Sunteți pe pagina 1din 15

REFERAT

Imprimarea 3D
CUPRINS

1. Despre imprimarea 3D 2
2.Principiu de funcţionare 4
3.Domenii de utilizare 6
4.Avantaje 11
5. Principalul dezavantaj..........................................................................................13
BIBLIOGRAFIE 14

1
1. Despre imprimarea 3D

Img. 1. Imprimanta 3D Rubofun

Imprimarea 3D este un proces de formare a unui obiect solid tridimensional de orice


formă, realizat printr-un proces aditiv, în cazul în care straturi succesive de material
sunt stabilite în diferite forme. Imprimarea 3D este, de asemenea, distinctă de
tehnicile de prelucrare tradiționale, care se bazează în principal pe eliminarea
materialelor prin metode cum ar fi tăiere sau de foraj (procesele substractive).
Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip.
În consecință prototipul poate fi testat și remodelat rapid. Constructorii de bolide de
Formula 1 pot obține cu ajutorul aparatelor de imprimare componente cu forme
extrem de complexe. Producția acestor piese prin metode clasice durează câteva
săptămâni, însă folosirea acestor noi tehnologii de imprimare reduce acest interval de
timp la 48 de ore. Astfel, timpul câștigat oferă posibilitatea testării mai multor
variante ale componentelor cu scopul dezvoltării cât mai rapide a soluției necesare.
O imprimantă 3D este un tip limitat de robot industrial, care este capabil să efectueze
acest proces sub control computerizat. [1]

2
Există mai multe tehnologii de imprimare 3D:

 imprimare prin extrudare(FDM)

 imprimare cu pulbere(SLS)

 steriolitografie(SLA)
Cea mai comună metoda este FDM, care s-a impus ca rezultat al costurilor mici al
imprimantelor/consumabilelor. Aceasta metodă utilizează ca materie primă
filamentul de PLA/ABS.

Printarea 3D, sau „additive manufacturing” (în traducere aproximativă „prelucrarea


cumulativă”), așa cum i se spune în limbaj de specialitate, este pe cale să preschimbe
fiecare aspect al existențelor noastre. Este părerea lui Hod Lipson, profesor asociat la
Universitatea Cornell, din Ithaca, New York și pionier în robotică evoluționistă și în
inteligență artificială.

Mașinăriile de azi pot „printa” obiecte tridimensionale din aproape orice material –
de la nailon până la sticlă și de la ciocolată până la titan – totul după cele mai
complexe rigori geometrice. Acest lucru nu transformă doar ingineria, ci și domenii
neașteptate precum educația, arheologia, biologia și chiar industria alimentară.

Printr-o simplă căutare pe Internet, putem descoperi deja mii de obiecte gata să fie
printate la cerere, de la aparate auditive personalizate și până la replici cu aspect
autentic ale anticelor tăblițe cuneiforme. Iar cel mai important, în curând, oricine va
fi capabil să creeze produse complexe rapid și ieftin, ceea ce va democratiza inovația
și va stimula creativitatea umană.

Următorul nivel al acestei aventuri, pe care abia începem să o experimentăm, este


controlul asupra compoziției materiei „printate” – mergând dincolo de modelarea
geometrică, până la modelarea structurii interne a materialelor – cu o fidelitate fără
precedent, prevede Lipson. [3]
Limitele tradiționale impuse de fabricarea convențională, în cadrul căreia fiecare
componentă este creată dintr-un singur material, vor fi depășite în sensul că ne vom
putea implica, cu o precizie la scară micrometrică, în microstructurile materialelor.
Acest lucru va însemna să facem materiale în interiorul materialelor, să combinăm
multiple materiale în tipare complexe. Putem deja printa amestecat materiale dure și

3
fragile în tipare care creează comportamente structurale noi și bizare, asemenea
materialelor care se extind lateral atunci când sunt întinse longitudinal.
Toată această flexibilitate nu înseamnă altceva, concret, decât că oricine va putea să
își „printeze”, spre exemplu, o rachetă de tenis personalizată, care să compenseze cu
iscusință slăbiciunile unice ale unui anume individ, sau un disc intervertebral
înlocuitor, pentru un implant, potrivit perfect unei anumite coloane vertebrale.
Al treilea și cel din urmă episod al acestei aventuri, din care nu vedem, momentan,
decât primele semne, este controlul asupra „comportamentului”, potrivit profesorului
Lipson. Aici, vom merge dincolo de a influența forma și compoziția materiei. Vom
putea, de la acest punct, să programăm materialele să funcționeze în moduri arbitrare
– să simtă și să reacțoneze, să calculeze și să se manifeste – avansând de la
funcționalitatea mecanică a unui obiect la controlarea felului în care acesta
procesează informația și energia.
Atunci când această zi va veni, vom putea „printa”, teoretic, orice – de la un telefon
mobil și până la un robot care va ieși din imprimantă pe picioarele proprii, având
bateriile incluse. Dar nici robotul și nici telefonul nu vor arăta ca cele de astăzi,
pentru că nu vor mai fi limitate de constrângerile impuse de fabricarea convențională.
Abilitatea de a construi sisteme de acest fel va crea o nouă paradigmă inginerească,
una nu prea diferită de biologie. Lipson crede că, dacă oamenii s-au disociat de
strămoșii lor prin crearea de unelte, atunci fabricarea cumulativă reprezintă unealta
supremă, una care va transforma cultura umană în feluri greu de anticipat.
Imprimarea 3D este un proces folosit de câteva decenii în industrie, unde mai poartă
numele de "prototipare rapidă". Această tehnologie a apărut în anii '80, fiind folosită
iniţial de companiile cu bugete masive, precum cele din industria aerospaţială, sau de
echipele de Formula 1.
Acestea funcţionează într-un mod similar imprimantelor obişnuite, folosind în loc de
cerneală diferite materiale (de la plastic la argint sau chiar la titaniu) pe care le
«imprimă» în straturi succesive, construind astfel un obiect. Imprimarea 3D este
procesul prin care se pot realiza obiecte solide tridimensionale dintr-un model digital.

4
Imprimarea se realizeaza prin aplicarea unor straturi succesive de material, stabilite
in diferite forme. Acest mod de imprimare este diferit de tehnicile traditionale, care
se bazeaza in mare parte pe indepartarea materialului, cum ar fi taierea sau gaurirea
cu ajutorul robotilor industriali. [2]
O imprimanta 3D realizeaza procesul de imprimare folosind o tehnologie digitala.
Deoarece au inceput a se vinde foarte bine, pretul acestor imprimante a scazut
substantial, desi este o tehnologie noua. Imprimantele 3D sunt folosite in special in
design-ul industrial, arhitectura, inginerie, constructii, automobile, tehnici dentare
sau in educatie.
Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip.
Astfel, acesta poate fi testat şi remodelat rapid, fiind redus considerabil timpul
necesar pentru a trece de la etapa de prototip la cea de produs finit.
Spre exemplu, constructorii de maşini de Formula 1 puteau crea cu ajutorul
aparatelor de prototipare rapidă componente cu forme extrem de precise precum
spoilerele. Producţia acestor piese complexe prin metode clasice putea dura câteva
săptămâni, însă folosirea imprimantelor 3D reducea această perioadă la doar 48 de
ore. Astfel, timpul câştigat permitea producătorilor să testeze mai multe variante ale
componentelor şi să ajungă la versiunea finală mult mai repede.
O imprimantă 3D este un dispozitiv ce realizează obiecte fizice folosind ca şi intrări
fişiere electronice create cu ajutorul pachetelor software de grafică tridimensională –
3D. Imprimanta depune pe o suprafaţă de lucru straturi succesive de pulbere. Fiecare
strat are o grosime de 0,1 mm. Un cap de imprimantă pulverizează după fiecare
depunere, un jet fin de adeziv, jet de adeziv ce solidifică punctual pulberea astfel
încât să fie respectat conturul tridimensional al obiectului. După fiecare ciclu de
depunere a pulberii şi pulverizare de adeziv, suprafaţa de lucru este coborâtă cu 0,1
mm – corespunzător grosimii stratului de pulbere ce urmează a fi depus. Odată cu
adezivul pot fi pulverizate şi culori (în sistemul CYM) astfel încât obiectele realizate
să fie colorate. [4]

5
2. Principiu de funcţionare

Img. 2. Principiu de funcţionare

Imprimantele 3D utilizează fişiere produse cu ajutorul unor pachete software de


grafică 3D sau CAD. Obiectele conţinute în aceste fişiere sunt discretizate (feliate) în
suprafeţe bidimensionale, suprafeţe care atunci când sunt suprapuse, formează
obiectul iniţial. Fiecare suprafaţă corespunde unei depuneri de pulbere de 0,1 mm.
Interfaţa imprimantelor 3D permite importarea şi prelucrarea diferitelor formate de
fişiere. Software-ul permite rotirea, scalarea şi poziţionarea obiectelor 3D pe
suprafaţa de lucru. Producerea unui obiect presupune în general următorii paşi:

1. obiectul 3D este importat şi “aşezat” pe suprafaţa de lucru cu ajutorul softwareului


imprimantei;
2. imprimanta depune un strat iniţial de pulbere – strat support;
3. imprimanta 3D începe să depună succesiv straturi de pulbere peste care este
pulverizat adeziv conform suprafeţei bidimensionale procesate;
6
4. după fiecare pulverizare se aşteaptă solidificarea adezivului;
5. după terminarea modelului 3D, pulberea în exces este aspirată cu ajutorul unui
dispozitiv special pentru a fi refolosită;
6. modelul 3D rezultat este suflat cu aer comprimat într-o incintă specială pentru a
îndepărta toate urmele de pulbere;
7. funcţie de destinaţia obiectului final, acesta poate fi impregant cu diverse substanţe
astfel încât să aibă durabilitatea cerută. Utilizarea unor răşini epoxidice, face posibil
ca, obiectele produse cu ajutorul unei imprimante 3D sa poata fi folosite şi în viaţa
reală. [5]

3. Domenii de utilizare

Demonstrat de arma funcţională imprimată 3D, potenţialul noii tehnologii de


imprimare începe să fie exploatat în domenii diverse, precum medicina, construcţiile
sau industria alimentară. Plăci de surf, maşini sau prăjituri sunt doar câteva din
obiectele care demonstrează surprinzătoarea utilitate a imprimării 3D. Câteva
exemple din domenii în care tehnologia de printare 3D își găsește aplicabilitate sunt:
Inginerie

Img. 3.1. Imprimarea 3D utilizată în inginerie

7
 Printare 3D de piese, subansamble și organe de mașini în cadrul universităților
cu profil tehnic: inginerie, inginerie mecanică, mecatronică, aviație, sisteme
tehnologice.
 Obținerea de modele 3D pentru asamblarea și utilizarea ulterioară.
 Ideală pentru aplicații industriale.
Medicină

Img. 3.2. Imprimarea 3D utilizată în medicină

 Printarea 3D a organelor umane sau animale în forma lor reală sau în secțiune
în cadrul universităților de medicină, biologie, bioinginerie, cabinete
medicale. Părţi ale corpului uman. Deşi nu pot fi realizate organe în
întregime, cercetătorii fac demersuri în acest sens. Organovo, un start-up
specializat în imprimarea de material biologic, a făcut primul pas prin
imprimarea unui ţesut al ficatului perfect funcţional. De asemenea, cercetători
de la Universitatea Cornell au creat o ureche umană ce poate fi folosită pe
viitor pentru un implant.
 Proteze pentru oameni şi animale. Proteze faciale, osoase sau de înlocuire a
membrelor sunt din ce în ce mai utilizate, nu doar pentru oameni, ci şi pentru
animale.
 Schelete şi replici ale cadavrelor. Pentru a proteja scheletele dinozaurilor şi
pentru a facilita cercetarea lor, replici ale acestora au fost create de oamenii de
ştiinţă de la Universitatea Drexel din Philadelphia. În Belgia, mumiei
Faraonului Tutankamon ia fost creată o replică în mărime naturală cu ajutorul
aceleiaşi tehnologii.

8
Arhitectură

Img. 3.3. Imprimarea 3D utilizată în arhitectură


 Transformarea proiectelor din CAD în modele 3D fizice în cadrul facultăților
de arhitectură, birourilor de arhitectură, pentru producătorii de machete
arhitecturale, design interior, constructori.
 Locuinţe. Universitatea din California de Sud, în colaborare cu NASA,
lucrează la dezvoltarea unor structuri imprimate 3D, cu scopul utilizării lor ca
locuinţe pentru popularea Lunii, dar cercetarea include şi case printate pentru
locuirea terestră.
Maşini şi aeronave.

Img. 3.4. Maşina electrică Urbee


 Mulţi fabricanţi de maşini şi motociclete utilizează deja tehnologia pentru a
realiza piese necesare construcţiei maşinilor. Printre realizările în acest
domeniu se remarcă maşina electrică Urbee şi vehiculul aerian fără pilot
realizat de Universitatea din Southampton, ambele funcţionale şi create în
întregime prin imprimare 3D.

9
Design

Img. 3.5. Imprimarea 3D utilizată în design

 Modelare 3D în cadrul facultăților de design industrial, arte decorative și


design. Prestatorii de servicii în design architectural pot beneficia avantajele
oferite de machetele printate 3D.
Modelism
 Printarea 3D de machete RC din cadrul cluburilor de modelism sau pentru
atelierele personale.
 Industria filmului și animației.
Industrie alimentara

Img. 3.6. Imprimarea 3D utilizată în industria alimentară

 Scoici, prăjituri şi gelatină cu gust de banană- acestea sunt alimentele pe care


cercetătorii au reuşit să le imprime 3D. Cercetări susţinute de NASA se fac şi
pentru imprimarea altor tipuri de mâncare, de la carne până la alimente de tip
fast-food. [6]

10
Avantajele utilizarii imprimantelor 3D

Procesul de imprimare 3D nu necesită matrițe din cauza metodei de fabricație în care


materialul este adăugat în straturi succesive. Tipărirea 3D are câteva avantaje majore
față de metodele tradiționale de fabricație:
 Reducerea timpului de realizare: Din cauza complexității lor, matrițele
moderne necesită uneori câteva săptămâni pentru a fi realizate. Obiectele
realizate prin tiparire 3D nu numai că nu necesită matrițe, dar pentru că și cele
mai complexe modele pot fi tipărite 3D într-o singură bucată, nu este necesar
niciun procedeu de asamblare a produsului, odată ce materialul de sprijin a fost
eliminat.
 Cost: Matrițele sunt foarte costisitoare, chiar dacă nu sunt de dimensiuni mari,
ele vă pot costa de la câteva sute la câteva mii de euro. Dacă sunteți în curs de
a dezvolta un nou produs, probabil că veți avea nevoie de mai mult de un
singur tip de model de testat înainte de fabricație, ceea ce înseamnă o matriță
nouă de fiecare dată.
 Complexitatea formelor: Atunci când un produs este modelat, matrița trebuie
să fie în măsură a fi eliminată după ce a fost utilizată. Acest lucru limitează
complexitatea designului. În imprimarea 3D, complexitatea este aproape
nelimitată, ceea ce înseamnă că "formele imposibile" sau mecanisme
funcționale pot fi imprimate într-o singură mișcare.
 Asamblarea: Deoarece nu este necesar nici un alt procedeu de fabricare, nu nu
sunt necesare rosturi sau suprafețe de îmbinare și nici stabilirea unui process
tehnologic ulterior printării. Ce înseamnă acest lucru pentru producția de
masă? Tipărirea 3D nu este un substitut pentru metodele actuale de producție
de masă (încă). După ce prototipul a fost creat, producția devine mult mai
ieftină și mai rapidă prin metode tradiționale. Tipărirea 3D face însă ca
procesul de proiectare a produselor să fie mult mai rapid și cu rezultate mai
bune, datorită termenelor de livrare și costurilor reduse în producerea de
prototipuri. Tipărirea 3D deschide cu toate acestea, piața produselor low

11
volum. Designerii pot lansa produsele pe piață de două ori mai repede decât
prin metodele trdiționale de concepere și testare.
 Rapiditate: Pentru că acest procedeu nu implică nici un tip de matriță, durata
de fabricație consta în timpul necesar tipăririi 3D a produsului. Astfel, un
obiect de mici dimensiuni poate fi realizat și livrat în doar câteva ore. Dacă
obiectul dorit are o structură complexă, prin tehnologiile tradiționale, doar
realizarea matriței ar dura săptămâni, iar dacă procesul necesită și asamblare,
timpul și costurile de producție cresc pe masură.
 Cost raportat doar la volum: Una dintre calitățile cele mai incitante ale
printării 3D este faptul că la baza calculării costul de fabricație stă exclusiv pe
volumul de material utilizat. Deoarece tehnologia de printare 3D constă în
“construirea” obiectului sau mecanismului gata asamblat, prin depunere
succesivă de straturi de material, complexitatea lucrării nu contează, nefiind
necesare alte manopere și procedee adiacente. Cheltuielile de producție vor fi
raportate astfel doar la dimensiunea obiectului, indiferent de complexitatea
acestuia.
 Realizarea de forme imposibile pentru tehnologia tradițională: Tipărirea 3D are
incredibila capacitate de a realiza mecanisme perfect funcționale, dintr-o
singură operațiune, fără alte procedee de asamblare și post producție.
Mecanisme cum ar fi rulmenți cu bile, lanțuri, chiar și cutii de viteze întregi
pot fi imprimate într-o singură mișcare. Explicația constă în metoda strat-cu-
strat de fabricație utilizată de imprimantele 3D. Modelul CAD al
mecanismului este imprimat pe aparat. În cazul în care modelul presupune
goluri de aer între diferitele părți componente sau între părți în mișcare, este
tipărit un material de suport. Odată ce modelul este finalizat, materialul ce a
umplut golurile de aer precum și materialul de suport al piesei, sunt pur și
simplu eliminate sau dizolvate, lăsând un mecanism de lucru perfect. Dacă ar
fi să folosiți procedeele tradiționale, ar trebui realizate matrițe multiple, urmate
de procese de muncă intensivă de asamblare, care costă timp și bani. În

12
tehnologia aditivă prin care se execută printarea 3D, complexitatea nu implică
deloc costuri suplimentare.
 Înaltă acuratețe: Imprimanta 3D pe care o punem la dispoziția dumneavoastră,
prin construcția ei compactă și robustă, precum și datorită compoziției
materilalului utilizat, oferă obiectului o rigiditate mecanică excelentă, iar
extrudorul ultra-compact asigură aplicarea precisă și uniformă a materialului
cu o acuratețe de 0,2 mm. [7]

Principalul dezavantaj al utilizarii imprimantelor 3D

Era doar o chestiune de timp pana cand sa se descopere argumente pentru care si
imprimantele 3D au un impact negativ asupra organismului.
Un nou studiu a relevat faptul ca pasiunea pentru imprimante 3D, in timp, il poate
costa viata pe un utilizator. Practic, cu cat petreceti mai mult timp in preajma unei
imprante 3D, cu atat riscati mai tare sa intrati in contact cu nano particule toxice,
dupa descoperirile Institutului de Tehnologie din Illinois.
Este adevarat ca eficienta lor este afectata negativ de temperaturi de lucru ridicate,
tipuri de filament sau niveluri efective de toxicitate. Din pacate, concluzia testului a
fost ca toate sunt periculoase.
Gravitatea studiului a venit in momentul in care s-a descoperit ca pana si cele mai
mici rate de emisii sunt daunatoare pentru organism. Daca va incanta sa asociati niste
cifre acestor perfomante macabre, 20 de miliarde de particule pe minut sunt emise in
atmosfera de dispozitivul cu cele mai mici emisii masurate.
Mult mai ingrijorator este calculul de la polul opus al spectrului, de zece ori mai
periculoase sunt particulele emise de imprimantele 3D mai putin performante. [8]

13
BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org
2. http://stiintasitehnica.com
3. http://atelier13.ro
4. http://www.printing3d.ro
5. http://www.go4it.ro
6. http://helpline.sigur.info
7. http://www.descopera.ro
8. http://www.adibarbu.ro

14