Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Probatiunea Spoiala PDF
Probatiunea Spoiala PDF
ALEXANDRU SPOIALĂ
PROBAŢIUNEA
ŞI REINTEGRAREA SOCIALĂ
A INFRACTORILOR
CHIŞINĂU 2009
2 Alexandru SPOIALĂ
CZU 343.84
S 74
Recenzenţi:
Victor MORARU, doctor în drept, conferenţiar universitar,
prodecan, Facultatea de Drept, USM
Xenofon ULIANOVSCHI, doctor în drept, conferenţiar
universitar, judecător, Curtea de Apel Chişinău
CZU 343.84
S 74
© Alexandru SPOIALĂ
ISBN 978-9975-930-95-6
Probaţiunea şi reintegrarea socială a infractorilor 3
CUPRINS
Introducere.......................................................................4
Bibliografie selectivă....................................................255
4 Alexandru SPOIALĂ
INTRODUCERE
sancţionare.
Trebuie să subliniem că în multe cazuri probaţiunea este
definită ca o metodă sau proces, de exemplu „proces de
supraveghere şi control al delincventului, care poate urma
încarcerarea”11, „metodă prin intermediul căreia pedeapsa este
condiţional suspendată”12 sau „evaluare psihosocială, control
al persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi resocializarea
lor, adaptarea persoanelor liberate din locurile de detenţie, pentru
preîntîmpinarea săvîrşirii de noi infracţiuni”13. În alte definiţii
probaţiunea este tratată ca o stare de fapt: „libertate condiţionată
acordată de către judecător unui infractor selectat atîta timp cît
va întruni anumite condiţii ce ţin de comportament”14. Aceste
definiţii nu reflectă ceva deosebit sau contrar definiţiilor sus-
menţionate, dar redau unele aspecte (mijloace de realizare) şi
unele consecinţe sociale ale realizării instituţiei probaţiunii. Deşi
merită atenţie, credem că studiul noţiunii de probaţiune nu trebuie
centrat pe studierea unor definiţii separate sau unilaterale. De
exemplu, conform unor legislaţii probaţiunea este o sancţiune
ce „implică un an de supraveghere urmate de o perioadă de doi
ani în care dosarul este încă deschis, dar lipseşte
supravegherea”15, deci observăm că procesul de supraveghere,
deşi pare a fi important, nu este o condiţie sine qua non. Pe
lîngă acest fapt, cunoaştem că supravegherea, sub o formă sau
alta, este prezentă şi în timpul executării altor sancţiuni. Din aceste
considerente, nu putem defini probaţiunea centrîndu-ne exclusiv
pe procesul de supraveghere sau alte procese.
Următorul aspect al definirii probaţiunii constă în faptul
dacă instituţia liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen
este sau nu cuprinsă de această noţiune. Menţionăm că în sistemul
anglo-saxon pentru aceste instituţii sînt folosite noţiuni diferite
(„probation” şi „parole”). Dar, pe de altă parte, serviciile de
probaţiune existente în aceste ţări, de altfel ca şi în Republica
12 Alexandru SPOIALĂ
Referinţe bibliografice:
93. Matei Basarab, Drept penal, partea generală, vol. II, ediţia
a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 2001, p.239
94. Probaţiunea în România, Anul 1, nr.1/2002, p.16-17
95. Van Kalmthout, Reintegrarea socială şi supravegherea
infractorilor în opt ţări europene, Craiova, 2004, p. 274
96. Monitorul Oficial al României nr. 423 din 1 septembrie
2000, p.7-12
97. Van Kalmthout, Reintegrarea socială şi supravegherea
infractorilor în opt ţări europene, Craiova, 2004, p. 276
98. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic şi
reglementarea probaţiunii: standarte legislative
universale şi europene, în Manualul consilierului de
reintegrare socială şi supraveghere, editura THEMIS,
2000, p.19
99. Balan Ana, Stănişor Emilian, Mincă Marinela, Penologie,
editura Oscar Print, ediţia a II-a, 2003, p.76
100. Probaţiunea în România, Anul 1, nr.1/2002, p. 33
101. Abraham Pavel, Întroducere în probaţiune, editura
Naţional, Bucureşti, 2001, p. 220
102. Abraham Pavel, Întroducere în probaţiune, editura
Naţional, Bucureşti, 2001, p. 221
103. Ulianovschi Xenofon, Probaţiunea. Alternative la detenţie,
Institutul de Reforme Penale, Chişinău 2004, p. 2
104. Abraham Pavel, Întroducere în probaţiune, Bucureşti
2001, p.83
105. Worrall Anne, Punishment in the Community, Addison
Wesley Limited, New York 1997, p.72
106. http://www.nyc.gov/html
107. Judecător de pace şi judecător al cazurilor penale al
sesiunilor cvadriple, care aveau competenţa de a judeca
cazuri penale minore şi unele cazuri civile (English-Russian
Law Dictionary, Moscow 2000, p. 364).
82 Alexandru SPOIALĂ
respective.
Se conţin, de asemenea, unele prevederi generale ce se
referă la: obligaţia funcţionarilor serviciilor respective de a se
abţine de la utilizarea împuternicirilor în scopuri improprii
pedepselor aplicate; relaţiile acestor servicii cu mijloacele mass-
media; informarea condamnaţilor despre obligaţiile şi drepturile
lor; confidenţialitate; relaţiile personalului serviciilor cu familiile
condamnaţilor.
Astfel, am analizat unele recomandări care contribuie
nemijlocit la reglementarea şi realizarea probaţiunii în calitatea
sa de măsură penală şi în activitatea unor instituţii. Dar pentru a
fi realizată, ea trebuie să fie dispusă de un tribunal independent,
fapt ce necesită ca judecătorii să aibă o atitudine pozitivă faţă
de sancţiunea probaţiunii şi, în general, faţă de măsurile
comunitare. Trebuie să menţionăm că anume acest fapt
constituie un obstacol important în implementarea probaţiunii,
mai ales în ţările unde este susţinută o politică penală dură, de
promovare a sancţiunilor privative de libertate. Acest aspect nu
putea rămîne neobservat, de aceea, pe lîngă Regulile Europene
cu privire la Sancţiunile şi Măsurile Comunitare, a fost adoptată
Recomandarea nr. 17(92) referitor la continuitatea sentinţei (engl.
consistency in sentencing).
Acest act recomandă ca sancţiunile privative de libertate
să fie aplicate în cazuri extreme de sancţionare a persoanei şi
doar atunci cînd aplicarea celorlalte sancţiuni este inadecvată.
Pentru a facilita aplicarea sentinţelor noncustodiale, în general,
şi a probaţiunii, în special, legislatorul naţional trebuie să prevadă
aceste măsuri ca sancţiuni de bază pentru o serie de infracţiuni28.
Adoptînd o abordare inovativă a acestei probleme,
Recomandarea stipulează că măsurile noncustodiale trebuie să
fie înţelese ca pedepse „reale” nu numai de către persoanele ce
le stabilesc (adică magistraţii), dar şi de întreaga societate care,
Probaţiunea şi reintegrarea socială a infractorilor 103
Referinţe bibliografice:
1. De Sousa Santos B., Toward a New Common Sense.
Law, Science and Politics in the Paradigmatic
Tranzition, London, Routledge 1996, p. 114
2. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic şi
reglementarea probaţiunii: standarde universale şi
europene în Manualul consilierului de reintegrare
socială şi supraveghere, Bucureşti, editura THEMIS,
2000, p.31
3. Кудрявцев В.Н., Российское уголовное
право.Общая часть, Москва, 1997, с.360
4. Balahur Doina, Fundamente socio-juridice ale
probaţiunii, Iaşi, Editura Bet, 2001, p.52
5. Klaus Jon F., Handbook on Probation Services, Rome-
London, UNICRI 1998, p.10
6. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic şi
reglementarea probaţiunii: standarde universale şi
europene în Manualul consilierului de reintegrare
socială şi supraveghere,Bucureşti, editura THEMIS,
2000, p.40
7. se are în vedere încetarea procesului la faza începerii
acestuia sau la faza urmăririi penale şi nu se are în vedere
recunoaşterea persoanei ca nevinovată, declarare ce ţine
de competenţa exclusivă a unei instanţe independente de
judecată
8. Balahur Doina, Pluralismul socio-juridic şi
reglementarea probaţiunii: standarde universale şi
europene în Manualul consilierului de reintegrare
socială şi supraveghere,Bucureşti, editura THEMIS,
2000, p.40
9. Balahur Doina, Fundamente socio-juridice ale
probaţiunii, Iaşi, Editura Bet, 2001, p.57
Probaţiunea şi reintegrarea socială a infractorilor 175
10. www.un.org/recs/45/110
11. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures în Renaud Villé,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.144
12. ht tp://www.cep/probat io n.org/
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.htm
13. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures în Renaud Villé,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.144
14. http://www.unicri.it/probation.htm
15. http://www.cep-probation.org/reports.html
16. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures în Renaud Villé,
Ugljesa Zvekic, Jon F. Klaus, Promoting Probation
Internationally, UNICRI, Rome, 1997, p.146
17. Jon F. Klaus, Handbook on Probation Services, Rome-
London, 1998, p.102
18. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrech: C.E.P.,
2000, p.41
19. Graham W. Giles, Administrarea justiţiei în comunitate.
Standarte şi reglementări internaţionale, Editura
„Expert”, Bucureşti, 2001, p.43
20. ht tp://www.cep-probation.org/
implementation_of_European_rules_on_community_sanctions_and_measures.html
21. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European Perspective, Ultrech: C.E.P.,
2000, p.41
22. Rau Wolfgang, European standarts in the area of
community sanctions and measures în Renaud Villé,
176 Alexandru SPOIALĂ
p.285
58. Torres Sam, A Continuum of Sanctions for Substance-
Abusing Offenders // Federal Probation nr. 62 (2),
1998, pp. 36-38
59. Nicolae-Anghel Nicolae, Dreptul executării
sancţiunilor penale, Bucureşti, 2002,, p.437
60. Paşca Viorel, Măsurile de siguranţă. Sancţiuni penale,
Bucureşti, 1998, p. 151
61. Chavaria F.R., Successful treatment in a criminal
justice settings: A case study // Federal Probation nr.
56(1), 1992, pp. 48-52
62. http:www.uscourts.gov/misc/2003-substance.PDF
63. Vito Gennaro F., Tewksburry Richard A., The Impact
of Treatment: The Jefferson County (Kentuky) Drug
Court Program // Federal Probation, nr. 62 (2), 1998,
p. 50
64. Sima Constantin, Măsurile de siguranţă în dreptul penal
contemporan, editura ALL Beck, Bucureşti, 1999, p.128
65. Международные акты о правах человека.
Сборник документов. 2-е издание, Москва, 2002,
с. 502
66. Sima Constantin, Măsurile de siguranţă în dreptul penal
contemporan, editura ALL Beck, Bucureşti, 1999, p.126
67. van Kalmthout A. & Derks J., Probation and Probation
Services: A European perspective, Ultrech: CEP, 2000,
p. 61
68. http://www.appa-net.us/probation_board.html
69. Dongoroz V., Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 305, citat
de Sima Constantin, Măsurile de siguranţă în dreptul
penal contemporan, editura ALL Beck, Bucureşti, 1999,
p.12
70. www.taylorcountytexas.org/CCL2prob.html
180 Alexandru SPOIALĂ
71. http://www.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
72. Broadbent A., Poor clients: what can I do? // Probation
Journal, Vol.36, 1989, p.152
73. Morar Ioana-Cristina, Suspendarea condiţionată a
executării pedepsei. Şansă sau capcană,
Bucureşti,2002, p.68
74. http://www.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
75. http://caselaw.lp.com/casecode/uscodes18/parts/ii/
chapter/227/subchapters/B_probation/sections/
section_3563.html
76. htt p://www.moga.mo.gov/st atutes/c500-599/
5990000021.HTM
77. Gafney Robert J., Iarya Vincent J., Probation and
Parole: A Handbook For Crime Victims, Kentucky,
1995, p.22
78. Raynor Peter, Community penalties: probation,
punishment and „what works” in The Oxford
Handbook of Criminology, third edition, Oxford
University Press, Oxford, 2002, p. 1171
79. ht t p :/ / www. usdoj. gov/ cr iminal/ cybercr ime/
usamarch2001_7.htm
80. Stacey Arthur, The Norplant Prescription: Birth
Control, Woman Control or Crime Control? // UCLA
Law Review, vol. 40, 1992, p.43
81. § 87 Capitolul 276 al Legilor Generale al statului
Massachusets (SUA), accesibil la http://www. youth
advocacy project.org
82. http://www.youthadvocacyproject.org/lawyers/
Law%20of%20Probation.doc
83. Medjaoui K., L’injonction pénale et la médiation
pénale, tableau comparatif critique // Revue de science
criminelle et de droit pénale comparé, nr. 4, 1996, p.
Probaţiunea şi reintegrarea socială a infractorilor 181
823
84. Décision nr. 95-360 DC // Journal officiel de la
République Française, 7 février, 1995, p. 2097
85. Pradel Jean, D’une loi avortée ŕ un projet nouveau
sur l’injonction pénale // Recueil Dalloz Sirey, nr. 23,
1995, p. 172
86. Европейский Суд по правам человека. Избранные
решения. Том 1, Москва, 2000, с. 311
87. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea generală, Chişinău, 2002, p. 254
88. http://www.doc.missouri.gov/pdf/white%20book.pdf
89. http://www.state.akus/local/sentencing/magistrate.html
90. Ulianovschi Xenofon, Probaţiunea. Alternative la
detenţie, Institutul de Reforme Penale, Chişinău, 2004,
p.26
91. Кудрявцев В. Н., Российское уголовное право.
Общая часть, Москва, 1997, р. 331
92. Ulianovschi Xenofon, Probaţiunea. Alternative la
detenţie, Institutul de Reforme Penale, Chişinău, 2004,
pp.26-30
93. Macari Ivan, Dreptul penal al Republicii
Moldova.Partea generală,Chişinău, 2002, p. 251
94. Edmond Nöel Martine, La mise ŕ l’épreuve des
deliquantes et les principes traditionels du droit penal
// Révue de science criminelle et de droit penal comparé,
nr. 2 din 1961, p. 242
95. Daneş Ş., Papadopol V., Individualizarea juridică a
pedepselor, Bucureşti, ediţia a II-a, p. 297
96. Головко Л.В., Альтернативы уголовному
преследованию в современном праве, Санкт-
Петербург, 2002, p.52
97. Кудрявцев В.Н., Российское уголовное право.
182 Alexandru SPOIALĂ
infractorilor”3.
Astfel, la nivelul Naţiunilor Unite a fost realizat un sondaj
sociologic cu privire la preferinţele persoanelor asupra
pedepselor penale4. Analizînd datele studiului efectuat putem
concluziona că atitudinea comunităţii faţă de sancţiunile
comunitare este în funcţie de nivelul socio-economic de
dezvoltare şi anume, în ţările dezvoltate, cetăţenii acceptă mai
mult pedeapsa de probaţiune decît cetăţenii ţărilor în tranziţie
sau în curs de dezvoltare.
Totodată menţionăm că Finlanda este singura ţară, dintre
cele dezvoltate, care raportează o creştere a tendinţei negative
în atitudinea generală faţă de infractori. În Irlanda, potrivit unui
studiu general, mai mult de o treime din public este la curent cu
activitatea serviciilor de probaţiune şi aproape două treimi
consideră rezultatele acestor servicii drept bune. Italia raportează
o creştere a interesului societăţii faţă de activitatea de probaţiune.
În final, în Olanda studiile arătau că sancţiunile alternative
primesc, în general, un suport din partea populaţiei; oricum,
opinia generală susţine ideea că infracţiunile nu sînt suficient de
puternic, din punct de vedere fizic sau psihic, pedepsite5.
În acelaşi context vom releva şi situaţia din Republica
Moldova, adică vom elucida faptul dacă cetăţenii acestei ţări
pot şi doresc să participe la reintegrarea socială a persoanelor
supuse probaţiunii. În acest sens a fost întreprins un studiu prin
metoda sondajului sociologic. În primul rînd, menţionăm că
populaţia nu este familiarizată cu noţiunea de probaţiune şi
implicările acesteia şi priveşte sceptic asemenea instituţie.
Investigaţia respectivă a avut la bază aplicarea unui chestionar
pe un eşantion de 100 de subiecţi din municipiul Chişinău. Astfel,
circa 85% din subiecţii chestionaţi au confirmat disponibilitatea
de a ajuta un fost infractor la reintegrarea acestuia în societate.
Totodată, majoritatea absolută dintre cei disponibili consideră
190 Alexandru SPOIALĂ
putea servi drept temei pentru iniţierea procesului penal sau, după
caz, revocarea sancţiunii de probaţiune şi stabilirea unei pedepse
privative de libertate, ceea ce va condiţiona nedorinţa participării
persoanelor la sondaj şi/sau acordarea unor informaţii denaturate
(care nu corespund realităţii) din partea subiecţilor menţionaţi.
În această ordine de idei menţionăm că unii cercetători99,
realizînd asemenea studiu, nu au înştiinţat oficiile de probaţiune
despre persoanele supuse probaţiunii selectate. În cadrul
cercetării realizate, persoanele nu au fost niciodată intervievate
în oficiile de probaţiune, toate acestea au fost întreprinse pentru
ca cercetătorii ce realizau sondajul să nu fie priviţi de către
intervievaţi drept ofiţeri de probaţiune sau o subdiviziune a lor.
Aceasta a fost o încercare, după părerea noastră reuşită, de a
asigura anonimitatea şi de a cointeresa persoanele să fie sincere
în timpul intervievării.
Trebuie să menţionăm că nu toate persoanele vor dori să
participe la acest sondaj, vor fi multiple cazuri cînd persoanele,
participînd la primul sondaj, vor refuza să participe la
intervievarea ulterioară sau nu vor putea fi contactate pentru a fi
intervievate a doua oară. În asemenea cazuri pot fi întreprinse
următoarele acţiuni: 1) colectarea datelor din documentele
oficiale (însă va fi imposibilă colectarea tuturor datelor necesare);
2) excluderea persoanelor respective din masivul intervievat.
Bineînţeles, persoanele care au refuzat să participe şi cele care
nu au putut fi contactate posedă unele trăsături diferite de cele
ale persoanelor participante: a) persoanele care refuză să
conlucreze sînt caracterizate, deseori, ca avînd atitudine asocială
sau antisocială faţă de valorile comunităţii; b) faptul că n-au
putut fi contactate unele persoane ne poate mărturisi despre
absenţa unui domiciliu permanent, ceea ce constituie o cauză
primordială în săvîrşirea infracţiunilor.
Unii cercetătorii ştiinţifici care au realizat un studiu al
244 Alexandru SPOIALĂ
Referinţe bibliografice:
1. Tănase Iuliana, Rolul factorilor de control social în
integrarea postpenală a infractorilor, în Brezeanu Ortansa
(coordonator), Integrarea socială postpenală a infractorilor
între realitate şi perspectivă, Bucureşti, 1999, p.11
2. Garner Bryan A.(ed), A Handbook of Basic Law Terms,
Minnesota, 2001, p.184
3. Zvekic Ugljesa, International trends in non-custodial
sanctions in Promoting Probation Internationally,
UNICRI, Rome-London, 1997, p. 25
4. Ibidem, p. 25-27
5. Van Kalmthout, Reintegrarea socială şi supravegherea
infractorilor în opt ţări europene, Craiova, 2004, p.28
6. Hough M., Roberts J., Sentencing trends in Britain.
Public knowledge and public opinion // Punishment &
Society vol. 1 (1), 1999, p.12
7. Ashworth A., Hough M., Sentencing and the climate
of opinion // Criminal Law Review, vol. 11, 1996, p.79
8. Henham R., Anglo-American approaches to
cumulative sentencing and the implication for UK
sentencing policy // The Howard Journal of Criminal
Justice, vol. 36, 1997, p.264
9. Hough M., Roberts J., Sentencing trends in Britain.
Public knowledge and public opinion // Punishment &
Society vol. 1 (1), 1999, p.12
10. Nelken D., Community involvement in crime control
// Current Legal Problems, vol. 38, 1985, p. 242
11. Dean-Myrda M.C., Cullen F.T., The panacea
pendulum: an account of community as a respons to
crime in Petersilia J. (ed), Community corrections,
Oxford University Press, 1998, p. 4
12. www.homeoffice.gov.uk/punishment.htm
Probaţiunea şi reintegrarea socială a infractorilor 247
Bibliografie selectivă
1. Monografii, manuale, cursuri, tratate
Alexandru SPOIALĂ