Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Repararea Caroseriilor
Repararea Caroseriilor
Cuprins
INTRODUCERE
EVALUAREA AVARIILOR
Consideraţii generale privind evaluarea avariilor
Metode de reparare
Costul reparaţiei
Tipuri de avarii
1. Avarie minoră
2. Avarie structurală
3. Avarie minoră a consolei faţă
4. Avarie medie a consolei faţă
5. Avarie severă a consolei faţă
6. Avarie minoră a consolei spate
7. Avarie medie a consolei spate
8. Avarie severă a consolei spate
9. Avarie laterală minoră
10. Avarie laterală medie
11. Avarie laterală severă
Observaţii
TEHNOLOGIA DE REPARARE
Operaţii tipice utilizate în tehnologia de reparare
1. Măsurarea
2. Tragerea la forma iniţială
3. Operaţii mecanice şi de tinichigerie
4. Tratamente de suprafaţă
5. Protecţie corozivă
Principalele măsuri de protecţie aplicate la repararea caroseriilor
INTRODUCERE
În ultimii ani s-a acordat o mai mare consideraţie problemei reparabilităţii, încă
din faza de proiectare a caroseriei, deoarece această problemă poate afecta
economicitatea autovehiculului.
Autovehiculul este supus unei continue schimbări. Aceste schimbări şi mai ales
cele din sfera tehnologiei de fabricare (galvanizarea caroserie, folosirea maselor plastice
şi aluminiului, tehnologii noi de finisare, utilizarea oţelurilor de înaltă rezistenţă etc.) au
influenţat considerabil reparabilitatea caroseriei.
În general, repararea caroseriei este necesară în urma avarierii accidentale a
acesteia, sau în urma îmbatrânirii anumitor componente ale acesteia.
Îmbătrânirea apare doar după un număr destul de mare de ani, aceasta
manifestându-se, în principal, prin corodarea materialului, desfacerea punctelor de
asamblare şi deformarea spaţială a structurii. Repararea se face de cele mai multe ori prin
reparaţii locale sau prin înlocuirea componentelor afectate, refacerea elementelor de
asamblare dintre componente şi refacerea elementelor de protecţie corozivă, etanşare şi
finisare.
Avarierea accidentală apare mult mai frecvent la autovehicule de orice vârstă şi
are mari implicaţii în activitatea firmelor de asigurare în caz de accidente. Caroseria
reparată nu trebuie să fie, în nici un caz, inferioară uneia neavariată. În multe cazuri,
coroziunea care a început să apară este înlăturată în urma reparaţiei, iar finisarea zonei
este refăcută (vopsire), chiar dacă înainte de accident nu era într-o stare corespunzătoare.
Din acest motiv, autovehiculul reparat este de multe ori în condiţii tehnice mai bune decât
înainte de avariere. Se poate spune că are loc o creştere a valorii acestuia în urma
reparaţiei. Această afirmaţie nu are nici o legătură cu frecventa practică înşelătoare prin
care sunt reparate şi alte avarii adiţionale care sunt în afara zonei avariate prin accident.
Orice caroserie avariată care poate fi reparată, poate fi readusă la condiţiile
tehnice iniţiale printr-o tehnologie corectă de reparare, fiind respectate următoarele
condiţii:
-Reparaţia să fie făcută într-un atelier de reparaţii autorizat care are utilaje
moderne pentru reparaţii şi personal specializat;
-În cazul unor avarii severe ale structurii, trebuie să existe cel puţin trei puncte în
zona neavariată pentru rezemarea acesteia pe un stand de reparaţii. În mod optim, aceste
puncte trebuie să fie puncte de prindere a suspensiei sau de rezemare a grupului motor pe
caroserie.
EVALUAREA AVARIILOR
Consideraţii generale privind evaluarea avariilor
Evaluarea avariei este operaţia esenţială prin care se stabileşte tipul avariei. Tipul
avariei este în strânsă legătură cu metoda de reparare aplicată cât şi cu costul reparaţiei
(fig.1).
Fig.1
Metode de reparare
Fig.2
De fapt, se observă că sunt trei metode care se pot aplica fără sau cu ajutorul unui
stand special de îndreptat.
Una din cele şase metode de reparare trebuie aleasă pornind de la următoarele
motive:
Punctele de control ale punţilor sunt în afara domeniului nominal
specificat => Metoda 2, 3, 5, 6 (demontarea punţii);
Punctele de control ale punţilor sunt avariate => Metoda 2, 3, 5, 6
(demontarea punţii);
Avarierea lonjeronului faţă sub reazemul motorului sau lângă cadru,
avariere care nu poate fi reparată printr-o simplă aducere la formă =>
Metoda 4, 5, 6 (demontarea punţii);
Există accesibilitate pentru îndreptarea lonjeronului faţă => Metoda 4;
Nu există accesibilitate pentru îndreptarea lonjeronului faţă => Metoda 5,
6;
Sunt necesare forţe mari pentru îndreptarea structurii => Metoda 4, 5, 6;
Asamblarea unor părţi noi care necesită puncte de orientare şi fixare =>
Metoda 4;
Expertul trebuie să ţină cont de studiile statistice care arată că un stand special de
îndreptare este necesar doar în 2-3 % din cazurile de caroserii avariate.
Costul reparaţiei
Tipuri de avarii
1. Avarie minoră
Cele mai frecvente avarii constau în avararierea minoră a părţilor fixate
demontabil sau sudate. Avaria minoră implică, în general, încovoieri, încreţiri, ondulări
ale unor zone în care nu există puncte de asamblare a capotelor, uşilor, aripilor,
panourilor spate, fără avarierea geometriei structurii.
Toate aceste avarii pot fi remediate printr-o simplă îndreptare a zonei respective,
urmată de finisarea corespunzătoare.
Părţile de caroserie care nu pot fi aduse la forma iniţială prin îndreptare sunt
înlocuite cu părţi noi.
Operaţiile de înlocuire pot fi efectuate de un tehnician mecanic, nu cu mare
experienţă, pe când operaţiile de îndreptare pot fi efectuate doar de persoane specializate
în astfel de operaţii (tinichigii) şi doar în ateliere specializate.
2. Avarie structurală
Dacă deformaţiile (încovoieri, odulări etc.) apar în zone de îmbinare ale diferitelor
părţi componente ale corpului caroseriei (structurii de rezistenţă), avarierea este
structurală.
În acest caz, lonjeroanele, traversele, stâlpii şi panourile de ranforsare pot fi
afectate individual sau împreună.
Repararea poate fi efectuată doar în ateliere specializate de către personal
specializat.
Toţi paşii de bază pentru reparaţie sunt descrişi, de obicei, în manualul de
reparaţie realizat de constructor. Dacă repararea este făcută profesional şi corect din
punct de vedere tehnic, vehiculul reparat este la fel de bun ca şi înainte de avariere.
Părţi principale ale structurii sunt afectate în cazul avariilor severe. Din acest
motiv trebuie să fie utilizat un stand de îndreptat aproape cazurile cu condiţia existenţei a
cel puţin trei puncte de rezemare.
3. Avarie minoră a consolei faţă
În urma unui impact frontal slab spre mediu sunt avariate următoarele părţi ale
corpului caroseriei:
-traversa faţă;
-partea anterioară a lonjeroanelor faţă;
-contraaripile;
-eventual capota şi aripile faţă (părţi demontabile).
Repararea se face în modul următor:
-Traversa faţă se înlocuieşte în cazul în care este asamblată demontabil pe
structură sau este îndreptată sau reparată prin înlocuire parţială, dacă este sudată pe
structură;
-Celelalte elemente pot fi reparate prin îndreptare.
TEHNOLOGIA DE REPARARE
În foarte multe cazuri, caroseria avariată poate fi reparată într-o modalitate tehnică
corectă, folosind metode diferite (de exemplu: îndreptare sau înlocuirea părţii deformate).
În mod optim, trebuie aleasă modalitatea de reparaţie cea mai economică.
Cel care stabileşte modalitatea de reparare trebuie să pornească de la instrucţiunile
din manualul de reparaţie al autovehiculului sau dacă aceste instrucţiuni nu sunt
disponibile, trebuie să pornească de la tehnologiile de reparare care se aplică în mod
curent.
1. Măsurarea
Până spre sfârşitul anilor 50, controlul ramei şasiu se făcea prin măsurarea unor
distanţe specifice (distanţe între punctele de rezemare ale suspensiei şi diferite diagonale),
cu ajutorul unor calibre etalon autocentrante. În prezent, la caroseriile actuale se folosesc
metode de măsurare foarte precise:
Controlul alinierii roţilor (geometria roţilor) folosind echipamente electronice
foarte precise.
Acest control trebuie să se facă atât înainte cât şi după reparaţie, în cazul în care
se observă că avarierea nu este minoră şi au fost implicate şi părţi ale jantelor,
punţilor sau suspensiei.
Nu este necesar acest control dacă se observă o deformare sigură a punctelor de
rezemare a suspensiei, fiind necesar controlul doar după îndreptarea caroseriei.
Măsurarea poziţiei punctelor fixe de control de pe structura caroseriei cu ajutorul
unor calibre fixe sau reglabile.
Măsurarea poziţiei punctelor fixe de control de pe structura caroseriei cu ajutorul
unor echipamente electronice asistate de calculator.
Măsurarea se face cu ajutorul ultrasunetelor sau razelor laser.
(1) Rama de bază pe care este ancorată caroseria cu ajutorul unor montanţi şi
tiranţi de reţinere;
(2) Echipamentul pentru măsurarea (controlul) poziţiei punctelor de control
stabilite de constructor (măsurare cu rigle gradate, calibre, cu ultrasunete, cu raze laser);
(3) Echipamentul de ridicare – elevatoare hidraulice sau mecanice;
(4) Stâlpul de tragere, sub forma unui braţ articulat pe rama de bază
(orizontal+vertical). Acesta ajută la aplicarea forţei de tragere în direcţia dorită (opusă
direcţiei în care s-a produs deformaţia). Forţa este aplicată cu ajutorul unui lanţ.
Unele standuri, folosite la îndreptarea unor structuri de caroserii mai mari
(autoutilitare, microbuze, cabine de autocamion etc), au un turn separat de tragere.
(5) Echipament hidraulic pentru exercitarea forţei de împingere sau tragere.
Forţa necesară îndreptării caroseriei este aplicată stâlpului de tragere cu ajutorul unor
cilindrii hidraulici fixaţi rama de bază. Cilindrii hidraulici pot fi folositi si la îndreptarea
ramelor de uşi, de portbagaj etc.
În timpul procesului de tragere, este foarte important ca operatorul să ţină cont de
efectul de revenire elastică a structurii.
Precizia dimensională este asigurată atunci dacă:
-prinderea elementelor fixate demontabil (cu şuruburi) se face fără tensionări
suplimentare;
-sunt făcute corecţiile dimensionale ale formei diferitelor suprafeţe de asamblare;
-marginile zonelor avariate sunt îndreptate;
-suprafaţa deformată care a fost îndreptată nu are tensiuni interne.
5. Protecţie corozivă