Sisteme de mentenanta a automobilelor

Obiectivul principal al activitatii de mentenanta este mentinerea indicatorilor de

calitate si, in primul rand, a capacitatii de functionare a sistemelor tehnice, pe baza
obiectivelor fundamentale ale terotehnicii. Astfel, sistemul de mentenanta poate fi
descris ca un sistem integrat in sistemul terotehnic al autovehiculului, legaturile
functionale si fluxurile de informatii fiind foarte complexe. Prezinta importanta fluxul
de informatii din sectorul de mentenanta catre sectorul de cercetare – proiectare, unde
se iau masuri de reproiectare a componentelor pentru a creste fiabilitatea si
mentenabilitatea autovehiculului, dar si de reproiectare a sistemului de mentenanta.

In conformitate cu terminologia stabilita, in esenta, orice sistem de mentenanta a

autovehiculelor trebuie sa indice:

 cand, unde si de catre cine se vor executa interventiile tehnice;

 care sunt relatiile dintre sferele cercetare, fabricare si exploatare - mentenanta;
 care este reteaua de unitati service constituita pe principiul sistemului respectiv;
 cum se repartizeaza intregul volum de lucrari de mentenanta pe diferite categorii
de unitati care executa aceste lucrari.

Sistemele de mentenanta trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

 sa permita programarea interventiilor tehnice sub aspectul termenelor, volumului

de lucrari si cheltuielilor;
 sa evite scoaterea pe neasteptate din functiune a autovehiculelor;
 sa asigure reducerea timpului de imobilizare a autovehiculelor;
 sa nu admita executarea de lucrari de mentenanta inutile, nereclamate de starea
tehnica reala a autovehiculelor.

In functie de criteriul timp, sistemele de mentenanta a autovehiculelor se clasifica in felul

urmator:

 sistemul de mentenanta dupa necesitate;

 sistemul de mentenanta cu planificare rigida;
 sistemul de mentenanta cu controale periodice;
 sistemul de mentenanta preventiv planificat;
 sistemul de mentenanta predictiv.

Pentru a se putea realiza o comparare eficienta a sistemelor de mentenanta,

trebuiesc avute in vedere principalele categorii de indicatori de apreciere a activitatii
de mentenanta: indicatori tehnici (de disponibilitate, de fiabilitate si de eficienta a
timpului de functionare) si indicatori economici (curenti si bugetari).Caracteristica
esentiala a sistemului de mentenanta dupa necesitate este aceea ca interventiile
tehnice se executa numai atunci cand autovehiculul “cade”, adica nu mai poate
functiona. Capacitatea de functionare a autovehiculului va fi refacuta partial prin
interventiile tehnice executate cu ocazia remedierii defectiunilor curente si a caderilor.

Avantajul principal al acestui sistem consta in extrema sa simplitate: nu

necesita stabilirea unor termene precise de efectuare a interventiilor tehnice si
nici planificarea lor.
 Dezavantajele sistemului sunt:

1. scoaterea pe neasteptate din productie a autovehiculelor, ceea ce pune sub semnul

incertitudinii realizarea sarcinilor de productie;
2. imposibilitatea planificarii interventiilor tehnice ca volum de lucrari, termene de
executie si volum de cheltuieli, deoarece nu se cunoaste din timp momentul
aparitiei defectiunii;
3. durata de imobilizare a autovehiculelor este mare, deoarece necunoscandu-se
termenele de executie a interventiilor tehnice si complexitatea lor, nu se poate
efectua din timp pregatirea necesara;
4. capacitatea de functionare a autovehiculului va fi refacuta partial, deoarece se
remediaza, de obicei, numai defectiunile care determina oprirea acestuia,
creandu-se premisele unei defectari in lant;
5. nu ofera informatii privind gradul de uzura al autovehiculului;
6. nu asigura o functionare garantata a autovehiculului in exploatare, deoarece
fiabilitatea devine aleatoare.

Sistemul de mentenanta cu planificare rigida este diametral opus celui

precedent si consta in aceea ca interventiile tehnice se executa potrivit unei planificari
prealabile, prin care se stabilesc termenele si volumul de lucrari pentru fiecare in
parte. Autovehiculele sunt scoase obligatoriu din exploatare dupa anumite perioade de
functionare, iar interventiile tehnice sunt executate indiferent de starea tehnica reala.

Avantajele sistemului sunt:

1) planificarea exacta a termenelor de scoatere a autovehiculelor din exploatare in

vederea executarii lucrarilor de mentenanta;
2) evitarea scoaterii pe neasteptate di functiune a autovehiculelor;
3) reducerea duratei de imobilizare specifice a autovehiculelor pentru executarea
lucrarilor de mentenanta;
4) pregatirea din timp a productiei;
5) asigura un nivel de fiabilitate si operativitate corespunzatoare intre doua
interventii tehnice succesive.Dezavantajele sistemului sunt:
6) interventia tehnica nu se realizeaza in functie de gradul de uzura real, existand
posibilitatea inlocuirii unor subansamble care mai pot functiona;
7) cresterea nejustificata a volumului de lucrari, a consumului de piese de schimb si
materiale si a cheltuielilor pentru lucrari de mentenanta;
8) cresterea timpului total de imobilizare a autovehiculelor.Datorita acestor
dezavantaje, sistemul este neeconomic si aplicarea generalizata a lui a incetat de
mult timp. Aceasta strategie este avantajoasa, din punct de vedere economic, in
perioada de inceput a exploatarii autovehiculului, cand uzura este mica si
numarul de defectiuni redus.

Sistemul de mentenanta cu controale periodice, se reduce in esenta la

verificarea periodica a parcului de autovehicule de catre o comisie tehnica si la
stabilirea, cu aceasta ocazie, a tipul interventiei tehnice, volumului manoperei,
cantitatii de piese de schimb si materiale necesare, costului prealabil al interventiei
tehnice si a termenelor de executare a lor. Potrivit acestui sistem, nu se face
planificarea prealabila a interventiilor tehnice, ci numai a datelor controalelor
periodice.

Avantajele sistemului sunt:

 evitarea iesirii pe neasteptate din functiune a autovehiculelor;

 reducerea volumului de lucrari de mentenanta;
 reducerea volumului de piese de schimb si materiale necesare executarii lucrarilor
de mentenanta;
 reducerea manoperei si scaderea cheltuielilor cu lucrarile de mentenanta.

Ca dezavantaj, se mentioneaza faptul ca prin aplicarea acestui sistem nu se

stimuleaza mentinerea in buna stare a autovehiculelor, deoarece nu este asigurata
programarea pe termen lung a interventiilor tehnice si normarea perioadelor de
functionare dintre acestea.Datorita acestor neajunsuri, aplicabilitatea sistemului s-a
restrans continuu, fiind valorificat in prezent in cadrul sistemului de mentenanta
preventiv planificat.

Eficienta economica a sistemului rezulta din evitarea executarii de lucrari de

mentenanta nejustificate si din reducerea volumului de lucrari in ansamblu.

Sistemul de mentenanta preventiv planificat, reprezinta in sine un sistem mixt

care include partile avantajoase ale sistemelor precedente, devenind, in felul acesta,
deosebit de eficient.In cadrul acestui sistem, constructorul de autovehicule stabileste
pentru fiecare tip de autovehicul, pe baze stiintifice rezultate din urmarirea in conditii de
exploatare a autovehiculelor si pe baza calculelor de prognozarea a uzurii pieselor,
nomenclatura si ciclul interventiilor tehnice, periodicitatea lor si volumul de lucrari
obligatorii pentru fiecare interventie tehnica.

Avantajele sistemului sunt:

1. conducerea stiintifica, pe baza de plan, a activitatii de mentenanta;

2. evitarea scoaterii din functiune, pe neasteptate, a autovehiculelor;
3. marirea duratei de functionare efective a autovehiculelor;
4. executarea integrala a interventiilor tehnice preventive prevazute, la termene
stabilite si in volumul prescris.Dezavantajele sistemului sunt:
5. exista un procent foarte mare de cazuri in care lucrarile de mentenanta ce se
executa se dovedesc a fi inutile, neducand la descoperirea defectiunilor sau
premiselor de defectiuni, agregatele verificate fiind in perfecta stare de
functionare;
6. efectuarea unor cheltuieli inutile determinate in special de manopera utilizata
pentru efectuarea in totalitate a lucrarilor prescrise, iar in stoc trebuie sa avem
piese de rezerva care pot sa nu fie imediat necesare.Un concept mai recent este
cunoscut sub numele de “mentenanta in functie de stare”, unde decizia de oprire a
autovehiculelor pentru executarea lucrarilor de mentenanta se ia in functie de starea sa
tehnica, atunci cand s-a depasit un punct predeterminat. Deci lucrarile de mentenanta
au loc in momentul in care s-a dovedit precis ca exista un defect si ca, daca nu se va
remedia, rezulta o avarie, cu distrugerea probabila a altor organe de masini si
 dereglarea activitatii. Problema este, desigur, de a determina starea interna a
autovehiculului in timpul functionarii sale.

Prin notiunea de mentenanta functionala se are in vedere dependenta operatiilor

fizice, proceselor conceptionale, activitatilor de pe un anumit nivel de cele aflate pe
nivelul anterior, similar unei corelatii matematice.

Obiectivul principal al mentenantei in functie de stare consta in realizarea unui sistem de

conducere, organizare, coordonare si urmarire a activitatilor de mentenanta si de reducere a
cheltuielilor aferente, utilizand analiza tehnico-economica pe toata perioada de exploatare, in
scopul asigurarii sigurantei in functionare a autovehiculelor.

Asigurarea conditiilor pentru o functionare corecta, fara avarii, a autovehiculelor are

drept obiective:

 sa asigure la nivelul prevazut de constructor fiabilitatea functionala a sistemelor, in

conditiile unui consum rational de materiale si manopera;
 sa garanteze efectuarea lucrarilor si operatiilor necesare intr-un timp minim si la o calitate
corespunzatoare, dispunand de o dotare tehnica si tehnologica la un nivel care sa
corespunda celor mai mari exigente actuale, in conditiile unei eficiente maxime a
investitiilor alocate n acest scop;
 proiectarea procesului tehnologic pentru lucrarile de mentenanta sa fie realizata
astfel incat sa se asigure intregul volum al documentatiei elaborate un carcter
concret, accesibilitate si utilitate maxima, pentru a se putea aplica la toate
nivelurile de conducere si operare.

Sistemul de mentenanta predictiv, este singurul sistem de mentenanta veritabil

si eficient. Acest sistem deriva din sistemul de mentenanta cu controale periodice si
consta in executarea interventiilor tehnice atunci cand o serie din parametrii testati
(turatia, temperatura, presiunea, debitul, nivelul vibratiilor, consumul de combustibil
etc.) indica un inceput de functionare necorespunzatoare a autovehiculului.

Termenul “predictiv” este legat de procesul de mentenanta si genereaza un nou

sistem, putand fi o extindere a conceptului de mentenanta preventiva. Strategia acestui
sistem se bazeaza pe elemente noi, spre deosebire de mentenanta la intervale regulate de
timp (mentenanta preventiva). Noul sistem de mentenanta, urmareste continuu sau
intermitent (dar cu urmarirea evolutiei parametrului masurat in timp, ceea ce nu se face in
cadrul mentenantei preventive) parametrii a caror evolutie ar putea genera sau atesta o
defectiune. Astfel, mentenanta depinde de starea momentana a autovehiculului, stare
permanent monitorizata. Sistemul presupune aplicarea unor senzori si efectuarea unor
analize ale datelor tehnice in scopul stabilirii momentelor cand performantele
autovehiculelor sau ale componentelor acestora incep sa aiba o evolutie negativa,
prevestind aparitia unor defectiuni care pun in pericol functionarea autovehiculului,
conferind mentenantei predictive o eficienta tehnico-economica deosebita.

Sistemul de mentenanta predictiv reprezinta un nou concept de organizare a

activitatii de mentenanta, aplicat relativ recent in domeniul autovehiculelor datorita
avantajelor pe care le prezinta:

 cunoasterea permanenta a gradului de uzura a sistemelor si subsistemelor;

 executarea interventiilor tehnice in momentul in care gradul de uzura a atins
valorile maxime admisibile si numai la un organ sau subsistem;
 identificarea precisa a elementului defect, cu rezultatul reducerii costului
interventiei (prin eliminarea demontarilor nejustificate) si reducerii perioadei de
imobilizare;
 evaluarea precisa a resursei disponibile, precum si pastrarea parametrilor
functionali la valorile prescrise in documentatia tehnica;
 reducerea numerica a personalului tehnic;
 asigurarea mentinerii constante a disponibilitatii operative, ceea ce contribuie si la
cresterea increderii personalului in fiabilitatea autovehiculelor din dotare;
 eliminarea pericolului defectarii aleatoare a autovehiculelor;
 reducerea stocurilor de materiale.