul este zugravit in alb iar peretii sunt vopsiti in culori deschise.

1) Se alege tipul de corp de iluminat. In cazul nostru apare indicata folosirea unui corp iluminat
fluorescent tip CB-C cu difuzoare laterale din tabla perforata si gratar dispensor din material
plastic. Un corp prevazut cu doua tuburi fluorescente de 40W culoarea alba de lux PF.40w. CD
emite 3500 lm ( 1750 lm/tub )

2) Se stabileste nivelul de iluminare conform normelor STAS 6446-66 (sau tabel pag 69)
Pentru birouri de proiectare nivelul minim de iluminare este de 300 lx

3) Se calculeaza indicele (i) al incaperii cu ajutorul formulei

Considerand corpurile de iluminat suspendate la 0.30 m de plafon :

4) Se determina valorile coeficientilor de reflexie ai plafonului (zugravit in alb – 0.7) si ai peretilor

(culori deschise – 0.5)
5) Considerand un factor de depreciere mediu d=0.70 sau k=1.40 gasim in tabelul factorilor de
utilizare intocmit pentru corpul de iluminat respectiv, in functie de valorile coeficientilor de
reflexie ai plafonului si peretilor si de indicele incaperii calculat U=0.370

6) Calculam nr de lampi cu ajutorul formulei

Vor fi deci necesare 46 corpuri de iluminat.

PRINCIPIILE DE AMPLASARE A CORPURILOR DE ILUMINAT

-REPARTITIA LUMINI-
 In practica curenta, dupa ce a fost determinat prin calcul numarul de lampi necesar pentru a obtine
iluminarea prescrisa, pozitionarea surselor de lumina se face astfel incat sa se asigure pentru iluminatul general o
cat mai mare uniformitate.
Regulile ce se aplica pentru a realiza aceasta uniformitate sunt enuntate mai jos.
Daca in unele situatii solutia cea mai rationala pare a fo cea a unui iluminat uniform, trebuie stiut ca ea
este adesa insotita de pericolul monotoniei si al unei lipse totale de interes vizual. Principiile de amplasare a
surselor de lumina carora li se aplica de cele mai multe ori in mod gresit caracterul de legi, au menirea de a ajuta
arhitectul la alegerea solutiei optime pentru crearea cu ajutorul luminii artificiale a climatului dorit.

AMPLASAREA CORPURILOR DE ILUMINAT pe plafonul incaperiilor in cazul iluminatului general uniform se

face astfel incat distanta D intre lampi sa nu depaseasca :
- 1.2 H in cazul iluminatului direct, H fiind inaltimea de la planul de lucru la sursa
- 1.5 H in cazul iluminatului difuz sau semidirect, H fiind inaltimea de la planul de lucru la sursa.
- 1.5 H in cazul iluminatului semidirect sau indirect, H fiind inaltimea suprafetei care reflecta lumina
(plafon) deasupra planului de lucru.
Primul sir de lampi de la perete se amplaseaza la jumatatea distantei D dintre lampile de camp.

Analizarea principiilor ce pot fi aplicate pentru celelalte sisteme de iluminat se face in paginile ce urmeaza
sub forma unor scheme desenate.

-76-

AMPLASAREA SURSELOR DE LUMINA

ILUMINAT GENERAL UNIFORM

A. Prin amplsaarea dupa anumite reguli a corpurilor de lumina vizibile

Fig.1 Fig.2 Fig.3

Fig.1 In cazul iluminatului direct si semidirect D<1.2H

Fig.2 In cazul iluminatului difuz D ≤ 1.5H

Fig.3 In cazul iluminatului indirect si semiindirect D ≤ 1.5H

 Amplasarea susrselor in plan: se determina valoarea lui D, se

amplaseaza astfel sursele incat primul rand sa fie la distanta D/2
de la perete
 Se prevede pentru iluminat direct si semidirect ca raportul
H/D=1/0,7 in cazul lampilor incandescente oglindate si 1 – 1/1.5 in
cazul lampilor fluorescente
 Pentru iluminat difuz H/D=1/1.5 la 1/2

(a)
(b)

(c)
(d)

Iluminat
fluorescent :
aranjament
linear (a) ,
aranjament
regulat (b)

Iluminat
incandescent : aranjament regulat (c) , aranjament neregulat
(d)

Nici in cazul dispunerii neregulate a surselor nu trebuie ca

distanta maxima intre lampi sa depaseasca mai mult de 3 ori distanta minima pentru a pastra uniformitatea
iluminatului

← Corpuri de iluminat suplimentare

-77-

AMPLASAREA SURSELOR DE LUMINA

ILUMINAT GENERAL UNIFORM

B. Iluminatul general uniform se poate deasemenea realiza prin ajustarea unor suprafete in fata surselor de
lumina. Aceste suprafete difuzante pot fi translucide (tavane sau suprafete mari luminoase), reflectante ( tavane
suspendate din lamele reflectand difuz lumina) , sau din elemente profilate care sa schimbe directia luminii.
C. In cazul unor incaperi a caror latime nu depaseste de 1.5-1.7 ori inaltimea ,se poate realiza un iluminat
general uniform prin iluminare indirecta, lumina provenind din scafe sau puncte dispuse pe peretii laterali si apoi
retransmisa de plafon

ILUMINAT GENERAL NEUNIFORM

Iluminatul general neuniform se realizeaza prin marirea intensitatii luminoase intr-o anumita zona a
incaperii, diferentele de iluminat fiind sesizabile pentru privitor.

Marirea intensitatii luminoase se poate obtine fie prin iluminare difuza fie concentrata. Finisajul peretilor
va trebui studiat in concordanta cu sursele de lumina pentru a avea in zona mai intens luminata straluciri nedorite.

Iluminatul general neuniform se recomanda in

incaperi in care locul de lucru e fix (birouri, magazine,
laboratoare etc...)

In general se foloseste in incaperi mari in care se duc

in permanenta activitati care cer cantitati diferite de lumina.

Fig (a) - Grupaje de corpuri de lumina

Fig (b) – Suprafete mari luminoase

Fig (a) Fig (b)

REPARTITIA LUMINII

 Atat in ceea ce priveste plafoanele cat si in ceea ce priveste peretii, lumina va putea avea o repartitie
difuza sau concentrata in functie de situatia data.
 In cazul plafoanelor sursele de lumina pot fi amplasate:
 A. Pe peretii laterali ai incaperii
 B. In planul sau sub planul plafonului
 Sursele pentru iluminarea peretilor se pot amplasa astfel incat sa permita:
 A. Iluminarea dintr-o directie sau din doua directii
 B. Realizarea peretilor luminosi
 Finisajele vor trebui stabilite pentru suprafetele difuzante
 Traseele instalatiilor pot fi mascate sau aparente (tratate in consecinta)
 Intretinere-vizitare corpurile de iluminat trebuie sa fie cat mai usor accesibile
 -78-

REPARTITIA LUMINII

Din punct de vedere al sursei de lumina

 Lumina se raspandeste in incapere in

functie de:
▪ Pozitia sursei
▪ Suprafata sursei
▪ Natura luminii (sursei)
▪ Categoria iluminatului – difuz sau concentrat
  In desene este reprezentata repartitia
luminii in cazul unui plafon luminos, a unui perete
luminos si in cazul amplasarii direct pe perete a
corpurilor de lumina

 Chiar daca sursele de lumina vor avea

aceeasi intensitate repartitia luminii va fi diferita
pentru fiecare caz in parte

 Dupa derex phillips

 -79-

REPARTITIA LUMINII

Instalatii mascate:

-in tencuiala

-peste planseu

Text imagine:

-Alegerea materialului difuzant translucid

-Lumina directa

-Lumina indirecta

-Finisaj

-Instalatii aferente

-Alegerea surselor

-Alegerea sistemului de luminare al peretilor

Reprezentarea schematica a problemelor ridicate de amplasarea surselor de lumina si de repartitia luminii

Efectul maririi intensitatii luminii in campul vizual

-zona de disconfort Unghiul de 60* permite o stralucire

de 20x

-zona de confort mai mare decat cel de 15*

-cresterea stralucirii

Cresterea marimii sursei

REPARTITIA LUMINII

A. PLAFOANE

Iluminatul lateral al plafoanelor se poate face fie cu lumina concentrata - in acest caz amplasarea surselor este in
functie de efectul dorit, fie difuz ( H= 1/4-1/6 S )

ILUMINATUL LATERAL AL PLAFOANELOR

  Iluminat difuz dintr-o parte sau din
ambele parti.

Finisajul peretilor puternic reflectant pentru ameliorarea uniformitatii.

Iluminatul lateral al plafonului dintr-o

singura parte se recomanda numai in
cazul incaperilor avand o
sectiune apropiata de patrat sau cu
latimea mai mica
decat inaltimea.

distanta H=1/6S in cazul iluminarii din 2 directii

 Finisajul peretilor de culoare deschisa poate fi lucios. Plafonul va trebui vopsit in alb mat sau intr-o culoare
deschisa mata.
galerii luminoase

nise cu lampi
grupare de unitati dispozitiv cu lampi
fluorescente sau cu
individuale incandescente
reflectoare
SISTEME UZUALE
 Corpurile de iluminat se pot prevedea cu rastere difuzante.

 Limita extrema a scafei trebuie sa

permita iluminarea plafonului pana la
intersectia acestuia cu peretele opus.

REPARTITIA LUMINII

A. PLAFOANE - SCAFE DE LUMINA

Iluminatul prin intermediul scafelor de lumina atat pentru plafoane cat si pentru nise (pereti) are un caracter
decorativ.

 Eficienta iluminatului este scazuta.

 Pierderile de lumina sunt mari.
 Intradosul scafelor sau al niselor trebuie
finisate intr-o culoare cat mai deschisa.

B. SUPRAFETE LUMINOASE
Dispozitive mari de iluminat ce pot fi preasamblate . Se pot monta fie separat, fie asamblat pentru a forma
elemente luminoase de mari dimensiuni.

Fiecare unitate este complet echipata (fire, lacasuri pentru lampi, accesorii, cadru, difuzoare, etc.).

REPARTITIA LUMINII

B. PLAFOANE - SUPRAFETE LUMINOASE

Elementele complet echipate se monteaza usor cu ajutorul unor dispozitive de atarnare.

Conexiunile se fac pentru fiecare element in parte.

Panourile laterale pot fi din lemn - opace sau

transparente. Ele pot, de asemenea, fi vopsite
in culoarea plafonului, micsorandu-se astfel
dimensiunea aparenta a ramei.

B. TAVANE CU DISPOZITIVE DE MASCARE

Dispozitivele de mascare a corpurilor de iluminat sau ale surselor de lumina pot fi din metal, plastic sau lemn.

Suprafata tavanului poate avea nervuri pe o directie, pe 2 directii (casete) sau cu dispunere neregulata.

Dispozitia nervurilor de mascare pe doua directii

REPARTITIA LUMINII

B. TAVANE CU DISPOZITIVE DE MASCARE

 Dispozitia nervurilor de mascare pe o directie

Iluminat difuz ascendent

 Distantele de suspendare pentru

tavanele cu dispunere neregulata a
nervurilor se fixeaza in functie de
tipul de iluminat folosit.

Iluminat concentrat bidirectional

B. PLAFON CU NERVURI DIN BETON ARMAT

Plafoanele cu nervuri din beton armat ar trebui astfel rezolvate incat structura sa ramana aparenta. In paginile
urmatoare sunt analizate diferite posibilitati de rezolvare folosite curent.

In anumite incaperi (lumina difuza - grad mare de iluminare) plafonul aparent se poate realiza prin suspendarea
unui mat. difuzant intre nervuri.
 REPARTITIA LUMINII

B PLAFOANE CU NERVURI DIN BETON ARMAT

Plafonul luminos-solutie indicata pentru birouri, biblioteci, laboratoare cercetari, expozitii etc. ( in spatii in care se
cere un grad de iluminare ridicat pe toata suprafata) permite o redistribuire a functiunilor.
Elimina structura.

Surse de lumina montate pe nervuri-iluminat

indirect plafonul devine o mare suprafata
difuzanta-va avea deci un finisaj de culoare
deschisa.

Pierderile de lumina sunt mari.

Exprimarea structurii poate fi controlata.
Solutie pentru spatii de receptie –reprezentative,
care nu cer un grad ridicat de iluminare.

SECTIUNE LONGITUDINALA SECTIUNE TRANSVERSALA

Reprezentarea in sectiune a doua solutii de iluminat pentru acelasi tip de incapere

1-Iluminat direct-bidirectional cu corpuri de iluminat montate pe peretii laterali. Iluminat de atmosfera-desenul

luminii suprapus pe trama elementelor de constructie poate pune in valoare structura.

2.-Iluminat direct descendent-concentreaza atentia asupra obiectelor expuse la nivelul planului de lucru in zona
caruia se asigura gradul maxim de iluminare (centru incaperii.zona plafonului e cea mai intunecata.
 REPARTITIA LUMINII

B PLAFON CU GRINZI DIN LEMN

NERVURI DUBLATE APLICATIE AMOVIBILA PLACA DE

PENTRU DESCHIDERI MAI MARI PENTRU ACCES AZBOCIMENT

Daca nervurile pot fi lasate aparente nu este indicata amplasarea

surselor de lumina pe plafon atat din considerente plastice cat si din
cauza pierderilor mari de lumina.

In cazul in care e necesara ridicarea nivelului de iluminare si se pot

ascunde nervurile sursele suplimentare se monteaza dupa o suprafata
difuzanta.

B ELEMENTE PENTRU ILUMINAT LOCAL

Elementele pentru iluminat local (bai, toalete, bucatarie) se monteaza in nise practicate in mobilier sau in plafon.
Acestea se inchid cu materiale translucide pentru a difuza lumina.
 Rand de lampi
Placa de difuzare
(sticla sau plastic)
Finisaj mat 40-50cm

Rand de lampi
Raster din plastic
Sau metal
Finisaj mat30-40cm

Se pot monta una sau mai multe surse de lumina, tinand seama de gradul de iluminare ridicat, necesar in
asemenea situati. Suprafata luminoasa va avea dimensiuni suficiente pentru a elimina umbrele.
REPARTITIA LUMINII

B PLAFOANE FALSE

La dimensionarea elementelor de mascare a surselor trebuie

tinut seama de marimea unghiului de mascare (≥ 45grade)
stabilita in functie de inaltimea conventionala a ochiului.

Suprafetele de culori deschise ( coli de hartie, blatul mesei sau

al biroului) vor reflecta in orice caz imaginea sursei.

Solutii pentru remedierea consecintelor reflectarii sursei de

lumina in planul de lucru:
 Reducerea stralucirii suprafetei de lucru-finisaj mat-
culori mai inchise;
 Folosirea materialelor difuzante pentru elementele de
mascare a sursei de lumina;
 Surse difuzante (fluorescent)cu intensitate luminoasa redusa.
Plafoanele false pot avea elemente de mascare pe o directie sau pe doua directii, montate sub planul plafonului
sau in planul plafonului.

ELEMENTELE PLAFONULUI FALS VOR:

1.TRANSMITE DIFUZ LUMINA 2. REFLECTA DIFUZ LUMINA 3. SCHIMBA DIRECTIA LUMINII
REPARTITIA LUMINII

B PLAFOANE FALSE
B PLAFOANE FLOTANTE

LAMPI SUSPENDATE DE PLAFON

LAMPI SUSPENDATE DE TAVAN

Tavanele flotante sunt suprafete mari luminos-difuzante departate de la perete.

Fetele laterale pot fi translucide cand distanta pana la perete e mai mica decat inaltimea de la fata vazuta la
planseu; sau opace in cazul unei distantari mari de la perete.
 REPARTITIA LUMINII

B.PLAFOANE FALSE

B.PLAFOANE FLOTANTE

Tavanele flotante sunt suprafete mari luminos-difuzante departate de la perete. Fetele laterale pot fi
translucide cand distanta pana la perete este mai mica decat inaltimea de la fata vazuta la planseu; sau opace in
cazul unei distantari mari de la perete.
 REPARTITIA LUMINII

B.PLAFOANE FLOTANTE

In cazul unei distante mici pana la perete si daca lipsesc tijele de suspendare marginale, plafoanele flotante pot fi
construite fara elemente laterale de inchidere.

B.PLAFOANE LUMINOASE
Plafoanele luminoase in suprafete mari luminoase alcatuite din elemente difuzate suspendate sub dispozitivul
lampilor.

REPARTITIA LUMINII

A.PERETI ILUMINARE DINTR-O DIRECTIE

Sursele trebuie amplasate in asa fel incat sa nu se reflecte in ochii privitorului.

Cand iluminatul este din partea de sus, uniformitatea este usor ameliorata daca plafonul reflecta puternic
lumina.
SISTEME FOLOSITE IN MOD CURENT

In anumite cazuri (expozitii) poate fi folosita iluminarea verticala.

REPARTITIA LUMINII

A. PERETI ILUMINARE DINTR-O DIRECTIE

Cornise luminoase

A. PERETI ILUMINARE DIN DOUA DIRECTII

 GALERII DE PERDELE LUMINOASE

CONSOLE DE LUMINA INALTE

C. Ambianta-Interes vizual

Pentru arhitect , a lumina nu inseamna numai a face vizibil ci a pune in valoare. Climatul afectiv pe care il degaja un
spatiu depinde in cea mai mare parte de modul in care este luminat.

Evaluarea gasita a dimensiunilor poate fi consecinta lipsei de relief ce rezulta adesea in cazul unui iluminat uniform
chiar daca lumina este teoretic in cantitate suficienta.

Monotonia iluminatului face ca interesul vizual sa dispara si din lipsa posibilitatilor de concentrare, atentia
privitorului se disperseaza, rezultand o neplacuta senzatie de neliniste.

Sunt totusi cazuri in care folosirea unui iluminat uniform poate fi adoptat pentru a pune in valoare prin contsrast
alte zone ale constructiei. De “aceia” se impune alegerea unui sistem de iluminat in perfecta concordanta cu
caracterul spatiului arhitectural.

Gradatia luminii trebuie sa urmareasca gradatia fireasca a spatiilor principiului dominanatei trebuind respecatat si
in cazul iluminatului.

In momentul parcurgerii unor spatii mari ritmarea intensitatilor luminii poate ajuta perceperea compozitiei de
ansamblu (mediu urban, parcuri, coridoare lungi etc.)

Alternanta accentelor de lumina poate creea senzatia subimpartirii unei hale mari polivalente individualizand
anumite zone .

Constrastul intre umbre si lumini, mergand pana la straluciri controlate pe un fond iluminat difuz si cu o intensitate
redusa poate fi izvor de interes vizual.

Culorile si textura materialelor de finisaj pot fi accentuate sau atenuate in functie de nuanta si de unghiul de
incidenta al luminii.

Iluminatul dinamic, folosit in mod curent in teatru, bazat pe variatii de intensitate si de culoare ale luminii prin
intermediul unor reductori( rezistente) sau al unor contacte alternative, poate imbogati spectacolul arhitectural.

Studiul posibilitatilor pe care le ofera folosirea luminii ar trebui sa fie una din preocuparile arhitectului.

Lucrarea de fata face doar o succinta trecere in revista a elementelor de baza ale tehnicii iluminatului pentru a
pune pe cei interesati in posesia unui bagaj minimal de cunostinte fara de care nu pot fi abordate multiplele
probleme ridicate de intrebuintarea luminii ca mijloc de creatie.

1.

TEORII ASUPRA NATURII LUMINII IN DECURSUL TIMPULUI

Teoria principiului unic sau a elementelor

Potrivit celor mai vechi traditii lumina este o substanta a carei forma originara o constituie focul.

Empedocle atribuie lumina scurgerii unei materii nedefinite din corpurile luminoase considerand-o drept unul din
cele patru elemenete de baza. Prin combinarea acestor elemente iau nastere culorile.

Aristotel pornind de la acelasi principiu defineste focul drept lumina in stare pura.El considera ca stralucirea cerului
este un foc diluat => in natura lumina se afla sub o forma alterata, culorile fiind rezultatul acestei diluari.

Teoriile corpusculare.
Tot atat de veche ca teoria de mai sus, conceptia naturii corpusculare a luminii a aparut in India fiind favorizata de
teoriile materialiste anterioare brahmanismului . In aceasta conceptie culoarea este principala propr a atomilor.

In Grecia, Democrit presupune existenta unor corpusculi rotunzi invizibili, lipsiti de orice proprietate sensibila. Prin
actiuni mecanice, corpusculare, aceste particule produc rarefieri ale aerului fluid ce se interpune intotdeauna intre
ochi si obiect. El considera ca lumina ar corespunde acestor rarefieri, refuzand ideea ca ea ar consta dintr-o
substanta specifica ai atribuind-o unei actiuni specifiice.

Platon si Pitagora presupun ca vederea rezulta din intalnirea unei raze pornite de la ochi si alcatuita din particule
emise de corp.

Teoria lui Epicur popularizata de Lucretiu porneste de la ideea ca exista niste corpusculi mici ce se deplaseaza
extrem de rapid prin aer pastrand forma obiectelor din care provin. Acestea sunt “simulacrele care produc
imaginea in momentul in care intalnesc ochiul. Aceste teorii vor dainui secole de-a randul fara a progresa.

Catre sf secolului al XVI-lea fizicienii inceo din nou sa se intrebe daca lumina este un corp sau e miscarea unui corp.

Teoriile precarteziene

Pana la Descartes un mare numar de fizicieni au nvigant intre conceptiile aristoteliene si teoriile corpusculare.

Leo Da Vinci pare sa banuiasca asemanaraea luminii cu sunetul, air Galilei vorbeste expliciti despre ea, considerand
ca efectele optice se datoreaza unor cauze cinetice.

Teoria lui Descartes

Presupune ca lumina nu este o adevarata miscare ci este produsa de variatii ritmice ale presiunii inauntrul unui
fluid incompresibilsi ca trasnmiterea impulsurilor s-ar face instant.

La 25 de ani dupa moartea lui Descartes, ROmer masoara viteza luminii dand o lovitura de moarte trasnmisiei
instantanee.

Teoria vibratorie

Se datoreaza lui Malebranche, discipol al lui Descartes. Dupa el, toate partile componente ale corpului luminos
aflate in miscare prodc niste vibratii de presiune. In functie de dimnesiunile acestor vibratii corpurile par mai mult
sau mai putin luminoase.

CONCEPTII CARE STAU LA BAZA TEORIEI ACTUALE ASUPRA NATURII LUMINII

Teoria emisiunii corpusculare a lui Newton

Se baza pe urmatoarele premise:

1. Corpurile luminoase emit energie radianta in particule

2. Particulele sunt intermitent aruncate pe o traiectorie dreapta
3. Particulele actioneaza asupra ochiului/ retinei stimuland nervii optici si producand senzatia de lumina

Teoria undelor emise de Huygens

El considera:
 1. Lumina drept fiind rezultatul vibratiilor moleculelor in material luminos
2. Vibratiile se trasnmit prin eter ca si miscarile undelor
3. Vibratiile trasnmise astfel au o actiune asupra retinei stimuland nervii optici si provocand senzatia vizuala

Teoria electromagnetica a lui Maxwell:

Sustine urmatoarele idei:

1. Corpurile luminoase emit lumina sub forma energiei radiante

2. Energia radianta se propaga sub forma undelor electromagnetice
3. Undele electromagnetice sunt cele care prin actiunea lor asupra retinei provoaca senzatia vizuala

Teoria cuantelor emisa de Max Planck este o forma moderna a teoriei corpusculare bazandu-se pe urmatoarele:

1. Lumina are ca si materia o strctura discontinua

2. nu poate Exista decat sub forma de particule (cuante). Marimea fiecarei cuante este egala cu h*v in
care h=66256 x 10-27 erg/sec (constanta lui Planok)
v=frecventa in cicli/sec

CONCEPTIA ACTUALA ASUPR NATURII LUMINII

Teoria unificata enuntata de De Broglie si Heisenberg, considera ca:
1. Lumina se produce in urma socurilor intre particule (electroni) rezultate in miscarea lor libera sau de
rotatie in jurul nucleului atomului. Aceste socuri produc discontinuu siruri de unde electromagnetice
lipsite de masa (fotoni).
2. Fiecare element cu masa, in miscare are asociata una sa proprie a carei lungime e data de λ=h/m*v in
care h este constanta lui Piauck, m=masa particulei iar v=viteza particulei.

Teoria lui Huygens (sfarsitul secolului XVIII) reluata de Fresnel care propune progrmarea radiatiilor printr-
o miscare vibratorie si care a devenit clasica in optica, este constestata de Max Planck si mai recent de Einstein,
Bolur, Broghe.
Ei considera de exemplu ca lumina se produce in urma unor socuri intre electroni ce radiaza in jurul
nucleului atomului sau liber producand astfel discontinuu siruri de unde electromagnetice denumite fotoni a caror
energie este legata de frecventa prin relatia: W=h*F. h fiind o constanta (constanta lui Plank) a carei valoare este
determinata.
Problema ne fiind inca compact rezolvata, se mai aplica inca conceptia clasica in determinarea marimii
unitatilor fotometrice.
Conceptul despre frumos, parand mai stabil si considerand lumina drept “material” susceptibil de a
imbogati procesul de creatie, arhitectul cu conditia sa se plece si asupra acestui domeniu pare a fi inarmat cu
mijloace a caror permanenta nu are nimic de invidiat mijloacelor stiintifice alea tehnicianului
CONCEPȚIA ACTUALA ASUPRA NATURII LUMINII

Teoria unificata enuntata de De Broglie si Heisenberg considera ca:

1.Lumina se produce in urma socurilor intre particule (electroni) rezultate in miscarea lor libera sau de rotatie in
jurul nucleului atomului.Aceste socuri produc discontinuu siruri de unde electro – magnetice lipsite de masa(fotoni).
2.Fiecare element cu masa , in miscare are asociata unda sa proprie a carei lungima e data de 𝛾 = ℎ/𝑚 𝑥 𝑣 in care
h este constanta lui Plauck, m= masa particulei iar v=viteza particulei.

2.

Teoria lui Huygens (sfarsitul secolului 18) reluata de Fresnel care propune programarea radiatiilor printr-o miscare
vibratorie si care a devenit clasica in optica, este contestata de Max Planck si mai recent de Einstein, Blour, De
Broglie.
Ei considera de exemplu ca lumina se produce in urma unor socuri intre electronii ce radiaza in jurul nucleului
atomului sau liber producand astfel discontinuu socuri de unde electro-magnetice denumite fotoni a caror energie
este legata de frecventa prin relatia W= h x F, h fiind o constanta (constanta lui Plank) a carei valoare e determinate.
Problema nefiind inca complet rezolvata , se mai aplica inca conceptia clasica in determinarea marimii unitatilor
fotometrice.
Conceptul despre frumos parand mai stabil si considerand lumina drept “material” susceptibil de a imbogati
procesul de creatie, arhitectul cu conditia sa se plece si asupra acestui domeniu pare a fi inarmat cu mijloace a caror
permanenta nu au nimic de invidiat mijloacelor stiintifice ale tehnicianului.

3.

Radiatiile pot traversa unele medii (solid,lichid,gazos).In acest caz viteza de propagare (V) scade fata de viteza in vid
(c) , lungimea de unda si perioada reultand din formula : 𝛾 = 𝑣: 𝑓 = 𝑉 . 𝑇
Se numeste indice de refractie pentru o radiatie intr-un anumit mediu raportul intre viteza in vid si viteza in mediu
dat a radiatiei respective (c:v).

4.

Influenta razelor solare asupra omului, animalelor si plantelor se manifesta atat prin actiunea lor directa cat si
indirect.
Din antichitate templele-sanatorii in care se celebra cultul zeului medicinii, Ascleproanele erau ridicate pe inaltimi,
in locuri in care aerul avea o influenta tonica si soarele isi manifesta rolul binefacator( Epidon , Pergam, Atena).
La Heluan, langa Cairo se afla un sanatoriu in care soarele si aerul jucau un rol preponderant.
In zilele noastre, helioterapia are un rol primordial in tratarea tuberculozei osoase , a rahitismului.
Razele ultraviolete maresc continutul de iod al glandei tiroide si cantitatea de fier din sange, marind deasemenea
numarul globulelor albe si rosii si al hemoglobinei.Ele fac sa patrunda in piele vitamin D a carei lipsa duce la rahitism
datorita faptului ca organismal nu mai poate retine calciu si fosfor in cantitati corespunzatoare.
Pentru a compensa lipsa insoririi un copil ar trebui sa bea 5 litrii de lapte ca sa asigure organismului necesarul de
vitamin D.
Soarele are o actiune profilactica impotriva bolilor osoase, influentand favorabil asupra metabolismului mineral.Are
deasemenea o puternica actiune psiho-fizica.
Importanta actiunii razelor solare asupra regnului vegetal este cel putin egala cu cea pe care o au pentru om si
animale.

 E.Twarowski – soarele si arhitectura