Despre Scrierea Limbei Rumăne de Titu Maiorescu

PC
624
.M3
DESPEE SCRIEREA
LIMBEI RUMÂNE.
D K
TITU MAIORESCU.
H
I A S 8 I.
EDIIUMEA I IMPRIMERIA SOCIETATE! JUNIMEA

1866.
FCta4
^3
Copy_
16 JY» 58
LC Control Number
tmp96 031272
PREFA,
In Iassi s'a formatu o Societate literar, „Ju-
nimea", pentru a crei scopuri era neaprat de
trebuin a se stabili o ortografie a limbei ru-
mne. Dup discuiuni prelungite fr sistemu,
toi membrii ne amu convinsu, c prin opiniuni
fragmentare asupra diferitelor experimente orto-
grafice, ce s'au ivitu pan acum in scrierile auto-
rilor rumâni, nu se aduce nici unu folosu, ci c

întrebarea trebuesce odat cercetat în modu sis-
tematicu i completu , aa inct s se cstige
criteriul adeveratu pentru judecarea materiei în-
tregi.
Sub impresiunea acestei cerine fur schiate pa-
ginele urmtoare. Publicarea lor provine mai nti

din datoria de a presinta publicului cetitoru justi-
ficarea ortografiei adoptate. i apoi ne a condusu
credina, c ele vor pute contribui la aplanarea

dificultilor alfabetice, ce ocup intr'unu gradu
aa de mare ateniunea autorilor rumâni.
Dac din aceast caus tractatul ortograficude
fa va afla lectori, i lectori critici , ii rugmu

s observe, c desvoltarea ideilor cuprinse in elu
procede pe cale demonstrativ, prin deduciuni
din principiul scrierei analizatu la inceputu. Fie-
care opiniune ii afl dar inelesul i justificarea
numai in legtur cu cele ce o precedu i ce o
urmeaz, i de aceea o critic, care aru despica
cteva frase isolate, ar fi injust. Principiis obsta.
Cu aceast reserv anse primimu or ce dis-
cuiune asupra materiilor propuse i vomu ur-
mri cu luare aminte toate observrile , ce ni
s'aru face. In deosebi suntemu datori a susin

discuiunea cu scoal etimologic i cu cea foneti-
c, dac voru respunde objeciunilor ce le facemu ;
pan cnd in fine se va lmuri valoarea tuturor

argumentelor i se va pute pronuna o judecat
in cunoscin de caus.
lassi y in Iunie 1866.
T. Maiorescu.
DESPRE
SCRIEREA LD1BEI RUMNE

CUPBItfSU.
PARTEA I. Principiul Scrierei . . . Pag. 1
Note la partea I. ..-.-... „ 19
PARTEA II. Cercetri fonetice asupra
alfabetului latinu . . .
n 34
PARTEA III. Despre scrierea lui c, g, ,
}
d, â, e 7 i i o critic a
sistemului foneticii -...* -66
PARTEA IV. Cercetri limbistice i cri-
tica sistemului etimologicii „ 121

Partea ntia.
Principiul scriere!.
o
lOecululu al XIX se va numi in Istorie cu
dreptu cuventu secuiul naionalitilor. In elu s'a
lmuritu i se realizeaz idea c popoarele sunt
chiemate a se consolida in cercuri etnografice, spe-
cializndu 'i fie-care misiunea istoric dup pro-
pria sa natur. Pe lng tesaurul comunu alu po-
poarelor civilizate, mai are fie-care teremul seu
aparte, in care ii desvoalt in modu specialu in-

dividualitatea i, separndu-se aci de toate cele-
lalte, ii constitue naionalitatea sa. Astfel se cere

ca poporul moderau s'i aib o form de sttu
naional, o imprire a societei naional, o des-
voltare scienific a sa i mai ales o literatur i
o limb naional.
A fostu dar urmarea cea mai just a ideiloru
timpului in care trimu, dac i intre Rumni s'a
desceptatu in secuiul acesta consciina naionalit-

ei lor i a ctigatu astdi valoarea unui adevgru
Scrierea limb ei rum. 1
2 PARTEA ÎNTÂIA.
litu i înrdcinaii in poporu. Fie-care Rumnu

scie c e Roinanu, i in ori ce va face elu de
acum inainte, va cuta cu necesitate a se pune in
legtur pe cat va pute mai nemijlocit cu tra-
diiunea latin de la care însui a primitu viaa

sa intelectual. Noi suntemu vi latin — eaca pun-
tul de plecare al civilizaiunei noastre, eaca adev-
rul ce este menitu a deveni cel mai importantu in
$ioa in care pe toate sferele desvoltrei noastre
vom sci a'i trage consecinele practice.
Pan acum acestu adeveru avu numai in limba
i in scrierea noastr o consecin mai practic,
i aceasta cu totu dreptul. Fiind c pentru Rumni
limba este cea mai scump remi de la str-
moii latini, care astdi intr'unu timpii de deca-
den le amintesce anc o nobil antichitate i ca-
re tot-deauna le a fost busola unic dar sigur
pstra justa direciune i a i preserva
?
spre a le
de rtcirea i perderea in mijlocul valurilor de

popoare immigrante ce bntuir Dacia lui Traianu.
Dup limb anse se indrepteaz i scrierea. In
momentul in care Rumânii s'au petrunsu de ade-
verul c limba lor este o limb roman, in acelu
momentu i forma esterioar sub care avea s se
presinte aceasta, adec scrierea sau, esprimat prin

elementele ei ; literile trebuiau s fie luate tot de
la Romani. i astfel alfabetul slavonii, care inve-
lea mai mult, dect revela limba rumn i pe

PRINCIPIUL SCBIESEI. §
care ilu priuiisemu numai dintr'o oarb intmpla-

re estern, fu alungatu din scrierea noastr cea
nou i fu înlocuiii prin alfabetul latinii. Aceast
innoire este o consecin aa de natural a lati-
nitei poporului nostru, inct nu noi trebue s

demonstrmu, pentru ce acum scriemu cu litere
latine, ci adversarii aru trebui s ne probeze, pen-
tru ce s imprumutmu de la strini literile lor,
dup ce scimu c avemu pe ale noastre ?

Dei dar primirea alfabetului latinu in scrierea
rumn nu are trebuin de nici o alt justificare
dect de faptul c
noi suntemu de origine latin,
totui Yomu aduce in favoarea'i unu argumentu
nou de o logic aa de riguroas inct noue
ne pare mai presus de controvers. Argumen-
tul este : c numai cu literile latine însemnate
dup trebuinele fleciunei noastre, se potu îne-
lege schimbrile gramaticale in limba rumn i
prin urmare numai cu acele litere se poate scrie
aceast limb. Eac tesa ce o vomu demonstra

in paginele urmtoare, stabilindu mai nti prin-
cipiul scriere! i ctigndu astfel mesura raio-
nal pentru a judeca toate controversele respective.
Ce condiiune are s împlineasc or ce alfabetu?
Precum vorbirea chiarific gândirea scoindu-o din
starea nebuloas in care se afl i esprimndu-o
intr'o form sensibil pentru audu, aa scrierea la
rendul seu chiarific pe amendoue, intrupndu-le
1*
4 PARTEA NTIA.
in litere i fcSndu-le sensibile pentru v£du. Dac

deja vorba trebue s fie o imagine just a inte-
liginei, dei ea face prima transiiune din lumea

ideal spre cea material, cu ct mai mult se va
cere de la scriere s fie imaginea cea mai logic
a gndirei, cnd ea se afl pe acelai teremu de
sensibilitate cu vorbirea i strmut in sfera vr-
ejului ceea ce se afl tradusu in sfera audului.
Tocmai aceast operaiune mijlocitoare a scrie-
rei de a descepta prin vedu amintirea sunetului
cuvintelor spre a ajunge la gândirea inelesului
lor, cere cu necesitate forma cea mai chiar pentru
ochi spre a fi perceput cu cea mai mare iueal.
Cci litera in sine, intruct este unu lucru ve-
$utu, nu are pentru mintea mea nici o valoare, ci
are valoare numai intruct imi reproduce inelesul.

Noi inelegemu mai ntiu i apoi vorbimu, noi
vorbimu mai nti i apoi scriemu, anse nu vor-
bimu i nu scriemu dect numai pentru a înelege.
Prin urmare timpul ce mi'lu ocup simpla vedere
a scrisoarei, este unu timpu perdutu. Litera nu
are alt treab dect a me goni pe ct se poate
mai iute afar din sine spre audu i inelesu, i
este evidentu c, cu ct me va oceup mai mult

litera ca semnu veclutu, cu att mi-amu intnpatu
mai mult scopul scrierei, adec înelegerea, i cu
att idea comunicat prin scrisu se afl mai im-
pedicat i mai înlnuit in elementul strinu firei
PRINCIPIUL SCRIEREI. 5
aale, in care a vîrît'o trebuina de sensibilitate a
oamenilor. *) De aci result c acea scriere va fi
cea mai bun care va representa mai chiar, mai

iute i mai complet natura logic a limbei.
Anse natura logic a limbei o arat vorbirea

gramatical. Omul a esprimat prin cuvinte gân-
dirile sale, cari toate nu coninu alta dect rela-
iunile intre lucruri precum ei pru lui, i aa

mai nti in vorbire a trebuitu s arete depen-
dina unui cuventu de altul conform dependinei
lucrurilor din idea lui. Cnd a disu Rumânul cu-
vintele oinul casa i a vrutu s arete prin ele unu

raportu intre aceste doue gândiri, a fostu silitu s
modifice unul din aceste cuvinte ca s'lu arete de*
pendentu, adec legatu de cellalt in idea sa; i
astfel a disu : omul casei sau casa omului, adec
a eclinatu substantivul. Cnd a vrutu acelai Ru-
*) Acestu adeverii ne demonstreaz tot deodat, ct de

fals este in privina alfabetului or ce argumentatiune
scoasa frumuseea sau din uriciunea lui, precum
clin
d. e. audu de multe ori criticndu-se sedilele

la noi se
sub t, d i s, „fiindc sunt urite". Chiemarea literei nu
este de a n frumoas sau urit, i nu se poate intru
nimic judeca din acestu puntu de vedere esterioru.
Litera trebue s
fie pe ct se poate mai indiferent
ca semnu vedutu, pentru a servi de cea mai repede

transiiune spre gndire. Numai calugerii evului de
mijlocu se ingrijau de frumusea literelor i'i puneau
paiena a le ilustra cu desenuri i colori. Pe atunci
triau semnele i mureau ideile.
6 PARTEA XTIA.
mnu s arete c face ceva, i a ve(Jutu c alta
este dac face elu si alta dac face altul, si ea-
ri alta dac face elu unu lucru acum si alta
dac Ta feutu mai nainte, a disu : eu fcu, anse
tu faci; eu fcu acum, anse eu fceam atunci.
i aa a conjugaii verbul. Etc.
Astfel s'au introdusu schimbrile cuvintelor sau

flectiunile lor, i de aci s'au distinsu aa numitele
pri a le euventului. Pe aceste anse ni le espli-
e gramatica. Prin urmare, etîm dîsermu mai sus,
Gramatica arat natura logic a limbei. Aa dar

eea d'intî cerin pentru scriere o vomu formula
astfel : Scrierea trebue s fie gramatical,: adec
s ne arete eu cea mai mare chiaritate posibil
cuvintele in schimbrile lor, fiindc in eh e con-

inut toat logica unei limbi, adec toat arta-
rea raporturilor intre idei
Prin esprimarea lor in scrisu facemu transiiu-

nea cea maî nemijlocit spre insai gândire, ceea
ce este scopul întelectuaJu alu scrierei, î aa de
mare a fostu trebuina esprimrei Seciunilor pentru
vedu inct numai din ea ni se esplic Istoria scrie-
rei in omenire.
Cu ct cultura intelectual a oamenilor este mai

inapoit ; cu att scrierea esprim numai objecte
fr raporturi subjective. Prob hieroglifele. La

inceputu scrierea lor era numai iconic, adec imi-
PRINCIPIUL SCRIEREI.
ta objectele. *) Cnd vrea s dic omn, desena

sau sculpta o figur de omu; cnd vrea s <Jic
piramid, representa deadreptul o piramid, etc.
Primul defectu ce se simi in acest felu de scriere,
fu imposibilitatea de a esprima objectele nesensi-

bile, adec ideale, d. e. tria, curagiul. Pentru
aceste se fcu unu pasu mai departe in cultura
grafic: se întrebuinar icoane de objecte mate-
riale in inelesu simbolica pentru a esprima objecte
ideale. Astfel leul ca hieroglif simbolic insemna
la Egipteni curagiul, **) albina insemna asculta-
rea supuilor, etc.
Este anse o clas de lucruri pentru a cror espri-

mare arta grafic trebuia s fac un progresu i mai
mare in abstraciune, i aceste sunt numele pro-
prii. Diferina lor specific consist in aceea c
toat natura lor e coninut in sonu. Necesitatea
de a esprima numele proprii a silitu dar pe
Egipteni a simboliza sorturile, i de cnd cu des-
coperirea petrei de la Rosetta i in urma in-
genioasei demonstraiuni a lui Champollion (ju-
nior) se scie, c Egiptenii aveau hieroglife fonetice

prin cari se afl d. e. esprimate numele Ptolemeu,
Cleopatra, etc. corespundend fie-crui sonu, celu
puin fie-crei consune, unu semnu osebitu.
Anse aceast scriere egiptean era o consecin
*) Hieroglifele „ chiriologice u , dup terminologia stabilit.
**) Yedi nota I la finele acestei pri.
!
8 partea Întâia.
a aceleai direciuni care se manifestase i in hie-

roglifele chiriologice i simbolice : adec de a es-
prima objectul ; fie deadreptul fie prin simbolu, i
prin urmare remanea radical diferit de alfabetu.
Cci cnd este vorba a scrie unu nume propriu ca
nume i nu ca persoan real objectul scrierei este ;
insui sonul, i prin urmare tot numai reproduce-

rea lucrului silise pe Egipteni s introduc hiero-
glifele fonetice, or ct de mare a fostu Întinderea,
ce le au dat'o apoi in timpul din urm.
Cu unu cuventu resumtoru: hieroglifele erau o
scriere objectiv.
De aci anse se vede c o lume intreag de gân-

diri erau imposibile de incorporatu prin semnele
egiptene: ideile noastre subjective asupra objecte-
lor. S chiarificmu mai nti prin cteva esem-
ple populare acestu puntu cam dificilu. Cnd vor-
bimu de objectulu materialu mas, ne putemu es-
prima prin insuiri a le lui, i dicemu d. e. o ma-
s aurit, o mas mare, o mas colorat, etc.
Aceste erau esprimabile prin hieroglife. Ne mai

putemu anse esprima numai prin cuvinte subjec-
tive a le impresiunei noastre : d. e. ce mai mas
sau mescioar, sau din contra msoaie. Cum s'ar
fi insemnatu prin hieroglife espresiunile din ur-

m? Imposibil; cci hieroglifa acolo unde $icu
eu mescioar, mi-aru fi pututu numai desemna o
mas mic lng o persoan mai mare. Anse este
PRINCIPIUL 3CRIEREI. 9
evidentu, c alta este o mas mic, i alta ome-

scioar sau o mesu. Inelesulu propriu al cuvin-
telor msoaie i mescioar nu este de a arta att
mrimea relativ a objectului, ct din contra im-

presiunea mea subjectiv de plcere sau nepl-
cere la vederea acestei mrimi.

S lumu acum altu esemplu mai importantu,
s privimu multele cuvinte cari toate însemneaz
aproape acelai lucru. Despre natur potu dice
c este plcut, anse potu dice prin gradaiune c

este frumoas, sau sublim sau admirabil, sau
;
delicioas, etc. etc, potu in fine întrebuina la ori

ce objectu marea sum de caliti care se referu
la impresiunea mea' subjectiv despre acelu ob-
jectu. Toate aceste erau i remneau neesprima-
bile prin hieroglife.
S trecemu acum la esemplul finalu i celu

mai importantu. Or ce lucru, or ce lucrare, or ce
însuire sunt in opiniunea noastr diferite dup
diferina persoanei, timpului, numerului, etc. prin
care se manifesteaz. Aci este, dup cum atin-
sermu i mai sus, isvorul Seciunilor, a declin-

rei, conjugrei, derivrei. Eu scriu, eac o lucrare
material uor de representatu. Anse ea nu re-
mne identic in opiniunea noastr, dac o face

altul dect eu, d. e. tu, sau elu, sau dac o fcu
mai muli, d. e. noi, voi^ sau dac se face acum
sau s'a facutu mai nainte sau se va face mai
;
10 PARTEA NTIA.
trdiu, d. e. eri, mane. De aceea limba noastr
dice: eu scriu, anse nu dice: tu scriu, noi scriu,
afci, de i lucrarea, objective vorbind, este aceeai
nu (Jice eu scriu eri, eu scriu mane. Ci, simind
profunda diferin ce esist in opiniunea subjectiv
asupra acelueai objectu cnd persoanele sau tim-
purile sau numerele sunt diferite, modific insui
cuventul i'lu face ast-fel unu organu fidelu pentru
manifestarea sensibil a osebirei ideale, i dice : eu
scriu, tu scrii, elu scrie, noi scriemu..., eu scriamu
eri, eu roiu scrie mane.... Hieroglifa, reproducen-
du-mi pentru toate caurile aceste numai imaginea
abjeci v a scrisului, imi las neesprimate aceste
diferine multe i fine ce le a observatu subjectul
meu. Limba rumn dice: unu omu, dar nu
dice : doi omu, ci doi oameni, i prin aceasta arat,
c dup opiniunea ei cnd se afl indivizii in
societate cu mai muli, nu se schimb numai cifra,
ci se modific i natura lor proprie. Noi dicemu:

unu barbatu bunu, dar nu dicemu: unu femee
bunu, ci o femee bun, fiindc alta este dup finea
limbei noastre buntatea in barbatu i alta bun-
tatea in femee, etc. etc.
Toate Seciunile : genii, numeru, casu, persoan,
timpu, modu, comparativii, superlativu, radicalu, de-
rivata, diminutivu, augmentai vu... sunt o sum de
modificri introduse in unul i acelai euventu
pentru unul si acelai objectu spre a esprima in-
PRINCIPIUL SCRIEREI.
tr*o form din ce in ce mai adecuat prodigioasa

lume de impresiuni interioare diferite cu care im-
podobesee i inviaz subjectul simpla percepiune

a lucrurilor esterne. Pentru toate aceste, pentru
acestu microcosmu idealu infloritu in mijlocul rea-
litii objectelor — scrierea egiptean era mut,
semnele lor erau in principu i in aplicare impo-
sibile.
De aceea la popoare cu o mai puternic des-

voltare intelectual nu s'au pututu introduce hie-
roglifele in nici unu modu; ci din capul locului

trebuia s se schimbe sistemul de a marca gân-
dirile in modu vidibilu. Pentru Fenicieni, pentru
Greci, pentru Romani nu sta importana in ar-
tarea brut a objectului, ci era vorba s se arate
ideile lor despre aceste objecte. Anse aceste idei
sunt întrupate in cuvinte i infinita lor varietate

este manifestat prin modificrile sonurilor si ter-
minrilor in cuvinte, adec prin fleciuni. Astfel

scrierea lor a trebuitu s se adapteze sonurilor i
pentru a corespunde mobilitei cuvintelor in flec-
iuni, a trebuitu s fie compus din elemente mo-

bile i strmutabile dup libera impulsiune a ideei
ce aveau s o realizeze. Eac aci originea logic a
alfabetului, care, in opposiiune radical *) cu hie-
roglifele egiptene, se poate numi o scriere subiectiv.
*) Vecji i nota II la finele acestei pri.

:
12 PARTEA NTIA.
Revenindu acum la irul demonstraiunei noastre
de mai nainte, vomu constata, c necesitatea de a
esprima in scrisu ideile subjective cu toat mobi-
litatea lor a silitu pe oameni, i mai nti pe Fe-
nicieni (Semii), a introduce semne corespundetoare
cuvintelor cu Seciunile lor, i c prin urmare
misiunea caracteristic a literilor noastre nu este
de a ne arta numai simplu sonurile brute a le
cuventului, cci aceasta o fceau deja hieroglifele
fonetice, ci de a ne arta sunetele cuventului ca

formele fleciunei lui i acum avemu dreptu a dice
acelu alfabetu este mai bunu pentru o limb, care
ei arat mai bine schimbrile cuvintelor, i numai
in acestu puntu de vedere se poate afla mesura
raional pentru o preferin intre doue alfabete
diferite. Revenindu dar la cercetarea noastr de

mai sus in privina aptitudinei alfabetului latinu
i alfabetului slavonu, ne vomu intreba: care din
aceste doue alfabete va esprima mai bine prin

semnele sale vidibile relaiunea cuvintelor, adec
Seciunile lor? Pentru a resolvi aceast intrebare
într'unu modu neeontestafoilu, mi avemu dect a
compara esprimarea grafic din partea amendoue
alfabetelor in privina acelorai cuvinte caracte-
ristice :
vedu B^d
vedi sezî
Tedere aedepa
PRINCIPIUL SCRIEREI. ];
vedendu exzînd
vedutu Bl>Z5t;
fcu $aK
fceam «foi ea ni
fâeendu ^'bK'biid
facere Cânepe;
carte Kapte
cri K^Pttî
crticic etc. RiptililU» III. H. Jl
întrebare: intruct putemu simi c literile
vedu, vedendu, vedutu, arat raporturi de depen-
din a uneia i aceleiai idei? Eespunsu: numai

intruct scimu c vedu, Yedendu, Yedutu, sunt
forme schimbate a acelueai cuventu vedere, sau
vorbind gramaticalicesce : numai intruct ne adu-
cernu aminte c verbul in chestiune este vedere
i c vedu, Yedendu, vedutu, sunt timpuri i
moduri din conjugarea lui. *) Alfabetul latinu ne
*) Aci privimu lucrul numai din puntu de vedere alu

grabnicei înelegeri, ear nu alu studiului filologicu.
Dup principieie acestuia intrebarea noastr ia alt
fa. Particip iele vedend, vedutu, presentul vedu i in ge-
* nere neciunile de conjugare precum i caurile declina-
iunei nu se refer la infinitive sau la nominative. Ci
att i nominativul, cat i celelalte forme
infinitivul
de conjugare i declinare se refer toate împreun la

o rdcin primitiv comun a cuventului. In fie-
14 PARTEA NTIA.
esprim indat strensa legtur intre persoana,
timpul i modul de eonjugaiune a cuvintelor vedu,
vedendu, vedutu i provenirea lor din infinitivul ve-
dere, aratndu-ne sonurile de Seciune prin aceleai
litere, insemnate numai cu o trsur pentru a le
sci modificrile. Ear alfabetul slavonu nu ne es-
prim aceasta, ci ne stric toat fisionomia curen-

tului, schimbndu'i literile, pare c'aru fi altul la
infinitivu i altul la indicativu sau la participiu. Cnd

scriu vedendu, inelegu indat c amu a face cu o
dependin logic a ideei esprimate prin semnele
care substantivu i in fie-care verbu se afl o form

radical care este mai vechia de cat fleciunile lui i
din^care s'au format sau mai bine lnga care s'au
lipitu toate sonurile caracteristice de declinare i con-
jugare. Acea forma radical este purttorul comunu
a acestoru schimbri declinative i conjugative, ea este
vechia tulpin, nu din care s'au ramificatu, ci in care
s'au altuitu diferitele crengi mai tinere.
De acestu principiu etimologicu nu este vorba in
tecstul de mai sus i nici nu trebue s
fie vorba la
o stabilire de alfabetu, precum vomu arata mai pe

largu la „ critica etimologismului. u In caul nostru este
vorba de partea cea mai important a alfabetului, de
partea lui psichologic,^ adec de transiiunea de la
semnele vedute spre înelesul cuventului, or care aru
fi rdcina lui etimologic. Dac grabnica inelegere
a caurilor i numerului -unui substantivu atern de
la compararea nominativului, nominativul trebuesce
pe ct se poate se fie amintitu prin semnele scrise,
dei altu casu aru fi mai aproape de rdcina eti-
mologic.
vedere, dar cnd scriu ezmnd nu inelegu indat c

amu a face cu unu modu de conjugare a verbului
eedepe fiindc amendoue nu au mai nici o liter
comun, i d. e. eenipe dup literile sale imi

pare mai in legtur cu eedepe dect propriul seu
participu ezzînd.
Aceeai intrebare pentru toate esemplele. întru-
cât scimu c literile cri arat unu pluralu ? Nu-

mai intruct simimu c avemu aci o declinare de
substantivu, adec c cuventul cri este acelai

cuventu care in singularu se scrie carte. Alfabetul
latinu ne o arat indat; nu avemu dect s ve-
demu literile cri pentru a înelege pe locu c
ele sunt o declinare a substantivului carte. Alfa-
betul slavonu din contr ne incurc reminiscena.
Elu ne scrie pe mpMi cu nisce semne care ne potu
aduce aminte multe alte cuvinte ce n'au a face
cu kapte } d. e. cnd cetescu Kspu,! semnele m'aru
indemna tot aa de bine a me gndi la nap le pre-
cum me îndeamn K3pu,>. — Or ce declinatiune este
o schimbare de casu i numeru. Anse pentru a
simi o schimbare, se ceru doue lucruri: 1) re-
presentarea strei neschimbate, 2) representarea
strei schimbate. Intruct imi lipsesce una din
aceste, eu nu'ini potu gndi cu chiaritate schim-
barea, i prin urmare nu'mi potu gndi cu chia-

ritate nici declinaiunea nici conjugaiunea.
Instructiv este o privire asupra scrierei altor
16 PARTEA NTIA.
limbe. Cnd Germanul vede: V&ter simte c are
pluralul de la Vter întrucât litera prin forma
ei vedut ei amintesce pe a din care s'a schimbatu,
i astfel pluralitatea se simte din literile vecjute
prin opposiiune cu singularul reprodusu. Tipul unei
mare pri a germane (bazate pe ceea
flectiunei
ce numescu ei „Umlaut", nu „Ablaut") s'aru strica ;
cnd sunetele a, o, ii, s'aru scrie prin alte semne.

Cu cea mai mare rigoare se observ acestu prin-
cipiu psichologicu in „ortografia" eonjugrei i
declinrei francese. Loue, louee, loues, louees,
je louai, aceste cinci cuvinte au toate aproape
acelai sunetu. Anse celujd'inti arat c lou6
este unu brbatu, cel de al doilea c este o femeie,
cel de al treilea c sunt mai muli brbai, celu

de al patrulea c sunt mai multe femei, celu de
al cincilea c este vorba de o aciune personal
in perfectu, etc. S ne inchipuimu acum, cum aru
trebui s scriemu aceste cuvinte numai dup sune-
tul lor („foneticesce" curat). Pentru toate înelesu-
rile lor osebite, pentru aceast abundant variatiune
de declinare, de conjugare, de genu, de numeru
au scrie numai loue, loue, lone, loue, loue I
Or cine simte c in aceast monotonie ni s'a stinsu
lumina înelesului. In aceste semne identice ne a

remasu numai cinci cadavre din cari a disprutu
viaa intelectual. — Cu ct Francesii au stricatu
prin pronuntiarea lor modulatiunea schimbrilor
gramaticale, cu att mai mult trebue s o ps-

treze in scrierea lor. Este dar o profund logic ca-
re silesce pe Francesi s'i susin in esin scrie-
rea cum o au, dei nu se mai potrivesce cu vor-

birea, i mai curend se va aduce societatea cult
a Franei s vorbeasc mane cum scrie astzi,
dect s scrie mane cum vorbesce astdi. —
Ct de indiferent ani pare sus pomenita adap-
tare a scrierei cu Seciunile vorbirei intr'unu casu,
in doue, in trei : att de important i chiar de o
important vital devine, cnd cuprinde forma ge-
neral sub care se presint toat logica unei limbi.
Atunci scimu, c de aci atern scrierea raportu-

rilor intre cuvinte, de aci chiaritatea inelegerei
gramaticale, de aci repejunea de transiiune de la
semnul vedutu spre justa gândire, de aci cu unu
cuventu: raiunea de a fi a alfabetului.
Ne resummu: Toat esprimarea unitei ace-

luiaii cuventu in diferitele sale raporturi, a immue-
rei i intrirei sonurilor, a geniului armonicu din
limba rumn, întreaga chiaritate a declinaiunei
i conjugatiunei in scrierea rumn st i cade cu
alfabetul latinii, i se întunec i se ucide prin
alfabetul slavonii.
Conchidemu aceast parte a cercetrilor noastre

cu propuseeiunea final : Alfabetul latinu este aa
de necesara pentru scrierea limbei rumne, inct,
18 PARTEA NTIA.
dac prin o catastrof istoric ni s'aru fi perdutu
or ce urm a lui, noi astdi cu desceptarea cuno-
tinelor limbistice amu fi silii prin insasi raiunea
Umbei noastre s inventmu unu alfabetu analogu
celui latinu.
Si aceasta ne este o prob mai mult i chiar o

prob decisiv pentru eseniala latinitate a lim-
bei rumne.
Note la partea nti.
NOTA I. (La pag. 7.)
Transiiunea de la însemnarea simpl ieonic

(„chiriologic") spre cea simbolic este natural lo-
gicei omenesci i nu se afl numai la Egipteni, ci
d. e. i la vechii locuitori din Mexico cari poa-

te nu au sttu in legtur intim cu EgiptuL
Al. Humboldt in „Vues des Cordilleres et Monu-
ments des peuples indigfenes de TAmerique" ne ara-
tc in scrierea ieonic a Mexicanilor direciunea
micrei se esprima prin urme de picioru, rangul
regilor i alu preoilor prin îmbrcminte i colori,
nobilimea persoanelor prin lungimea nasului, etc*

Unu esemplu nou foarte interesantu i totdeo-
dat autenticu pentru scrierea pitoresc-simbolic
este .petiiunea ce au adresat'o câiva capi ai se-
miniei Indianilor selbatici „Cipive" Preedintelui

Statelor-Unite din America in anul 1849. Petiiu-
nea, scris pe coaje de mesteacnu, avea de scopu
20 NOTE LA PARTEA I.
a arta voina acestor Indieni de a se civiliza i

de a se aeda lng Lacurile mici pe terito-
riul Statelor-Unite. Aceast idea a lor este re-

presentat in urmtorul modu Pe coaje : sunt mai
nti desemnate epte figuri de animale diferite;
fiecare corespunde numelui unei gini de Indieni

i ei ine locu de pajur („totem"). Din ochiul
animalului celui mai inaintatu sunt trase ese linii
spre ochii celor lalte animale, pentru a simboliza

egalitatea inteniunilor. In fiecare din animale,
colorate dup natur, se mai afl desemnat cate
o inim roia i toate inimele sunt eari împreu-
nate cu cate o lini, pentru a arta unitatea sim-
imintelor. Din ochiul celui d'intiu animalu pur-
cedu anc doue linii, una inainte pentru a arta
direciunea cltoriei, alta indrat peste capetele
animalelor spre patru lacuri mici (desemnate sub
animalul celu din urm i colorate in albastru) pen-
tru a arta regiunea unde voiau Indienii s'i fic-

seze locuina lor. Pe o alt scoar de mesteacnu a
aceleiai petiiuni sunt desemnai mai muli vulturi,
dintre care celu mai dinainte prin lungimea cio-
cului seu se arat a fi cpitanul misiunei. înain-

tea lui se afl representatu Preedintele Statelor-
Unite in locuina sa oficial din Washington.
Ochiul seu este unitu printr'o lini cu ochiul c-
pitanului indianu i amendoi ii dau manele in
semnu de amiciie. Subt vulturi sunt desemnate

NOTA I. 21
trei case mici, simbolul aedrei in locuine ficse in
oppositiune cu viaa nestatornic de mai nainte. *).
Adese asemene simbolizri sunt foarte deprtate

de la legtur natural, cel puin dup înelegerea
modern, intre objectul idealu i celu materialu
prin care se esprim. La Egipteni penele ca hie-
roglifa simbolic insemneaz ura, locusta însem-
neaz pietatea iniiat in misterele divine; drep-
tatea se esprim prin pan de punu, slbiciunea
spiritului care se pleac altora, prin o scoic in
care sade unu racu etc. **) De aci lipsa de pre-

cisiune in artrile hieroglifice i divergene de
opiniuni in privina înelesului lor, nu numai in
timpii moderni, ci i in antichitate. Diodor icu-

lui***) d. e. ne spune, c in monumentul regelui
Osimandias pe pretele d'inti se vedea desemnatu
acestu regeobedendu unu zidu incungiuratu de
unu riu, i anume luptndu-se in frunte i insoitu
de unu leu in contra unor adeversarii, dar c o
parte a interpreilor acestui monumentu erau de
opiniune a se înelege subt hieroglifa leului unu leu
adeveratu, pe care Taru fi domesticitu regele i
care apoi 'i aru fi ajutatu in resboiu, pe cnd alii
*) Schoolcraft, Historical and statistical information of

, the Indian tribs of the United States. Citatu in Stein-
thal, Entwicklung der Schrift, pag. 64, 65.
**) W.
Humboldt, Opere complete, voi. VI, pag. 457.
v.
***) Bi(l)uo$. \or. i, 48. Edit. Firmin Didot 1842, voi.
I, pag. 40.
credeau c sub hieroglifa leului trebue s se îne-

leag disposiiunea energic i arogant a regelui.
Deja de la sine se înelege, c prima confusiune
in astfel de scriere se va nasce din îndoiala, dac
objectul desemnatu trebue luatu in inelesul seu
naturalu sau in inelesul simbolicu ca representare

a unei gândiri immateriale. D. e. dac leul arat
tria, cum s se arete animalul leu? — Egiptenii
ajunseser pan acolo inct simbolizau i objectele
materiale prin alte semne, fiindc reproducerea lor
natural avea deja inelesul stabilitu de a simbo-
liza substantive ideale. Consecuena a fostu, c
adeverata scriere hieroglific era ineleas numai
de preoi prin tradiiune secret de la prini (ra
i€Qa [yQa(.ifiara\ fiovovg yiyvtooxeiv tovg isQsXg Ttaq
ttov tcv.t&qcov iv aTtoqqijtotg fiav&avovrag. Diod.
icul. III, 3. pag. 128 in edit. citat).
NOTA II. (La pag. 11.)
Amu insistatu cu preferin asupra diferinei intre
hieroglife i litere, fiindc nu amu aflat'o enunat

cu chiaritate in nici unul din autorii consultai.
Din cele dise in tecstu se va înelege c Egip-
tenii pe calea hieroglifelor nu puteau s ajung
nici odat la alfabetu i c viceversa alfabetul nu
este unu progresu graficu, resultnd din hieroglife.
Din contr: alfabetul i hieroglifele, i anume i

NOTA IL 23
hieroglifele fonetice, sunt radical osebite. Hiero-
glifa din capul locului are de principiu : de a imita
objectul prin semne vedute. Cnd objectul este ma-
terialu vicjibilu, ii desemneaz deadreptul; cnd
este immaterialu, ilu materializeaz in simbolu;
cnd este materialu aucjibilu, ca sonurile numelui

propriu, ilu traduce in sfera ochiului i ilu deseamn
prin semne materiale vedhite. Din contr scrierea al-
fabetic din capul locului nu imiteaz objectele, ci nu-

mai cuvintele noastre despre objecte ; ea nu deseamn
d. e. objectul mas, ci scrie sonurile m-a-s-, prin
cari se esprim subjectul meu asupra acelui objectu.
Astfel, dei objectul este acelai, scrierea lui va-
riaz dup diferina limbelor, Nemii ilu scriu

Tisch, Francesii table, etc, pe cnd ca hieroglif
chiriologic elu aru remne identicu la toate po-
poarele *). Pentru hieroglifa fonetic la numele
*) In aceasta voru fi vedutu i Egiptenii valoarea scrierei

lor. Hieroglifele chiriologice sunt o adeverat pasigrafie, o
scriere universal [inteligibil pentru toat lumea i cnd
toat lumea nu aru voi s'i comunice alta prin scriere dect
numai objecte, hieroglifele egiptene cu perfecta fine a
ecsecutrei lor aru fi idealul or crei scrieri. Anse aceast
treapt objectiv deabia corespunde strei selbatice a
oamenilor. Popoarele cu ce incepu a se desvolta mai
'mult, cu att ii inavuescu lumea lor subjectiv, cuge-
trile lor asupra objectelor esprimate in limb. Limba
atunci cu necesitate se desbin i se individualizeaz
dup individualitatea popoarelor, i in urm ei se indi-
vidualizeaz i scrierea. De aceea este o idee necoapt de

24 NOTE LA PARTEA 1.
proprii sonul era scopul finalu alu insenmrei ;

pen-
tru scrierea alfabetic sonurile însemnate sunt nu-
mai unii mijlocu de transiiune spre gândirea objec-

tului realu, pe cnd pentru însemnarea sonului ca
objectu s'au introdus notele musicale. — Egiptenii
prin scrierea lor voiau s 7
si represinte deadreptul
objectul; noi prin scrierea noastr dei voimu a
ne aminti objectul, dar nu voimu a nilu representa
deadreptul, ci numai trecutu prin filtratiunea sub-
jectului marcat in cuventu. Prin urmare lucrul
st aa c ;
dup gradul inlimei intelectuale a
limbei, in unele popoare scrierea a trebuitu s lie
de la inceputu alfabetic, pe cnd in alte popoare

ea a fostu de la inceputu i pan la sfiritu hie-
roglific. Aci se vede intima legtur intre vor-
bire i scriere, i se înelege uor, pentru ce lim-

bele monosilabe, d. e. cea chines, nu au alfabetu,
ci numai însemnri ideografice, fie ele or ct de
amestecate cu elemente fonetice.
Aceast amestecare cu elemente fonetice este
foarte însemnat i in scrierea egiptean, i nu
trebue s credemu c hieroglifele fonetice erau
mrginite numai la nume proprii. Ele in timpul

din urm se întindeau la foarte multe objecte, nsS
se ocupa de inventarea unei pasigraiii pentru limbele

Europene. Esina limb ei consist in subjectivitatea ei
individual i prin urmare nu se va putea esprima nici
odat prin pasigrafie cosmopolit.
NOTA II. 25
nici odat nu stau singure, ci totdeauna însoite de

hieroglifele simbolice ale objecteloru. Acelai lucru
se esprima dar in acelai timpu in doue moduri
prin sonu i prin figur. In opposiiune cu ali
autori ,
i mai ales cu Steinthal, noi credemu
c aceast împreunare trebue s se esplice ast-
fel : Partea cea slab a scrierei egiptene, ab-

strgend chiar de la imposibilitatea de a arta
impresiunile subjective, remnea totdeauna con-
fusiunea simbolizrei. Cu ct cercul cunoscine-
lor lor se intindea mai niult, cu att i confu-
siunea devenea mai mare, fiindc numerul sim-
boalelor celor uor de inelesu era cu necesitate
foarte mrginitu. O prim incercare de a invinge
dificultatea a fostu întrebuinarea mai multor fi-
gure pentru unu lucru ce nu s'ar fi putut simbo-

liza in modu simplu. Aa mierea se arta prin
2 figure, prin o albin i unu vasu ; setea prin
ap i unu vielu in fug; verbul a conduce se
scria prin unu brau i unu biciu ; etc. Aceast
compunere de semne a ajunsu la o culme clasic
iu. scrierea chineseasc, unde mai toate conceptele
se esprima prin împreunarea figurativ a tuturor
prilor lor simple, aa inct scrierea devinea oare
cum, o definiiune analitic desemnat.
Lacrima se esprima chinesesce prin ochiu i ap,
frica prin inim i albu, caracterul prin inim i
nscuta, a iubi prin inim i ascunsa, pedeapsa
Scrierea limb ei rum. O
prin crim, judecat i esecuiune (cuventu i sabia),

etc. Astfel scrierea Chinesilor este unu tesauru
preiosu, care conine analizate ideile loru poetice
i morale asupra diferitelor objecte a le gndirei.
Anse unui poporu mai mobilu i mai inteligenta
dect Ghinesii nu'i puteau fi de ajunsu nici aceste
compuneri; cci ele sunt departe de a fi chiare.

Descompunerea analitic a unui conceptu in ele-
mentele sale constitutive este o operaiune prea
grea i opiniunea despre aceste pri este prea di-
ferit in diferiii individi inct s se poat gene-
raliza ca modu de scriere a lor, ca normativu alu
cetirei i inelegerei. Nu toi ii inchipuescu
iubirea ca o pasiune ascuns in inim , pre-
cum vrea scrierea chineseasc nu toi caracte-
rul ca o calitate innscut. Prin urmare i între-
buinarea mai multor figure pentru unu singura

lucru nu deprta confusiunea, ba anc mai adau-
g îndoiala, dac doue semne representau doue
concepte diferite sau trebuiau s fie unite in gndu
spre o singur simbolizare, i astfel dificultatea
primordial a scrierei hieroglifice remnea i pe

aceast treapt a desvoltrei ei.
In ce consista acea dificultate analizat mai dea-

proape ? Dificultatea sau confusiunea hieroglifelor
provenea din lipsa de transiiune necesar de la sim-
bolul vecjutu spre objectul gndirei. Ski/i iiftcmu
acestu puntu cu toat precisiunea posibil. Cnd
îcoti ii. 27
vedu eu, in esemplul nostru de mai sus, o figur a ini-
inei i o figur a nascerei, aceste doue representaiuni

nu me conducu cu siguran spre conceptul ce au a'lu
simboliza, nu me silescu cu necesitate a me gndi
la caracteru. Cci or-ce transiiune de la o gân-
dire la alta are o caus determinat, or-ce sim-

bolizare trebue dar s aib o legtur. Anse in
caul nostru legtura este ascuns. Cnd cineva,
avend idea de innascutu in inim, se poate gndl
indat i la caracteru ? Numai atunci, cnd de
mai 'nainte prin o mai adnc cugetare i espe-
riin a lumei a dobenditu convingerea despre
radicala diferin i nescbimbare a caractelor ome-
nesci, care ne silescu a le atribui unei fataliti
de la nascere. întrucât dar ne amu gnditu de
mai nainte la aceste lucruri, intruct identitatea
caracterului i a insuirilor înnscute in inim ne
a fostu de mai nainte cunoscut, intratt s'a for-
matu prin coecsisten o legtur de aducere amin-

te intre aceste doue lucruri i numai intratt ve-
dendu unul din ele ne putemu gndi la celalaltu.
Anse nu toi au fcutu aceeai esperien, nu toi

au aceai opiniune despre caracteru, prin urmare
nu in toate capetele ecsist aceeai conecsitate
intre idea de innscutu si ideia de caracteru, si
astfel lip r '

d legtura, nu poate trece gândirea de
la ul \
'
altul. Pentru ca aceasta s se intem-
ple in toate caurile sau numai in majoritatea
2*
lor amu trebui s presupunemu

, o educaiune
comun, o combinaiune identic a tuturoru idei-
loru in intregul poporu, lucru imposibilu din mi-
nutul in care mulimea i mobilitatea ideilor le
impedic perceperea lor din partea fiecrui indi-

vidu i le face proprietatea numai a ctorva. —
In esemplul de mai sus a fostu dar coecsistena
caus transiiunei de la unu gndu la altul. In
alte cauri sunt altfel de legturi. Una din cele
mai obicinuite este comunitatea unei pri la doue
concepte diferite. Pe aceasta se bazeaz toate
metaforele, comparaiunile i o mare parte a sim-
bolizrilor. D. e. dac Achilu se compar cu unu leu,
gândirea poate s fac o transiiune de la Achilu
la leu fiindc amendoue aceste concepte au o par-
te constitutiv in comunu: adec tria sau cura-
giul. Justiia se poate simboliza prin o sabie,
fiindc amendoue petrundu cu agerime in inima
objectelor, etc. S ne intrebmu acum, ce s'aru in-
templa, cnd o asemene comparaiune sau simbo-

lizare ne aru fi obscur i amu voi a ne o esplica?
Fr indoial, pentru a pute trece cu mintea de
la simbolul vedutu spre objectul ce'lu represint,
amu cuta mai antei acea parte, care, fiindu-le
comun, a servitu de punte de transiiune intre
ele. Odat aceasta aflat, simbolul este esplicatu.
1
Togmai aceasta au fcuii Egiptenii, cam au pusu
hieroglifele fonetice peste liieroglifelele simbolice pen-
NOTA II. 29
tru a înlesni cetirea. Ca s inelegemu aceasta,

treime s scimu mai nti, care erau motivele lor
de simbolizare, adec legturele psichologice prin
care s poat trece mintea lor de la desemnul
materialii vedutu spre lucrul idealu gnditu? €u
alte cuvinte: care era sistemul scrierei hieroglifice ?
întrucât este permisu a ne pronuna in starea

actual a descifrrei hieroglifelor, similitudinea in-
terioar, adec comunitatea unei caliti constitu-

tive, era la inceputu motivul celu mai întrebuinaii
pentru simbolizarea material a objectelor ideale.
Scrierea egiptean era metaforic i metonimic.
Astfel d. e. iepurele este hieroglifa simbolic pentru
fertilitate, hipopotamul pentru impuden, paserea
Ibis cu penele sale albe i negre pentru divinitatea
jumtate manifest i jumtate ascuns, etc.
Pan cnd cercul simbolizrilor fu restrinsu la

asemenri aa de palbabile precum sunt cele de
sus, înelegerea hieroglifelor nu putea presinta di-
ficulti prea mari. Anse la multe objecte ideale

nu se putea gsi cu uurin vre unu objectu ma-
terialu care s aib cu densele o parte mai în-
semnat in comunu i astfel s le poat servi de
simbolu inteligibilii. Atunci Egiptenii recurser la
unu nou isvoru de simbolizri: Represintar ob-
jectul idealu prin figura unui objectu materialii,
a crui nume era identicu cu numele celui d'inti,
aa inct in asemene cauri sonurile egale formau.
30 îfOlTE LA FÂRTEA î,
legtura de transiiune intre o gândire i alta. D. e,
in limba egiptean bufnia se numesce ba 7 anse

si sufletul se numesee tot ha, si astfel yedemu
buftiia întrebuinat ea hieroglifa simbolic pen-
tru a gcrie suflefot. i m adeveru in ce altB modu
aru fi pututu Egiptenii s simbolizeze sufletul ? In
limba egiptean euventul mm însemneaz adjecti-
vul teneru, anse insenmeaze i substantivul eopilra
i verbul a nasce i unu bobocu inverîndu; ast-
fel vedemu c desemnul unui bobocu inverdinda

este hieroglifa simbolic pentru copUu ? pentru U-
neru i pentru a nasce. Coul se chiam egipte-
nesee neb T anse neb însemneaz i Domnu; astfel
figura unui cosa este hieroglifa simbolic pentru
Domnu. i alte esemple sum.
Egiptenii, pui
mai grea posiiune prin
ia cea
necesitatea de a simboliza in modu uoru gndiri

ideale, trebuir s profiteze in fine de ambiguita-
tea Mmbei ce o vorbeau, pentru a continua sme-
rea ohjectiv ce o adoptaser odat i care co-
respundea aa de bine geniului loru. Acestu es-
peditivu era cu att mai indicatu pentru Egipteni,
cu ct limba lor in esin monosilab, ca toate lim-
bele monosilabe, dispunea de foarte puine cuvinte
sau silabe radicale. Cate voru fi fostu, nu se scie
anc astdi. In or ce casu au fostu puine *), in
comparare cu mulimea ideilor, i astfel fiecare
*) Vedi partea IV, critica etimologismuluL

nota ir. 31
cuventu avea de sigurii cel puin doue înelesuri

cu totul diferite. Dac unui din acestea se rapor-
ta la unu objectu materialu, ear altul la unu ob-
jectu idealu, simbolizarea era gata. i aeum ne
esplicmu pentru ce cu toate osteneiele date înain-
te de descoperirea petrei de la Roseta, nu au fostu
in stare Europenii a descifra hieroglifele ; ei vroiau
s le îneleag toate pe calea metaforic i meto-

nimic, pe cnd sistemul scrierei multor dintre ele
era bazatu pe homonimie, adec pe sonuri identice
la lucruri diferite. Pentru a modernisa esplicarea
noastr, putemu dice: scrierea egiptean era in
mare parte unu iru sistematicu de rebus i de

^bonsmots" ilustrate.
Dup ce anse aceste simbolizri grafice, prin pro-

gresul limbei i prin mulimea cuvintelor ce s'aru
fi potrivitu cu acelai desemnu, deveniser obscure,
Egiptenii utilizar descoperirea hieroglifelor fone-
tice, pe cari poate ia inceputu le întrebuinau nu-
mai pentru numele proprii, pentru a chiarifiea prin
densele vechia scriere obscur. i astfel deasupra
hieroglifei simbolice a unui objectu vedemu scrise
hieroglifele fonetice (oare cum literele) cari repre-
sint numele aceluiai objectu, pentru a arta c
sonurile numelui sunt puntea de transiiune spre
gândirea ideal simbolizat. Cotul, egiptenesce rna,
este din vechime hieroglifa adeverului. Pentru ce ?
Pentru c i adeverul se chiem ma. Perdendu-se
32 NOTE LA PARTEA L
anse in timpii din urm simimentul legturei in-

tre cotu i adeverii, nesciind adec toi Egiptenii,
dac oare cotul nu simbolizeaz mai curend prin
metonimie lungimea sau mesurarea sau întinderea
etc, cei mai culi dintre ei au scrisu deasupra co-
tului cu hieroglife fonetice (adec prin o secer hm m
i unu brau — a) cuventul ma i a vrutu s dic
prin aceasta : figura desemnat a cotului, care cotu
se numesce in limba noastr ma, arat celu maî
insemnatu din celelalte lucruri numite tatu ma, i
acesta este adeveruL
Din argumentaiune- de mai sus result: hiero-
glifele fonetice puse deasupra celor simbolice pentru
esprimarea aceluiai lucru, nu sunt o scriere alfa-

betic, ci sunt numai aucsiliare psichologice secun-
dare pentru inelegerea legturei intre desemnul
simbolicu i conceptul simbolizatu.
In aceast ipotes i numai in aceast ipotes
ne putemu acum esplica, pentru ce hieroglifele fone-
tice nu vedemu întrebuinate in toate caurile,
le
ci numai in cteva (adec unde erau ambiguiti),

i pentru ce i in aceste cauri ele sunt totdeauna
insoite de hieroglifele primitive simbolice, pe care
aveau numai a le esplicâ.
Prin urmare meninemu opiniunea enunat în

tecstu despre diferina radical intre scrierea egip-
tean i cea alfabetic ,

i hieroglifele fonetice,
departe de a rsturna aceast tes, nu fcu de-

NOTA II. 33
cat a o confirma ; artând ultima consecin rigu-
roas a acelei scrieri obiective.
Sunt dar pentru insemnarea ideilor omenesci doue

sisteme cu totul osebite i fr transiiune posibil de
la unul spre altul : or se represint objeetul, i atunci
se întrebuineaz hieroglife chiriologice, simbolice i
fonetice, or se represint maniera omului de a se
esprima asupra objectului, adec cuvintele, i atunci
se intrebuinaz Uterele ca semnele vedute a le
sonurilor. La aceste doue sisteme nu se poate

aplica aceeai mesur de progresu i nu se poate
dice: hieroglifele ocup o treapt inferioar, alfa-
betul o treapt superioar in aceeai scar. Amen-

doue sunt terminate in sine, fie-care se afl la
culmea inalimei sale. Numai c proprietile lor
sunt diametral oppuse : hieroglifa e pitoresc natu-
ralist, litera e logic subjectiv, opposiiune cores-

pundetoare diferinei intre limbele i geniele popoa-
relor cari au admisu una sau ceilalt din aceste
doue scrieri.
Partea a doua.
Gereetri fonetice asupra alfabe-
tului latinu.
Primimu dar astdi alfabetul latinu pentru scrie-

rea cuvintelor rumne.
Anse cum? — La aceast prim întrebare vomu
respunde apucndu lucrul de la inceputu , i in-
sistmu asupra acestui inceputu ,. fiind c nu-

mai aa putemu scoate chestiunea din starea
confus in care au adus'o ortografistii notri prin
disputele lor asupra metoadei fonetice, etimologice,
fonetico-etimologice, i cum le mai chiam. O me-
toad inainte de a fi fonetic sau etimologic sau
fonetico-etimologic, trebue s fie simplu logic.
Pentru ca s lumu dar lucrul in adeveru de la
inceputu, noi presupunemu c pan in minutul
acesta amu scrisu numai cu buchile slavone si c
acum pentru prima oar ne incercmu a introduce
CERCETRI FONETICE. 35
literele latine. Aceast; metamaorfos va începe fr

indoial cu constatarea sonurilor ce voimu a le
scrie de acum înainte cu semne rumne.

Sonurile limbei rumne sunt in numeru de 21,
dintre care 20 consune si 7 vocale. Gonsunele
sunte
b *i «I «P r
-
X K A III II
n p c T B
U z m V ÎK
Ear vocalele:
a ^ i o b *h î
Acum vomu cuta pentru fie-care din ele litera
latin corespundetoare. Aci anse intimpinmu pri-

ma dificultate însemnat : adec de a sci, cum
pronunau Latinii literele lor. — Cnd am ave
nu
dect manuscriptele latine dintr'o singur epoc
fr alte notie i fr legtura cu alte limbe,
dificultatea ar remne neinvins sau cel puin nu
s'ar pute Învinge cu siguran seiinific. Anse
din norocire eteva elemente aucsiliare contribu-
escu a hotrî chestiunea in parte:
1. Romanii nu au peritu cu totul, ci au lsat
descendeni in popoarele romane de astdi, in Ita-
lieni, Francesi, etc. Fie-care din aceste popoare,

pe lng diferina lor provenit din amestecrile
cu diferite gini, are o parte comun in limba,
adec — pentru caul nostru — in pronunarea sa.
36 PARTEA A DOUA.
Aceast parte comun nu poate s provin dect

de la originea comun, de la Romani. De aci
cstigmu regula, dac puin nu absolut, cel
foarte probabil: Consunele si vocalele a cror

pronunare este identic in toate popoarele romane
de astdi, s'an pronunatu in acelai modu i de
Romani.
2. Multe cuvinte romane, mai ales nume pro-
prii, se afl scrise cu literele unei limbi eontim-
purane, adec a Grecilor, i din eomparaiunea
acestor semne intre ele i cu limba greac de
astdi ne result unu nou mijlocu de a ficsa pro-
nunarea latin.
3. Ne au remasu de Ia inii autorii romani
notie care ne esplic destul de lmurit cum se
pronunau cteva din literele latine. Asemene
notie se afl mai ales in Gramatistii din timpul
decadinei, Donatus (sec. IV p. Ch.), Diomedes,
Marius Victorinus (sec. IV) i Priscianus (sec. VI) ;
mai nainte anc in Varro de lingua latina, in
Quintilianu, cate unele i in Aulus Gellius, etc.
4. In fine avemu probe despre scrierea latin
in diferite timpuri. Din compararea schimbrilor

ce se ivescu in scrierea unuia i aceluiai cuventu
se poate asemene conclude asupra pronurei lite-
relor lui. *)
*) O epoc nou in sciina epigrafic incepe cu investi-

grile lui Ritschl din Bonn (acum in Leipzig). Pro-
înzestrai cu aceste mijloace i regule, aflmu

cu siguran c urmtoarele sonuri din limba noa-
str se vor scrie cu urmtoarele litere latine, fiind-
c i Latinii le ceteau aproape tot aa *):
Pentru sonul rumnu B litera roman b

77 n 77
d 77 77
d
n n 77
r 77 77 g
n n 77
A 77 77
1
77 77 77
m 77 77
iu
7? 77 77
IB
77 77
n
n fi 77
n 77 7? P
77 77 77 P 77 77
r
n 77 77
c 77 77
s
îj 77 77
B 77 77
V
r> 77 77
a 77 77
a
77 77 77
o 77 77
r> 77 77
5 77 77
u
Unii din scriitorii notri nu ne las nici i ices
fitmu de ocasiune pentru a le recomenda ca indis-

pensabile la studiul limbei rumne.
In cercetrile fonetice ce urmeaz, ne a ajutat voi. I.
din doctrina elementar a limbei latine de K. L. Scnnei-

der (Berlin, 1819), o autoritate in aceast materie.
Cel puin in timpul ce ne privesce, adec de cnd
ocupar Dacia i puser fundamentul etnograficu pen-
tru poporul rumnu de astdi, prin urmare de la
sec. II, d. Chr. Mai in vechime se inelege c nici
sonurile nici literele latine nu erau toate ficsate,
B se confundu cu F, V cu U, U cu O i I, etc.
38 PARTEA A DOUA.
posesiune de treispredeee litere in siguran, ci
scriu d. e. chiar sonul rumnu i, cruia in modti
necontestabilu ei corespunde semnul latinu i, cu

alte semne, cnd cu e, cnd cu a, i aa pentru
toate vocalele i pentru multe consune. In locu
de diminea ei scrie demanetia } in locu de puteamu
ei scriu poteamu, etc. Aceti scriitori sunt etimolo-
gistii. Cuele scrierei lor fiind anse limbistice,
i nu alfabetice, nu se potu analiza acum, ci se

voru critica pe largu in partea a patra a cartei
de fa. Aci, pentru a nu întrerupe irul cerce-

trilor noastre alfabetice, anticipmu in contra lor
regula ortografic : acele sunete rumne, pentru cari
se seie litera latin corespundetoare, se scriu cu acea-
st liter, dbstrgend de la considerri etimologice.

Scimu dar s scriemu cu litere latine 13 din
sonurile noastre; remne anc de afiatu cum s
esprimmu pe celelalte 14. Pentru literele fiecrui
din ele vomu face unu studiu specialii.
e
Dup cum se cetesce astdi limba latin, sonul
e are trei litere: e, ae i oe. S'lu scriemu i noi
cu toate trei sau numai cu semnul e?

Dac cercetmu, pentru ce Latinii scrieau dif-
tongii ae i oe, vedemu din câteva indicii sigure,
c aceasta se fcea fiindc pronunau amendoue

vocalele, ai e, o i e. Cnd genitivul de la fami-
lia se scria familme, atunci se i cetea familia-e,
ba chiar a se audia mai mult decte; cuventul
scrisu foederati se i cetea fo-ederati ; etc.
Probele pentru aceast aseriune sunt cunos-

cute filologilor. Noi compilmu cele mai impor-
tante :
ae se confunda cu ai, ceea ce nu aru fi fostu cu

putin, dac s'aru fi cetitu e, ci numai dac se
cetea a-e. Virgilie (Aen. III, 354) serie : Aulai
in medio libabant pocula Bacchi, in locu de aulae.
In altu locu (Aen. IX, 26) Bives equuni, dives pi-
ctai vestis et auri, in locu de pictae.
In latinitatea vechia se punea ai de regul in

locu de ae, de i se afl i ae, Aidilis, quaistor,
Aimilius, aire, in locu de Aedilis, quaestor, Aemi-
lius, Aere. In inscripiuni mai noue se afl ace-
lai cuventu scrisu cnd cu ae cnd cu ai, d. e.
Caesaris i Caisaris. Caisar in locu de Caesar

se afl anc in monumente din timpul lui Ves-
pasianu.
Vel. Long. (pag. 2222), vorbindu despre ortogra-
fia declinaiunei nti, dice c se poate scrie ae i
ai in singularu i in pluralu (sed nihil obstat quo
minus hoc aut illo modo — ai aut ae — scribamus in
utroque numera).
Cuvintele quapropter i antehac pro vinu din quae
40 PARTEA A DOUA.
propter i antehaec. Perderea lui e i mninerea

lui a arat nu numai ca diftongul ae nu se cetea e,
ci c din contra e se auîa mai puin dect a i

se putea absorbi de ctre acesta.
Foarte lmuritu este unu pasagiu din Quintilîanu:
„Silaba ai, pe a crei liter a doua noi amu
schimbafo acum in e, o pronunau cei vechi in
modu variu prin a i e y unii totdeauna ca Grecii,
alii numai in genitivul i dativul singulara, de unde
a introdusu Virgilie in versurile sale pictai vestis
i aula'i; ear in pluralul acelorai cuvinte între-

buinau pe e, M Syllae, Galbae." (Ai syllabam cu-
ius secundam nune E literam ponimus, varie per
A et I efferebant, quidam semper ut Graeci, quidam
singtdariter tantuni, quum in dativum vel geniti-
vum casum incidissent, unde „pictai vestis" et „au-
lai" Virgilius, amantissimus vetustatis, carminibus

inseruit. In iisdem plurali numero E utebantur,
hi Syllae, Galbae. Quint. Inst. orat. I, 7.) —
Asemene oe se afl confundatu cu oi y ceea ce
probeaz nu c s'a cetitu e sau o, ci o — e. Oinone
i Oenone, Coilius i Coelius, coiperit in locu de
coeperit, in Senatus consultul de Bacchanalibus foi-
deratei in loc de foederati etc.

O confirmare mai mult ne d faptul, c unele
cuvinte latine, cari pe urm se scrieau (i ceteau)
cu w,.la inceputu se scriau (i ceteau) cu oe. Cci

transiiunea de la oe spre u nu s'a pututu face
dect dac in oe se aucjia mai ales o. Cicero (De

Leg. III, 3) citeaz o lege vechia: Ast quando
duellum gravius discordiaeve civium escunt, oenus
idem iuris quod duo constdes teneto, unde oenus
st in loc de unus *). i mai departe (III, 4)
at si quid erit quod extra magistratus coeratore

oesus sit, etc. in loc de curatore usus.
Din cele artate resnlt c dac gsimu in ma-

;
nuscripte vechi confusiune intre ae i e, i intre
oe, e i ae, aceasta provine de la confusiunea ce

esist in insai pronunarea cuvintelor respective,
ear nu numai in scrisu. Cnd se scria dar sae-
culum si seculum, coena, caena si cena, atunci se si
cetea sa-eculum si seculum. co-ena, ca-ena si cena.

O prob definitiv ne d Varro in aceast pri-
vin. „La ar multe cuvinte se pronun cu e,
d. e. hedus, crora in orau li se adaug unu a;

haedus." (In Latio rure hedus quod in urbe, ut in
multeis, a addito haedus. Varro. De Lingua la-
tina, IV, 19; dup edit. Nisard V, 97.)

Deabia in timpul din urm, adec in secuiul de
*) De aci se vede, ce eroare comitu aceia, cari scriu ru-

mnesce articulul femininu o cu u, dac motiveaz
aceasta dicend c
o vine din una, cu perderea lui n
intre doue vocale —
u. O celu rumnescu este pre-
ioasa remi a vechiului oena latinu, i nici argu-
mentele lui A, Pumnu (la pag. 40 i 41 din Gram.
der rum. Spr. Wien, 1864) nu trebue s ne induplece
a prsi pe o i a scrie ua.
/-•:' -: A
SkX
IO/ \r~\
;
42 PARTEA A DOUA.
mijlocu, cnd nu mai triau Romanii, s'a litu asu-

pra tuturor cuvintelor negligena pronunrei lui
ae i oe ca e i o, i astfel se esplic falsa cetire
de astzi. Noi anse nu avemu a ne ocupa de

pronunarea clugerilor secuiului de mijlocu, ci de
alfabetul latinu din timpul Romanilor.
Prin urmare sonului rumnu e corespunde q
singur liter latin, care s fi fostu pronunat
in acelai modu, adec e i astfel se va scrie nu-
mai cu semnul e.
Sonul i are in manuscriptele latine trei semne:
h h Y* S cercetmu, pe care slu primim.

Litera y, împrumutat de la Greci, nu se afl
din vechime in alfabetul latinu, i in genere nu se
afl in nici unu cuventu latinescu, ci numai in
cele luate de la Greci. Cicero ne spune c pe

timpul lui Ennie, adec pe la 180 a. Chr., nu se
întrebuina y, ci c s'a introdus de abia in timpul
seu, adec in secuiul ntiu inainte de Christosu.
(„Burrum" semper Ennius, nunquam „Pyrrhum"
„Bruges", non „Phryges", ipsius antiqui declarant
libri; nec enim graecam Uteram adhibebant. Nune
autem etiam duas. Orat. XLVIII).
Cuvintele cu y luate din vechime de la Greci
sau cel puin comune amendoue popoarelor, sunt

scrise i pronunate in latinesce de regul cu w,
câteva cu i} nici odat cu y. înlocuirea lui y prin
w a fostu cu att mai natural, cu ct o ginte a
Grecilor inii, Eolii, ceteau pe y de multe ori
ca u, de unde se i afl in inscripiuni eolice ov

in locu de v. *)
Astfel avem in latinesce : angulus (afvlog), duo

(xlvio), cubus (xtS/?oc), cutis (y.vrog), duo(âvo), mul-
lus (/«t'AAoc), muraena {jLtvqaiva) etc. Nume pro-
prii sunt foarte puine ; cu att mai frapantu este
esemplul oraului Cumae, grecesce Kv(.irh care era
togmai o colonie eolic. Pentru vechia schimbare
a lui v in i sunt puine esemple : stipes din OTvrtog,
stilus din otvlog, lacrima din 6ay.qvovy Ulixes din

'Oâvooevg, etc.
Dup ce astfel limba latin se formase deja
in scrierea ei, fr a ave pe t/, Romanii intrar
in contactul literaru perpetuu cu Grecii, prin ca-
re se caracterizeaz cultura lor de la Cesaru pa-
n la cderea imperiului. Cu aceast ocasiune
aurir sonul v, pe care Grecii de atunci nu'lu
pronunau nici u, nici i\ ci cu unu sonu mijlociu,
poate ii. Dovad pentru aceasta este unu pasagiu
din Quintilianu, undedice: noi Romanii nu avem
doue din cele mai plcute sonuri ale Greciloru,
dintre cari unul este vocal v, i astfel ne amu
*) Boeckh, Staatshaushalt der Athener, II, 397.
—
44 PARTEA A DOUA.
dedatu ale decte ori

imprumuta sonul i litera
intrebuinmu vre unu nume grecescu, d. e. Ephy-

ris. (Et jucunissimas ex Graecis Uter as non ha-
bemus, vocdlem alteram, alteram consonantem... quas
mutuari solemus, quoties iilor um nominibus utimur...
ut in Ephyris etc. Inst Orat. XII, 10, Edit. Nisard
pag. 471, 472.)
De ce dar au introdusu Romanii in câteva cu-

vinte strine împrumutate de la Greci, i mai ales
in numele y? Fiindc aceast li-
proprii, litera
ter avea s
insemneze o vocal nou, care nu
era nici u nici i, ci unu altu sonu mijlociu, pen-
}
tru a crui scriere a trebuit s se priimeasc li-
ter y. Romanii cnd scriau Pyrrhus, nu ceteau

nici Pirrlius, nici Purrhus, ci Purrhus etc. Din
contr acele cuvinte, cari in grecesce se scriu cu
v, pe cari anse Romanii le ceteau cu u sau cu i,
leaflmu scrise in latinesce cu u sau cu i i nici
odat cu y, dup cum artarmu mai sus.

Prin urmare noi, care nu mai avemu in limba
noastr vre unu sonu corespundendu lui y9 nu pu-
temu introduce aceast liter pentru scrierea vo-
calei i. înii Latinii astdi, cnd aru pronuna
cuventul tinorpafiie adec in prima si-
ca noi, i
lab, nu aru scrie nici odat typographie, ci ti-

pografie, precum au crisu stipes i nu stypes etc.
Este dar de combtutu admiterea lui y in orto-
grafia noastr precum o incearc câiva autori din
Bucureti. Esemplul scrierei francese sau ger-

mane la care gndescu D-lor, nu este
poate se
valabilii in caul nostru. Limba f rances are o
literatur scris, care ine in iru neintreruptu de
la cderea Imperiului Romanu, sau cel puin de
la a. 1000 ;
pan astzi, ortografia lor este dar
o ortografie tradiional, i in faa unui obiceiu aa
de vecliiu se poate pleca raiunea. Dac intrebmu
pe Francesi ; pentru ce scriu astdi d. e. numele
Cyprien cu y9 singurul lor respunsu este, c ilu afl
scrisu cu y de sute de ani i ilu pstreaz tot aa.
Pentru noi anse, cari nu avemu vre o tradiiune
ortografic, ci cari introducemu acum pentru pri-
ma oar alfabetul latinu din secul II d. Chr., pen-

tru noi admiterea lui y este imposibil, fiindc
aru fi togmai in contra spiritului scrierei latine
pe care voimu a o introduce.
Att pentru lepdarea lui y. Ce se atinge de
j, aceasta este o liter pe care nu o cunosceau
Romanii cei vechi. Ea s'a primitu mai trdiu in
manuscriptele lor, de ctre gramatistii decadinei,
pentru a distinge cele doue nuane ce le aflmu
in pronunarea lui i, adec i consonans d. e. jacio,
i i vocalis, d. e. fluvius. Ce mic trebue s fi
fost diferina pronunrei, se vede din faptul c,

pe cnd i in jacio era consonantu i se scria de
gramatisti cu j, acelai i in iambus era vocalu
46 PAKTEA A DOUA.
i se scria cu i *). Valoarea acestei distingeri n'a

pututu dar s esiste dect pentru prosodia la-
tin, care observa cu atta rigoare hiatul, pre-
cum i lungimea i scurtimea vocalelor prin posi-
iune, i aa vedemu c i consonans nu produce
hiatus, de i este precesu de o vocal, i produce in
contr posiiune, cnd este insoitu de o conso-

nant. Tot astfel, pe cnd silaba d'inti a cu-
ventului fluvius este scurt, Virgilu o intrebuineaz
ca lung prin posiiune, facend ye i consonans, de
aceea gramatistii au i scrisu in asemene cauri
fluvjus. Anse in scrierea prosaic distingerea acea-
sta nu a avutu nici o însemntate, i aa Romanii
in scrierea lor n'au admisu doue litere osebite pen-
tru nuanele lui L Prin urmare nici noi nu le
vomu admite, i aceasta cu att mai mult, cu ct

acelu i consonans in multe cuvinte rumne a de-
venit oadevrat consonant foarte distins de i,
adec otc, i darj va remne intrebuinatu pentru

scrierea lui o/c.
In contra acestei simplificri a scrierei lui i se
*) Romanii nu au cunoscutu sonul m, i nici gramtistii

cnd au introdusu pe j nu s'a putut ceti ca H«, d. e.
}
2Ka*ieo. Câci ac este o consonant aa de pronunat,

inct dac Latinii aru fi cetitu Pompejus Homnejfcsc, =
atunci vocativul nu aru pute fi Pompej, ci Pompeje.
Asemene ajo nu aru pute ave in persoan 2. ais, ait,
ci ajis, ajit, cea ce nu este. Dar o repeimu: in ma J
nuscriptele latine vechi nu se afl ,; de locu.
oppunu etimologistii, in fruntea lor Cipariu. Ei scriu

pe i consonans, care la noi provine din immuiarea
unei consune, de regul a lui l, cu consuna pri-
mitiv, d. e. liertare in locu de iertare (libertare),

copiii in locu de copii, etc. Etimologismul nu ne
pare admisibilu in ortografie i de aceea trebue
s combatemu i scrierea lui i precum se afl la
Cipariu. Ear cuele pentru i contra le vomu discu-
ta pe largu in partea IV a disertaiunei de fa.
Mai mult de cause fonetice, dect etimologice,
ne pare a fi condusu unu altu filologu rumnu,
D. Circa, cnd scrie pe i consonans cu t/; d. e.
gayin. Noi suntem in contra acestei scrieri. Mai

nti introducerea lui y pentru acestu casu ar fi
o adeverat eroare paleografic. In paginele pre-

cedente amu artatu, ce insemnare a avutu y in
alfabetnl latinu i cum astdi nu se poate admite la
noi nici chiar in cuvintele, in care se afl admisu la
Romani, fiindc astzi a disprutu sonul pentru care
se introdusese in vechime. Acum dac nu intro-
ducemu pe y in cuvintele speciale, in care ilu
pstreaz alfabetul latinu, cu ce dreptu Famu lua

i Tam întrebuina pentru unu sonu, pentru a crui
insemnare nu a funcionatu elu nici odat la
Romani ?
S
nu uitmu puntul de plecare alu chestiunei.
Noi nu suntem astdi chiemai a inventa alfabete
si a face projecte de creaiuni grafice: noi avemu
48 PARTEA A DOUA.
a introduce alfabetul latinu. Din minutul in care

este constataii, c in alfabetul latinu y avea de
insemnatu sonul u sau unu altu sonu analogu, ear
nu i, nu ne mai este permisu a'lu întrebuina pentru
i consonans» Altfel perdemu ori ce regul, i in
locu de vechiul i cunoscutul alfabetu latinu, in-
troducemu fantasiile moderne a le vre unui autoru

mai mult sau mai puin ingeniosu, in or ce casu
anse prea individualii pentru a deveni legislatoru

ortograficu.
A doua opposiiune ce amu face-o D-lui Circa,

concedendu diferina intre cele doue pronunri a
le lui i, este, c alfabetul nu e chiematu i nici
nu e in stare a insemna toate nuanele sonurilor

unei limbi. *) i Eomanii au avutu ca i Rumnii,
amendoue sonurile lui i, i cu toate aceste s'au
mulmitu cu o singur liter. Pentru ce noi s
fimu mai dificili ? Totu ce am pute dar admite D-lui
Circa ca controvers de discutatu, aru fi însem-
narea lui i consonans prin dieresis sau prin doi %
aa inct esemplul citat s'ar scrie gina sau giina
etc. In aceast privin ne poate susine unu
pasagiu din Quintilianu, unde in privina vocale-
lor sfâtuesce pe gramatisti s disting pe cele
ce s'au primitu ca consonante, d. e. i in coniicit,
i apoi le spune c Cicero avea obiceiul de a
*) Demonstrarea acestei restriciuni a sistemului foneticii
se afi in partea III.

scrie Aiio i Maiia cu doi i, pentru a esprima

acea natur consonantic a lui i. (Atque etiam
in ipsis vocalibus grammatici est videre, an aii-
quas pro consonantibus usus acceperit. . . . Atqui

litera I sibi insidit; coniicit est db illo iacit.
Sciat etiam Ciceroni placuisse Aiio Maiiamque ge-

minata I scribere : quod si est, etiam iungetur ut
consonans. Quint. Instit. orat. 4.) Anse togmai
neprimirea acestei maniere a lui Cicero din par-
tea celorlali scriitori Romani ne probeaz, cat de
puin voiau Romanii s disting in scrisu pe i„
consonans de i vocalis ;
i in or ce casu chestiunea
astfel pus, fiindc nu se mai refer la introdu-
cerea unei noue litere, ci numai la duplicarea unei
litere deja primite, ese din sfera cercetrilor alfa-

betice ce formeaz obiectul cartei de fat, si de-
vine o controvers gramatical.
Resultatul finalu al discuiunei de mai sus este
sonului rumânii i corespunde o singur liter la-
tin, i, i prin urmare se va scrie numai cu sem-
nul i.
ffî
otc este unu sonu necunoscuii Romanilor. Cnd

dicemu necunoscuta, nu inelegemu cuventul in
modu absolutu, ci dicemu numai, c nu aflmu
Scrierea limbei rum. :\
50 PARTEA A DOUA.
indicii sigure, cari s ne permit a presupune

esistena lui ow la Latini. Din contr avemu indicii
care o neag, dup cum veûrmu in nota de

la pag, 46.
Considerând anse, c in cuvintele adeverat ru-
in ne, ow se nasce totdeauna dintr'unu i, sau dea-
dreptul prin întrire consonantic, sau dintr'unu $
care tot prin influina lui i s'a schimbatu in ow,
precum prin aceeai influina din d se fcuse d,
conchidemu: c sonul ow este o dependin conso-

nantic a lui i i astfel ilu scriemu cu semnul de-
ja adoptatu in -acestu casu, adec cu i lungu sau j.
(Esemple jocu =ioco, judecu

: = iuico, juru = iuro }
june = tîwewis, jxmghiu = iugulo; repejune din a

repedi, putrejune din a putredi, etc.)
Sonul rumnu ow se va scrie dar cu j.
<P
In alfabetul latinu dup pronunarea modern

sonul f are doue litere: f iph. Vomu ved6 anse,
c aceast pronunare nu este potrivit cu cea
latin, care fcea osebire intre f i ph.
Literele ph, ca i y, s'au introdusu de Romani
numai in cteva cuvinte grecesci, pentru a esprima
sonul gr, pe care nu'lu aveau Romanii i cruia
nu'i corespundea litera lor f, aa inct au fostu
silii a circumscrie. Litera f se pronuna la ince-

putu altfel dect o pronunmu noi astzi. Quintili-
anu, in pasagiul suscitatu, ne spune lmurit : „Limba

latin este mai aspr de ct cea greceasca, i ne
lipsescu chiar doue sonuri din cele mai plcute a
le Grecilor, unul vocala v i altul consuna cp y pe
cari le imprumutmu de cate ori intrebuinmu
cuvintele lor, d. e. Ephyris i Zephyris. Cnd le
cetimu grecesce, pare c ne suride limba cu o gra-

tia neesprimabil ; ear cnd le scriemu cu literele
noastre, au unu aeru surdu i barbaru, i in locul
lor se punu nisce sonuri triste i dure pe care nu

le cunoasce Grecia. Cci litera a 6-a a alfabe-
tului nostru, adec pronun cu
f, mai c nu se
voce omeneasc, sau mai bine nu se pronun cu
nici o voce, ci trebue s fie uerat pintre dini."
(Latina facundia est ipsis statim sonis durior;

quando et iiieuridissimas ex G-raecis literas non
habemus, vocalem alteram, alteram consonantem, qui-
bus nullae apud eos dtdcius spirant ; quas mutuari so-
lemus, quoties illorum nominibus utimur. Quod quum

contingit y
nescio quomodo hilarior protinus reniet
oratio, ut in Ephyris et Zephyris: quae si nostris
literis scribantur ) surdtim quiddam et barbarum
efficient, et velut in locum earum succedent tristes

et horridae, quibus Graeeia caret, Nam et illa
quae est sexta nostrarum, paene non humana voce

3*
52 PARTEA A DOUA.
vel omnino non voce potius inter discrimina den-

tium efflanda est. Quint. Instit. orat. XII, 10.)
Aa dar pentru scrierea sonului cp fiindc f nu
y
se potrivea cu elu, au fostu silii Romanii a in-

venta pe ph. Ce se atinge de pronunarea lui f,
filologii se ostenescu mult a o imita dup descrie-

rea lui Quintilianu, fr a'i pute inchipui cu jus-
te sonul latinu. (Spalding comite chiar eroarea
de a crede c f se cetea ca v francesu, pe cnd
v s'aru fi cetitu ca w englesu etc.)
Pentru noi, cari amu pestratu multe din parti-

cularitile ce se aflau in pronunarea strbunilor
notri, descrierea lui Quintilianu este foarte chiar
i in densa recunoascemu togmai modul cu care
o mare parte a poporului rumnu din Transilva-
nia i Banatu pronun anc astdi pe /*; ei dicu
yiu in locu de fiu (cu unu % uertoru), %erbinte
in locu de ferbinte, etc.
Vomu inelege acum fr dificultate, cum f era

la inceputu unu felu de aspiraiune neprecisat ca
digamma aeolicum, i cum se confunda cu h, aa in-
ct se dicea hircus i fircus, hoedus i foedus etc. *)
In timpul din urm al limbei latine anse /"se
apropie din ce in ce mai mult de pronunarea
noastr i se face, ca i la noi, distingerea intre pro-
*) Vedi citaiuni despre aceasta in Cipariu, Elemente de

limba romana, pag. 43.
CEBCETRI FONETICE. 53
nunarea erneasca ca % i intre cea cult din urbe

ca f. Dar nici odat la Romani nu a disprutu de
totu diferina intre /"i ph sau<jp i anc din secu-
iul VI, adec dup cderea Imperiului Apuseanu,
ne spune Priscianus: „Locul lui cp ilu ine la noi
f, ceea ce se vede din cuvintele luate de la Greci,

cum sunt fama, fuga, fur. Cu toate aceste trebue
s scimu c este oare care diferina in pronuna-

rea lor, precum o arat insai micarea cerului
gurei, a limbei i a buzelor." (cp locum apud nos
f obtinet, quod ostenditur in his maxime dictionibus
quas a Graecis sumsimus, h. e. fama, fuga fur. —
Hoc tamen scire debemus quod. ... est aliqua in
pronuntiatione differentia, ut ostendit ipsius palati

pulsus, linguae, labrorum. Priscianus, Instit. gram.
pag. 543, 548).
Prin urmare Romanii au introdusu literele:*^
in alfabetul lor pentru c litera f nu corespundea
sonului grecescu cp] ear unde sonul primitivu cp
devenise in limba latin f, d. e. in fuga„ fama,

etc, acolo se i scria cu f. Cu alte cuvinte : ph
insemna unu altu sonu dect f.
De aceea noi astdi, dup ce amu perdutu di-
ferina intre ph i f, dup ce toate cuvintele aces-

te 1(3 cetimu cu f, nu mai avemu nici o caus de
a scrie ph i amu comite o eroare in contra alfa-
betului latinu, cnd cetind, precum cetimu : filosofia,
amu mai scrie philosophia. —

54 PABTEA A DOUA,
Din cele demonstrate result lepdarea lui ph

din alfabetul rumnu i mninerea singurei litere
latine f pentru sonul nostru $.
Sonul t in scrierea latin cum se cetesce astzi,

se afl esprimatu in doue moduri: prin t i
prin th.
Anse ih in pronunarea Romanilor nu era nici
odat identicu cu t, ci avea misiunea special de

a insemna pe # grecescu, care era unu sonu a
parte al Grecilor i osebitu de or ce liter latin.
Cnd Eomanii scrieau theatrurn, nu ceteau teatrum 7
ci Seatrum.
In limba noastr anse s'a perdutu chiar din cu-
vintele grecesci sonul #; nimeni nu $ice ^ a no*
teatru sau $eologu; prin urmare th nu mai are
nici o raiune in ortografia rumn, i trebue s
fie lepdatu, precum Fau lepadatu i Latinii din
toate cuvintele, in cari n'au cetitu fr (Patior —

Ttaxk, lateo — lad y
triumpus — &Qiaf.i(iog, etc.)
Compararea cu ortografia frances sau german

nu este admisibil, precum artarmu la litera y.
Noi nu suntemu chiemai a introduce in scrierea
noastr regulele, i cu att mai puinu neregula-

ritile altor popoare moderne; noi introducemu
alfabetul latinu cu logica sa. i logica acestui
alfabetu ue ordoan a nu primi nici ih, nici y,
nici ph, fiindc astcli sunt semne fr sonu.

Prin urmare sonul t se va scrie rumnesce cu
singura liter t.
Literei greco-slavone % i sonului nostru % nu

corespundea litera latin h. H celu latinu era spi-
ritus asper al Grecilor, care in timpurile vechi

se i insemna prin aceeai figur H, pan când
mai pe urm s'a impritu in doue, lsndu-se nu-
mai partea sting F pentru spiritus asper, ear par-
tea dreapt 1 pentru spiritus lenis.
Prin urmare h nu era, proprie vorbind, nici vo-
cal nici consun, ci o simpl aspiraiune a lor.
Asupra acestui puntu tradiiunile autorilor sunt

chiare. Aulu Gellie scrie: Litera H, care mai
bine trebue s se numeasc aspiraiune dect li-
ter, o introduceau prinii notri in foarte multe

cuvinte pentru a le intri pe cat se putea mai
mult i a le face sonul mai viu i mai accentuaii.
Acetu obiceiu pru a'lu fi imprumutatu din esem-
plul limbei attice. Cci este destul de cunoscutu c
Atticii, in contra usului celorlalte gini grecesci, pro-
nunau cuvintele l%9vg i Yqoq i multe altele de ace-
56 PARTEA A DOUA.
lai felu, cu aspiratiunea primei litere. Tot aa s'â

disu la noi : lachrymae, sepulchrum, ahenum, vehe-
mens, inchoare, helluari, halucinari, honera, honus-
tum. Introducendu in toate aceste cuvinte acea lite-
r sau aspirant ei nu au avutu alt raiune dect a

mri vigoarea voeei" etc. (H literam, sive ittam
spiritum magis quam literam aici oportet, inserebant
veteres notri plerisque vocibus verborum firmandis
roborandisque, ut sonus earum esset viridior vege-
tiorque, atque id videntur fecisse studio et exemplo
linguae atticae. Satis enim notum est, Atticos lyflvv
et îqov, et multa itidem talia, eitra morem gentium
Graeciae ceterarum, inspir antis primae literae dixis-
se. Sic lachrymas, sic sepulchrum, sic ahenum, sic vehe-
mens, sic inchoare, sic helluari, sic halucinari, sic ho-
nera, sic honustum dixerunt. In his enim verbis omni-

btis literae seu spiritus istius nulla ratio visa est,
nisi ut firmitas et vigor vocis, quasi quibusdam ner-

vis additis, intenderetur. A. Gellius ; Noctes Atti-
cae, II, 3.)
Importantu in aceast privin este i urmto-

rul pasagiu din Quintilianu: n Cu timpul scrierea
aspiraiunei H s'a schimbatu cam des la noi. Cei
vechi o întrebuinau cu mult reserv chiar inain-
tea vocalelor, cci diceau oedos i ircos. Apoi s'a
observatu multu timpu regula de a nu se aspira
consonantele, precum in Graccis i triumpis. Deo-
dat anse se li usul lui h intr'unu modu asa de
exageratu inet astdi anc a remasu in unele
inscripiuni: choronae, chenturiones, praechones, des-

pre care scriere escesiv trateaz cunoscuta epi-
gram a lui Catulu. *) De 7

aci s a pestratu pan
la noi scrierea vehementer i compreJienere i mihi'
*) S ne fie permisu a o localiza in traducere :
„DESPRE AKIESCU.
Ariescu avea obiceiul de a dice i de a scrie honoare
când vrea s dic onoare, i historie in loc de istorie,
i apoi gndea c vorbise minunat de frumos, dac di-
sese din toate puterile historie. Credu c
totu aa pro-
nuna i mum-sa i unchiu-seu Liber i mou-seu i bu-
nica. Cnd fu trmisu in ara Greceasc, incepura a
cci audiau aceleai cuvinte
se odihni urechiele tuturor,
pronunate cu blandea ce li se cuvine i nu se mai te-
meau de a le audi cu acea pronunare selbatic cnd :
deodat veni scirea teribil c

marea Jonic, de cnd
s'a dusu Ariescu la densa, deja nu se mai chiam Joni-
c, ci Hionic. u
(DE ABBIO.
Chommoda dicebat, si quando commoda vellet
Dicere, et hinsidias Arrius insidias
Et turn mirifice sper abat se esse locutum,
Quum, quantum poterat, dixerat hinsidias.
Credo sic mater, sic Liber avunculus eius,
Sic matemus avus dixerit atque avia.
Hoc misso in Syriam, requierant omnibus aures,
Audibant eadem haec leniter et leviter.
Mec sibi post illa metuebant talia verba
Qnum subito adfertur nunthts horribilis:
Jonios fliictus, postquam Uluc Arrius isset,
lam non Jonios esse, sed Hionios.

Catullus, 84.)
58 PARTEA A DOUA.
in crile vechi, mai ales ale autorilor tragici,
aflniu chiar i mehe in locu de me. u

(H literae
ratio mutata cum temporibus est saepius. Parcis-
sime ea veteres usi etiam in vocalîbus, quum oeos
ircosque dicebant. Diu deine servatum, ne con-
sonantibus aspir ar et ar, ut in Graccis et triumpis.
Erupit brcvi tempore nimius usus, ut choronae,
chenturimes, praechones ahuc quibusdam inscrip-
tionibus maneant: qua de re Catulli nobile epi-
gramma est. înde durat ad nos usque veJiementer et
eomprehendere et mihi; et mehe quoque pro me apud

antiquos, tragoediarum praecipue scriptores, in vete-
ribus libris invenimus. Quintilianus, Inst. orat. I, 5).
Astfel Romanii, cnd voir s esprime pe % gre-

cescu, care este o consun precis, cu asprimea
lui ; trebuir s ia alte semne, fiindc h era o as-
piraiune prea blnd ;
i aa au intrebuinatu pe
c aspiratu prin h. Din aceast aspirare a resultatu
o mare apropiare a sonului eh de sonul &, fr
ca s se fi identificatu anc la Romani, precum
s'a identificatu in cteva cuvinte la noi.
Avemu dar urmtoarele regule:
Litera slavon-greac % se va scrie cu h acolo
unde este aspirare de vocal, d. e. hain, hanu,
hamicu, hart, hold, hum, etc; anse se va scrie
cu eh acolo unde nu este numai aspirare, ci se
esprim cu trie consonantic apropiat de Jc, d. e.
chronologie, Christosu, choru, chaosu, archangelu,

etc.; se va scrie in fine cu c acolo unde s'a formatu

sonul curatu h perdendu-se or-ce aspiraiune, d. e.
cretinii, coard, etc.
Tendina pronunrei noastre este de a deltura

sonul eh, sckinibndu'l sau in aspirarea h sau in
consuna vedemu c, pe cnd in nume-
e. Astfel
le propriu Christosu se mai aude unu h, deja

in cretinii se aude numai h. In genere nume-
le proprii strine remnu anc toate cu %, ade-
c cu eh, din simpla caus c se pestreaz pe
ct se poate cum sunt, fiind indicri individuale;
aa dar scriemu i cetimu : Chaldea, Charonu, Gha-
riba, Chersonesu, Chimera, Chios, Christosu, Chri-
sostomu, etc. La numele comune anse (afar de
cele rare: chronologie, choru, chaosu, etc.) s'a i
schimbatu eh sau in h sau in c, d. e. hart (in
distingere de carte, hri i cri etc), hrtie, hor

(anse : choru) ; caracteru, coard, cretinu.
In nici unu casu anse nu este permisu a mai
scrie pe h acolo, unde s'a perdutu cu totul in pro-
nunare ;
d. e. in istorie, onoare, etc. Cine scrie
historie, honoare i aduce de esemplu ortografia
latin ;
nu argumenteaz in cunoscin de caus.
Pasagiele suscitate din Quintilianu i Catulu ne
arat confusiunea ce domnea i la Eomani in pro-
nunarea i scrierea lui h. Aru fi fr minte s
o perpetueze i Eumnii ;
cari nu au nici o caus
pentru aceast. jfiTtrebue scrisu numai unde se aude.
60 PAKTEA A DOUA.
K
Pentru sonul k se afl in alfabetul latinu trei •
semne : c? k i cp.
Anse noi nu putemu primi niei pe Jc nici pe qu.
In ceea ce privesce litera qu, tradiiunile latine
sunt aa de confuse, inct este greu a da lectoru-
lui o idee chiar despre natura ei. Vel. Long.
crede c semnul lui q este o impreunare a litere-
lor CV ;
Quintil. din contr ilu deriv din Koppa
celu grecescu O i ilu pune astfel intre literele cele
mai vechi aduse din Grecia. Fie aceasta cum

va fi
;
pentru cercetrile noastre sunt numai urm-
toarele constatri de interesu:
1. In timpul scrierei latine mai regulate i de
siguru in secuiul ce ne privesce ; litera q se între-
buina numai cnd urma unu u cu o alt vocal
dup densul, aa inct toate trei s formeze o sin-
gur silab. Funciunea lui q era de a art

unirea diftongic a lui u cu vocala urmtoare.
u
„Mai avemu anc litera q , scrie Quintilianu, „care
face silabele dure i este de folosu numai pentru

a uni vocalele ce o urmeaz, ear incolo este foarte
de prisosu." (Dura et illa syllabas facit, quae ad
coniungenas demum subieetas sibi vocales est uti-
lis, alias supervacua; ut equos hac et equum seri-
Umus. Quintilianus, Instit. orat. XII, 10).

Prob convingetoare despre aceast funciune a

lui q ne d i faptul, c in scrierea vechie chiar
dativul cui se afl scrisu qui, cnd din caus pro-
sodic trebue s se restring intr'o singur si-
lab. Vice-versa cnd silaba cu qu trebuia s

se lungeasc in doue, qu se inlocuia cu c; aa la
autorii comici se afl foarte des relicuus in locu
de reliqims, i in Plautu (Casina, II, se. 2, versu
33 *) sau 192) elicuum in locu de deliquum etc.
2. Sonul lui qu nu se potrivea cu nici unul din

sonurile limbei noastre, cel puinu nu era nici cu
nici ev, ci unu sonu mijlociu. Prob despre aceasta

ne este controversa intre gramatisti asupra natu-
rei sonului urmtoru lui q. Charisius ilu dechiar
de vocal, Vel. Long. oppune, c atunci or ce si-
lab incepetoare cu q aru trebui s fie lung din

causa celor doue vocale, ceea ce nu este (aqmla,
quod, equus etc. sunt scurte), i prin urmare de-
chiar pe u de consun; dup denii se desbin
in acelai modu i ceilali. Quintilianu, aducendu
esemplul suscitatu de equum, adaug: „aceste
doue vocale, uu, producu unu sunetu a parte, pre-
cum nu se afl nici unul in limba greac i care
de aceea nu se poate scrie cu literele lor." (Quutn
etiam ipse hae vocales uae — scil. uu — efficiant
*) La Schneider (op. cit. I, pag. 332) din eroare de tiparu

se citeaz 23,
62 PARTEA A DOUA.
sonum ,
qnalis apud Graecos nullus est ideoque
scribi iilor um literis non pot est. Quintilianus, Instit.
orat. XII, 10.)
De aci provine confusiunea ce o vedemu in scrie-

rea greceasc, decte ori vrea s esprime pe qu,
d. e. la numele proprii latine. Aa gsimu in Plu-
tarchu Kovadqavzia pentru Quadrantia, in Evan-

gelia lui Marcu din contr (12, 42) Koâqâvrrjg
pentru quadrans ; unii scriu Kovdoi pentru Quadi,
2rf/„ovavoi pentru Sequani, alii Kvqlvog pentru
Quirinus, Taqv.vviog pentru Tarquinius, ba chiar
Kolvrog pentru Quintus.
Deja la Eomani anse sonul propriu alu lui qu
dispare cu incetul i se schimb in c. De mult
nu se mai dicea i nu se mai scriea coquus, ci
cocus, nu loquutuSj ci locutus; in secuiul ntiu

dup Christosu se schimb i quum in cum, quotidie
in cotidie f etc.
La noi aceast schimbare i-a aflatu termina-
rea ei : in limba rumn nu mai ecsist sonul qu

de locu i prin urmare nici litera nu mai poate
ecsista. Ear a o scrie, cum fcu unii, in locu de
*
sonul k sau u, (d. e. quand, querquetare), este o
eroare in contra alfabetului latinu ; fiindc atunci se

primesce o liter latin pentru a esprima unu altu
sonu dect acela pentru însemnarea cruia servea,
i aceasta este o arbitrarietate inadmisibil. Ko-
manii inii cnd aru fi pronunat cuventul cnd
ca noi, nu Faru fi scrisu qtiand. Quintilianu (sec.
I. d. Chr.) ii bate jocu de cei ce mai voiau s

pestreze pe qu d. e. in scrierea cuventului cotidie,
dice anse, c asemene „copilrii netrebnice" dis-
pruser pe vremea lui. Nu scriinu, de ce a mai

venitu D. Eliad i urmaii lui s le improspeteze
pe vremea noastr. [Frigidiora alia ut qaotidie —
scriberetur, non cotidie, ut sit: quot diebas. Ve-
nim haec iam etiam inter ipsas ineptias evanuerunt.
Quint. Instit. orat. I. 7.)
A treia liter, cu care se afl esprimatu in scri-
erea roman sonul ce ne ocup ;

este Jc. Tra-
diiunile asupra lui Jc sunt foarte lmurite i dup
densele nu mai incape indoial, c aceast liter
trebuesce alungat din alfabetul nostru. K s
7
a
introdusu din vechime la Eomani i s'a pestratu
ctva timpu, din caus c era singura liter care
esprima cu precisiune sonul Jc ; cci litera c la
inceputu se întrebuina i pentru sonul g. Aa

cetimu pe columna rostrat leciones in locu de
legiones, maeestratos in locu de magestratos, etc.
Se vede c pronunarea Eomanilor celor vechi nu

fcea anc destul distingere intre c i g. De-
abia in secolul al treilea inainte de Christosu s'a
introdus litera g, formndu-se prin o mic schim-

bare din c. Dup spusa lui Plutarchu, Spurius
Carvilius aru fi inventorul ei. Litera g odat in
trodus, c servosce esclusiv la esprimarea sonu-
64 PARTEA A DOUA.
lui Jc
}
ear litera Jc se perde din scrierea latin
cu totul, remindu intrebuinat numai ca not
de abreviatur cnd o urmeaz unu a (d. e, K.
pentru Caeso, fiindc abreviatur O. insemna deja
Gaius ; K. pentru Calenae). Cei mai buni autori
sunt unii a o respinge din scrierea latin. Quinti-
lianu dice deadreptul, c nu trebue s intrebuin-
mu pe Jc in nici unu cuventu (Jc in nullis ver-
bis utenum puto. Instit orat. I ; 7); Priscianus
o numesce cu totul superflu (et Jc quiem penitus
supervacua est. Prisc. pag 543), etc. Respingen-
du-o dar inii Romanii ; nu avemu noi nici o caus
pentru a o introduce.
Resultatul cercetrei de mai sus este : Sonul Jc
na se va serie niei cu litera qu nici cu litera Jc,
ci numai eu c (respective cu eh inainte de e i i,
precum vomu vede la partea urmtoare).
Cu aceasta amu terminatu cercetrile fonetice
asupra acelor litere din alfabetul latinu, a cror

sonu nu era destul de lmuritu pentru a fi ele
primite fr controlu in scrierea noastr. O mic

observare mai este de fcutu in privina lui x. Acea-
st liter este o consonant dubl pentru a esprima
cs sau gs (de regul.) Ea este dintre literele none
a le alfabetului dei mai vechie dect g,
latinu ;
fiindc se afl pe Columna rostrat unde aceasta ;

lipsesce. Dup Grotefend, x este imprumutatu din
sistemul cifrelor etrusce ; dup opiniunea comun
anse este o împreunare grafic dintr'unu C intorsu
i dintr'unu S = OS; ){, X. Ca o asemene înles-
nire grafic se poate întrebuina i la noi, dac

intrebuinmu dubla consun cs, fr anse a fi
marcat ca liter osebit in irul celor simple. —

Kecapitulndu acum resultatele cercetrilor din
partea a doua i continundu lista alfabetic, in-
ceput la pagina 37, constatmu, c urmtoarele
sonuri din limba noastr se voru scrie numai cu
urmtoarele litere latine corespundetoare
Sonul rumnu e cu litera latin e
<S f
*
n i% >
'•- - .* n n
» h % fi „ li i eh
n ^ k „ „ c, resp. eh,
ear literele ae, oe, y, pli, th, qu i h din alfabetul
latinu nu potu fi primite in scrierea rumn.
Aceast parte a disertaiunei noastre o credemu
demonstrat cu toat rigoarea scienific i prin
urmare încercarea, ce o fcu civa autori Kumni
de a introduce literele ph, y, qu etc. in scrierea
noastr, nu ne mai pare o controvers, ci o eroare.
Partea a treia.
Despre scrierea lui % y, m, g, z, i>, î,
i o critic a sistemului foneticu.
In partea a doua a disertaiunei noastre amu

constatatu, dup starea seiinei de astzi, cum ce-
teau Komanii literele lor i care din ele trebuescu
s fie adoptate in limba noastr. Pe cnd anse
din acestu studiu a resultatu, c unele din literele
latine nu se potu primi in scrierea rumn, ne
mai aflând in limba noastr vechiul sonu latinu
pe care '1 insemnau : in paginele urmtoare vomu
vede din contr, c unele din sonurile rumne
nu'i afl litera corespundetoare latin, fiindc in
timpurile romane aceste sonuri sau nu au ecsistatu
de locu, sau nu au ecsistatu in acea intindere ca

la noi. Prin urmare alfabetul latinu aplicatu la
scrierea rumn are pe de o parte litere prea
multe, crora trebue s le refusmu primirea, pe
SCRIEREA LUI C. 67
de alta nu are litere destule i suntemu silii a le in-
locui prin altele — o disproporiune ce nu ne poate

mira, cnd ne aduceniu aminte, c noi dup desvol-
tarea limbistic de XVII secole introducemu unu
alfabetu petrificatu din sec. II dup Christosu.
Intre literele ce lipsescu Romanilor notmu mai
nti o liter special pentru sonul nostru
i
i
Sonul h nu se afl in limba latin din timpul

in care o privimu noi, adec in primii secoli dup
nascerea lui Christosu. Litera c inainte de e i i
nu se immuia de locu, nici in h cum cetimu noi i

Italienii, nici in s cum cetescu Francesii, nici in «4
cum cetescu Germanii, ci remnea Ic.
Probele sunt urmtoarele:

1. Nici unul din vechii gramatisti latini, dei
se ocup in detaiu de pronunarea literelor, nu
arat vre o diferin intre pronunarea lui c inainte
de e i i cu pronunarea lui inaintea celorlalte
vocale i a consunelor. Dar i ceilali autori p-

zescu o tcere absolut asupra sonului u; Quinti-
lianuin suscitatul locu, unde vorbesce despre di-
ferin intre pronunarea latin i cea greac

(XII, 10), l'aru fi menionatu de siguru, dac aru
fi ecsistatu.
68 PARTEA A TREIA.
2. Toate cuvintele grecesci fr escepiune in

cari se afl Jc inainte de e i i9 se transcriu
in latinesce prin c, d. e. insula Ceos (Ketog), Ce-
bren (KefjQrjv), Cecrops (Kty.qox)), cedrus (%idqog) f
centram (yJvtqov), Cimon (Kl[tov), etc. etc.
La numele comune cedrus, centrum etc. s'ar putfe
objecta, c dei la inceputu, cnd s'au primitu

de la Greci ; s'au cetitu Jcedrus, Jcentrum, totui
mai pe urm s'a immuiatu c in % i s'a cetitu
uedrus, uentrum. Anse aceast objeciune cade de

la sine, cnd vedemu alturea numele proprii, cari
nu sunt supuse immuierei ca cele comune. Dac

c inainte de e i i s'aru fi cetitu n } atunci Eomanii
n'aru fi scrisu pe Ktîov cu O, ci sau Kimon sau
Chimon.
3. Constant este asemenea scrierea greac cu Jc,
a cuvintelor latine cu c, i aceasta fr escepi-

une. Cicero se afl scrisu pretutindinea in scriptele
vechi grecesci, d. e. in Appianu Alexandrinul (sec.
II. p. Chr.) KlyJqcov, Scipio SkltcUov (in Appianu,

in Polibie [sec. II a. Chr.] etc.) ; Decius Jwiog etc.
S fi fost c altfel pronunatu in aceste nume,

s'aru fi incercatu cel puin vre unul din Greci
s le scrie altfel, cu to sau cu C sau cu xC sau
cu # etc. Unanimitatea tuturor scriitorilor greci
de a esprima pe c latinu inainte de e i i prin Jc
in paralel cu unanimitatea tuturor scriitorilor latini
de a esprima pe Jc grecescu i inainte de e i i

SCRIEREA LUI C. 69
tot prin c este o prob convingetoare c c se
cetea k i inainte de e i i.
4. Grramatistul Terentius Scaurus, inveetorul

Imperatului L. Verus (sec. II. d. Chr.) ; vroindu
in cartea sa „de orthographia" s susin scrierea
literei k } dice: „eu anse pretindu, c mai super-
flu este litera c dect k, fiindc, dup cum se
u
vede la Greci ;
k are chiar valoarea sonului c.
(Ego autem contenderim magis supervacuam esse c
quam k, quoniam k ut apud Graecos satis vim

etiam c literae exprimat, pg. 2253).
5. Quintilianu, intr'unu pasagiu suscitatu, dice
In scurtu întrebuinarea lui h se li in modu es-
cesivu, i de atunci ne a remasu anc in cteva in-
scriptiuni cuvintele eoronae, praeeonis i centuri-

ones scrise choronae, praechones i cîienturiones."
(Erupit brevi tempore nimkts usus, ut choronae,
chenturiones, praechones adhuc quibusdam inscrip-
tionibus maneant. Quintil. Instit. orat. I ; 5). Dac
centuriones s'ar fi cetitu nenturiones , nu s'aru fi
scrisu nici odat chenturiones.

6. Alte probe secundare despre aceasta ; mai
mult indicii dect probe, sunt a) duplicitatea scrie-
rei latine in cuvintele decimus si decumus, decimare
i i a altor analoage, care este uor de
decumare
esplicatu dac se cetea dekimus i dekumus, anse
ani fi fostu greu de admisu, dac s'aru cetitu fi
derimus i dekumus] b) aflarea lui k sau g in

70 PARTEA A TRKIA.
cuvintele comune Germanilor cu Latinii. Cella =

Keller, car cer — Kerker, cerasîirn—Kirsche, ma-
cer = mager, =
cista Kiste.
Prin urmare sonul h nu se pronuna la Romani.
Cum s'l scriemu dar noi cu alfabetul latinu ?
Dac cercetmu, toate cuvintele rumnesci (nu
slavoane etc.) in care se pronun sonul n, consta-
tmu nu numai c elu s'a nscutu din latinul c, ci c
pretutindinea unde acesta c se afl înainte de e
i i
y
sa immuiatu in u. Cnd s'aru vede numai
c % acolo unde se afl provine din c, atunci n
aru fi o dependin întâmpltoare a lui c, o im-
muiare neregulat a lui i aru trebui dar s se
anoteze poate prin c cu unu semnu espresu, d. e.
prin g . Fiindc anse se constat mai mult, se con-

stat adec: c in toate cuvintele rumne unde
c s'a aflatu inainte de e i i s'a schimbatu in u,
de aceea semnul este superfluu, cci acum regula

general a vorbirei i scrierei noastre este c inain-
te de e i i nici nu incape k, ci numai %.
O consonant deja prin natura sa de a fi con-

sonant, adec de a nu se pute pronuna singur,
ci in unire cu vocala urmtoare, ne silesce, inainte
de a o pronuna, a ne uita la vocala urmtoare.
Uitndu-se Rumânul, ce vocal urmeaz dup con-
suna c i vedend c urmeaz e i i

}
prin insai
natura limbei sale i fr alt regula trebue s

ceteasc n> fiindc in cuvintele sale rumne nu su-
SCRIEREA LUI C. 71
fere h inainte de e i i ;
i din contr cnd vede
alt vocal sau o consun, trebue ceteasc Te. s
Aru fi dar o sil impus spiritului nostru de a
scrie, ca D. Pumnul, celtuescu i a ceti keltuescu,
pe cnd pentru «rine s se scrie cine.
Objeciunea ce se va face, este: c aflmu cu

toate aceste sonul Jc i inainte de e i i i sonul
u înaintea celorlalte vocale i a consunelor. —S
cercetmu, unde.
K inainte de e i i se afl in limba rumn
a) in cuvinte slavone, grecesci, unguresci. Ace-
stea fiind cu totul strine naturei limbei noastre
i numai nisce imprumufri lecsicale, ear nu gra-
maticale, nu ne potu influina in nascerea ei o re-
gul ortografic. Fiindc anse se afl i trebuescu
scrise, vomu arta escepiunea i strintatea lor
intrindu sonul h pentru a'l face eari Tc

y
intro-
ducendu dar intre c i vocala e sau i singurul

semnu ce Fau ficsatu Romanii pentru confirmare,
adec h. (Vedi mai sus cercetarea noastr asupra
acestei litere. însemnarea lui % pentru a'lu ceti k
inainte de e i i nu se poate arta prin u sau
prin alte semne, i aceasta din simpla, dar incon-
testabila caus, c noi nu avemu s inventmu
acum unu alfabetu, ci introducemu alfabetul latinu.
Dac in alfabetul latinu semnul intrirei, dup cum
artarmu mai sus, a fostu h, Rumânii sunt silii
a'i arta numai prin h intrirea sonurilor lor).

72 PARTEA A TEEIA.
Vomu scrie dar: cheltuescu, chilie (cnd aru

veni din lat. cella, s'aru fi fcut cealle sau ceae,
dar nu chilie; in aceast form este cuventu str-
inu), chilavu, chimiru ; chindisescu, chinu, chipu,

chiru, chitescu, chitu (luatu din grecescul to yiîjzog
i nu din lat.), chivr, chivotu, strachin, smo-

chin rchit;
etc.
b) In cuvintele romane unde mai nainte dup

c venea unu l sau unu u, aa inct a remasu Jc
numai din aceast caus conform regulei ru-

mnesci. Cuvintele sunt puine: cheie (clavis), chi-
emu (clamo), chiaru (clarus), chilinescu (dino),

chim (culmen), chiminu (cuminum), chivernisescu
(guberno ?). Afar de aceste epte cuvinte i com-
punerile lor se mai afl chi in terminciunea chiu,
chie, provenind din calus i cula: unchiu (avun-

culus), rarunchiu (ranunculus), urechie (auricula). i
aceste cuvinte sunt foarte puine.
c) Singura escepiune aru fi chelaru i ching,
dac aceste provinu deadreptul din latinele cella-
rius i cingula, ceea ce nu este probabila, com-

parând toate celelalte cuvinte i considerând pen-
tru ching c avemu deja verbul cingu i amu fi
disu cing, dac amu fi primitu cuventul de la
Romani.
SCRIEREA LUI C. 73
l
l deadreptul inaintea vocalelor a, o, u, , î
se afl numai in cuvinte strine, mai ales slavone,

i aceste neputendu-ne schimba regula noastr
rumn din fundamentu se voru scrie cu ci, Eac
mai toate aceste cuvinte: ciasu, ciobanu, ciocanu,
ciocârlia, eioertescu, cioci, ciocu, cioae, ciolobocu,
eiomagu, cioandr, ciontu, cioplescu, cioar, ciorb,

cioarecu, ciortu, ciosvirt, cioturosu, ciovic, ciu-
bru, ciubot, ciucuru, ciud, ciuguleseu, ciulin,

cium, ciungrescu, ciupescu, ciuperc, ciuru, ciut,
coreiocu.
In cuvinte rumnesci nu se afl % nicaeri dea-

dreptul inaintea vocalelor a, o, u, , î, ci numai
cnd intre aceste s'au aflatu e sau i, cari dar trebue
esprimate : cear ('lat. cera), ceap (lat. cepa), ru-
gciune (lat. abl. rogatone), i aa toate in ciune,

urceoru (lat. urceeolus), fecioru (lat. feUolus?)
(Vedi Diez. Rom. Gramat. II, p. 261), i aa toate
in cior.
Fiind dar constatatu, c in cuvintele rumnesci

c sun totdeauna k inainte de a, o, u 6, %, i
}
totdeauna u inainte de e si i} i c numai in

cuvinte strine sun din contr h inainte de e
i i, i % inainte de a, o, u, d, î: trebue s
lsmu litera c singur s esprime pe % inainte
de e i i, i nuntai atunci s o marcmu prin sem-
nele alturate h, resp. i, cnd f
in contra geniului
Scrierea limbei rum. A.
74 PARTA A TREIA.
Mmbei noastre, înainte de e i i are s se pro-

nune h i inainte de celelalte litere h.
Este dar o eroare contra Logicei a apuca lu-
crul dea'ntoarsele, a insemna pe c inainte iide e
cnd are s se ceteasc %} i a'lu lsa liber i

fr semnu, cnd are s se ceteasc 7c. Aceasta
va se dic a face din escepiune regul i din
regul escepiune.
G observaiune final este de fcutu pentru c
precesu de s i urmatu de e sau % d. e. (crescu)

cresci, cresce. In pronunarea rumn nu s'au pu-
tut suferi lng olalt doue sunete ueretore precum
sunt s i r. De aceea immuiarea lui n s'a arun-
catu indrt pe s, fcendu-se *) iar n neputendu }
remne inainte de e i
7c i s'a pronunatu cu ce- }
llaltu sonu mai moale inruditu, adec cu t. Astfel

mt se scrie cu se inainte de e i i de cate ori 7
se vede provenit din cu.
Ceea ce s'a $isu despre h i n, are valoare din
*) Dup aceeai lege eufonic vedemu t precesu de c s
in locu de a se schimba in pluralu inainte de i in y
schimba din contr pe s in i elu remne intregu,

d. e. acestu, aceti ; onestu, oneti etc. Astfel se esplic
aceast modificare enunat de D. Pumnul (Gram. der
rum. Sprache. 1864. pag. 44. Nota).
SCRIEREA LUI G. 75
aceleai cause i pentru r i r. Amendoue sonr-

rile se voru insemna prin litera g, sciindu-se, c
inainte de a, o, u }
s, î i înaintea consuneloru se
pronun r, iar inaintea lui e i i se pronuna y.
In cuvintele, unde i inainte de e i i trebue s

se ceteasc unu r; acesta se va esprima prin #/?,
i in cuvintele, unde din contr inainte de celelalte
vocale i de consune se afl y ? acesta se va es-

prima prin gi. Vomu scrie dar ghimberii, ghimpu,
ghipsu, ghiulea, ghemu (lat. glofnus), ghia (lat.
glacies), ghind (lat. abl. glande), unghiu (lat. an-

.giîliis), ghebosu (lat. gibhosîts- singurul cuventu
rumnu, in care din escepiune g, dei nemijlocit ina-
inte de % nu s'a schimbata in /); i din contr: gia-
mantanu, giamu, giamie, Giurgiu.
H
Sonul a nu a ecsistatu la Romani in intinderea,
in care ilu avemu noi. Singurul casu, in care este

probabilu c Iu întrebuinau Romanii, era pentru t
inaintea unui i urmatu de alt vocal, i aceasta

pare a fi fostu mai mult o negligen a limbei,
de care in timpul clasicu se fereau cei culi. De
aceea vedemu, c acestu sonu nici nu are liter
a parte, ci este numai o nuan de pronunare
a lui t.
4*
76 PARTEA A TREIA.
La nsS a devenitu unu

noi ii, sonu foarte litu,
i admisu i inaintea vocalelor simple. Din ne-
norocire in starea actual a linibei nu se vede
intrebuinatu dup o regul demonstrabil. Pe

cnd sonul Jc in toate cuvintele rumnesci ;
unde
s'a aflatu nemijlocit inainte de e i i, s'a schim-
batu in n, i astfel i k i % se scriu prin c fr altu
semnu sonul ;
u} dei acolo, unde se afl, provine
din t, totui nu este o modificare regulat a aces-
tui t. Cci dac t inainte de e i i in multe cu-
vinte rumnesci s'a schimbatu in n, in totu atâtea

alte cuvinte a remasu t. S cercetmu acestu
puntu mai de aproape :
1) In fleciunile de declinare i conjugare vedemu

pe t totdeauna schimbatu in , cnd se afl inain-
te de i (afar de caul cnd este precesu de s,
precum amu esplicatu la pag. 74) i remind ne-

schimbaii cnd se afl inainte de e. Esemple:
totu, toi, toate] potu, poi, poate, etc. etc. nsS
deja aci cate va escepiuni la infinitivele in i i la
timpurile lor derivate : dicemu a ascul, a imparii,

a pi, a mini ;
dar dicemu i a gti, a chiti, a
prtini, a respltl, a aminti.
2) In alte forme generale de derivaiune gra-
matical ale limbei noastre *) ; vedemu c t inainte
de i remne tot t : antica, veneticu, rosaticu, fa-
*) Comp. Diez, Rom. Gram. II, pag. 249 sqq. (edit. L).
SCRIEREA LUI . 77
naticu, lunaticii, tomnaticii *) ; crticic, lptisoru,

prticic, roti, artitii, flautitii, mritiu, muli-
oru, etc. In altele anse de acelau felu se schim-
b eari in : crisoar, inavuire, mulime, etc.
Dicemu cu toate aceste latin, anse cpin.

3) înainte de doue vocale aceeai confusiune.
Avemu hârtie, cutie, argintie, gratie, etc. ; anse di-
cemu avuie, frie, beie etc. i o repeimu : toate

esemplele aceste sunt cuvinte rumnesci ;
nu pri-
mite de la strini.
4) Abstragend de la formele gramaticale i lund
numai cuvinte isolate din lecsiconu, aflmu ase-
mene fr nici o regul cnd t cnd : clatin,
latin, ie, ine, tine, tigru, titul, ip, tin, tigae,
iganii, tind, timpu **) etc.
5) înainte de e i e aflmu : esu, estu, estone,

ear, eranu, erin, ermure, i eari: terminu,
teascu, temu, teiu, etc.
*) Muli din cei cari nu admitu insemnarea lui £ pentru

a'l face , pretindend a vede o regul general pentru
inmuierea lui (inaintea iui i), scriu lunatecu, tomnatecu,
pentru a'i scap teoria. Dar aceste sunt violene de
limb, cari nu potu fi admise. Kumnul dice tomnaticu,
ear nu tomnatecu, i nu i se poate schimba limba in
graia teoriilor ortografice, ci vice-versa ortografia tre-
bue fcut dup limb.
**) Aa dice Eumnul, i nu tempu, cum voru cei comemo-
rai in nota precedent. Tempu vrea s dic prostu
pe rumnesce.
:
78 PARTEA A TESttiL
6) Frapante sunt caurile, unde se pronun cnd

t cnd t in acelai cuventu, d. e. eu ascuit i eu
uscuu, eu trimetu i eu trimeu, etc. *).
Din cele artate mai sus suntemu silii a conchi-

de : Pe cnd sonul k in toate cuvintele rumnesci,
unde s'a aflatu nemijlocit inainte de e i i, s'a schim-
batu in % i prin urmare se poate scrie in amendoue

caurile cu c, avend o regul general a cetirei
sonul t} dup starea actual a limbei noastre, nu

pzesce nici o regul demonstrabil in transiiu-
nea lui spre u, i prin urmare nu se potu scrie

amendoue sonurile t i u, numai cu litera t.
Considerând acum scopul scrierei, precum l'amu

demonstratu in partea nti (mai ales la pag. 4
i 5), care este : de a produce prin semnele ve-
(Jute pe cât se poate mai curend înelegerea idei-
lor de comunicatu, considerând apoi, dei i in c

cuvintele rumnesci provine din t, totui osebirea
intre t i u, nu constitue numai ca la Romani — —
o nuan de pronunare, ci o diferin important
att pentru inelegere ct i pentru fleciunea gra-
matical : nu mai incape indoial despre justea
conclusiunei c : sonul n trebue însemnaii i ose-
bitu de t.
Aceasta fiind, persistena cu care se opunu câiva

autori Rumâni in contra insemnrei lui u, si men-
*) Pumnul, rum. Gram. pag. 164,

SCRIEREA LUI . 79
inu litera t pentru amendoue sonurile, ne pare

una din erorile cele mari in scrierea actual a
limbei rumne.
Pan cnd teoria scrierei, precum o desvolta-
rinu in partea I a disertaiunei de fa, este just
pan atunci toate considerrile secundare cari s'au
impotrivitu in contra insemnrei lui u,, trebue s
cedeze. Noi nu (Jiceniu, c pentru totdeauna n
va trebui s fie osebitu de t- este cu putin,
este chiar probabilu, c peste cteva sute de ani
limba rumn s'i regularizeze transiiunea lui t
in u, pentru toate caurile, precum i-a regula-

rizatu transiiunea lui k in n\ atunci semnul ose-
bitu pentru u, va pute dispare din scrierea noas-
tr. Dar pan atunci noi, cari nu suntemu chie-
mai a anticipa ortografia seculilor viitoare, nici a

introduce ortografia seculiloru trecute, ci a scrie
limba xumn de astzi in Logica ei, noi trebue s

meninemu separarea grafic a celor doue sonuri.
Discuiunea nu mai poate dar ave locu asupra
faptului insemnrei lui «, ci numai asupra modu-
lui, cum s se insemneze.
In aceast privin domnesce o mare confusiune
la noi. Pentru a ne orienta in critica ei, trebue s pri-
vimu chestiunea dintr'unu puntu de vedere generalu.
Mai nti este constatatu prin demonstraiunile
din partea prim (pag. 6, 12 i urm.), c sonul

u,, fiind de regul o dependin de Seciune a lui
80 CARTEA A TKEIA,
ty va trebui s aib unu semnu, in care s tigu-
reze i t ea parte principal. întrebarea se reduce

la aceast: cum vomu insemna pe t
}
pentru a'i
da cetirea de u ?
Or ce semnu, fie elu lîter ; fie indreptariu de

drumu, fie tabl de locand, trebue s implineas-
c doue condiiuni eseniale : nti s aib unu
inelesu fixu, aa inct s nu se poat interpreta
in doue sau mai multe moduri, si al doilea s
fie cunoscutu de toi in acestu inelesu al seu. Nu
este permisii nici unui individu a descoperi in
asemene materii elu singuru unu semnu a parte

i a'lu impune, fiindc atunci numai este semnu 7
ci o ficiune neîneleas. — Aplicnd aceasta la
cercetarea noastr si considerând, c unul si ace-
lai semnu va trebui s ne serveasc i pentru
s =m i pentru d —z : aflmu numai sedila 9
corespundetoare scopului^ 1) fiindc sedila nu are

altu inelesu dect acela al inmuierei unui sonu ;
2) fiindc din limba frances este cunoscut de
toat lumea in acestu inelesu al seu.
O revist critic asupra celorlalte moduri de în-
semnare va pute contribui la adoptarea sedileL

Câiva autori rumâni întrebuineaz unu i dup
t pentru a'l face a. Unul din motivele resistenei
lor in contra sedilei este : c sedila aru fi urit.
La aceasta amu respunsu in partea I pag. 5.
Unu altu motivu mai seriosu este: c
; ;
sedila in-
SCRIEREA LUI . 81
greuiaz scrierea, cerend prea multu timpu. La

aceasta respundemu, c primul scopu alu scrierei
este cetirea; unul scrie, o mie cetescu; prin ur-
mare o ortografie care îngreuiaz scrierea, anse
inlesnesce cetirea, este fr indoial de preferitu
unei ortografii, care inlesnesce scrierea, dar în-
greuiaz cetirea. i apoi scrierea grabnic este o
întrebare stenografic, dar nici de cum ortografic.

Dar in contra admiterei lui sunt alte dificulti, ce
se opunu. Cea principal este aceasta : i numai

atunci s'aru put6 întrebuina pentru însemnarea
lui Uy cnd aru fi o regul constant a limbei
noastre, c t înainte de i urm atu de o alt voca-
l se cetesce u. Dar togmai aceasta nu este. Amu
artatu in paginele precedente esemple contrarii:
hârtie, argintie, gratie, etc. Prin urmare dac t
acolo unde se afl deja înainte de i cu o vocal,

nu se cetesce u, la ce ne aru folosi pentru cetirea
lui Uf intercalarea lui i acolo unde nu se afl ? D. e.
dac vreau s scriu cuventul brae i'l scriu bra-
tie, totu nu sciu anc, dac amu s'l cetescu bra-

ae sau brat-i-e. Vice-versa, nasce alt dificultate:
dac ni se d regula de a ceti pe t înainte de i
cu o vocal ca H, ce vomu face cu cuvintele, unde

in acestu casu trebue totui s se ceteasc t?
Pentru escepiunea lor este de inventaii unu nou
semnu ;
altfel in locu de grat-i-a, hrt-i-a, part-i-a,
etc. vomu fi in periculu de a ceti graa, harta,
—
82 PARTEA A TREIA,
paria. —O alt dificultate este de a arta pe t
cnd se afl inainte de i, d. e. cuvintele a împri,

prile, avuii, iri (pescii) le-amu scrie a impartii,
pârtiile , avutiii , tiiri , ceea ce este cel puin
straniu ; dac nu imposibilu.
Curioas este maniera de a insemna pe n, adop-

tat de jurnalul din Pesta „Concordia". Concordia
admite ca regul, c t inainte de i se cetesce u] i
prin urmare scrie in acestu casu sonul u, cu litera
t fr altu semnu. Atunci anse, cnd t remne t
i înainte de i, întrebuineaz unu semnu; dar

semnul nu'lu pune la t, ci încarc vocala urm-
y
toare cu unu circumflecsu. D. e. pronumele a,i
ilu scrie ti, dar pronumele tine ilu scrie tine.
Noi nuam pute admite in nici unu modu aceast

ortografie. Cci a întrebuina cunoscuta liter t
fr nici unu semnu pentru sonul y i a o insemna

din contra, cnd are s arete poropriul i vechiul
seu sonu t : aceasta este o procedere, ce nu se poate
califica de ct de Logic pe dosu. Tot att de pe
dosu ne pare cealalt procedere, de a pune sem-
nul nu sub t, ci peste litera urmtoare, cu totul
nevinovat la dificultatea ortografic. Cu ace-

eai consecin amu trebui s scriemu d. e. an tai
insemnndu pe n i i pentru a arta modifi-

carea vocalei precedente a, i alte asemene curio-
siti. — Dar avemu o a treia objeciune in contra

SCRIEREA LUI . 83
acelei scrieri. Semnul circumflecsului numete unu

seinnu inventatu de Redactorul Concordiei, ci unu
semnu cunoscutu din vechime cu inelesul seu pro-
priu. Circumflecsul arat de regul contragerea a
doue vocale in una sau lungirea unei vocale sau

baterea accentului peste o vocal lung ;
etc. Cnd
anse „Concordia" scrie sine, tine, circumflecsul ei
nu insemneaz nimic din toate aceste; elu te in-
vit numai s cetesci eonsunele [5 i t cu propri-
ele lor sonuri de s i t. Anse amu artatu mai sus,
c semnul trebue s fie mai nti de toate pre-

cisu i generalminte cunoscutu in inelesul seu.
Prin urmare nu putemu veni astcii a abusa de
circumflecsu intr'unu inelesu, care este oppusu
intrebuinrei sale de attea secule. —
Aceeai objeciune amu adresa-o insemnrei lui
u, adoptate in crile reposatului A. Pumnul. Pum-
nul insemneaz pe kj z y m etc. cu o paus dea-
supra — t, , s etc. înelesul cunoscutu al pausei
este sau duplicarea consunei sau lungirea vocalei
sau intreruperea gndirei; nici odat pausa nu

poate fi întrebuinat pentru muiarea lui t *). —
Teremul semnelor este teremul celu mai alune-
cosu in scriere. îndat ce prsimu înelegerea
lor cunoscut din vechime, introducemu o confu-
*) Dup cum aflinu, Pumnul a fostu silitu a adopta pau-

sa din cause esterne, neatirn&toare de ortografia sa,
84 PAflTEA A TKE1A.
siune ; de a crei responsabilitate aru trebui s se

fereasc or ce autoru conscieniosu. Aci este câm-
pul celu mai nepotrivitu pentru inveniuni. Astdi
îi însemneaz Pumnul pe t cu o paus, mane
va (Jice unul, c pausa este urit i va pune unu
puntu sub t, poimne va veni altul i va pune
unu cercu, altul va pune unu unghiu slavonescu,
i aa fr mrgini se va inmuli confusiunea
deja mare a scrierei rumne prin ficiuni care de
care mai individuale. —
O alt manier de a insemna pe t i i este prin
intercalarea lui h, precum s'a adoptatu la c i la
g. Atunci t inainte de i se scrie cu th, ear ina-

inte de i se scrie cu t singura. In contra acestei
ortografii observmu, c h aplicatu la c i g
arat intrirea unei consune ; care altfel s'ar im-
muia dup geniul limbei rumne. Cu ce dreptu

amu putfe anse s intrimu pe t inainte de i prin
hf cnd elu nici nu este in periculu de a se im-
muia ;
fiindc in o sum de cuvinte rumnesci t
inainte de i remne tot t ? (Pe cnd c in toate
cuvintele ; unde s'a aflatu nemijlocit inainte de e

i i, s'a schimbatu in h). —
Terminmu aceast revist critic cu observa-
iunea final pe care suntemu ;
siguri c ne o voru
confirma toi cei ce s'au ocupatu cu seriositate
scienific de aceast materie : originalitatea este

SCKIRREA LUI , I Z. 85
o insuire eminent cnd e vorba de idei, dar

cnd e vorba de ortografie, nu'i are locul.
Resultatul cercetrilor precedente este : sonul

rumnu u, se va scrie totdeauna cu .
m
Notmu mai nti cteva cuvinte, din cari se
vede neregularitatea transiiunei lui s in m i prin
urmare necesitatea insemnrei lui s.
Grasu, grai, anse : grsime ; grosu, groi, anse :
grosime; a ursi, ursit, anse: ari] a pai, a ei,

simit, singurii, selbaticu, edu, sine, ine, ipotu,
iru etc.
Prin urmare din aceleai cause ce le desveli-
rmu in paginele precedente pentru u, vomu scrie
sonul iu prin .
z
Sonul z provine la noi din doue isvoare: 1) ca
immuiere din d, 2) ca sonu gata luatu din limbi
strine.
In caul d'intei ilu vomu scrie prin d din mo-
tivele artate la i. Notmu aci numai cteva cu-
86 PARTEA A TREIA.
vinte din cari s se vad neregularitatea transi-

iunei lui d in z:
Ardu, ardi, ardere, ardetur, a audi, a dobân-

di, dobândi, a respndi, dicu, medieu, dioa, diet,
d,ece, dece? dimicare, dimineaa, dinte, diregti, din,
etc. Frapante sunt esemplele, unde se afl d i d

in acelai cuventu d. e. eu vedu si eu vedu, eu
audu i eu audu, eu prindu i eu prind etc.
In caul al doilea, adec unde z este luatu

din limbi strine, ilu aflmu esprimatu la Romani
prin z. Tot aa ilu vomu insemna i noi. Vomu
scrie dar : zelu, {zelus, ijlo), zefiru (zephyrus,
te(fVQog) } zon (zona, tuvr), zinibru, zbav, z-
pad etc. Asemene in forma verbal ezu (din
lat. izo, gr. ito), botezu (baptizo, ftartzlco), lu-
crezu *) etc.
Concliidemu: sonul z se însemneaz prin z in

cuvintele strine, fiindc in asemene casu i Ro-
manii au avutu Z] anse se insemneaz prin d in
cuvintele, unde provine din d, adec mai ales in
declinri i conjugri, fiindc aci logica scrierei cere

artarea consunei radicale odat cu schimbarea
ei, conform principiului demonstratu in partea I
a disertatiunei de fa.
*) Yedi Diez, Rom. Gram. II ? pag. 329 i 215.

SCRIEREA LUI i £. 87
T*
Sonurile s i î nu se vedu a fi fostu la Romani.

Or cat de surprindetoare aru fi variabila vocali-
zare latin togniai in cuvinte ; unde i noi intre-
buinmu sau amu fi intrebuinatu s sau î (faci o,
feci; legendas, legundus] dicendas ;

dieundus] fa-
ciendus, faciundus] maximus, maxumus; câni =
%vvi *) etc.) : totui, scienificesce vorbind, aceasta
nu ne autorizeaz a elice mai mult dect c vo-
calizarea latin acolo, unde a fostu nehotrit, a
lsatu cu att mai mult teremul liberu pentru in-
troducerea altor sonuri in limbele romane moderne.

In or ce casu sonul 5 are in limba rumn o
insemntate nu numai fonetic, ci i graniatical-
logic, la care nu a ajunsu nici odat in limba
latin. Din nenorocire anse a nu este primitu
dup vre unu principiu demonstrabilu ; ci dup o
eufonie anc neficsat.
Singura regul ce s'a putut da, este negativ ;
adec c 5 nu se afl la inceputul cuvintelor **)
(cu escepiunea dialectic : sla, asta).
-*) Cipariu, elemente de limba rom., pag. 24 i 25. Com-

par mai 10 din tractatul de ortografie, publicatu
ales §
in fruntea Lexiconului de la Buda, 1825.
**) Pumnul, rum. Gram. § 13 ; Cipariu, 1. c, pag. 8.
88 PARTEA A TREIA.
Ear toate celelalte aa numite regule a le gra-
matistilor notri, sunt numai nisce generalizri a

câtorva pronunri de unu felu, paralel cu care
merge generalizarea a câtorva pronunri de altu
felu. Sau mai bine dicend regula i escepiunea au
:
cumpn egal i prin urmare escepiunea are tot

atta dreptu de a fi marcat ca i regula.
S
cercetmu aceasta mai de aproape pentru 5.
1) o provine din a cnd acesta i-a perdut so-

nul: laudu, lsudam; fcu, foceam; carte, crti-
cic etc.
Cu toate aceste a remne de multe ori a de i

nu mai are tonu. D. e. batjocur, balamutu, calicu,
datorie, familie, fasole, *) macriu, materie, rari-
tate, i in sum de cuvinte strine sau mai noue,

in care nu s'a fcutu transiiunea in 5, dei sunt
intrate in poporu basma, para, pardoseal, canaru,
:
hagiu, falang, paliaru, papucu. (Alte cuvinte, noue,

in cari asemene a remasu a, mai sunt : casarm,
cadavru , cafenea sau cafan , cmin , canapea,
canava, canalu, canonicu, capotu, castan, ca-
tedr, catolicii, catichismu, magistratu, Marghioala,

Mria, pardoseal, parohu, patronu, patriotu,
patriarchu, salat etc.) Remne apoi a, dei
*) Muli autori bucovineni, ca s'i scape regula, ne silu-
escu limba i dicu fasole, cadavru etc. Vivat orthogra-

phia, pereat lingua!
SCRIEREA LUI I E. 89
nu mai are tonu, la începutul cuvintelor: aa

aveamu ;
avutu, aratu, aram, argintii, acum, etc.
Dar i aci este o escepiune, cnd adec dup

a vine n. Atunci nu remne a, dar nu se schimb
nici in 5, ci se face î. ngeru, anse, ntiu, etc.
Anse i aceasta nu este pretutindinea justu. In
anu, aneru, aninu, Andreiu (anafor ; antereu) re-
mne a.
2) 5 se afl provenind din a i acolo, unde acesta

nu i-a perdutu tonul: carte ; csri; mare, mari;
carne ; csrnuri; cale, cai; anse: calu ; mtase, cai;
mtssuri; ssbii, passri etc. Din contr vac, vaci;

frag, fragi; impartu, impari; ad^pu, adapi. Anse
iari lsudamu spre distingere din budamu, buds
spre distingere de tauda, împsturu, înfouru, msru.
3) 3 provine din e cnd acesta nu are tonul

tînsru, îndarotu, recitii, resplat, veraticu, etc.
Cu toate aceste e remne de foarte multe ori e y
dei nu mai are tonul: inverditu, veninu, temutu,

edutu, dreptate etc.
4) s se afl provenindu din e i acolo unde are

tonu : vedu, înveu, reu, veru, etc.
Resummu : 5 acolo unde se afl, provine de

regul din a sau e, anse nu exist nici unu indiciu
demonstrabilii, cnd a i e se schimb in 5. De
aci result necesitatea de a insemna pe 5 aparte,
conform demonstraiunilor precedente.
Discuiunea nu mai incape dar asupra faptului
90 PARTEA A TREIA.
insemnrei, ci numai asupra modului, cum s se

insemneze.
Noi susinemu pentru acestu casu semnul gene-
ralminte cunoscutu alu scurtrei aplicatu deasupra
lui a i lui e} dup cum se obicinuesce in Princi-
patele-Unite, cu escepiunea pers. 3. sing. a Per-
fectului unde scriemu â.
Eac raiunea semnului scurtrei : sonul s al no-
stru se nasce de regul din vocale scurte, inelegend

scurtimea att dup tonul moderau ct i dup can-
titatea antic. In privina d'nti scimu, c in
cele mai multe cauri unu a i e fr tonu, adec

scurtu, devine s. In privina cantitei a obser-
vata Diez *), c mai ales din a i e scurtu s'a
formata d, pe cnd a i e lungu s'a pestratu cu-
rata (cu escepiune a vr'o trei ; patru cuvinte; d. e.
crnuri [din caro, camis] i aceasta numai la
pluralu).
O escepiune important se afl la aceast re-
gul, dar escepiunea nu provine din eufonie, ci
din caus gramatical. Verbii de conjugaiunea

I. au in pers. 3. sing. a Perfectului simplu unu d
accentuaii, prin urmare lungu din accentu, i tot
odat contrasu din vechiul avit, prin urmare lungu
*) Eom. Gram. voi. I, pag. 123, 126, 127, 128 din ediiu-
nea nti de la 1836. In edit. a doua (1856) L, pag.
134, 136, 138, 139, 140, 336.
SCRIEREA LUI I £. 91
din contragere, i in fine nscutu din a alu pri-

mei conjugaiuni latine, prin urmare lungii i din
cantitatea antic. Importana acestui o lungu i
accentuaii consist in distingerea ce o produce
intre presentu, imperfectu i perfectu pers. 3. sing.
d. e. aflo, afl, afli . Aici accentul este neaperat tre-
buinciosu; a'l pune peste semnul scurtrei, aru
cumula semnele in contra usului i al grabnicei
inelegeri; pe de alt parte nu este cu putin a
marc pe o al perfectului cu semnul scurtrei,
cnd togmai este din toate punturile de vedere
cea mai lung vocal a fleciunei rumne. De
aceea pentru acestu singurii casu introducemu cir-
cumflecsul peste a = â, fiindc circumflecsul este

aici accentul specificii indieatu, insemnnd din ve-
chime att tonul ct i lungimea ct i contragerea.
O privire sumar asupra celorlalte moduri pro-

puse pentru însemnarea lui s, ne va întri in con-
vingerea, c scurtarea - pus asupra lui a i e
este ortografia cea mai acceptabil, ba chiar singura,

care este bazat pe o raiune gramatical.
Unii scriitori rumni punu in toate caurile cir-
cumflecsul a in locul scurtrei. Aceasta este in
contra naturei circumflecsului. Din minutul, in
care s'a constatatu c sonul o este o provenien
din a i e scurtu, circumflecsul, semnul lungimei
92 PARTEA A TREIA.
in toate privirile, nu'i mai este aplicabilii, afar

de caul citatu.
De aci incolo incepu ficiunile individuale. Le-

xiconul de la Buda însemneaz pe o cu a\ e etc. Ce
s fie semnul deasupra acestor vocale? Virgula?
Spiritus tenis? — Diez propunea in ediiunea d'in-
ti a gramaticei limbelor romane c cu doue puntc=r;

in ediiunea a doua a prsiii aceast ortografie si
scrie e. F. W. Eichhoff* i recomanda aceleai dont

punte pentru or ce modificare adus vocalei primiti-
ve. v. HaJm**) parc a ave in vedere acelai son»,

cnd propune pe e cu o paus dedesupt= 8. L<]>-
sms***) scrie e cu unu cercii e| .
Toate aceste potu fi bune i frumoase, dar sunt

i remnu ficiuni individuale în comparare cu
argumentul adusu in favoarea semnului scurtrei.
Resultatul cercetrilor precedente este: sonul 5
se scrie cu sau e, dup cum sonul primitivii

ruinnu din care provine, este a sau e; car in
împrumutrile esclusiv lexicale din limbi strine 5
se serie totdeauna cu . Scriemu dar; ludat u de
') In apendicele la Par aii ele des langues de V Europe et

de Vinde.
') Albanesische Studien, Heft. II, pag. 3.
***') Das alJgem. linguistische Alphdbet ; 1855 pag. 24.
y
f) Despre maniera lui A. Pumnul vorbimu mai jos, in
critica fonetismului.
BCKIE8E4 LUI t. Jj$
la fanda, v&lutu de la vedere , anse seri mu m-

gur, pan, dup, plrie, ete. f neaflndinfe*-
mele rumnesci de flecmne a acelorai cuvinte so-
nul primitivii de a sau C *).
Sonul 5 este o modificare a vocalelor n. e, i, u
i anume cea mai adSnc umbrire a lor. L)ejâ <j
se nasec din anibrîrea lui a >\ < : dur i afund

vocea i mai mult i este astfel unu gr&du mai
departe in sensul aceleai modulaiuni, pe care
o esprim i o.
Pe cnd aiiM' n, dei sonti Discuta din modularm-

nea unui altu sonu primiii u, a etigtu in limba
runiilna valoarea unei vocale de sine Stttoare,
marcnd diferine importante in conjugaiune i
declinaiune, î nu ne pari' atât o focal proprie,
celpuin nu ocup nici unu rangn in Seciunea
ruiun, cat mai mult o nuan de umbrire mai
adenc a pronunrei unei vocale, principalminte
cnd se afl înaintea consunelor nasale n (i m)\
cu alte cuvinte: 1 este o simpl nuan eufonica
a lui 0, care este prima i propria umbrire a vo-
calelor limbei rumne.
*) Despre pretinsa dificultate a acestei ortografii, vedi

mai jos critica sistemului foueticu.
94 PAKTEA A TREIA.
Legea aflrei regulate a lui î este aceasta:
1) in cuvintelerumnesci î provine de regul din

influena nasalului n (i m), ceea ce nu vrea s
dic, c
ori unde este n (i m), vocala preceden-
tent se schimba in î, ci numai acolo, unde c

vocala s'a schimbatu in î, causa au fostu n (i m).
Esemple : în, împeratu, rumînu, îngeru, mînâ, anta,
vîndu, fcîn, ludînd sîn, sînt, grîu,
dicînd, ,
(=grami), remîiu (—remanu), frîu (=frenu), cît

(=cant), brîu (=brinu) etc. De aceea alfabetul
nostru celu vechiu avea unu singura- semnu pen-
tru silaba în i îm. 2) Eufonia rumn sufere greu
unu i ascuitu dup r i'lu umbresce cu predilec-
iune in î: rîsu, rîpa, rîu, a omorî, urî, etc. _(0
analogie este in englezesce, unde dup r nu se

sufere iu i deaceea ew se cetesce u in contra
regulei).
Considerând aceste doue cauri de aflare regu-

lat a lui ?, nu vedemu in aceast vocal de ct
o umbrire fonetic provenit din influina lui n i
r } ear nici de cum o vocal de importan logic
in gramatica rumn ;
i de aceea nu putemu ad-
mite unu semnu osebitu pentru î.
Scimu bine, c afar de cele doue cauri î se
mai afl in alte cuvinte din limba noastr. întru-

cât aceste sunt rumnesci, sunt foarte puine
(gîtu, hîrtie)] celelalte suntu luate de la Sla-
voni, i prin urmare nu trebue se ne influineze

SCRIEREA LUI î. 95
unu principiu ortograficii runinescu. Mai este
anse o clas a parte de cuvinte, in cari se afl

î: sunt cele ce imiteaz sunetele naturei (onoma-
topoetice); d. e. fîlfîe, sfîrîe, mîrîe, etc. etc.
Pe aceste le scrie fiecare cum vrea, cu eircum-

flecsu, cu cate doue litere, cu omiterea vocalei,
etc. Nici o limb nu x este ficsat asupra lor i
nici nu trebue s fie ficsat. Sunetul interjecio-
nalu Mm, hîm in nemesce i franusesce se scrie
cnd hm, hm, cnd hem, hem, cnd hum, hum, i
atern de la fiecare s Iu pronune cum scie mai
bine.
De aci conchidemu : sonul î nu se esprim prin

unu semnu a parte, ci semnul lui s va servi de
regul i pentru marcarea lui, dndu-se preceptul
cetirei: a sau e cu scurtare deasupra, cnd se
afl inainte de n, se umbrescu mai mult dect d,
i se cetescu î; incolo remnu o. Vomu scrie
dar : dicend, aflând, mergend, stand, mormentu,

etc. Regula nu va fi de tot corect, d. e. in cu-
ventul scrisu hârtie, dei nu are unu n dup

,
sine, se cetesce totui de cei mai muli i; anse o
repeimu: diferina nu are nici o importan i

este foarte indiferenii, dac in urma acelei regule
civa voru ceti hortie in locu de hîrtie.
Ear in privina lui i se va observa, c in cele

mai multe cauri cnd se afl la începutul cuvin-
telor inainte de n sau m i la mijlocu dup r se

96 PARTEA A TREIA.
cetesce % Iar a i se pune vre unu semnu a parte.

Vomu scrie dar: imperatu, in, riu, etc.
Cercetarea critic asupra unui altu modu de în-
semnare pentru % intr deadreptul in critica in-
tregului sistemu foneticu i o dmu astfel in pa-

ginele urmtoare. Cine nu a fostu anc convinsu
prin argumentaiunile precedente in privina scri-
erei lui 5 si 5 prin , e i % va afla poate noue

elemente de convingere in cele ce vomu dice
acum despre sistemul foneticu.
O critic a sistemului foneticu.
Eliminând din scrierea limbei noastre vocal %

disertaiunea de fa
a intratu in conflictu cu sis-
temul foneticu al ortografiei rumne, i inainte
de a pi mai departe, trebue s se opreasc la
analiza i critica lui. —

Sistemul foneticu are de principiu: fiecare cu-
ventu se scrie cum se pronun *) i prin urmare

pentru fie -care sonu osebitu trebue o liter osebit.
Sau cum s'a disu din vechime: Ego sic scriben-
dum quidque iudico quomodo sonat. Hic enim usus

est literanim, ut custodiant voces (Quintilian, Inst.
orat. I. 7, 30). Eeposatul A. Pumnul, celu mai
*) Pumnul, Gram. d. rum. Spr. § 9.

CEITICA SISTEMULUI FONETICU. 97
conscieniosu intre representanii acestui sistemu ; ilu

numesee „foarte simplu, naturalii i uoru". Anse
cu toate aceste predicate mgulitoare, sistemul
foneticu este mult mai greu dect aru pre ;
cel
puin este pretutindenea de inelesu cum grano

salis, i mai nti de toate : elu nu este unu prin-
cipkt generalu i bsolutu alu scrierei rumne, ci
trebue restrinsu in mou esenialu.

Pentru a inelege aceast restrângere, *) nu avem
dect a face o aplicare practic a fonetismu-
lui. S scriemu dar eu ajutorul seu cea d'inti
propuseciune ce ne trece prin -minte, d. e. cpepsA
ecte poius.
Spre a sei, cum s scriemu aceste cuvinte,
aru trebui numai s ne intrebmu, cum se pro-
nun. Anse togmai aci este dificultatea. Cuventul
(fiepÂ i mai toate cuvintele se pronuna in deci
*) Restrângere, pe care fonetistii, cel puin scoal din Bu-

covina, sunt cei cPntei a o admite. Este o datorie de
justiie a le constata aceasta indat la inceputul cerce-
trei. Ceea ce dicemu dar noi despre restrângerea fo-
netismului,nu este o polemic in contra fonetistilor (po-

lemica vine mai tardiu), ci numai o esplicare i deduc-
iune a faptului pentru cei ce nu sunt anc iniiai in
aceasta materie i mrturisimu,
;
nu amu inelesu, c
pentru ce etimologistii din Transilvania au combtutu
pe fonetisti togmai in privina intinderei, dicendu-le c
sistemul foneticu, intrebuinatu absolut, aru desbina lim-
ba in dialecte, etc. — Este prea gratuit a combate pe
unu adversariu in punturi, pe care elu nici nu le susine.
Scrierea limbei ruin. f)
98 PARTEA A TREIA.
de feluri. Unii dicu fieru, alii dicu hieru, alii

heru, alii eru, alii intr'unu modu uertoru,
graficesce neesprimabilu, jeru, ete. Tot aa la
cuventul pows; Unii pronun rou, Macedonii
anse rou, Bnenii roshiu, etc. Cu care din di-
feritele sale pronunri are s se scrie unu cu-
ventu? A. Pumnul respunde „cuventul se scrie
cum se pronun dup usul generalu al limbei."
Dar aceasta nu inltur dificultatea. Cci in-
dat se nasce eari intrebarea: Care este u-

sul generalu al limbei? i la aceasta trebue
se respundemu : nici unul. O provincie intreag
dice hieru, o alt provincie inrteag dlice eru etc.
Aproape nici unu cuventu, afar de monosilabe,

nu se pronun in acelai felu de toi Bumnii,
prin urmare pentru mai nici unu cuventu nu
esist unu usu generalu al limbei ca normativu
al scrierei tuturor sonurilor. i ceea ce este dreptu
pentru Rumnui ;
este dreptu pentru toate popoarele
europene Mei unu poporu nu scrie cum

literate.
pronun i nu pronun cum scrie, nici mcar in

majoritate, necum in usul generalu.
Care aru fi acum prima consecin a sistemului
foneticu ; dac Tarnu aplica in modu absolutu, fr
restriciune (precum anse nul aplic nici fone-
tistii)? Consecina aru fi, c ne amu sparge limba

in attea buci, cate pronunri provinciale se
afl in Rumnia, i pe aceast cale amu ajunge pe-

CRITICA SISTEMULUI FONETICU. 99
ste 100 de ani complet a popo-

la o desbinare
rului; aa inct Moldoveanul n'ar mai inelege
pe Munteanu, Munteanul n'ar mai inelege pe B-

neanu ete,, nici in vorb nici in scrisu. Aceasta
anse este o consecin ad ctbsurdum fiindc scrie-
rea din eontr are intre altele i scopul intelec-
tualu de a ficsâ i de a susine unitatea naional
sau etnografic a unui poporu, dar nu a o frnge
si a o nimici.
Dar s atingemu o alt dificultate: dificultatea
general de a esprima sorturile prin Utere. Nici

unu alfabetu din lume nu esprima i nu este in
stare a esprima toate anurile unei limbi. Limba

frances, care posede attea litere, accente, diftongi
etc. nu esprima nici pe de parte toate sonurile
sale. a in madame (pron. maedaem) este altul de
ct acelai a in matin (pron. matin), altul in
mari i altul in marais. e este altul in ballet i
altul in coqiiette. — Dar s lumu limba italian,
cea cu faimosul alfabetu foneticu. Nici unu Italianu
nu'i cetesce pesca (persec) ca pesca (pescrie),
torre (a lua) ca torre (turnu), dei le scrie in
modu identicu. Aceleai litere, dar sonuri asa de
diferite, inct prin diferina lor se simte diferin
inelesului.
S venimu acum la limba latin, de la care lumu
alfabetul. Cate sonuri esprimau Komanii prin o
singur liter ! Din passagiul suscitatu al lui Quin-
100 PARTEA A TEEIA.
tilianu (XII, 10) s'a putut deja constata, c noi

astdi din litere nu putemu ave nici o idee despre
diferitele nuane a le pronunrei latine. Unu altu
pasagiu caracteristicu este in cartea I, cap. 4, unde
dice Quintilianu : „Se mai afl unu sonu mijlociu
intre ui i (pentru care anse nu este liter), cci
altfel pronunmu noi optimum i altfel opimum,
i in cuventul Here nu s aude nici e nici i de-
plin." etc.
Nu mai este de trebuin s mai aducemu i

esemple din alte limbi, d. e. din cea englez, care
ne aru presinta curioase illustraiuni de caricatur
la teoria c or ce sonu trebue s aib o liter i
or ce liter unu sonu osebitu. Ne mrginimu a
constata faptul evidentu: c litera nu esprim cu
identitate sonul, ci numai a peu pre.
Causa acestei nepotriviri este cunoscuta impo-
sibilitate antropologic de a substitui representa-
iunilor unui sensu representaiunile altuî sensu.
Nici odat vedul nu poate suplini aucjul, sferele
acestor doue feluri de sensaiuni nu sunt con-

gruente.
Dar nici in limitele, in cari s'ar pute uor es-
prim prin semne vedute sonurile unei limbi, nu

este bine a se adopta aceast esprimare in gra-
dul completu alu posibilitei. Cci nuanele tu-
turor sonurilor unei limbi sunt aa de numeroase,

nct folosul ce s'ar nasce din completa lor seri-
ere aru dispare in comparare cu dificultatea de

a ceti aceste semne. De aceea la nici o limb nu
s'a adoptatu pan acum aceast consecin a
fonetismului absolutu, ci a ecsistat totdeauna o
restriciune ineleapt a numerului literelor unui
alfabetu, restriciune provenit din justa ecuili-
brare intre scrierea tuturor sonurilor importante i

intre inlesnirea de a le ceti apoi. Valoarea unui
alfabetu nu consist dar ;
dup cum s'aru pare in
fonetismul absolutu, in numeral mai mare al lite-
relor, ci in stricta lor subsumare subt unitatea

gndirei i facilitatea percepiunei, i d. e. alfa-
betul vecliiu albanezu cu 52 de litere*) este bar-

bara pe lng celu latinu cu 22.
Resultatul acestor espuneri este, c fonetismul

nu se poate aplica ca principiu generalu sau ca
regulativu absolutu al scrierei unei limbi, ci ne
silesce indat a'lu restringe, att pentru a nu ne
desbina literatura in dialecte, ct i din causa fi-
rescei imposibiliti de a esprima toate impresiu-

nile audului prin forme vidibile, ct i in fine din
causa dificultei de inelegere a unui numeru prea

mare de asemene forme. De aceea nimeni in
Europa i in specie nimeni la Rumni, nici Pum-
*) v. Hahn, Alban. Studien, I, pag. 280.

102 PARTEA A TREIA.
nul nici alii, nu sunt fonetici cu toate consecin-

ele sistemului, ci numai fonetici peu pre, i
anc cu unu a peu pre destul de deprtatu de la
puntul de plecare, pentru c o sum de sonuri
rumnesci nu se esprim de locu, (d. e. ghinu,
care nu este nici vinu, nici ghinu , ci yinu
fratghie, nici frate, nici fraebe; hine, nici cine,
nici ine; muiere, care nu se pronuna mui-ere;
rea, care nu se pronuna re-a, or cat de iute amu
impreunâ vocalele j asemene roat nu se pronun
numai prin diftongarea lui o i a, cci atunci nu
aru intimpina strinii, mai ales Grecii, atta
greutate ; dzîcu, dialectu moldav., care este departe
de <Jicu, etc). Pumnul vrea s scape din aceast

u
dificultate prin „usul generalu alu vorbirei dar
in paginele precedente vedurmu, c aceast re-
gul este ilusorie, nefiind nici unu usu generalu

in poporu.
Nu este dar permisu unui omu de sciin a (Jice

iar restriciune : noi scriemu, cum vorbimu, sau
dac audimu unu sonu, s'lu i scriemu; fiindc
multe se audu, ce nu se scriu, i multe se audu,
ce nu se potu scrie. Prin urmare remne eonsta-
tatu, c fonetismul nu este unu normativu abso-
lutu al scrierei i
att mai puin principiul
cu
celu mai „simplu, naturalu i uoru" i dac ne ;
incredinmu lui esclusivu in sperana unei direc-

iuni sigure pe calea noastr ortografic, la prima
îndoiala busola se dovedesce a fi unu feru brutu

fr spiritu magneticu, i cu toii suntemu si-
lii a caut acum idea superioar, care, deter-
minând marginile fonetismului, s ne arete, cate

litere trebue s aib unu alfabetu, fiindc nu le
poate ave toate, i ce form esterioar trebue

ele s aib, ca s se primeasc de inteligin cu
promptitudinea corespun<Jetoare scopului.
Cate litere trebue s ailb unu alfalbetii?

înainte de a resolvi aceast întrebare, este bine
s nu exagermu dificultatea cercetrei impuse.

Noi din norocire nu ne presintmu pentru prima
oar înaintea acestei probleme immense, nu ne
mai este impusu a suferi munca secular, prin
care omenirea in vechime a descoperitu fixarea
alfabetic a sonului i a ideei. Alfabetul ilu avemu
este alfabetul latinu, necesara pentru noi din cu-
ele artate in partea nti a disertaiunei de fa.
Tema noastr este dar numai a aplica alfabetul
vechiu latinu la limba nou rumn. Prin aceas-
ta cea mai mare parte a dificultei este învins,
fiindc amu cstigatu regula (pe care o vomu
apr in partea urmtoare in contra etimologisti-
lor) : pentru sonurile rumne, crora le corespun-
de o liter latin, intrebuinmu aceast liter.
Dificultatea scrierei noastre, astfel mrginit, se
afl numai in privina ne-ajunsului literelor latine.
104 PARTEA A TREIA.
Numai aci se nscu întrebrile, ce ne amu pro-

puii a resolvi : care sonuri trebuescu insemnate
prin litere i prin ce felii de litere ?
Dup ce amu vedutu, c fonetismul ca regul

meclianic nu ne d nici o lmurire asupra aces-
tor punturi, vomu trebui s studimu chestiunea
intr'unu modu mai intinsu s o urmrimu de Ia ;
sorgintele ei i s constatmu att prin unu iru

de raionamente teoretice, ct i prin proba istori-
c; care a fostu i este scopul alfabetului, din ce
caus omenirea European a prsitu scrierea pi-
toresc i hieroglific, pentru a adopta pretutin-
dinea literele, i prin urmare care este misiunea
special a literelor.
y
Anse togmai acestu studiu s a fcutu intr'unu
modu sumaru in prima parte a disertaiunei noas-
acum este numai
tre, si interesanta a vede, cum
la cercetrile la cari ajunsesemu in partea I, por-
nind acolo a priori, ajungemu in aceast parte
critic, pornind aci de la experimentele fonetice in-
eercate in scrierea rumn.
Dup cum scimu ;
cuprinsul cercetrilor din partea I
este urmtorul : Scrierea trebue s represinte pe ct
se poate mai simplu, mai iute i mai complet ideile.
Dar ideile nu coninu numai objecte, ci i relaiuni

intre ele. De acea nu sunt sufficiente hieroglifele
i picturele. Anse att ideile ct i relaiunile lor
sunt deja incorporate in limb. De aceea scrierea
a inceputu a indica natura logic a limbei. Lim-

ba se compune din sonuri organice. Aceste tre-
buiau dar însemnate in scrisu. Sonurile fiind mo-
bile pentru a arta mobilitatea raporturilor (Sec-
iuni de declinare, conjugare, genu, numeru, per-

soan, timpu, modu, adec: gramatica limbei), i
semnele loru au trebuit s
devin mobile i astfel
s'au produsu literele sau alfabetul.
întrucât dar scrierea este „imaginea fidel" a so-

nurilor? întrucât sonurile sunt imaginea fidel a
ideilor i a raporturilor lor. Dar intruct s'aru
afla sonuri, care, departe de a chiarifica ideile i

relaiunile, sunt numai nuane confuse a le pro-
nunrei, va se dic nu unu elementu idealu, ci

numai o piedec fisiologic a limbei sau o deprin-
dere material a urechei, intratt scrierea le va
alunga de la sine ca pe nisce lucruri strine i
afar din misiunea ei.
Pentru a resolvi dar prima noastr întrebare

care din sonurile rumnesci, crora nu le cores-
punde o liter latin, trebuescu esprimate, inven-

tndu-li-se o liter nou ? vomu cerceta care din
ele au ctigatu in limba noastr importana lo-
gic de a distinge ideile s'au de a esprima rapor-

turile intre idei, cu alte cuvinte : care sunt sonuri
gramaticale, ear nu numai producte brute a le
gîtlejului nostru? bine sciind, c nu aru fio per-

106 PARTEA A TREIA.
feeiune, ci o confusiune a limbei, dac amu in-
troduce prea multe litere.
Sonuri noue rumnesci, pentru care alfabetul la-

tinu nu are litere aparte, sunt intre altele : o, i,
u, jji, m, % tghe, she, yie, etc. Ne vomu intreba

la fiecare, dac are importan logic sau grama-
tical ? Dac o are, sonul se va insemna. Dac
nu o are, sonul nu se va insemna.
Sonul 5 are in limba noastr misiunea logic
1) de a marca timpurile in conjugaiunea I la
persoana 3, in opposiiune cu a; 2) de a umbri

vocala fr sonu, fcend astfel limba indoit de
chiar in accentuarea ei (lud, lud ; cai, ci).
Prin urmare sonul s trebue scrisu eu unu semnu
deosebitu.
Sonurile , , ce etc. au importana gramatical
de a contribui la marcarea numerilor i a persoa-
nelor, i ct este de necesar aceast misiune a
lor pe lng vocalele finale cu acelai scopu, vomu
arta mai josu in critica etimologismului.
Toate celelalte sonuri noue din vorbirea rum-

neasc nu au nici o importan logic in starea
actual a limbei; nu vomu insemna dar prin li-
tere noue pe ie, tghe, she, yie, % etc. Eac con-
clusiunea neaprat din premisele precedente.
nsS pe cnd celelalte punturi a le acestei con-
clusiuni se primescu de fonetiti, in privina lui %
se vede o mare resisten. — Argumentele acestei

resistene nu ne pru solide. Noi amu eonstatatu
mai sus ;
la pag. 93, c î nu are nici o impor-
tan gramatical in limba rumn, ci c este
numai o nuan de umbrire mai adinc de cat 6
pentru multe vocale, cari se afl inainte de n sau

dup r. Pentru ce dar s se disting aparte in
scrisu? Atunci amu trebui s distingem i toate
celelalte sonuri dialectice a le limbei. Noi ne amu

mira de alte popoare, cnd aru comite o asemene
exagerare de fonetismu. Germanii d. e. pronun
adese unu 5 distinsu ; cnd au pe e inainte de n
sau r; Mutter nu se cetesce Mutter, ci MuttT>r,
etc. Cu Germanu nu 'i-a tre-
toate aceste nici unui
cutu anc prin capu a pune acolo vre un semnu
a parte, i aceasta din caus, acelu 5, dei c
intrebuinatu de toi i admisu ca o particulari-
tate a pronunrei germane, totui nu este dect
o umbrire a lui e fr importan logic pentru
limb. Asemene la st i sp, cari uneori se cetescu
st i sp, ear alte ori st i sp. Tot aa de puin

insemneaz Francesii nasalul lor inainte de n si
m pentru pronunare nasalul constitue o parti-
;
cularitate esenial a limbei francese, dar de scrisu
nimeni nu'lu scrie.
Ei bine, sonul î este departe de a av6 mcar

aceeai intindere la Eumni. Fonetistii moderni ei
dau o importan, care nu este natural limbei

noastre. Cu mai mult bunu simu a pitu Lexi-
108 PARTEA A TKEIA.
conul de Ia Buda calea contrar i ne-a artaii

restriciunea lui. „Mai este de observatu", <Jice
§ 6 din faimosul tractatu de ortografie compusu

de Petru Maior, „c Kumnii din Dacia lui Aure-
lian nu intrebuineaz nici odat sonul î, ci nu-
mai d
y
ei nu (Jicu mîni ca Kumnii din Dacia
vechie, ci tn&ni; i uoru s'aru pute desvea i
Kumnii din Dacia vechie de acestu sonu (?).
Att cel puin este siguru c muli, dei ilu pro-
nun nu'lu scriu nici odat ci intrebuinea-
, ,
z totdeauna litera d i pentru îi In manuscrip-

tele vechi nu se vede niceri î, ci numai s. îmi
aducu chiar aminte, c am auditu in copilria
mea vorbind oameni betrni, din a cror gur nu
se audea nici odat %% (Animadvertendum venit,
Valachos Aurelianae Daciae nunquam uti sono % 7
sed sohim 3, e. g. illi non dicimt mmi, manus9 uti
Valachi veteris Daciae, sed msni. Facile dediscere

possent etiam Valachi veteris Daciae sonum t Certo
muli, etiamsi in ore habeant Uium sonum, nunquam
tamen scribunt î, sed etiam proeo uiuntur litera 5.
Ac *) in manuscriptis nusquam est viciere î, sed

solum d. Quin memini, me aclolescentem in mea
patria audivisse senes loquentes, in quorum ore
nunquam resonabat î, seci pro eo quoque sonum 5
*) Dup cum se vede, latinitatea autorului nu era prea

conscienioas.
edebant. Lexic. Bud. 1826. Orthogr. rom. pa-

gina 3).
Prin urmare argumentele, cu care susine A.

Pumnul *) litera % nu ne pru valabile. Eac
aceste argumente :
1) %î este o particularitate esen-
ial a limbei rum ane". Fie ;
dar aceasta nu pro-
beaz nimicu pentru scrisu. i nasalul este par-
ticularitate a limbei francese, i p i t sunt par-
ticulariti a le limbei germane; toi le pronun,
dar nimeni nu le scrie. Noi nu dicemu, cnutre-
bue s se aud sonul î: cine vrea/ s'lu tot pro-
nune. Dar dicemu, c nu este raionalu alu scrie
cu unu semnu osebitu, i aceasta este cu totul

alt-ceva. 2) „Lipsind î, s'ar nasce indoeal asupra
inelesului foarte multor cuvinte ce se distingu
u
numai prin diferina sonurilor s i î . Aceasta ar
fi mai gravu, cnd ar fi adeveratu. Anse Pumnul
exagereaz : nu sunt foarte multe cuvinte, ci tog-
mai foarte puine, deabia doue — trei. Cci din cele
artate de Pumnul cteva sunt aa de rare, in-
ct pentru ele nu se va ivi nici odat ocasiunea

de a fi confundate, d. e. mînosu (care are mani
mari) i imnosu ( ? plinu de man) ; rînioar (o
banc mic de earb) i ronioara ( ? o ran

mic), rîmuoar i romuoar i alte asemene —
comparaiuni forate de diminutive neintrebuintate.
*) 1. c. pag. 26.
110 PARTEA A TREIA.
Dac î nu are alt treab, dect a distinge îne-

lesul acestor cuvinte, atunci poate disprfe fr
nici o daun i din limba romaneasc, precum tre-
bue s dispar din scriere. Remnu anse vr'o

doue esemple mai serioase. Bîu i rzu, vîru i
voru se distingu in adeveru numai prin s i î.
La aceste esemple respundemu, c i in scrierea

noastr se vede diferin. Uou i voru se scriu cu
e, Hu i vîru cu i. Singura dificultate o presint
esemplul cîni i eoni, unde dup sistemul nostru
se scrie identic cni i cni. Dar unu singuru
esemplu nu probeaz nimic; asemene confundri
sunt inevitabile in or ce alfabetu i nu au nici unu
inconvenientu practicu, ctu timpu sunt mrginite
la cauri isolate. Afar de aceasta eufonia ru-
mn a suferitu cu greu unu î aa de lungu i
accentuatu, precum este in cine, %nne 7 etc. i a
(Jisu cu dreptu cuventu cîine 7 pîine. Astfel dis-
pare i aceast mic confusiune in scrierea lui

d i f.
Prin urmare nu vedemu nici o caus raional,

care s justifice insemnarea separat a lui î in
alfabetul rumnu. Cine ar introduce o nou li-
ter pentru acestu sonu, ar trebui s inventeze

i litere pentru alte producte a le limbagiului dia-
lecticu, ceea ce nu se poate, din motivele artate
in paginele precedente. Astfel remne resultatul,
c nu primimu litera % in scrierea rumn.

Tot deodat anse punemu aci principiul pentru

viitoriu : in dioa, in care unul din sonurile res-
pinse acum din marcarea grafic, va câtiga im-

portan gramatical in limba noastr, adec va
arta diferina timpurilor sau a persoanelor sau
a genului sau a minierilor sau a caurilor, in acea
<p sonul celu nou a ctigatu rangul unui sonu lo-
gicu i trebue s aib o liter aparte.
Prin ce felii de litere s insemnmu sonu-

rile cele noue? Eac a doua din întrebrile, ce
suntemu datori a resolvi.
Cnd ne amu direge numai dup sistemul fo-

neticu, elu ne ar respunde : pentru sonu nou li-
ter nou, i astfel amu trebui s inventmu pen-

tru toate sonurile ce le amu studiatu in partea
a treia i mai ales pentru s i î7 litere noue.
Atunci consecina cea mai natural a fonetismu-
lui este de a primi deadreptulu semnele slavone
5 i % in alfabetul latinu. Aceast ar ave avan-
tagiulu de a introduce pentru acele sonuri semne
cunoscute i totdeodat foarte uoare la aplicatu.
Dei nu a avutu anc nimeni franchea de a pre-

sînta acestu sistemu pe calea publicitei, scimu
cu toate aceste, c are partizani numeroi, cari
sunt plini de convingere, c astfelu s'aru tia in
modulu celu mai simplu nodulu gordicu alu orto-
grafiei rumne.
112 PARTA A TREIA.
Aronu Pumnul nu merge togmai aa de depar-

te, dar este in aceiai direciune. Pe % iiu pri-
mesce deadreptul de la Slavoni; s ei pare prea

strinu i prea uritu ; i de aceea ilu inlocuesce
pretutindinea prin ce.
In contra tendinei acesteia întregi, in contra

exageratei importane ce se d esprimrei sonului
brutu prin semne grafice, amu studiaii i amu
stabilitu in partea ntei a disertaiunei de fa
scopul scrierei i misiunea special a literelor.
Eesultatul a fostu : c scrierea are de scopu a

comunica ideile pe ctu se poate mai chiar i
mai iute, i c literele in deosebi au misiunea ca-
racteristic, nu de a ne simboliza numai sonurile,
ci de a ne pune in eviden logica unei limbi in
fleciunele ei. Din minutul, in care s'a constatatu,
c sonurile 5, ui, u, etc. sunt in esin modulaiuni

de conjugare i declinare a le sonurilor radicale
a, e, s, ty etc. : din acelu minutu i esprimarea

loru in scrisu, adec literele lor, trebue s ne
aminteasc literele primitive, din cari au provenitu.
Pe ct este de unilateral si prin urmare greit
scrierea lui 5, m, iC, prin a, s, t, fr nici unu
semnu, fiindc amintesce numai sonul primitivii al
fleciunei fr a arta insai modularea Seciona-

r : pe att este de unilateral i greit in sen-
sul contram scrierea lui 5, î y m, i. prin semne cu

totul osebite de radicalu, fiindc ne presint scliim-
barea fr amintirea strei din care a provenitu

(comp. pag. 15). Cu alte cuvinte : causa ce ne
silesce a respinge in genere alfabetul slavonu pen-
tru scrierea limbei rumne, ne silesce a respinge
in specialu pe $ i î.
înaintea acestui principiu logicu alu scrierei tre-

bue s cedeze or ce argumentaiune fonetic. Cci
in scriptur înelegerea este lucrul principalu ; de
aceea unde sonul brutu esprim idea, litera va re-
produce numai sonul brutu ; dar unde este vorba

s se esprime dependina logic a unei fleciuni
de la radicalul ei, acolo litera trebue s arete cu
cea mai mare chiaritate posibil, i anume cu mai
mult chiaritate dect prin fixarea sonului isolatu,
acelu raportu de dependin gramatical, in care
consist propria raiune a vorbirei omenesci.

Ce este mai mult : scrierea trebue s fie, dac
se poate, mai chiar anc dect sonurile singura-
tice a le vorbirei; fiindc vorbirea se chiarific
prin gestu i accentu, ear scrierea trebue s re-
presinte toate auxiliarele inelegerei prin ea insai

i de aceea trebue s domneasc cea mai strict
logic in forma, sub care se presint.
Ct este de escusabil i in sine consecuent

eroarea foneticilor de a isola literele fie-crui sonu,
nu remne mai puin o eroare, i noi nu putemu
formul opposiiunea in contra ei mai precis, dect
prin cuvintele : nu audirea, ci înelegerea este scopul
114 - PARTEA A ÎREÎA.
scrierei. — De cnd cu inveniunea imprimeriei; ce-

tirea a catigatu in omenire o importan vital
pentru desvoltarea spiritului nostru; astdi numai
este justu a diee, c înelegerea cuvintelor cetite
trece mai nti prin reproducerea audului i apoi

a sensului lor : astdi cetimu att de mult i att
de iute, inct gândirea se agit numai intre liter
i inelesu, i in mesur dreapt cu intimitatea

acestui raportu scade valoarea fonetismului pentru
scrisu i cresce importana literei ca -semna de
transiiune aproape nemijlocit spre idee. }
Pentru a reveni la ortografia lui A. Pumnul i

a scoalei bucovinene in deosebi, restringemu cri-
tica noastr in urmtoarele propuseciuni : 1) î nu

s se scrie de locu aparte, conform demonstraiu-
nei de la pag. 93 ; ear dac totui se scrie, pre-
tindendu-se c este unu sonu gramaticalu al lim-
bei noastre, atunci nu se poate scrie cu litera î,
ci cu unu semnu pusu deasupra lui a, e, i. 2)

d, fiind modulaiune flecionar sau a lui a sau a
lui e, se scrie respective prin a sau prin e cu
semnul scurtrei deasupra.
Semnul ce nu ne pare admisibilu, nti fiindc
smintesce cliiaritatea fleciunei, al doilea, fiindc
(B este unu semnu luatu din alfabetul latinu in-
tr'unu inelesu contrariu celui ce'lu avea la Eo-

mani. De aci vine impresiunea baroc ce ne o
face ortografia lui Pumnul i care este aa de mo-

tivat ; inct ajunge pentru a condamna scrierea

ui <z pentru s. i aci nu se poate objeeta, c litera
ne pare baroc numai fiindc nu suntemu obici-
nuii la ea, sau cel puin objeciunea nu ar fi dem-

n de brbai de sciin. Cci omul se poate
obicinui la toate, i
mai mare absurditate,
la cea
i sciin apeleaz la obiceiu,

cine in chestiuni de
apeleaz la partea cea mai puin raional a vie-
ei omenesci. Pan cnd se va invea in scoalele
rumne limba latin, pan atunci experimentul
de a scrie pe s cu a va remnea mai mult o
curiositate literar, dect o încercare serioas i
durabil.
Persistmu dar din toate punturile de vedere in
scrierea lui s prin i e } fiind mai raional de-
ct celelalte ortografii întrebuinate in scrierea ru-
mn. Objeciunea ce i se mai face : de a fi prea

grea, nu este fundat, dup regula stabilit la
pag. 92. Noi nu dicemu c scrierea lui sau lui e s
se fac dup originea etimologic a cuvintelor
urmrit pan in limbi strine, ci numai dup
forma radical întrucât se afl in limba rumn.
Prin aceasta fiecare scriitoru are unu mijlocu si-
gura de a sci bine ortografia lui 5. Togmai mica
gândire ce i se reclam la scrierea modulaiunilor
Secionare 5, m 7
n etc, departe de a fi unu reu,
are avantagiul foarte insemnatu, de a intipri in
mintea scriitorului o imagine fie cat de obscur a
116 PARTEA A TREIA.
unitei tuturor formelor aceluiai truncliiu de cu-

vinte. Infine observmu, ceea ce amu mai disu
odat, c unul scrie ; o mie cetescu. Dac cetirea
este chiarificat prin o ortografie, atunci caeteris pa-

ribas acesteia nu i se mai poate objecta greuta-
tea scrierei.
S resummu acum la fine resultatul criticei fo-
netismului. Fonetismul nu este unu principiu ftm-

damentalu alu seriei, ci este o regul secundar,
supus adevratului principiu, care este intelectu-
alu. Este dar fals or ce formulare a regulei fo-
netice esprimat in niodu absoluii ,

precum se
afl la Pumnul (Gram. pag. 28): „scrierea nu este

nimica alta dect o icoan fidel i vedut a so-
nurilor", i sunt false i consecinele ortografice
trase din aceast formulare. Din contr scrierea

este mai nti de toate comunicarea ideilor noas-
tre cu relaiunile lor, pe cnd pentru fixarea nu-
mai a sonurilor sO descoperiser hieroglifele fone-
tice, prsite de omenire, i se întrebuineaz anc

astdi notele musicale. Fr indoial scrierea va
fi in cea mai mare parte a ei fonetic, dar nu
pentru a esprima sonul in sine, ci numai intruct
i sonul esprim idea i este cea d'intei incorpo-
rare a ei. Aceasta este dependina raional a

regulei fonetice de la principiul logicii in scrierea
unei limbi. —
Terminând critica ortografiei fonetice, ne impli-
nimu o datorie ctr representantul ei A. Pum-

nul; espriinndu recunoscina noastr pentru lu-
mina nou, ce a adus'o in chestiunea scrierei ru-

mne. Puntul lui de plecare nu ne a prutu des-
tul de afundu i am fostu silii a susine incontra
lui partea intelectual a alfabetului unei limbi:

anse aceasta nu ne a impedecatu nici odat a
recunoasce seriositatea i consecina ; cu care a
urmritu direciunea odat început. Asemene br-
bai sunt totdeauna o adeverat binefacere pentru
inteligina naiunei lor, i devinu folositori chiar
prin partea eronat a opiniunilor ; provocând o

mai profund cercetare a punturilor contestate.
Acum dup ce am terminaii studiul asupra fie-
crui sonu alu limbei rumne fa cu litera latin

prin care trebue s fie esprimatu, suntemu in
dreptu a alctui urmtorul conspectu alfabeticu,
inceputu i continuatu in parte la paginele 37 i

65 a acestei cri.
Pentru sonul rumnu a se va scrie litera a
T) 75 7?
e 77 77 77
e
75 77 77
i 77 77 77
i
?3 77 77 77 77 77
n 77 77
5 77 77 77
u
77 77 77
% si 77 77 77 li 6, i
77 7? 77
B 77 77 77
h
77 77 77
n 77 77 77
c
118 PAKTEA A TREIA.
ntru sonul rumnu d se va scrie litera d

j) 71 Ti
4> 7/
f
Ti 7)
n 7) Ti
r Ti Ti 71 g
n 7) 71
X Ti 7) Ti
h, eh.
n 71 Ti
m Ti Ti 71 j
n 7) n k Ti TI Ti
c
n .1 1
7) Ti n Ti Ti
7i 7) Ti
Bl Ti Ti Ti
m
n 7) Ti
n Ti Ti Ti
n
Ti 71 ti
n Ti V Ti P
n 7} Ti P Ti V Ti
r
Ti 71 t)
c Ti Ti Ti
s
n n Ti
t Ti Ti Ti
t
» 71 7)
B Ti 7) Ti
T
» 71 71 fl 7) 71 Ti S
n 71 Ti
111 7! 7) Ti
n n Ti u Ti 7) Ti t
ti 7) Ti
z 7) 71 7)
d, z.
Ne mai remne de vorbitu despre accente.
Accentele, cum se scie ; fur descoperite de Ari-
stophanes Byzantius (sec. III p. Chr.). In manu-
scriptele latine nu se afl de locu ; dar nici in cele
vechi grecesci pan in secuiul VII dup Christosu.
Aa dar inveniunea lui Aristofanu nu a pututu
servi pan atunci dect numai gramatistilor. (Ve-
nim haee omnia — se. spiritus asper et lenis
accentus aceutus, gravis et eireumflexus — ante

septimum saeculum a librariis. negleeta prorsas
videntur: nam Codices vetustissimi quinti sevtive
saeculi iis prorsus carent. Montfaucon, Palaeogr.

graec. pag. 33).
Neesistnd dar caus paleografic pentru

nici o
scrierea accentelor, remne numai trebuina logic

ca singura caus pentru admiterea lor. Trebuina
logic anse in limba rumn cat pentru accentu-
are se mrginesce la conjugatiuni. Acolo diferina
tonului aduce diferina înelesului, tonul trebue
dar neaprat esprimatu prin accentu i anume prin
N
accentul , admisu i cunoscutu pentru asemene
cauri. Vomu scrie dar vede, anse a vede, laud,
anse lud, fcu, anse fcu etc. Pentru persoana 3
sing. la Perfectul conjug. I s accentuat se esprim
prin , escepiune motivat mai sus.
Accentul '
intrebuinatu pan acum peste e i o
pentru a esprim diftongii ea i oa, este o inven-
iune nesntoas att ;

in contra regulei scrierei
rumnesci formulat la pagina 38, (acele sonuri

rumne, pentru care se scrie litera latin cores-
pundetoare, se scriu cu aceast liter, abstrgend
de la considerri etimologice); ct i in contra na-
turei semnelor, nefiind chematu accentul in nici
unu alfabetu din lume a esprim pe a.
Acestu a poate cu att mai puin s fie supri-

matu din scrisu i inlocuitu prin accentu, cu ct
in diftongul ea, departe de a fi numai o vocal
secundar nscut din prelungirea lui e, devine in
120 PARTEA A TREIA.
limba rumn vocala principal, care absoarbe

cu timpul pe e (esemple sum : mas din meas,
var din vear etc.
Infine semnul scurtrei intrebuinatu de muli

autori pentru i iu finalu nu'lu putemu admite,
fiind superfluu. Kegula este: i i u sunt scurte la
finele cuvintelor, afar numai cnd sunt accentu-
ate sau cnd este cu neputin de a le scurt
(d. e. audl, pentru etc).
Partea a patra.
Cercetri limMstice i critica siste-
mului etimologicii.
Puntul nostru de plecare in stabilirea alfabetu-

lui rumnu, precum amu incercat'o in cele trei
pri precedente, a fostu regula de a scrie sonu-

rile rumne cu litera latin corespundetoare, fr
considerri etimologice; ear la sonurile noue de
fleeiune, pentru cari nu ne au ajunsu literele la-
tine, amu aplicatu litera radical insemnat cu

semnul sedilei sau a scurtrei pentru a marc mo-
dificarea. Resultatul acestor cercetri a fostu ta-
bela alfabetic, cuprins in pag. 117 i 118, i re-
gula ortografic : fiecare din cele 26 (cu î 27) so-

nuri gramaticale a le limbei rumne se scrie nu-
mai cu litera insemnat in tabel la rendul seu.
Oppusu acestei ortografii este in principiu i in
practic sistemul etimologicii. Tema noastr este

Scrierea limbei rum. 6
122 PARTEA A PATRA.
acum de a cerceta cu consciin raiunile acestui

sistemu i ;
dac nu'lu vomu primi, precum nu
Tamu primitu, de a demonstra causa respingerei.
O esplicare prealabil este necesar in confu-

siunea de astdi a scrierei rumne. Muli din
compatrioii notri sunt de opiniune, c diferina
intre sistemul foneticu i celu etimologicii pentru
ortografia rumn consist in aceea, c fonetistii
prim eseu semnele de sedil sau de scurtare sau

de paus etc. pentru , , , a, e } etc, pe cndu
etimologistii scriu aceste sonuri derivate fr nici
unu semnu, dnd numai o regul pentru cetirea lor.
Aceast opiniune este greit.

Nota caracteristic a sistemului etimologicu nu
este lepdarea semnelor; din contr D. Cipariu
i scoal lui aru pute foarte bine s primeasc
astdi semnele noastre, i cu toate aceste se ur-
meze calea etimologic ce au croit'o. Dovad Lexi-
conul de la Buda.
Esina etimologismului in ortografie este alta.
Elu cere, ca, dup ce literele alfabetului s'au sta-

bilitu, fie cu semne fie fr semne, scrierea orto-
grafic insi s nu se indrepteze dup vorbirea

actual, foarte influenat prin legi eufonice, ci
dup legile derivaiunei cuvintelor de la originea

lor, intruct aceasta se poate urmri in intreaga
tradiiune a limbei. De aceea D. Cipariu scrie
CEÎTICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 123
cuventul line nu cu i cum ilu pronunmu noi, ci
cu e, adec bene, e fiind vocala originarie.
Dup cum se vede, cestiunea etimologismului

nu este o cestiune alfabetic, ci ortografic i lim-
bistic, i de aceea amu trebuitu s'i reservmu

unu capitulu aparte in disertaiunea noastr. Pri-
ma datorie ce avemu acum, este de a espune cu
lmurire fundamentul etimologismului, i aceast
o facemu prin propriele cuvinte a le eminentului
seu representantu i cu propria sa ortografie:
„Legile gramatecei si ale etimologiei de multe

„ori infrangunduse in pronunciare pre in legile eu-
foniei limbei, urmeza ca in scriere au se se oser-

„beze legile gramatecei si etimologiei fora aten-
iune la legile eufoniei.
„Tote sunetele derivate strinsu luandu se potu

„infacisiâ de spiirie si coruptiuni in catu se abtu
„de la cele primitive, de si de in partea eufoniei,
„care se nevoliesce a aduce mai multa armonie
„in cuventare, se pru a fi prefectiuni.
„Sunetele derivate, in catu au litera respundie-
„toria in alfabetu, au dar a se reduce la sune-
tul, primii vu si a se scrie cu literele respundie-

„torie acestor'a.
„Spurie si de lapedatu in ortografia sunt :
„a in iocu de ea, d. e. in inas, nar, fat, etc.
6*
124 PARTEA A PATRA.
„e in locu de s; d. e. in fie, chiemu, înghieatu.

„i in locu de î sie, d. e. in inim, cuvinte, bine"*)
Etc. etc.
i astfel D. Cipariu scrie
mesa in locu de mas 7
vera „ „ „ var,
feta „ „ „ fat,
fia „ „ „ fie,
chiamu n „ „ chemu
scaimbu „ n n schimbu
bene „ „ „ bine
volia „ n „ voie, etc.
Multe au observatu fonetistii in contra acestei

ortografii : **) c este prea grea i chiar imposi-
bil; presupuind la toi cunoscina limbei latine;
c nu este scienific ; nelimitndu pan unde s
se urmreasc rdcina etimologic; etc. Mrtu-
risimU; c observrile fonetistilor; pe ct le cunoas-
cemu noi; ne pru insuficiente i in parte injuste.
Cci nu este dreptu a critica unu principiu din

starea anc imperfect a realizrei lui de astzi.
O teorie este numai atunci invins; cnd i se con-
cede realizerea cea mai perfect i totui i se ara-
*) Cipariu, Elemente de limba romana dup dialecte si
monumente vechi. Blasiu, 1854, pag. 83, 85, 86 i 87.
**) Vedi artic. D-lui Sbiera in Nr. 7 i 8 din Foaea So-

cietei Bucovinene pe 1865.
CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 125
t togmai atunci viiul in insai concepiunea ei.
i din acestu puntu de vedere decisivu ne amu

propusu a analiza sistemul etimologicu.
Admitemu dar, c etimoligismul scrierei rumne
s'a determinatu cu toat precisiunea sciinific,
c a constatatu fasele istorice a le limbei, c
ne poate spune, pan unde s mergemu cu de-
rivaiunea etimologic i care sunt formele origi-
narie a le cuvintelor rumne din insai limba ve-
chie rumn. i dup aceast concesiune, punemu
întrebarea: Este rationalu si este cu putin a
iutrouce in scrierea si vorbirea limbei de astdi
formele mai primitive i mai curat etimologice ce
le amu aflatu in seculii trecui?

Dac este rationalu i este cu putin, atunci,
fie opera grea, fie uoar, toate silinele noastre
trebuescu concentrate spre susinerea principiului
etimologicu. Ear dac nu este rationalu i cu
putin, atunci toate discuiunile lturalnice sunt
superflue, principiul etimologicu al scrierei cade
de la sine.
Eac
importana intrebrei, a crei resolvire o
incercmu in paginele urmtoare att pe calea
istoric ct i pe cea teoretic.
Cercetând istoria limbelor mai multor popoare,

ne surprinde unu faptu constantu in toate : meta-
morfosa neaprat ce o suferu cu propirea tim-
126 PARTEA A PATEÂ.
pului. Nici unu poporu numai vorbesce peste mul

timpu oare care cum a vorbitu la o epoc dat,
i noi astdi nu amu mai inelege fr studiu spe-
cialu limba noastr de acum o mie de ani, chiar
dac ne aru fi remasu vre o tradiiune literar
din acestu timpu. Tot aa constat poetul Ro-
manu Horaie, c elu nu mai ineîegea vecliiele
poeme Saliarice*), i Polibie ne spune**), c di-
ferina limbei vechi latine de ceea ce se vorbea

pe timpul seu, era aa de mare, inct Romanii
cei mai cui ti înelegeau cu greu vecinele tractate
cu Cartaginieni. Câteva forme caracteristice i
fundamentale, oare cum o canava pentru estura
viitoare, remnu neatinse in vicisitudinea timpu-
rilor i formeaz unitatea unei limbi in varietile
ei istorice : anse acele forme sunt puin nume-
roase, sunt numai o parte a scheletului sintactica
i flecionaru, pe cnd toate celelalte forme, ter-
minciunile, cuvintele isolate i pronunarea lor,
se afl intr'o perpetu micare. In aceast pri-

vin s'a observatu faptul, c
unu poporu, cu ct
este mai necivilizatu, cu att ii -schimb limba
mai iute ; precum riurile mici i spulberatice din
munte tocescu mai mult pietrele ce le ducu cu
denii, dect fluviele mari i linitite. Lucrul mer-
*) Horatius, Epist. II, 1, 85, 86\

**) Polybius, Hist III, 22*
ge aa de departe ; inct unele seminii din Sudul

Africei, dup testimoniul misionarului Rob. Moffat,
ii schimb limba cu totul din generaiune in ge-
nerai une.
Nu este multu timpu de cnd aceast metamor-
fos a atrasu ateniunea filologilor, i studiul is-
toricu alu lîmbei se poate numi sciiata modern

kafexochen. Anse astdi este unu principiu al fi-
lologiei comparative de a urmri d. e. fiecare cu-
ventu francesu prin toate schimbrile lui pa la
forma primitiv, de a'i cuta apoi ascendenii in

limba latin i collateralii in limbele romane, de
a trece pe urm de la cuventul latinii la cuven-
tul corespundetoru grecescu, de a caut in fine
isvorul amendora in limba sanscrit pan lar-

dcina cea mai primitiv, care arat in drtul
ei la o limb i mai vechie dect sanscrita. Este
spectaculul celu mai interesantu de a vede pan

la ce gradu de siguran au ajunsu astdi aceste
investiga iuni comparative*) i cum din o singur
silab, din unu singuru sonu se poate deduce unu
iru intregu de conclusiuni solide asupra timpului,
locului, alianei etnografice a limbei de care se
*) Pentru a ave o idee chiar despre starea actual a

filologiei comparative, ne amu folositu in cercetrile is-
torice urmtoare de eminentele prelectiuni asupra sciin-
ei limbei, inute de Max Muller in institutul Britanicu
la 1861.
128 PAHTEA A PATftA.
ine. „Despre Nabuchodonosor se scie, c avea

obiceiul de a'i imprima numele in fiecare din
crmidele intrebuinate la cldirea palaturilor
colosale din timpul imperiului seu. Acele pala-
turi au cdutu in ruine, anse din ruinele loru
s'a luatu vechiul materialu i s'a destinatu la
cldirea oraelor mai noue. Astfel Sir Henrv
Rawlinson, cercetând pietrele zidurilor noului Bagh-
dad pe malurile Tigrului, descoperi in toate ur-
mele conservate a le acelui timbru imperteseu".
Tot aa se conserv marca antic in edificiul lim-
belor moderne; i ele sunt cldite eu materialul

luatu din ruinele colosale a le limbelor vechi' si
fiecare cuventu al lor, bine studiatu, desvelesce

timbrul nemuritoru ce i Tau imprimatu prinii fa-
milielor arice i semitice intr'unu timpu, din care

a disprutu or ce alt tradiiune omeneasc.
Atrai de miraculoasa lege conservativ, ce dom-
nesce in limba omeneasc prin toate transforma-
iunile ei, filologii europeni de cnd cu introduce-
rea studielor sanscrite cercetar cu predileciune
proprietile comune intre diferitele limbi i din
aceste cercetri resultâ faptul, c liniile istorice
a le limbelor moderne sunt convergente, tindend

toate spre cteva origini comune. Astfel s'au sta-
bilitu trei mari familii limbistice , familia ari-
c, cea semitic i cea turanic, i pentru fiecare

din ele s'au alctuitu acei arbori genealogici de
descendine etnografice, cari sunt cu dreptu cu-

ventu gloria secuiului nostru.
Odat intrat in direciunea comparativ, sciin-
a limbei a inceputu a desface toate cuvintele com-

puse in elementele lor simple i intre aceste s'au
ivitu apoi rdcinele comune tuturor limbelor de
aceeai familie.
Elementele cele mai simple s'au doveditu a fi r-

dcini predicative satt demonstrative i anume toate
ifionosilabe. Gramatistii limbei sanscrite au redusu
întregul tesauru de vocabule sanscrite la 1706 r-
dcini, adec au admisu attea cuvinte (silabe)
radicale, cate le au trebuitu dup sistemul lor
pentru a deriva din ele toate numele, adiectivele,

pronumele, verbii, adverbii, preposiiunile i eon-
junciunile ce se afl in limba sanscrit. Anse o
ateniune mai minuioas, mergend mai departe
dect derivarea lexicografic, descopere i in aceste
1706 cuvinte compuneri din elemente i mai pri-
mitive, i astfel acestu numeru se va reduce la

mai puinu de a treia parte a lui. Cam de 500
este dar numerul totalu al radicalelor, din cari
s'a formatu intre altele cea mai mare parte a lim-
belor Europene : rumn, frances, spaniol, ita-
german, englez, greac, sla-

lian, portugesa,
von, cu toat prodigioasa ctime a cuvinte-
lor lor.
Limba evre asemene s'a redusu la vr'o 500

130 PARTEA A PATRA.
de rdcini, i limba chines, de i nu formeaz

derivaiuni, se mulemesce cu 450 de radicale.
Astfel se constat, c de cnd exist limba in
genul omenescu i de cnd se tot schimb diferi-
tele ei espresiunl, nu s'a adaosu nimicu la sub-

stana primitiv a limbei, nu s'a mai inventatu
nici o rdcin de cuventu prin generaiunile mai
noue, aa inct noi astdi manipulmu cu acelai
materialu limbisticu, cu care a vorbitai Adamu,
schimbndu numai partea formal a cuvintejor.
Cu ct anse este mai constanii acestu tesauru
antediluvianu al limbelor omenesei, cu att este
mai nemrginit varietatea modulaiunilor formale
introduse in acele sute de rdcini primitive. Es-
plicarea acestui puntu ne va respunde totdeo-
dat la intrebarea : cum din 500 de radicale s'au
formatu sutele de mii de cuvinte, ce le vorbescu
popoarele indo-europene ?
Dac studimu astdi o limb modern cu in-
teniunea de a'i inelege compunerea ei ; distingemu
mai nti intre suma de cuvinte, ce conine, cu-
vinte compuse i cuvinte simple ;
i prin aceasta
vedemu primul mijlocii ce'lu întrebuineaz limba
pentru a se inavui: ea altureaz unu cuventu
radicalu lng altulu i formeaz astfel incorpo-
rarea unei noue idei. O rdcin de cuvinte este
d. e. SPEC. Din ea formmu: re-spectu, re-
spect-are, re-spect-abilu, re-spect-osu, re-spect-ivu

de-spectu ; frânt, de-pit (fran. vech. despit); su-
spectu, su-spic-iu, su-spic-iosu ; cireuni-spectu ; in-
spect-oru, in-spect-iune ; in-spic-ientu ; a-spectu ;

pro-
spectu; con-speciu; au-spic-iu (din lat. avi-spi-
cium privirea divinatorie a paserilor, precum hani-

spex=])vi\itov\\\ intestinelor); spec-ulare, spec-ula-
tivu ; spec-ulat-iune ;
germ. splicn, spion, spioni-
ren] lat. spec-ulum=, oglind, ital. specchio, germ.

Spieg-elj de acolo frânt, espiigle*), lat. spec-ies (pre-
cum idee de la ddoz), frânt, cspsce, germ. spec-iell

etc. ; la noi : spec-ialu, spec-ial-izare ; spec-ial-ita-
te, spec-ial-istu ; spec-ificatu ; spec-ificat-iune ; spec-

ificu ; spic-erie, fran, epic-ier, pain cV epice, etc. etc.
Eac o sum in adeveru prodigioas de idei i

cuvinte noue formate din radicalul i
SPEO (sanscr.
SPAC) cu alturarea altor rdcini demonstrative

i predicative.
Anse aceasta nu ne esplic unu altu isvoru de
*) Originea acestui cuventu francesu e curioasa. Intre

tradiiunile populare a leGermanilor din evul mediu
figureaz unu Till Eulenspiege unu feîu de Isopii mo-
1
,
dernizaii, care fcea o sum de g'ume inelepte i i-

retlicuri mai puin ine'epte. (Povetile lui sunt narate
in rumnesce de Barac sub titula foarte literal tradu-
s de Tili-Buh-oglind.) Acestu nume deveni popularu

i in Frana sub pronunarea corupt de Ulespiegle in
lccu de Eulenspiegel, i remindu numele pentru felul
faptelor lui, cuventul espiegle se întrebuineaz in ine-
sul de vicleanu, sburdalnicu.
132 PARTEA A PATRA.
multiplicaiune i mai mare a cuvintelor : Seciu-

nile lor gramaticale adec
;
terminaiunile cauri-
lor; numerilor; timpurilor, persoanelor, modurilor,
etc., cari fcu de unu singuru euventu, intratu
odat in formalismul gramaticalu, produce sute de
forme noue i sute de relaiuni diferite a le ace-
leiai idei. Noi amu atinsu acestu puntu in par-
tea I la pag. 5 i 6, anse acum trebue s lu stu-

;
dimu mai de aproape. Cndcnta-m, acest

dicu
m arat, c numai cntu acum, ci aciunea se c
inelege intr'unu timpu trecutu ; cnd dicu cnta-i,
se inelege aceeai aciune in acelai timpu, dect
acum se refere la o alt persoan. Ce for ma-
gic are litera m, inct dintr'o aciune present
face o aciune trecut, i de unde vocala i schim-
b persoana nti in persoana a doua ? i aceeai
întrebare pentru toate terminaiunile declinative,
conjugative, derivative etc. a le limbelor moderne.

Pentru ce silaba rai adugat rdcinei verbului
aime = aime-rai, arat timpul futuru ? Pentru ce
silaba ment, care isolat este fr inelesu, espri-
m fiind adugat la finele unui euventu calitativu,
modul cum se manifesteaz o aciune, d. e. gran,
grandement ?
Cu ct urmrimu asemene terminaiuni a le limbe-
lor moderne in timpuri treptat mai vechi, cu att le
vedemu ctignd din ce in ce o form mai intins,
pan cnd la fine toate se arat a fi iostu odat
cuvinte independente cu usul i inelesui lor pro-

priu, aa inct toate sonurile terminative, cari as-
tzi nu mai au valoare proprie de cuvinte, sunt

corupiuni fonetice din espresiuni primitive nea-
terntoare. Litera neineleas m din imperfectul
nostru cântam ne conduce in timpuri mai vechi
la forma am=cnt-am, apoi in limba latin, de un-
de a venitu, la forma &am=canta-bam. Acestu
ham, prefcutu in spaniolesce in la, in italienesce
in va, se demonstreaz a fi unu verbu auxiliarii
independentu ;
acelai verbu care sepstreaz in
sanscritul Ihavâmi, in anglosaxonul beom=eu sunt.
Urmrind in acestu modu toate Seciunile tutu-
ror limbelor, i mai ales a limbelor din familia
turanic, constatmu legea general : c or ce li-
ter de terminatiune 1
este remsita unui cuventu
5 5
intregu primitivu allipitu lng o rdcin mai

puternic. Acestu adeveru se poate demonstra cu
att mai uor, cu ct sunt astdi anc limbi, in cari
ceea ce a devenitu la noi simpl terminatiune, este

anc cuventu propriu, dar artnd totui legtur
cu o alt rdcin, oare cum linia de inchiegare
terminaional. De la aflarea acestei legi, lim-
bele existente se impartu in trei clase diferite.
Clasa nti este aceea, in care toate cuvin-
tele sunt radicale neschimbate i de regul niono-
silabe. Pe aceasta treapt se afl limba chi-
nez vechie. Flectiunea este aci necunoscut. Ra-

134 PARTEA A PATRA.
porturile esprim Seciunile i terminciu-

ce le
nile noastre, se arat in ea prin cuvinte întregi
radicale puse lng olali. D. e. gin Însemneaz

cliinesesce ornu, Mai mulime pluralul nostru oa-;
meni se esprim prin ^/'m hiai unde Mai nu. este y
terminciune, ci unu cuventu a parte cu propriul

seu îneleii, y este cliinesce unu cuventu radi-
calu i însemneaz întrebuinare, cdng însemneaz

btu, espresiunea noastr cu unu btu, lat. baculo
(unde cu este o simpl preposiiune i o o simpl
terminaiune fr inelesu radicala i fr usu
propriu) se traduce cliinesesce: y cdng, unde fie-
care din cuvinte are sensul seu radicala, cum amu

dice : întrebuinare bastonu.
A doua clas este aceea, unde din doue cu-
vinte radicale puse astfel lng o lalt, unul ii
perde înelesul i devine terminciune,
propriu,
ear cellaltu ii pstreaz însemnarea sa i re-
mne in toate formele unu radicalii ca la ince-
putu. De aceast clas se inu limbele din fa-
milia Turanic, i intre ele in specie limba tur-

ceasc i cea ungureasc. Aceste sunt limbe
etimologice in sensul celu mai riguroii. Ele
pstreaz rdcina cuvcniului fr corupiune
fonetic i cu simire perpetu a înelesului pri-
mitivii ,
pe cnd terminciunea cuventului, dei
i ea este unu cuventu, nu mai produce sim-
irea înelesului propriu i togmai astfel devine
terminciune. Forma participial sever însem-

neaz turcesce iubire ;
conjugarea presentului iu-
bescu , iubesci , iubii se face astfel : sever-im,
sever-sen, sevcr-siz. Finalele presentului im, sen,

siz nu sunt finale corrupte ca a le noastre, eseu,
esci, ii., ci sunt cuvinte, i anume pronumele : eu,
tu, voi, (aa inct traducerea literal ar fi : iu-
bindu-eu, iubind-tu iubind-voi), anse fiindc in
aceast compunere nu se mai simte inelesul lor
propriu, din care caus se i schimb in imper-
fectu, de aceea au decdutu in simple termin-

ciuni. Mai chiar va fi unu esemplu dintr'o limb
cunoscut, pe care o putemu controla cu sim-
irea noastr. Futurul conjugrei francese se for-
meaz prin finala ai pus lng infinitivu, aimer;

jaimer-ai, tu aimer-as, ii aimer-a, nous aimer-ons
vous aimer-ez, ils aimer-ont. Aceste finale: ai, as,
a etc. nu sunt alta dect presentul verbului avoir,

i prin urmare jaimer-ai va se clic, jai aimer,
tu aimer-as=tu as a aimer, etc, literal tradusu:
amu s iubescu, ai s iubesci, sau : voiu iubi, vei
iubi. (In modu analogii se esplic forma latin:
ama-bo.) Prob convingtoare pentru justea ace-
stei esplicri este vecinul dialectu provengalu, unde
formele se afl decompuse : in locu de (je) voas dirai
se dice forma mai primitiv dir vos ai (am a ve dice).
In spaniolesce asemene in locu de Io liar-e, voiu face

aceasta, se dice hacer (scurtat: har) lo-he, a face
136 PARTEA A PATRA.
aceasta amu = facere id habeo. Aa dar finalele

futurului francesu aimerai, airneras, aimera ete.
sunt presentul verbului avoir lipitu lng verbul

aimer; anse fiindc nu li se mai simte intelesul
loru propriu de avoir, remind ele numai o in-

semnare a ideei futurului nu maipotu ;
fi cuvinte,
ci sunt simple terminaciuni.
S dmu i unu esemplu din limba rumn.
In conjugarea interogativ: fi-voiu ; fi- vei, fi- va,
intelesul propriu alu cuventului voiu s'a perdutu;
elu nu mai insemneaz a voi = vouloir, ci are

numai funciunea de a insemnâ futurul i este dar
pe calea de a deveni o simpl terminciune. Tot

aa cnd dicu voiu fi, voiu de la inceputu nu mai
are altu inelesu de ct a arta futurul lui fi, i
de aceea Kumnul, pentru a da lui „voiu" sensul
seu propriu, nu mai poate intrebuina infinitivul
curatu in verbul urmtoru, ci trebue s introduc

subjunctivul cu „s", nu mai dice: voiu merge
(—je veux aller) precum $ice d. e. potu merge, ci
trebue s dic spre distingere: voiu s mergu,

(==je veux que faille).
In a treia class a limbelor se afl limbele a-
rice, prin urmare cea latin i a noastr. Ele nu

mai respecteaz nici forma nici intelesul primi-
tivu alu elementului radicalu i cu att mai puin
alu cuventului terminaionalu. Deabia filologul este
in stare a le da de urm.
CBITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 137
S lumu de esemplu genitivul omului. Aci

distingemu mai nti cuventul omu i termi-
narea genitivului -lui. Omu ne duce la latinul
homo;. homo ne duce la humus, adec la huma
noastr; -lui ne duce la latinescu ittius ,
ge-
nitivul unui pronume demonstrativu. Omului in-
semneaz dar etimologicesce tradusu : a acelui

productu din lutu sau din pmentu. Cine se gn-
desce astdi la aceste insemnri originarie ? Att
omu ct i lui au modificatu sonurile i au perdutu
inelesul vecliiu ; i sunt astdi pentru mai toi re-
mie neinelese sau altfel inelese din marele
procesu de combustiune, prin care se caracteri-
zeaz progresul limbelor.

S lumu unu esemplu din alt limb ;
es-
primarea numerului 20 in franusesce. Numerul

20 este unu compositu i arat 2 decimi. Limba chi-
nes Tar esprima dar ; punendu amendoue elemen-
tele de composiiune neschimbate lng o lalt.
Dece se chiam chinesesce î 9
doue eul, doue-
(Jeci = eul-î. In limba tibetan cm însem-
neaz dece, nyi doi, nyi-cîu douedeci; in lim-
ba burmes t dece, nhit doi, nhit-î douedeci.
Cu totul altfel limba frances, italian, engles,
etc. Francesii dicu vingt. Ce este vingt ? Ni-
meni din popor nu are consciin despre cuprin-
sul lui; Francesii ilu inva pe dinafar din tat
in fiu. Dac analizmu anse si urmrimu acestu
138 PAKÎEA A PATIfc.
cuventu, dmu mai nti de forma lui mai vechie,

\&tin&, ==vigirdi. Viginti corespunde sanscritului
Visanti. Amendoue se compunu din doue cuvinte
din vi i sâni sau gini. Acestu vi este o corupi-
une din di)is=**doi, precum latinul bis este o corup-
iune din dvis, engl. twice, grec. dig, care dis apare
eari in latinesce in sensul de Împrire in doue
d, e. discussio etc. Ear santi sau gini sunt abre-
viaturi din sanscr. clasai care însemneaz o de-
cad, de la dasan—Aece. Vingt spune dar pentru
cine scie s'lu asculte, o istorie întreag i arat
prin multe vicisitudini inelesul impreunatu de doue
i de dece; dar pentru poporal modernii limba
lui este mut. Sonul i sensul s'a coruptu.
Ca toate limbele moderne, a suptu astfel i limba
rumn meduva înelesului primitivii din trunchiu-
rile celor mai multe cuvinte a le sale, i aceste
stau astdi fr legtur sensual cu pmentul
din care provinu, numai ca nisce forme indiferen-
te, ca nisce scheme a le inteliginei, i togmai de
aceea ca nisce instrumente apte de a primi sfera
i cuprinsul, prin cari le va defini subjectul gn-
ditoru.
Limbele de clasa a treia ne dovedescu dar, c

aa numita corupiune fonetic este unu isvoru
nou de înmulire a limbei prin fleciuni de cuvinte,
cari toate reproducu raporturile subiective intre
idei. Prin urmare ceea ce numimu noi Logica,

CHITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 139
adec întreaga gramatic a limbei rumne i a

celorlalte limbe arice, i prin aceasta marca lor
etnografico-naionai ,
provine din modulaiunile
fonetice, i aci vedemu causa adeverat limbistic,
pentru care att limba cat i scrierea trebue s indice
cu cea mai mare chiarttate toate literele flectionare.
Ce voesce acum etimologismul in ortografia

rumn ? i cu aceast ne intoareemu din câm-
pul interesanii al filologiei la objectul diserta-
iunei noastre. Etimologismul voesce a deeliia-

ra de spurie i de fals metamorfosa fonetic
de sute de ani, prin care a trecu tu limba rum-
n ; voesce a ne aduce gramatica la forma cea
mai etimologic pur, a ne arunca limba cu secule
inapoi, incercndu-se a stvili fluctuaiunea miilor
de ani, prin care a fostu impins limba rumn
spre desbinarea fonetic de cea latin, limba la-
tin spre desbinare de cea sanscrit, cea sanscri-

t spre desbinare de o limb mai vechie, despre
care nu mai avemu traditiune contimpuran.
Or care aru fi opiniunea ce o avemu despre
aa numita corupiune fonetic, att remne con-
statatu, c aceast „corupiune" este marca dis-
tinctiv a limbelor arice i in specie a limbei ru-

mne i totdeodat legea fatal, dup care se
metamorfozeaz limbeîe noastre pan unde le pu-
temu urmri in istoria omenirei. Aci unu indi-
vidu ; cu schematismele sale gramaticale, nu poate
140 PARTEA A PATRA.
s foloseasc i nu poate s strice nimic. Des-

voltarea limbei i anume i corupiunea fonetic
este unu productu instinctivu al naturei omenesci
i nici odat nu se va plec dup raiunea
calculatoare a individului. încercrile gramatis-
tilor i a puritilor de a frânge geniul ascunsu
al limbei unui poporu prin micele lor para-
digme i teorii au remasu totdeauna i cu dreptu
cuventu fantasmagorii impotente. Din viaa Im-
peratului Tiberius ni se refer , c odat co-
miend o eroare in contra limbei, Marcellus i-a
relevat'o i i-a cores'o; dar Capito, unu altugra-

matistu ce era din intemplare presentu, observa,
c limba Imperatului este limb bun sau cel
puin dac nu este indat , va deveni peste

curend. La aceasta ans Marcellus respunse
„Capito este unu mincinoii, Cesare: tu poi
acorda impmentenirea cea mare unui omu, dar
nici odat unui cuventu il
.
Scoal etimologic este dar ceva strinu i nena-

turalu in scrierea limbelor arice ; idealul la care
aru voi etimologistii s ne aduc ortografia ru-
mn, este maniera turceasc, o predileciune ce in-

tr deja in sfera gusturilor, despre care dice pro-
verbul latinu c numai este de disputatu.
Ortografia unei limbi, in or ce epoc dat, a-
far de aceea in care a fostu stabilit, este deja de

la sine destul de osebit de vorbirea aceleiai
epoci. Causa este, c limba se tot modific pe ne-

simite i las astfel ortografia anticat indartul
seu. Cnd divergina & devenitu prea mare, se
nscu revoluiuni ortografice, cari tindu a da scri-
erei unu impulsii inainte spre a ajunge propi-

rea fonetic a linibei. Atunci vorbirea i scrierea
eari se mai identific pan la unu gradu oare

care, pentru a reîncepe dup ctuva timpu ace-
lai procesu de separare. Este dar siguru, c or-
tografia ce o vomu stabili noi pentru limba ru-

mn de astdi, nu va mai corespunde limbei
strnepoilor notri, ci le va impune sarcina de
a o ecuilibra din nou dup metamorfoza intem-
plat de acum i pan atunci. Cu ct anse s'ar
mri greutatea pentru noi i s'ar indoi pentru ei ;
dac nu amu fixa astdi o ortografie corespun-

ztoare mcar limbei rumne din secuiul XIX,
ci amu augmenta distana intre vorb i scrisu,
potrivind scrierea de astdi dup vorbirea timpu-

rilor de eri, care totui nici odat nu vor mai re-
inviâ in limb. Noi dac amu pute-o prevede,
amu face bine s introducemu ortografia secuiu-
lui viitor; dar a introduce o ortografie corespun-
ztoare seculilor trecute, aceasta este o procedere,
in c^re din parte-mi nu potu vede nici o inelepciune.
In paginele precedente amu demonstratu, c

purismul etimologicu incercndu-se a susine in li-
142 PARTEA A PATRA.
teratur o stare fonetic, pe care limba a invins'o

i din care a eitu, este unu sistemu imposibila,
i aceasta amu demonstrat'o pe calea istoric a
faptelor, indicând legea nestrmutat a perpetuei
metamorfose fonetice.
Acum anse vomu art in teorie psicliologic c

etimologismul, chiar dac ar fi cu putin in faptu,
nu ar fi raionalu i ar trebui s fie combtutu
ca o pedic pentru desvoltarea intelectual. —
Or ce cuventii este incorporarea sensibil a unei
noiuni (a unui conceptu). Noiunea este o idee
(representaiune) format din alte idei, ear nu
dea dreptul prin impresiunea sensibil. Adec:
consciina noastr primesce din experien mai
multe representaiuni asupra acelueai felu de
objecte. Unu copilu d. e. are la inceputu despre
objectul mas o idee sau representaiune potri-
vit numai cu acea mas unic, ce a vedut'o in

odaea sa. Mai trdui vede i alte mese, cu patru
picioare, cu trei picioare, cu unu picioru, de lemnu,
de peatr, de metalu, rotunde^ ptrate, poligoane
etc. Din aceast sum de representaiuni relative
la acelai felu de objecte, consciina lui estrage
intr'unu minutu datu i printr
;
unu procesu ce'lu
esplic Psichologia, representaiunea lor comun

i, lsnd la o parte dlferinele de tot individuale
a le multelor esemplare din acelai objectu, for-
meaz noiunea acestuia.

CKITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 143
Noiunea (Begriff) cuprinde dar esina lucru-

rilor ce s'au presintatu consciinei noastre ; ale-
gend din ideile lor numai prile importante i

respingend pe celelalte. In acestu procesu de ab-
straciune, noiunile perdu oare cum materialis-
mul representaiunilor primitive i devinu eterice,
perdu sensibilitatea i devinu objecte pure a le
gndirei. In lumea fisic d. e. nu esist noiunea

plant, ci numai o plant individual oare care
cu suma ei de caliti unice.
Ans fiind astfel abstrase noiunile s'aru perde
una in alta, dac n'aru fi fixate prin semne sub-
jective, in locul sensibilitei representaiunilor din
cari s'au scosu. Aceste maree subjective pentru
distingerea noiunilor sunt cuvintele. De aceea
cuvintele însemneaz numai generaliti i nu sunt
nici odat in stare a esprima individualitatea. S
incercu d. e. a designa prin cuvinte pana, cu care
scriu. Voiu dice: aceast pan. Ans aceast
pan este or ce pan, in apropierea creia me
aflu, i numai gestul de a o art, o individuali-
zeaz. Aceast pan neagr ;ans aceast pan
neagr este or cepan neagr, in aproprierea
creia me aflu, i aa mai departe: ori ct de-
terminezu pana prin none adjective, ei adaugu
numai caliti generale i nu ajungu nici odat
prin limb a o separa ca exemplaru unicu de toa-
te celelalte. Limba este focul, in care represen-
144 PARTEA A PATRA.
taiunile objectelor ii mistuescu toat materiali-

tatea i nu las deet idea lor abstras i ge-
neral. :
Ce importan nemesurat au noiunile pentru su-
fletul omenescu, pentru formarea caracterului; etc.,
sciu toi cei ce s'au ocupatu de aceast materie. Aci

va fi destul a atinge numai unul din efectele lor.
Mrginirea cea mare i ne-ajunsul inteliginei ome-
nesci provine din prea puinele representaiuni;
ce le poate cuprinde consciina de odat. Deabia
trei — patru representaiuni ocup in acelai timpu
ateniunea noastr ; totu ce trece peste acest numeru ;
dispare de regul din sfera percepiunei intelec-
tuale i se intunec. De aci provinu lacunele ; uni-
lateralitatea; in genere defectele caracteristice a le
inteliginei celor mai muli oameni. Singurul mij-

locu de a remedia in parte acestui inconvenientu ;
este de a introduce in consciina noiunile gene-
rale in locul representrilor sensibile i de a ave
astfel in acelai cercu mrginitu al consciinei esin-
a unui cmpu foarte intinsu de representaiuni

experimentate. Astfel pe cnd simplul grdinara
ii incarc consciina i memoria cu representaiu-
nile individuale a le fiecrui exemplara de flori
ce le cultiv; i prin aceasta nu are inteligina li-
ber pentru alte gândiri; naturalistul scienificu
primesce numai noiunile generali despre felurile
plntelor; are in extractu esina tuturor; i inteli-

ginta lui remne liber a concepe alte teremuri

a le naturei i a sciin universal.
forma astfel o
Fiindc dar noiunile cuprindu mai puinii dect

representaiunile originarie, anse coninu toat esin-
a lor, de aceea operaiunea cu ele &sle cea mai
potrivit repejunei de progresii in intelîgina ome-
neasc, pe cnd cei ce opereaz numai cu repre-
sentaiuni, poart cu sine masa greoaie i super-
flu a sensibilitate^ i ii intrdie fi incurc
prospectul. Astfel intrebuinarea noiunilor este
de comparatu operrei cu quintesene in locul

specialelor de plante, cu chinina in locu de chin,
i noiunea se rapoart la representaiune ca formu-
la algebraic la calculul cu cifre sau ca logarit-

mul la numeral seu. Togmai prin aceast li-
bertate a generalizrei este omul in stare a'i

concentra mintea i a etiga acea circumspeciuiie
peste unu cmpu vastu de experiene, ce'lu dis-
tinge de toate celelalte fiine e le naturei. Elu

nu este uimitu i cutrupitu prin varietatea infinit
a individilor din natur i nu este, ea animalul,
fatalminte legatu de impresiunea momentului : ci
liberii arunc cuttura abstraciunei in Universu

i reduce massa ; multipl i extensiv la o ct-
ime mrginit dar intensiv, scoate in idei sucul
i meduva objectelor i astfel domnindu peste ele,
câtiga locul i timpul de a le compara intre sine
i cu trecutul i viitorul, i formeaz din ceea ce
Scrierea linibei rum. 7
148 PARTEA A PATRA.
origine i vor ii fostu in vremea vechie humo;

mai pe urm anse s'a perdutu din cuprinsul no-
iunei reminiscena nemijlocit a acelei origine
terestre, i de indat incepu a se perde i sonu-
rile primitive: humo se uit u i face homo,
din
in fine Rumânii uit i pe h, i fcu orna i ;
aceasta cu totu dreptul, fiindc omul nostru este

mai nti de toate o fiin intelectual, i nimeni,
pronunnd numele lui, nu se mai gndesee i nu
trebue s se mai gândeasc la hum.
Cuventul francesu espiegle, analizatu la pag. 131,
se spunea i se scriea intr'unu timpu ulespiegle-.
era togmai timpul, unde cu numele individului

Eulenspiegel se botezasenoiunea vicleniilor lui.
Generaiunile urmtoare anse se gndir numai

la aceste fapte in genere i uitar personalitatea
de care erau legate ; de indat cuventul ulespiegle
se corumpe, se face espiegle i nimeni nu va pute
opri, ca mane poimne s nu se corump i mai
mult dup legea eufonic a limbei francese.
Bumper englezesce insemneaz unu paharu plinu.
Urmrindu'lu in timpuri mai vechi, ilu aflmu sub
forma de bomper, pe urm lompere, in fine bon-
pere, i cu aceast ultim form ii dmu de ori-
ginea norman. Normanii din Bretagne, catolici
credincioi; aveau obiceiul de a inchinâ la ince-

putul or crui ospeu primul paharu Papei de la
Roma, bunului printe=at* bon pere! De aci a re-
CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICII. 149
niasu numele de bon pere primului paharu plinu

in genere, ce se inchin la unu ospeu, apoi Va
generalizatu i mai mult i s
?
a intrebuinatu pen-
tru or ce paharu plinu. Din acelu minutu ;
leg-
tura cu bon pere nu mai exista i sonurile lui
au inceputu a se modifica. Astdi sub bumper

nimeni nu vede pe Papa de la Roma, i de aceea
unu ortografu etimologistu nu ar av6 dreptu a sili
pe Englezi s scrie bonper in locu de bumper,

pentru a'i aminti originea. Consciina acestei ori-
gini este stins in poporul lor, i ortografia va fi
cea din urm a o reinvia.

Noiunea ne apare in aceast privin ca unu
baionu aerostaticii, care incepe a se inal deasu-
pra pmentului representaiunilor din care s'a ns-
cutu. La inceputu, o sum de sonuri primitive ilu
leag anc de originea sa teluric; anse in pro-

poriunea, cu care coninutul seu se umple de
materia eteric ce'i este destinat, repulsiunea
in contra pmentului devine mai mare, pan cnd
in fine rupe funiile înjositoare i se inal intr'o
;
sfer, unde nimic nu i mai amintesce substratul ma-
terialu, din care a pornitu. —
Care ar fi acum resultatul etimologismului in
scrierea i vorbirea rumn?
Etimologismul ar sili poporul Rumnu s revin
la sonurile primitive ce corespundeau unui gradu
150 PABTEA A PATRA.
de desvoltare a noiunilor lui, peste care astdi

a trecuii de mult. Etimologismul ar voi s re-
string inteligina noiunilor noastre i s le for-
eze in forma material primitiv, pe care ele au

spart'o de atta timpu, fiindc devenise prea
strimt pentru spiritul lor de generalitate.
De ce amu mai scrie noi astdi mesa in locu
mas? Scimu bine, c in scriptele rumne vechi
se afl meas, mai nainte poate messa, in fine la
Latini mensa. Dar aflarea formelor acestora nu

poate contribui intru nimic a ne face s ne schim-
bmu masa noastr din ceea ce este. Latinii aveau
unu bunu cuventu s scrie i s vorbeasc mensa.
Mensa lor sta in legtur cu vechiul meno, de
unde eminere='d fi inalatu, i insemna la ince-
putu or ce lucru pro-eminentu sau inalatu:

mas, banc, scena pe care se presintau sclavii
pentru a fi vendui, etc. Dar masa noastr nu

scie nimic din toate aceste, i fiindc a perdutu
inelesul primitivu al legturei cu meno, nu mai
are nici o caus de a'i pestrâ literele.
Etimologistii ne indatorescu a vorbi, sau cel
puin a scrie, anima in locu de mim, (Jicend c

i este „spuriu". Dar inima noastr nu mai are a
face cu anima vechie, i i st acolo togmai pen-
tru a arta, c nu mai are a face. Anima era in
legtur cu aco =a sufla, a respira, i insemna
mai nti principiul respiraiunei materiale i de-
yeni apoi principiul vieei intelectuale ; sufletu, cu-

ragiu ; etc. ; anse in perpetu amintire a acelei ori-
gini fisiologice, din carecaus se i scria in-
tr'unu timpu pentru mai mult imitare Jianima.

Dar mima noastr a devenitu astdi altceva: ea
este locaul sentimentalu de durere i de bucurie
si nu mai este resuflarea brut hanima, care a
datu origine numelui anticu. Etc. etc. —
Speru, c cele espuse vor fi de ajunsu pentru a
constat, c regenerarea dialectic i ceea ce nu-
mescu etimologisti corupiune fonetic este propria
via a limbei i a inteliginei unui poporu, i c
nimeni nu are dreptul de a li se oppune din pl-
cerea de a vede derivaiunile lui etimologice es-
primate prin litere.
Noi, care amu fost condui spre aceste cercetri

mai mult din interesul lor filosoficu, amu propune
ateniunei i verificrei filologilor neprtinitori ur-
mtoarea lege psichologico-limbistic : Ceea ce sus-
ine sonurile unui cuventu in unirea lor integral,
este consciina înelesului lor primitivu. îndat
ce inteligina poporului a modificatu acestu ine-
lesu primitivu, generalizndu'lu i desfcendu'lu de
originea material, viaa conservativ a sonurilor
s'a stinsu. De aci incolo ele se prefcu, se in-
moaie ;
se corumpu, se perdu, i din intregul lor
primitivu remnu numai cteva sonuri reci, drept
semne pentru noiunea arbitrar, ce i-a formt'o
152 PARTEA A TATRA.
poporul. Tot astfel la moartea unui organismu

inceteaz puterile ce i-au susinutu pan atunci
unitatea organic, i incepu a lucr puterile chi-
mice, cari in sensul organismului descompunu i
distingu, ear in sensul lor compunu i creaz noue
formaiuni cu o nou via.
„Corupiunea fonetic" incepe dar intr'o limb
atunci, cnd mintea poporului a fcutu unu pro-
gresu aa de insemnatu in abstraciune, inct a
perdutu legtura material pentru o mare parte*
din cuvinte. Corupiunea odat inceput din aceas-
t caus legal, nu se mai poate opri, ea se in-
tinde egalminte peste toate cuvintele, i peste mul-

te numai din caus eufonic. Dar totdeauna în-
ceperea ei este unu semnu de progresu al noiu-

nilor poporului, in care se intempl.
Etimologistii susinendu cu or ce preu literele
vechi, din cari a dispruta inelesul, fcu ca

Egiptenii, cari inbalsamau mumiele fr via, ui-
tând amendoi, c descompunerea i reformaiunea

corpurilor este unu procesu de o egal importan-
cu forma lor organic de la inceputu.
Aceste sunt cuele istorice i teoretice, pentru

care etimologismul in ortografia rumn ne pare
pe cat imposibilii; pe att neraionalu.
RHjHfl
Deacidified using the Bookkeeper process|

Magnesium Oxide
Neutralizing agent:
Treatment Date: August 2006
PreservationTechnologiesI
A WORLD LEADER IN PAPER PRESERVATlOff
1 1 1 Thomson Park Drive
Cranberry Township, PA 16066
(724)779-2111
mm
m
UBRARYOfCONCRESS
126

Despre Scrierea Limbei Rumăne de Titu Maiorescu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre Scrierea Limbei Rumăne de Titu Maiorescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PC

EDIIUMEA I IMPRIMERIA SOCIETATE! JUNIMEA

In Iassi s'a formatu o Societate literar, „Ju-

nimea", pentru a crei scopuri era neaprat de

trebuin a se stabili o ortografie a limbei ru-

mne. Dup discuiuni prelungite fr sistemu,

toi membrii ne amu convinsu, c prin opiniuni

fragmentare asupra diferitelor experimente orto-

grafice, ce s'au ivitu pan acum in scrierile auto-

rilor rumâni, nu se aduce nici unu folosu, ci c

tematicu i completu , aa inct s se cstige

criteriul adeveratu pentru judecarea materiei în-

Sub impresiunea acestei cerine fur schiate pa-

ginele urmtoare. Publicarea lor provine mai nti

ficarea ortografiei adoptate. i apoi ne a condusu

credina, c ele vor pute contribui la aplanarea

Dac din aceast caus tractatul ortograficude

fa va afla lectori, i lectori critici , ii rugmu

procede pe cale demonstrativ, prin deduciuni

din principiul scrierei analizatu la inceputu. Fie-

care opiniune ii afl dar inelesul i justificarea

numai in legtur cu cele ce o precedu i ce o

urmeaz, i de aceea o critic, care aru despica

cteva frase isolate, ar fi injust. Principiis obsta.

Cu aceast reserv anse primimu or ce dis-

cuiune asupra materiilor propuse i vomu ur-

mri cu luare aminte toate observrile , ce ni

s'aru face. In deosebi suntemu datori a susin

c, dac voru respunde objeciunilor ce le facemu ;

pan cnd in fine se va lmuri valoarea tuturor

lassi y in Iunie 1866.

SCRIEREA LD1BEI RUMNE

PARTEA I. Principiul Scrierei . . . Pag. 1

Note la partea I. ..-.-... „ 19

PARTEA II. Cercetri fonetice asupra

PARTEA III. Despre scrierea lui c, g, ,

sistemului foneticii -...* -66

PARTEA IV. Cercetri limbistice i cri-

tica sistemului etimologicii „ 121

aparte, in care ii desvoalt in modu specialu in-

lalte, ii constitue naionalitatea sa. Astfel se cere

timpului in care trimu, dac i intre Rumni s'a

desceptatu in secuiul acesta consciina naionalit-

litu i înrdcinaii in poporu. Fie-care Rumnu

diiunea latin de la care însui a primitu viaa

de rtcirea i perderea in mijlocul valurilor de

momentu i forma esterioar sub care avea s se

presinte aceasta, adec scrierea sau, esprimat prin

lea mai mult, dect revela limba rumn i pe

care ilu priuiisemu numai dintr'o oarb intmpla-

nitei poporului nostru, inct nu noi trebue s

dup ce scimu c avemu pe ale noastre ?

aceast limb. Eac tesa ce o vomu demonstra

in litere i fcSndu-le sensibile pentru v£du. Dac

liginei, dei ea face prima transiiune din lumea

are valoare numai intruct imi reproduce inelesul.

este evidentu c, cu ct me va oceup mai mult

aale, in care a vîrît'o trebuina de sensibilitate a

oamenilor. *) De aci result c acea scriere va fi

cea mai bun care va representa mai chiar, mai

Anse natura logic a limbei o arat vorbirea

iunile intre lucruri precum ei pru lui, i aa

vintele oinul casa i a vrutu s arete prin ele unu

*) Acestu adeverii ne demonstreaz tot deodat, ct de