Regiunea Alsacia (Alsace)

Alsacia este regiunea germanică a Franței. Este o regiune care se întinde pe malul vestic al
fluviului Rin, între valea acestuia și Munții Vosgi. Spre nord și est împarte granița cu Germania, spre
sud cu zona din Elveția vorbitoare de limbă germană, iar spre vest cu Lorena și Franche Comté. Din
punct de vedere istoric, Alsacia a făcut parte din zona centrală a Europei, vorbitoare de limbă germană
și până în zilele noastre o mare parte a populației, de toate vârstele, vorbește sau înțelege alsaciană, o
formă dialectică de germană, asemănându-se cel mai tare cu limba germană vorbită în Elveția.
În ultimele două secole, Alsacia a trecut în proprietatea Germaniei și Franței, pe rând. Mai mult,
aceasta regiune nu a făcut parte din Franța la momentul întemeierii națiunii moderne franceze și a
prezentat un număr mare de diferențe instituționale de-a lungul timpului, legate în mod particular de
organizarea religioasă. De exemplu, Vinerea Mare este o sărbătoare publică în Alsacia, dar nu și în
restul Franței; iar în Alsacia, preoții sunt plătiți de stat. În termeni de moșteniri culturale, Alsacia este
cu siguranță germanică. Cu așezările sale împânzite de case construite jumătate din lemn, vopsite în
culori vii, cu acoperișurile abrupte, Alsacia se diferențiază de celelalte regiuni ale Franței. Capitala
regională, orașul Strasbourg, are aspectul accentuat al unui oraș central european. În termeni
economici, Alsacia este parte a coridorului format de valea Rinului, cea mai importantă rută istorică
comercială din Europa. Ca o consecință logică, activitatea economică a regiunii a fost influențată mai
ales de vecinii săi germani, mai mult decât legăturile cu celelalte regiuni franceze, devenind în acest fel
una dintre cele mai prospere zone franceze.
Alsacia are doar două departamente, Rinul Inferior sau Bas Rhin, cu capitala la Strasbourg și
Rinul Superior sau Haut Rhin, cu capitala la Colmar. Cel mai mare oraș din departamentul Haut Rhin
este, totuși, Mulhouse. Ambele departamente au în alcătuire câmpii fertile în partea de est - zonele
joase ale văii Rinului - și munții Vosgi la vest.
Orașul Strasbourg în sine este unul dintre cele mai deosebite orașe ale Franței; centrul său
istoric, cu magnifica sa catedrală gotică, unul dintre cele mai vizitate atracții turistice din Franța și cu
Petit France, cartierul de pe malurile râului Ill, care merită, la rându-i, vizitat. Între evenimentele pe
care n-ar trebui să le ratați se numără Târgul de Crăciun, ținut în preajma catedralei, un eveniment care
atrage vizitatori din întreaga Franță și tările învecinate. În general, Strasbourg atrage un număr mare de
oaspeți din mediul internațional, datorită statutului său de sediu al parlamentului european.
Mulhouse, în schimb, este un centru comercial major; adăpostind însă muzeul căii ferate
franceze și Cite de l'automobile, un muzeu impresionant de mașini cuprinzând cea mai mare colecție de
Bugatti, precum și cel mai mare eco-muzeu în aer liber „Ecomusée d'Alsace”, această parte sudică a
Alsaciei are multe lucruri de oferit turiștilor.
 Specialitățile regionale faimoase: Alsacia este bine cunoscută pentru bere, de exemplu
Kronenbourg, sauerkraut (choucroute în franceză) și vinurle sale albe, care aparțin tradiției viticole
germane, Riseling, Sylvaner sau Gewurtztraminer fiind cele mai populare variațiuni.
Regiunea viticolă Alsaciană este situată între Marlenheim la nord şi Thann la sud, având în jur
de o sută de kilometri lungime şi între 2 şi 4 km lăţime. podgoria are o suprafaţă de aproximativ 13.000
ha şi se întinde pe cele două departamente “Haut” şi “Bas-Rhin” (Rinul de Sus şi Rinul de Jos).
Soiurile cultivate sunt în număr de 8 dintre care 7 sunt albe: Sylvaner, Pinot Blanc, Muscat,
Riesling, Pinot gris, Gewurztraminer, Pinot noir, Chasselas.
Sylvaner: cel mai răspândit, reprezintă 15,2 % din suprafaţa totală. Din acest soi se obţine un
vin alb, sec, proaspăt, fructat, uşor de evaluat.
Pinot Blanc: este Pinot Auxerrois reprezentând 20,7% din regiune. Pot fi vinificate în
combinaţii sau separat. Se obţin vinuri seci, bine echilibrate, nervoase, numite Pinot şi uneori, Klevner.
Muscat: cu o pondere mai scăzută: 2,4%. Vinul Muscat de Alsacia provine în principal din soiul
Muscat ottonel. Din acest soi, foarte productiv, se obţine un vin alb, sec, cu buchet caracteristic şi cu o
puternică aromă de fructe. Lasă impresia de a muşca din boabele proaspete, crocante, de struguri.
Riesling: acoperă 22,9% din suprafaţa regiunii viticole. Soi târziu, îi este caracteristică
maturizarea deplină în condiţii de temperatură relativ scăzută. Di acest soi se poate obţine un vin
extraordinar de fin şi rasat. Este, prin excelenţă, vinul alb de Alsacia.
Pinot Gris sau Tokay de Alsacia: corespunde la 9,1 din total. Strugurii au boabele albăstrii.
Soiul este cultivat de secole în Franţa şi nu provine din Ungaria, din secolul al 16-lea, aşa cum cred
unii. Se obţin vinuri puternice, deseori temperate, de foarte puţină moliciune, fără a avea o aromă de
fructe pronunţată.
Gewurztraminer: acoperă 17,65 din suprafaţa regiunii. Constituie o selecţie cu aromă deosebită,
dintr-un vechi soi cunoscut în Alsacia: Traminer rose. Se obţine un vin rasat, plin, “charpente” (bine
legat), care posedă un buchet caracteristic de trandafiri, ananas, fructe exotice…
Pinot Noir: ocupă 8,5% din suprafaţa totală a regiunii. Pinot Noir şi-a făcut un nume în regiunea
viticolă Alsaciană, prin originalitate. Din acest soi se obţine un vin roşu, uşor sau roze, destul de
fructat.
Chasselas: ocupând 1,2%, utilizat pentru Edelzwicker (singurul vin de asamblaj din Alsacia).
Nu se obţine vin numai din Chasselas.
Accesul se poate face cu TGV-ul din Paris prin Gara de Est sau din Lyon. Pe autostradă dinspre
Marea Britanie și Olanda via Nancy sau Luxemburg, dinspre Germania via Kehl. Principalul aeroport
internațional al regiunii este Basel - Mulhouse Euroairport, deservit de numeroase companii aeriene,
precum British Airways, Swiss, Lufthansa sau compania low-cost Easyjet. Aeroportul din Strasbourg
este ceva mai mic.
 Principalele atractii și obiective turistice sunt:
 Strasbourg: orașul, centrul istoric, catedrala, cartierul Petit France, croaziere pe Rin, Parlamentul
European;
 Colmar: cel mai bine păstrat centru istoric din Alsacia, cu rezidențele alcătuite jumătate din lemnș
altarul Isenheim, un remarcabil obiectiv medieval;
 La Route des Vins: drumul vinului din Alsacia, descoperind podgoriile regiunii și localități precum
Riquewihr;
 Muzeul în aer liber: Ecomusée d'Alsace, lângă Colmar. Cel mai mare muzeu în aer liber al Franței,
poate și cel mai apreciat;
 Castelul Haut-Koenigsburg: castel situat în vârful unei înălțimi montane din munții Vosgi, în imediata
apropiere a Strasbourgului;
 Kintzheim: Parcul Vulturilor (Volerie des aigles), un centru destinat protecției vulturilor și a altor
păsări de pradă;
 Chemin de Fer du Dollar: calea ferată istorică din sudul Vosgilor, funcționând încă datorită motoarelor
cu aburi;
 Neuf Brisach: oraș din secolul al XVII-lea, fortificat de Vauban;
 Munții Vosgi: pentru cățărători, rute de mountain-bike, cărări pentru drumeții, schi în perioada iernii.
În imediata vecinătate a regiunii regăsim Padurea Neagră (Schwarzwald) și orașul Freiburg în
Germania și bineînțeles, Basel, orașul elvețian cu ale sale galerii de artă de nivel mondial.
Strasbourg
 REGIUNEA LORRAINE (LORENA)

Lorena este una dintre cele mai vechi regiuni istorice ale Franței și ale Europei, înființată în
secolul al IX-lea ca teritoriul al regelui Lothair, nepotul marelui împărat Charlemagne. Nu a fost
întotdeauna parte integrantă a Franței. Când în secolul al IX-lea, Charlemagne a diviziat imperiul în trei
părți, Lorena, ca și Luxemburgul de astăzi, plus Belgia și Olanda, era parte a imperiului de mijloc, între
Franța în vest și Germania în est. Această secțiune mediană a Imperiului Carolingian a fost revendicată
de Lothair și a fost cunoscută la început sub numele de Lotharingia, din care derivă numele actual, de
Lorena.
Lorena a reprezentat întotdeauna linia de separație a vorbitorilor de limbă franceză din vest și a
celor care au folosit limba germană în est. În veacurile trecute, limbile germanice erau predominante în
regiune, fapt atestat și de denumirile unor localități, precum Metz, Forbach sau Freyming-Merlenbach.
Partea de nord a regiunii mărginește landul Saar din Germania și Luxemburgul. Totuși, franceza a fost
limba de bază a regiunii, timp de multe secole.
Ioana d'Arc sau așa cum o numesc francezii Jeanne d'Arc este indubitabil copilul faimos al
Lorenei. Locul ei de naștere poate fi încă vizitat în localitatea Domrémy-la-Pucelle, pe teritoriul
departamentului Vosges.
Regiunea Lorena este împărțită în patru departamente: Meurthe-et-Moselle, Moselle, Vosges și
Meuse. Este singura regiune continentală franceză care se învecinează cu trei state diferite, Germania,
Luxemburg și Belgia. Este învecinată și cu trei regiuni franceze: Alsacia la est, Champagne-Ardenne în
partea de vest și Franche-Compté în partea de sud. Până la sfârșitul secolului XX, Lorena era cunoscută
ca o zonă industrială, parte a unei mai largi suprafețe industriale europene, ce se întindea în partea de
nord-est a Franței, Belgia, Luxemburg și estul Germaniei. Regiunea a fost gazda unor însemnate
exploatări miniere, în special cărbune și fier și de prelucrare a oțelului, concentrate în departamentele
Moselle și Meurthe-et-Moselle. Orașe precum Pont-à-Mousson, Thionville sau Forbach au fost centre
importante în epoca industrială. În timp ce industria fierului și a oțelului rămâne cel mai mare angajator
al regiunii, multe dintre vechile afaceri din regiune au fost modernizate sau înlocuite de dezvoltatori
high-tech, precum linia de producție a mașinilor Smart care aparțin de Mercedes, deschisă în Hambach
în 1997.
Contrar celorlalte regiuni franceze, Lorena, chiar dacă a fost și este o regiune istorică, nu are o
singură capitală organică, naturală. Cele două orașe majore ale regiunii, Metz și Nancy, sunt de
aproximativ aceleași dimensiuni, ambele cu o arie urbană de 420.000 de locuitori și au fost capitale
regionale de-a lungul timpului. Capitala oficială de astăzi, orașul Metz, este situat în departamentul
Moselle și este unul din cele mai vechi orașe ale Franței. În Metz a ajuns la putere pentru prima dată
dinastia Carolingiană și începând din secolul al X-lea până în secolul al XVII-lea, Metz a făcut parte
din Sfântul Imperiu Roman, devenind francez cu acte în regulă în urma semnării tratatului de la
Westphalia din 1648.
Nancy, pe de altă parte, este o localitate ceva mai nouă pe harta lumii. Dezvoltarea ei a început
în Evul Mediu și a înflorit ca un centru important în secolul al XVIII-lea, jucând rolul de capitală a
noului ducat de Lorena. Regele Poloniei, Stanislas, este cel care a intrat în posesia ducatului Lorenei în
1737, transformând orașul în frumosul stil neo-clasic de acum. Principala piață centrală din Nancy îi
poartă încă numele. În afara ariilor industriale și în mod particular în partea de vest și sud a regiunii,
departamentele Meuse și Vosges, Lorena este o regiune rurală, deluroasă și împădurită. Departamentul
Vosges, în mod special, care include și partea apuseană a Munților Vosgi, este puternic împădurit.
Epinal, capitala acestuia, este o mică așezare în valea înaltă a râului Moselle.
Zona este cunoscută pentru soiurile Auxerrois, Müller-Thurgau și Pinot Blanc pentru vinurile
albe, Gamay și Pinot Noir pentru struguri rosii.
Quiche este o tartă sărată, umplută cu carne tocată, brânză sau legume, cu sos pregătit din lapte,
ouă şi smântână şi mirodenii. Se serveşte rece. Cea mai cunoscută este : Quiche Lorraine (regiune din
nord-estul Franţei), care pe lângă binecunoscutul amestec de lapte, ouă şi smântână conţine şuncă sau
costiţă afumată de porc.

Câteva dintre principalele atracții și locuri de văzut în Lorena:

Nancy: Piața Stanislas, una dintre cele mai frumoase din Franța, un sit protejat UNESCO și
două alte piețe similare, din secolul al XVIII-lea. Porte de la Craffe (secolul al XIV-lea) și alte rămășițe
ale orașului medieval;
Nancy - Fântâna lui Neptun din Piaţa Stanislas

Cimitirul american Meuse-Argonne: cel mai mare cimitir militar american din Europa, cu
peste 14.000 de morminte ale soldaților morți în Primul Război Mondial. Localizat în teritoriul
principalelor conflagrații armate din anul 1918;
Verdun: Memorialul de aici este un muzeu dedicat bătăliei care a ținut aproape un an, luând
viața a aproximativ 300.000 de soldați francezi;
Amnéville: Grădină zoologică și parc întins pe 40 de acri, este între primele trei cele mai mari
din Franța în privința speciilor adăpostite aici. Implicat în conservarea speciilor rare;
Malbrouk: chiar la granița cu Germania, acest castel își datorează numele ducelui de
Malborough, care l-a folosit ca reședință în 1705;
Metz: Centrul Pompidou de aici, deschis pe 12 mai 2010 se dorește o extensie pe același
principiu a celui din Paris - un muzeu de artă modernă și contemporană, unul din muzeele majore ale
Europei;
 Catedrala Saint-Etienne din Metz
Neufchef: muzeu al mineritului ce se poate vizita însoțiți de un fost lucrător în subteran;
Petite Rosselle: La mine, Musée Carreau Wendel - deschis în 2006, un muzeu de minerit al
cărbunelui - vizita în „miezul pământului” durează în jur de 2 ore;
Sarrebourg: în partea de est a localității, pe colinele munților Vosgi, există o cale ferată care vă
duce prin pădurea Abreschviller, la bordul unui tren cu o locomotivă pe aburi, pe o distanță de 12
kilometri;
Verkring: Ouvrage du Hackenberg - parte a liniilor defensive Maginot în Primul Război
Mondial;
Munții Vosgi: drumeții, mountain biking, schi în perioada iernii;
Domrémy la Pucelle: locul de naștere al Ioanei d'Arc și bazilica de pelerinaj;
La Bresse-Hohneck: cea mai mare arie de schi din partea de est a Franței - peste 21 kilometri
de pârtii de schi, 21 lifturi de schi - altitudinea este de 900 - 1.350 metri;
Jeanménil: parc de distracții cu tematica vestului sălbatic, în padurile ce acoperă Vosgii.
Puncte de atracție în apropiere
Luxemburg: unul dintre cele mai mici state ale lumii - oraș / capitală istorică, birouri ale
Uniunii Europene;
Trier: vechi oraș german pe Moselle, cu o bazilică romană impresionantă și alte monumente
istorice;
Valea Moselle din Germania: podgorii terasate și sortimente faimoase de vin;