PRINCIPIILE GENERALE AlE DIAGNOSTICARII

AUTOVEHICULELOR.
2.1.Notiuni generale
Diagnosticarea tehnica a autovehiculelor reprezinta totalitatea
operatiilor tehnice si tehnologice necesare pentru determinarea
starii tehnice si a capacitatii de functionare a unui sistem sau a
intregului sutomobil, precum si evaluarea acestora in raport cu
conditiile de exploatare fara demontarea pieselor sau a ansamblului
respectiv.
In acelasi timp diagnosticarea permite evaluarea resursei
remanente si a capacitatii functionale a automobilelor, in limitele
solicitarilor date de regimul de exploatare si a prognozei duratei
sigure de functionare.
In cadrul operatiilor de mentenanta apare necesitatea cunoasterii
starii de degradare, nivelul reglajelor si interactiunea elementelor
sistemului dat, cu o preczie cat mai mare.
Evaluarile starii tehnice realizate prin metodele si mijloacele de
diagnosticare tehnica sunt necesare si pentru limitarea solicitarilor
in exploatarein functie de tip, astfel incat sa se poata lua unele
masuri tehnice de refacere a capacitatii functionale, prevenind astfel
avariile grave ale unitatii tehnice respective.
La intretinerea tehnica in exploatare a autovehiculelor, diagnoza
tehnica are ca scop determinarea starii de degradare a unei piese
sau ansamblu, in corelatie cu nivelul nominal al parametrilor de
functionare.
Evaluarea consta in compararea starii tehnice momentane cu
valoarea limita de functionare sau cu valoarea limita de degradare.
La diagnosticarea complexa sau de profunzime a sistemelor se obtin
informatii complexe despre starea si functionarea
sistemului.Acestea sunt de interes practice in cazul intretinerii
tehnice, numai daca, prin diagnosticarea respective, se poate localiza
si elemental care provoaca abateri functionale ale sistemului.
Evaluarea starii tehnice pe baza diagnosticarii complexe necesita
cunostinte temeinice despre structura obiectivului diagnosticat si a
interactiunii elementelor componente. Se aplica procedee de
gandire deductive, care in cazul diagnosticarii complexe, pot fi
configurate prin tehnica de calcul.
O caracteristica importanta a diagnosticarii tehnice este
determinarea, prin masuratori si evaluarea starii tehnice cu
demontari putine sau mai ales fara demontare.
Aceasta insusire este importanta deoarece demontarile repetate duc
la o intensificare a uzurii.
Determinarea starii tehnice , fara demontarea partilor
componentelor, poate fi programata in perioada de exploatare pe
baza unor intreruperi planificate ale functionarii, in cadrul
programului general de mentenanta.Volumul de munca, in cazul
diagnosticarii fara demontare este mai redus ca in cazul
demontarilor.
Domeniul principal de utilizare a diagnosticarii in procesul de
mentenanta a autovehiculelor, il reprezinta inspectiile tehnice
planificate si operative, controlul calitatii intretinerii, reviziile
impuse de legislatii pentru siguranta circulatiei si protectia
mediului.
In domeniul tehnic diagnosticarea are o vasta arie de aplicabilitate
pentru ca are avantajul evitarii aprecierilor subiective a starii
tehnice si asigura precizia aprecierilor cu un effort minim .
2.2.Domeniile de utilizarea a diagnosticarii in cadrul
intretinerii tehnice
Diagnosticarea functionala cuprinde un complex de masuri, prin
care se verifica direct sau indirect capacitatea de lucru a unui sitem
pe baza masurarii principalilor parametric ai sistemului.
Rezultatele masuratorilor se compara cu valorile limita stabilite
pentru sistemul dat. Diagnosticarea functionala utilizeaza in general
marimi masurabile complexe indirecte facand posibila determinarea
capacitatii sistemului de exercitare a unei functiuni precum si
efortul necesar indeplinirii functiunilor respective.In evaluarea
straii tehnice pe baza diagnosticarii complexe necesita cunostinte
temeinice despre structura obiectivului diagnosticat si a
interactiunilor elementelor componente.Se aplica procedee de
gandire deductive care in cazul diagnosticarii complexe pot fi
configurate prin tehnica de calcul.
O caracteristica importanta a diagnosticarii tehnice este
determinarea prin masuratori si ecaluarea starii tehnice cu
demontari putine sau mai ales fara demontari.
Aceasta insusire este importanta deoare demontarile repetate duc la
o intensificare a uzurii.
Determinarea starii tehnice, fara demontare a componentelor,
 Poate fi programata in perioada de exploatare, pe baza unor
intreruperi planificate ale functionariii, in cadrul programului
general de mentenanta. Volumul de munca, in cazul
diagnosticarii
fara demontare, este mai redus ca in cazul demontarilor.
Domeniul principal de utilizare a diagnostcarii in procesul de
mentenanta a autovehiculelor, il reprezinta inspectiile tehnice
planificate si operative, controlul calitatii intretinerii, reviziile
impuse de legislatii pentru siguranta circulatiei si protectia
mediului.
In domeniul tehnic diagnosticarea are o vasta arie
de,aplicabilitate pentru ca are avantajul evitarii apreierilor cu un
effort minim.
2.3. Tipuri de diagnosticare
In afara de cele trei tipuri de diagnosticare: functionala,
defectoscopica si diagnosticarea resursei remanente de
functionare, exista o clasificare tipologica, care se prezinta in
fig.1.1
In dependenta de informatia primita se deosebesc diagnosticari
complexe (globale) si diagnosticari de profunzime ( pe elemente).
De exemplu in cazul unei diagnosticari defectoscopice prin
diagnosticarea complexa(globala0se determina sistemul
careprezinta anomalii functionale sau este defect si dupa aceea pe
baza diagnosticarii de profunzime elemental defect sau dereglarea
care a generat functionarea anormala.
Toate tipurile principale de diagnosticare tehnica pot cuprinde
intregul automobile ( diagnosticare toatala de ansamblu)sau numai
un mechanism sau sistem din structura automobilului in acest caz
numindu-se diagnosticare partial.
Diagnosticarea totala sau partial poate sa apara la toate cele trei
tiputi principale de diagnosticare.
Diagnosticarile pot fi repetate la interval fixe( determinate de
conditiile de exploatare ) sau se efectueaza continuu cu aparatura
adecvata la bordul autovehiculului.Aceste deosebiri duc la
diagnosticarea perioadica sau permanenta.La intervale lungi intre
diagnosticari se practica utilizarea aparatelor externe in statii de
diagnosticare specializate care necesita un effort insemnat de
dotare tehnica.
Informatiile de diagnoza utilizate cu frcventa mare ( temperature,
presiuni etc.) seobtin cu aparatura instalata in sistemele
automobilului, ciplate cu unitati electonice de comanda si control (
computer de bord).

Fig.1.1.Clasificarea tipologica a diagnosticarii tehnice

Sistemele automobilului au incorporate senzori singulari care
transmit semnala analogice la sistemul central de comanda si de
memorizare a datelor.In ceea ce priveste succesiuneatemporala
diagnosticarile planificate pe termen lung si cele legate de
intretinerea preventive sunt globale sau partiale iar in cazul unor
defectiuni diagnosticari defectoscopice.
2.4. Clasele diagnosticarii tehnice
Din punct de vedere al scopului si domeniilor de aplicatie a
diagnosticarii tehnice in cadrul mentenentei automobilelor se
deosebesc cinci clase de diagnosticare.
Diagnosticarea empirica. In cadrul acestei forme de diagnosticarea
se face evaluare a starii tehnice pe baza datelor nominale obtinand
o decizie de forma satisfacator- nesatisfacator