În afara manevrelor fundamentale de masaj, mai există o serie de manevre
secundare sau ajutătoare care pot fi utilizate pe lângă primele. a) Cernutul şi rulatul Cernutul şi rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite părţi ale corpului, care au formă cilindrică (membrele superioare şi inferioare). Cernutul se execută cu ambele mâini aşezate pe părţile laterale ale segementului membrului, cu degetele îndoite, imprimându-se părţilor moi mişcări laterale similare cernutului prin sită. Rulatul se face cu ambele mâini plasate lateral, de o parte şi de alta a segmentului membrului, cu degetele întinse, realizându-se o rulare, a ţesuturilor moi, în ambele sensuri, de jur împrejurul regiunii masate. Aceste procedee se adresează în special musculaturii membrelor, având efecte de relaxare musculară, de descongestionare locală şi de îmbunătăţire a supleţii ţesuturilor. Datorită faptului că se pot executa destul de uşor, sunt folosite, îndeosebi de sportivi, în automasajul membrelor. b) Presiunile Presiunile constau în apăsări pe unele zone ale corpului şi se aplică la sfârşitul şedinţelor de masaj parţial. Ele se efectuează cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplică de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat în decubit ventral - cu faţa în jos, cu membrele superioare în extensie, astfel masorul exercitând presiunile cu mai puţin efort, folosindu-şi greutatea trunchiului în executarea apăsărilor asupra zonei de masat). Procedeul trebuie făcut cu atenţie, fără variaţii bruşte de intensitate, evintându-se provocarea senzaţiei de disconfort. În cazul în care apar senzaţii dureroase în zona de aplicare, manevra se întrerupe. Presiunile sunt contraindicate la bătrâni şi copii deoarece există riscul producerii de acceidente osoase (fisuri). Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra circulaţiei din zona masată, care după o fază de ischemie trece într-o fază de hiperemie, precum şi efecte asupra ramificaţiilor nervoase cu realizarea scăderii sensibilităţii. c) Tracţiunile şi tensiunile Tracţiunile şi tensiunile se adresează, în special, articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulare. Tracţiunea se face cu ambele mâini, folosind o priză deasupra articulaţiei şi una dedesubtul acesteia, trăgând în sensul axei longitudinale a segmentului unde se află articulaţia. Manevra are ca obiectiv realizarea unei întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor componente atât ale articulaţiei, cât şi a elementelor periarticulare, îmbunătăţindu-se mobilitatea articulară. Tracţiunea se foloseşte mai ales pentru articulaţiile degetelor. Pentru membre, manevrele se fac din poziţia culcat pe spate. La nivelul coloanei cervicale, tracţiunea se face din poziţia şezând sau stând, folosind priza pe frunte şi pe ceafă, trăgând capul în sus. Pentru trunchi, manevra se efectuează tot şezân sau stând, cu apucarea subiectului peste braţe şi tragerea lui în sus, vertical. ALTE MANEVRE Pe lângă manevrele fundamentale şi secundare de masaj manual folosite în mod obişnuit de către masorul care aplică procedura sau de către persoana care se automasează, există o serie de alte procedee care cuprind: 1. masajul reflex; 2. hidromasajul; 3. masajul instrumental; 4. masajul cu jet de aer cald,; 5. masajul cu bule gazoase în apă,; 6. masajul cu gheaţă.