Sunteți pe pagina 1din 18

PRESA PENTRU COPII ÎN ROMÂNIA

COMUNISTĂ

Crina-Gabriela Rădulescu

Grupa IV, Jurnalism, anul III

Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării


Presa pentru copii a crescut din ce în ce mai mult pe măsura trecerii anilor. Fel de
fel de reviste, unele de cultură generală, altele inspirate din diverse animații sau seriale, au împânzit
chioșcurile de ziare din România. Scooby-Doo, W.I.T.C.H., Doxy și Spioanele sunt doar câteva
dintre numele care și-au pus amprenta pe copilăria generației ‘90.

Dacă e să aruncăm o privire în trecut, mai exact cu 70 de ani în urmă, observăm că


aceste publicații nu au fost mereu atât de colorate, interactive și „libere”. Mă refer aici la perioada
comunistă, 1974-1989, când existau doar cinci titluri adresate copiilor, pe care nu le găseai chiar
la fiecare colț de stradă. Când nu primeai cadouri la reviste, nu răsfoiai foi lucioase și nu voiai să
le cumperi pentru că ai văzut mai întâi la televizor un serial cu personajele respective.

Comunismul și-a făcut simțită prezența prin multe feluri. De la politică, cenzură,
frică și până la mâncare, muzică, presă. Toată lumea știe că pe atunci nu exista libertate de
exprimare. Trebuia să ai grijă ce scrii, cum scrii și despre cine scrii. Uneori puteai să ai probleme
și din cauza folosirii anumitor culori, care trimiteau cu gândul la anumite fenomene, concepții,
religii, evenimente. Nu vorbeai despre anumite lucruri și nu să le dezbăteai cu nimeni, pentru că
îți era frică să nu se afle ce părere ai și să ajungi prin a fi închis. Plecai greu din țară și la fel de
greu reușeai să intri în ea. Totul era limitat, urmărit, contorizat și nu prea aveai ce să faci în privința
asta decât să te obișnuiești cu ideea sau să riști și să suporți consecințele.

Presa pentru copii era colorată în felul ei, în funcție de revistă. Puteai să vezi
fotografii, uneori chiar și de peste hotare sau puteai doar să citești câteva benzi desenate, schițate
doar cu roșu, albastru și negru. Cutezătorii, Licurici, Universul Copiilor, Arici Pogonici și
Luminița erau publicațiile mult așteptate de copiii de atunci. Destul de diferite între ele, dar totuși
asemănătoare, cele cinci enumerate mai sus aduceau puțină bucurie micuților pionieri.

În cele ce urmează va fi prezentată fiecare publicație în parte. De la anul apariției,


preț, editură, cei ce scriau acolo, ilustrații și până la personaje specifice, articole, motivul
dispariției.
I. Cutezătorii

Cutezătorii a fost o revistă săptămânală ce a debutat pe 28 septembrie 1967, la


prețul de 1 leu. Editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor, surprindea în 16 pagini
diferite imagini din țară, dar și din alte părți ale lumii, benzi desenate, jocuri și, după vaz, diferite
evenimente notabile cu privire la România sau schimbările din regimul politic de atunci.

Primul număr apare cu o fotografie a pionierilor la Monumentul Eroilor Aerului pe


copertă. În partea de sus, într-un chenar portocaliu, e scris cu litere de tipar „CUTEZĂTORII” și
dedesubt, cu scris normal, „Revistă Editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor”.
Colțul din dreapta sus e ocupat de cifra 1, sub care e tipărit „joi, 28 septembrie 1967, Anul I”. În
continuare, pe un fundal alb, e un mic cuprins al celor mai importante articole din conținut, în
ordine descrescătoare a numărului paginilor („O poveste istorică de Dumitru Almaș – Pag. 16”,
„Aripile secolului – Pag. 8”, „Dialog intim: Curajul – Pag. 7” și „Concurs „Comorile Patriei” –
Pag. 2”). Coperta se schimba mereu, în funcție de an, de perioadă, de anotimp, de subiectele
abordate. De la poziția și estetica titlului și până la fotografii și prezentarea cuprinsului cărții,
mereu ai impresia că ai în mână o cu totul altă revistă.

Pe lângă povești, poezii și articole despre România, este descrisă și atmosfera de


peste graniță. Chiar în al doilea număr al revistei, pe pagina 11, apare titlul „Continentul soarelui
AFRICA”. A. Munteau încearcă să ilustreze în cinci coloane oamenii și obiceiurile de acolo, ajutat
de două fotografii de la un festival folcloric african și cinci proverbe tradiționale precum „Mai bine
să sufere punga decît prietenia”.

Timp de aproximativ patru ani, ultima pagină al fiecărui număr e ocupată de un


episod din „Dan Buzdugan”. O serie de benzi desenate pentru copii, scrise de Dumitru Almaș și
ilustrate de Puiu Manu. După aceea, scenarii precum „Taina Corbului de Aur”, „Paloșul Neînvins”
sau „Aurel Vlaicu” au ocupat sfârșitul revistei, însă niciuna dintre ele nu a avut o continuitate atât
de mare precum prima.

Patru ani mai târziu, în 1974, revista are câteva schimbări notabile. Pe copertă apar
din ce în ce mai des fotografii cu pionieri sau chiar cu președintele Nicolae Ceaușescu. În unele
numere, primele două sau trei pagini erau ocupate de portrete ale președintelui, instantanee ale
unor întâlniri dintre el și o anume persoană (ex: dr. Siaka Stevens, președintele Republicii Siera
Leone) sau fotografii făcute în timpul unor ședințe la Casa Poporului. În interior, nu mai există
atât de multă culoare ca în anii precedenți. Predomină ilustrațiile alb-negru, iar subiectele alese
sunt mult mai rigide, unele dintre ele dedicate partidului sau pionierilor. Numărul paginilor este
redus la 12.

În 1987, cu doi ani înainte de căderea regimului comunist, săptămânalul era aproape
de nerecunoscut. Articolele despre animale, orașe, diverși sportivi sau artiști români, sunt
transformate în paragrafe de laudă la adresa lui Nicolae Ceaușescu și, uneori, soției lui, Elena.
Numărul trei din acest an este dedicat în întregime acestuia. Coperta prezintă o ilustrație a lui,
decorat cu drapelul și două embleme în formă de stea. Este folosită o exagerare a înălțimii lui,
pentru a se evidenția puterea pe care o are asupra poporului. Sub el scrie „CEAUȘESCU – PACE.
CEAUȘESCU – PCR”. Conținutul este format din titluri precum „Erou între eroii neamului”,
„Dragoste și recunoștință tovarășului Nicolae Ceaușescu” și „Pionieri în anii de lumină”, unde,
chiar dacă nu este vorba direct despre el, tot apare un instantaneu în care un pionier îi oferă un
buchet de flori. Numărul de pagini rămâne la 12, însă prețul crește la 1,5 lei.

Revista „Cutezătorii” a pornit de la benzi desenate pline de culoare și articole


despre animale, plante și țări străine și a ajuns la scrieri politice, fotografii naționaliste și portrete
cu Nicolae Ceaușescu. Copilăria din acei ani era redusă tot la spațiul politic, cei mici fiind învățați
din timp ce și cum trebuie să facă și pe cine trebuie să respecte.

Revista e tipărită la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii, „cea mai impresionantă


construcție civilă din România, actuala Casă a Presei” (Petcu, 2007, p.104) și condusă de Mihai
Negulescu, redactor șef.
II. Universul Copiilor

Universul Copiilor, înființată în 1925, este cea mai citită și de durată revistă pentru
copii din perioada interbelică. Retrasă de pe piață în iunie 1948, publicația a prins doar doi ani de
comunism. Aflată sub proprietatea „Universul” S.A. și sub responsabilitatea redactorului Mihail
Gafița, săptămânalul prezenta 16 foi ilustrate rigid în trei nuanțe (roșu, albastru și negru), ocupate
de povești populare, jocuri, poezii și răspunsuri la scrisorile cititorilor.

„Un bun prieten din București ne întreabă cănd vom deschide iar concursurile de
compuneri și desene, care se țineau în fiecare după amiază de Sâmbătă, la Redacția revistei
noastre.

Recunoaștem și noi că aceste concursuri erau atractive și folositoare, dar să se


gândească oricare cititor, cum ar mai putea veni Sâmbătă după amiază la concurs participanții
care locuiesc în cartierele mai mărginașe ale Bucureștilor? Să se gândească oricine la greutățile
mersului în tramvaie, care vin din ce în ce mai rar; să se gândească la frig și la accidentele așa
dese; la cheltuiala ce s’ar face cu mersul și cu unele lucruri pe care prietenii noștri le pierdeau:
tocuri, călimări, caete, etc., și vor vedea că, măcar deocamdată, nu putem începe din nou
concursurile săptămânare dela Redacție.

Prietenii noștri însă să nu se neliniștească, ci să fie siguri că, atunci când situația
se va îndrepta, noi vom fi cei dintâi care să ne gândim la aceste minunate adunări ale cititorilor.”

Pe coperta celui de-al doilea număr din 1947 este schițat un peisaj de iarnă, în
mijlocul căruia este un băiețel cu palton, căciulă și fular, care stă cu ochii închiși și pare puțin
supărat. Din buzunarul drept iese o ață care, la celălalt capăt, are o bărcuță din lemn care plutește.
Sub această imagine scrie „Jucăria lui Dănuț de Anul Nou” și, tot în partea de jos, apare și prețul
revistei (2000 de lei). Titlul este în parte de sus, iar numărul revistei sparge cele două cuvinte din
titlu.

Pe a doua pagină a unor numere, regăsim rubrica „Puțină Gramatică”. Aici se aleg
câteva cuvinte, se stabilește forma lor corectă și se și explică de ce este așa și nu altfel, sau sunt
explicați anumiți termeni din limba română.
Tot aici se poate observa cu ușurință schimbarea frecventă a prețului. Într-un singur
an, 1947, revista a ajuns de la 15 lei. La prima mărire, în numărul trei, redacția a tipărit un mesaj
pe a doua pagină, adresat cititorilor:

„Incepând cu numărul trecut prețul revistei noastre a crescut dela 2000 lei, la
3000, iar abonamentele s’au mărit și ele cu 9000 lei, devenind 27.000, dela 18.000 cât erau.

Fără îndoială, 3000 lei e o sumă mare, pe care cititorii noștri, care nu câștigă ei
singuri acești bani, îi pot căpăta cu greutate, mai ales acum, când pe umerii părinților noștri apasă
atâtea griji.

Dar îi rugăm pe cititorii noștri să facă următoarea socoteală, pe care s’o spună și
părinților: când revista costa 5 lei, un ou se putea cumpăra cu un singur leu. Deci, cu prețul a
cinci ouă puteai cumpăra o revistă; astăzi însă, când oul trece de 10.000 lei, iar revista e numai
3000, înseamnă că îți trebuie patru reviste, ca să poți cumpăra un ou.

Alte exemple se pot găsi cu sutele. Iar dacă scriem aceste rânduri, o facem numai
ca să arătăm că revista s’a scumpit mult mai puțin decât s’au scumpit celelalte lucruri.

Suntem siguri că cititorii noștri vor înțelege acest lucru.

Mai spunem că pentru abonații care au trimis 18.000 lei să nu mai trimită
diferența, căci abonamentul lor, rămâne bun făcut pe durata cât a fost făcut.”

De asemenea, printre paginile revistei regăsim benzile desenate cu Ion și Bidon, ce


ține timp de zece numere, continuată de Cei Trei Mușchetari și Charlot Chaplin: Pățaniile lui în
România. Timp de 25 de numere parcurgem împreună extraordinarele întâmplări din junglă ale
Zeiței Insulei, după care pornim într-o altă aventură cu Micul Acrobat.

Pe unele coperți întâlnim un mic indiciu referitor la ce găsim printre paginile


revistei: „În acest număr: Domino pentru mari și mici”.

Pe parcursul celor doi ani, 1947-1948, se produc mici schimbări legate de aspectul
revistei. Sunt introduse culori noi precum verde, galben, portocaliu, prețul este tipărit pe penultima
pagină, iar formatul foii este vizibil mai mare.
III. Arici Pogonici

În 1956 apare publicația Arici Pogonici, album ilustrat pentru cei mici, editată de
Consiliul Național al Organizației Pionierilor. Cu un format mic, A5 orizontal, revista intra la
sufletul copiilor încă de la prima vedere. Culorile de pe copertă surprindeau inocența și sinceritatea
micuților.

Numărul 12 din anul 1967 ilustrează imaginea unui băiețel care împodobește bradul
împreună cu un arici, un iepuraș și o bufniță. În continuare sunt câteva poezii despre zăpadă,
zurgălăi, moș gerilă și anul nou, într-un cuvânt, despre iarnă. De asemenea, putem urmări și câteva
momente din viața lui Moș Gerilă, surprinse în trei pagini cu benzi desenate.

Urmează câteva jocuri, pentru a pune puțin mintea în mișcare, cât și un mesaj din
partea lui Arici Pogonici adresat părinților și educatorilor, prin care își arată mulțumirea pentru
sprijinul acestora. Revista se încheie cu povestea „Fetița cu chibrituri”.

Tot pe ultima pagină regăsim și prețul publicației, de 1,50 lei.

În octombrie 1977, în timpul ședinței Secretariatului CC al PCR, Nicolae


Ceaușescu spune: „Și revista „Arici Pogonici”, care este o revistă foarte ușoară, necesită măsuri
serioase de îmbunătățire, mai ales că am stabilit s-o transformăm în „Șoimii Patriei”.” Zis și
făcut. Trei ani mai târziu se încheie activitatea revistei Arici Pogonici și apare pe piață revista
Șoimii Patriei.

Cu un format vertical și cu un preț mai mare, 2 lei, dar editată de același consiliu,
Șoimii Patriei celebrează în 1984 lovitura de stat de la 23 august 1944. Pe copertă apar patru copii
înconjurați de flori, doi dintre ei cu cravate roșii la gât, în jurul cărora zboară doi porumbei albi, în
semn de pace.

Publicația continuă cu un cântec și o poezie dedicate acestei zile, completate de o


fotografie în care Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția sa Elena, primesc flori de la pionieri și îi
țin de mână. La mijlocul revistei regăsim, pe o foaie împărțită în două, drapelul României pe
jumătatea de sus și drapelul PCR pe jumătatea de jos.

Ultima pagină surprinde o ilustrație intitulată Gina și Daniela, despre care este
menționat că este inspirată din „Întîmplări adevărate”.
IV. Luminița

O revistă destinată micilor școlari, apărută în 1953 la București, este succesoarea


revistei Arici Pogonici. Editată tot de Consiliul Național al Organizației Pionierilor, prezenta în 16
pagini diverse jocuri, povești și poezii. Aproape de mijlocul ei putem găsi Agenda pionierească,
unde sunt scrise articole precum „Pionierie, ani de bucurie”. Pentru că numărul cu pricina este
tipărit în decembrie 1979, spre finalul revistei găsim Plugușorul, urmat de un joc de cuvinte
încrucișate, un rebus și șase pași de confecționare a unei ghirlande pentru brad. Pe ultima pagină
apare un episod din benzile desenate Metalurgiștii, lângă care este trecut și prețul de 1,50 lei.

Publicația a fost, de asemenea, un subiect de discuție în ședința Secretariatului CC


al PCR din 18 octombrie 1977. Secretarul General Nicolae Ceaușescu susținea că „și revista
„Luminița” și-a îmbunătățit conținutul?! Hotărârea conducerii de partid a stabilit că trebuie să-
și îmbunătățească conținutul, dar, după cum este prezentată aici, este greu de spus că s-a respectat
hotărârea...”.

V. Licurici

Prima revistă pentru copii din perioada comunistă, revista „Licurici” a scos primul
număr pe 12 aprilie, 1947. Cu un număr alternativ de 16-20 de pagini, este distribuită până în anul
1951, când își schimbă denumirea în „Cravata Roșie”.

Prima copertă a revistei a apărut în ziua de Paște a anului respectiv, motiv pentru
care e schițată imaginea a doi copii care ciocnesc două ouă, deasupra cărora scrie cu litere de tipar
și pe un fundal roșu „CHRISTOS A ÎNVIAT!”.

La aspect se apropie de revista „Luminița”, poate și pentru că apariția amândurora


a fost discutată în cadrul aceleași întâlniri ale Secretariatului. Numărul 8 din același ani, 1947, are
desenat pe copertă o curte a unei școli în care sunt numai băieți care se joacă. În colțul din stânga
jos apare data, lângă care este scris „20 pagini – 5 culori cu supliment gratuit Jurnalul Copiilor”.

După revoluția din 1989, lumea a devenit liberă. A căzut cenzura, a căzut teama
de afirmare, a căzut regimul comunist. Trei dintre publicațiile comuniste pentru copii, precum
„Cutezătorii”, „Luminița” și „Șoimii Patriei”, au reapărut la chișcurile de ziare, însă sub alte
denumiri („Universul Copiilor”, „Bucuria Copiilor” și „Licurici”)
Bibliografie

Cutezătorii, anii 1967, 1970, 1974, 1987, editat de Consiliul Național al


Organizației Pionierilor, București, 1967-1989.

Universul Copiilor, anii 1947-1948, Editura Universul, București, 1931-1948.

Marian Petcu, Istoria Jurnalismului și a Publicității în România, editura Polirom,


Iași, 2007, p. 105.

https://etimpu.com/2011/05/30/amintiri-din-epoca-de-aur-ep-28-carti-reviste/ , 19
noiembrie 2017, 20:13

http://adevarul.ro/cultura/carti/va-mai-amintiti-revista-cutezatoriir-unul-creatorii-
deseneaza-azi-87-ani-e-puiu-manu-ultimul-dinozaur-benzilor-desenate-
1_559f763df5eaafab2c6c677d/index.html , 20 noiembrie 2017, 18:08

http://www.latrecut.ro/2006/04/universul-copiilor/ , 19 noiembrie 2017, 19:54

https://arheo3tv.wordpress.com/2015/03/14/1979-luminita-nr-12-decembrie-1979/
19 noiembrie 2017, 19:37

http://jurnalul.ro/stire-special/lumea-copiilor-de-altadata-93966.html , 20
decembrie 2017, 15: 32

http://www.revista22.ro/22-plus-anul-xvi-nr-268-iii-arhivele-comunismului-
presa-pentru-copii-5551.html , 20 noiembrie 2017, 16:04