Imprimarea 3D reprezinta o tehnologie nu atat de noua pe cat s-ar crede, insa care, in ultimul

deceniu, a devenit din ce in ce mai accesibila maselor permitand, incurajand si, mai mult decat atat,
stimuland inovatia si cresterea eficientei in numeroase domenii prin libertatea de proiectare fara
precedent, lipsa necesitatii uneltelor, timp si costuri scazute.

Pentru putea avea o viziune de ansamblu asupra modului in care a aparut si s-a dezvoltat
imprimarea 3D trecand ulterior de la stadiul de tehnologie la fenomen cu implicatii nu numai
industriale, ci si in randul hobbistilor, este necesara intoarcerea in timp, in anii ’80, Cele mai vechi
tehnologii de imprimare 3D au devenit prima data vizibile la sfarsitul anilor ’90, moment in care au
fost numite tehnologii de prototipare rapida (RP).

1980 – Prima cerere de brevet pentru prototipare rapida depusa de dr. Kodama, in Japonia
Caietul complet de sarcini al brevetului de inventie al dr. Kodama
nu a fost depus ulterior, termenul limita fiind de 1 an, ceea ce a
amanat pana aproape de anii ’90 rezultate vizibile ale tehnologiei
de prototipare rapida (denumire data de procesele inițial concepute
ca o metoda rapida si totodata rentabila pentru crearea de
prototipuri utilizate pentru dezvoltarea de produse in cadrul
industriei).

1983 – Charles Hull inventeaza primul sau aparat de stereolitografie

In acelasi an, odata cu prima sa masinarie, a infiintat si 3D Systems
Corporation – una dintre cele mai mari organizații care operează în
sectorul de imprimare 3D si astăzi. Tehnologia SLA avea sa
lucreze in baza unui proiector cu laser combinat cu o rasina
fotosensibila (lichid cu vascozitate si culoare asemanatoare cu cea
a mierii), proces din ce in ce mai raspandit astazi: obiectele sunt
construite intr-o cuva plina cu rasina – un laser sau alte surse de
iluminat asemanatoare cu un proiector solidifica fiecare strat de
rasina pana cand obiectul este finalizat, procedeu denumit
fotopolimerizare.

Desi imperfecta la acea vreme, masinaria lui Hull a dovedit ca

piese complexe, puteau fi fabricate peste noapte. Astazi, astfel de
imprimante sunt capabile sa realizeze obiecte cu precizie ridicata.

1986 – Charles Hull obtine brevetul pentru aparatele de stereolitografie (SLA)

 Primul sistem de prototipare rapida comercial apartinand 3D
Systems, a fost introdus în 1987 sub denumirea de SlA-1 si, in
urma unei testari riguroase, a fost vandut incepand cu 1988.

1989 – Carl Deckard obtine brevetul pentru procesul RP de sintetizare cu laser selectiva
(SLS)

SLS reprezenta un nou proces de manufactura aditiva prin

sinterizarea strat cu strat de pulberi de non-metalice (materialele
plastice, ceramică, sticlă etc. ) cu ajutorul unui fascicul laser, fara a
le topi complet, ci contopindu-le la nivel macromolecular.

Nu dupa mult timp de la obtinerea brevetului, SLS a fost autorizat

pentru DTM Inc., si mai tarziu a fost achizitionat de cei de la 3D
Systems pentru ca astazi sa fie folosit pe scara larga pentru
productie industriala.

1989 a fost de asemenea anul in care Scott Crump, co-fondator al

STRATASYS Inc a depus cererea pentru a obtine un brevet pentru
un alt tip de tehnologie de printare 3D, modelare prin extrudare
termoplastica (FDM).

1992 – Brevetul pentru FDM pentru STRATASYS

Obtinandu-si brevetul pentru modelare prin extrudare
termoplastica, Stratasys a adus imprimantele 3D in casele
oamenilor de rand datorita simplitatii procesului: Un material
plastic precum PLA sau ABS era introdus într-un extruder / cap de
printare fierbinte care topea plasticul, transformându-l într-un
lichid lipicios si vascos. Imprimanta prelua apoi instrucțiunile de
pe computer prin intermediul unui fisier codat și depunea plasticul
topit, strat cu strat, până ce intregul obiect capata forma.

Alaturi de tehnologiile de imprimare 3D deja aparute, in aceasta

perioada au mai existat, de asemenea, in curs de executare si altele
precum “Balistic Particle Manufacturing” patentat de Michael
Feygin, “Solid Ground Curing” patentat de Itzchack Pomerantz si
“3 Dimensional Printing” patentat de Emanuel Sachs.

Inceputul anilor ‘90 a cunoscut un numar tot mai mare de companii

concurente pe piata tehnologiilor de prototipare, dar numai trei
dintre acestea au ramas pana in prezent: 3D Systems, EOS si
 Stratasys.

1999 – Apar primele progrese in domeniul medical – organele proiectate

Primul organ construit intr-un laborator, un schelet sintetic,
acoperit cu propriile celule ale pacientilor si realizat cu ajutorul
imprimantei 3D, a fost implantat unor tineri care necesitau o
marire a vezicii urinare. Tehnologia dezvoltata de oamenii de
stiinta de la Institutul de Medicina Regenerativa Wake Forest a
deschis usa dezvoltarii altor strategii de realizare a organelor
proiectate, incluzand chiar printarea acestora. Fiind realizate cu
celulele pacientilor, exista un risc foarte mic ca aceste organe sa fie
respinse de organism.

2000 – MCP Technologies introduce tehnologia sintetizarii laser a metalelor (SLM).

2002 – Primul rinichi printat 3D

Datorita printarii 3D, medicina a avansat catre proiectarea unor

parti ale corpului uman din ce in ce mai complexe. Oamenii de
stiinta au creat un rinichi multifunctional, in miniatura, pentru un
animal. Rinichiul era capabil sa filtreze sangele si sa produca urina
diluata.

2005 – Proiect “open-source” pentru imprimarea 3D

Ca raspuns la alernativele scumpe existente pe piata, Dr. Adrian
Bowyer de la Universitatea din Bath porneste un proiect open-
source (RepRap) pentru a construi o imprimantă 3D care sa se
multiplice prin autoreplicare – o imprimanta care sa poata realiza
majoritatea propriilor sale componente. Scopul proiectului era de a
democratiza fabricarea produselor prin ieftinirea distributiei de
componente pentru imprimante maselor largi, permitandu-le sa
creeze obiecte utile in viata de zi cu zi, si totodata si masinaria care
sa le realizeze, pe cont propriu.

2006 – Personalizarea in masa a sectorului de productie

 In acest an, primul echipament de tip SLS (sintetizare cu laser
selectiva) a devenit viabil, ceea ce a dus la personalizarea in masa
a productiei, dar si la cresterea cererii de fabricare a pieselor
industriale, si, mai tarziu, a protezelor. Imprimanta era capabila sa
imprime in mai multe materiale, inclusiv elastomeri si polimeri,
permitand si ca o singura parte a produsului sa fie realizata cu o
varietate de densitati si proprietati ale materialului.

2008 – Prima imprimanta “open-source”

Dupa lansarea proiectului în 2005, bazata pe conceptul RepRap, a
aparut in cadrul proiectului Darwin prima imprimanta capabila de
auto-replicare, comercializata din 2009 sub forma de kit – BfB
RapMan.

Si, incepand cu anul 2009, din ce in ce mai multe imprimante

similare au fost introduse pe piata.

Anul 2008 a reprezentat si un progres major in domeniul realizarii

protezelor. Prima persoana s-a putut deplasa pe o proteza de picior
imprimata 3D, structura complexa, dara asamblare necesara si cu
toate părțile functionale – genunchi, picior, talpa etc.

2009 – De la celule la vase de sange

Compania Organovo, aduce noi descoperiri in domeniul de

bioprinting si bazandu-se pe tehnologia Dr. Gabor Forgacs,
foloseste o imprimanta 3D pentru a “printa” 3D primul vas de
sange.

2011 – Primul avion si prima masina printate 3D; anul printarii cu metale pretioase
Construit in numai sapte zile si cu un buget de 5.000 £, primul
aparat de zbor printat 3D a decolat in 2011 sub supravegherea
inginerilor de la Universitatea din Southampton. Imprimare 3D a
permis ca avionul sa fie construit cu aripi eliptice, ceea ce in mod
normal ar determina costuri mult mai ridicate, dar care ajută la
îmbunătățirea eficienței aerodinamice.

In acelasi an, la conferința TEDxWinnipeg din Canada, Kor

 Ecologic a prezentat conceptul “Urbee”, un prototip elegant de
masina ecologica printata 3D. Proiectat pentru a fi cat mai eficient
atat din punct de vedere al construirii lui cat si din punct e vedere
al consumului (2.3 l / 100 km in oras), Urbee ar fi avut o valoare
estimata intre 10.000 $ si 50.000 $ dacă proiectul ar fi devenit
viabil comercial.

Anul 2011 este si cel in care i.materialise devine primul serviciu de

imprimare 3D la nivel mondial care foloseste materiale precum aur
de 14K si argint, o noua oportunitate si mai putin costisitoare
optiune de realizare a bijuteriilor de catre designeri.

2012 – Prima proteza de maxilar imprimanta 3D

Cativa medicii si ingineri din Olanda folosesc o imprimantă 3D

făcută de LayerWise pentru a imprima o proteza de maxilar
inferior tridimensionala, personalizata, care este ulterior implantata
unei batrane de 83 de ani, suferind de o infecție osoasă cronică.
Tehnologie in curs explorare la momentul respectiv, s-a orientat in
anii urmatori catre cresterea de tesut osos nou.

2013 – In afara legii

Cody Wilson din cadrul Defense Distributed este rugat sa stearga

fisierele pentru prima arma din lume printata 3D de pe pagina sa
web, iar domeniul este confiscat.

2014 – De pe pamant in spatiu

SpaceX, o companie privata care proiecteaza, construieste, si
lanseaza nave spatiale si rachete pe orbita terestra de joasa
altitudine, isi anunta intentia de a construi parti pentru proiectele
sale cu ajutorul imprimantelor 3D cu metal si implicand tehnologia
Leap Motion / bazata pe miscarea mainii si casti pentru realitatea
virtuala.

Chiar si NASA este un sustinator major al imprimarii 3D, de la

 alimente la prima imprimanta 3D în spatiu.

Usor, usor, fabricatia aditiva pune stapanire pe diverse segmente de piata, afectand procesele de
productie traditionale. Pe langa prototipare, productia de unelte si produse / parti finale devin
aplicatii din ce in ce mai intalnite. Conform unor studii de piata, imprimarea 3D este folosita in
procent de 19% pentru produse industriale, 18% – produse de consum, 17% – industria auto, 14% –
industria medicala, 12% – aeronautica.

Intre motivele pentru care printarea 3D inlocuieste partial manufactura traditionala, se afla:

• Prototipare cu adevarat rapida.

Desi folosita de mai bine 20 de ani pentru a crea replici fizice ale unor produse sau piese noi,
cunoscute sub numele de prototipuri rapide, imprimarea 3D a primit avand in ultimii ani prin
evolutia tehnologica si automatizare, combinata cu transportul rapid, modificari ce au dus la
prabusirea dramatica a ciclurilor de proiectare. Inainte de toate acestea, un produs in stadiul
de prototip avea nevoie de cel putin o luna pentru a trece prin diverse faze ale procesului de
proiectare, chiar daca aceasta purta numele de prototipare rapida. Acum, poate fi indeajuns
chiar si o singura saptamana, deoarece datorita manufacturii aditive produsul poate fi printat
in numai cateva ore, in urma proiectarii si testat local. Astfel, produsele ajung pe piata mult
mai repede, iar companiile economisesc timp si implicit bani.

• Testare fizica a produsului si modificare rapida a designului.

Imprimarea 3D a facut posibila depasirea stadiului de prototipare, ajungandu-se mult mai

repede in prima faza a productiei, dand nastere unui efect de estompare a limitelor ce separa
prototipul de produs.  Avand posibilitatea de a testa produsul fizic sau, cel putin, o varianta
apropiata foarte apropiata de finalizare, se poate observa mult mai repede un feedback al
clientilor si efectua mult mai repede orice modificari de proiectare. Cel mai bun exemplu il
constituie industria auto. Matrite pe are Ford le produce in prezent in 4 zile cu numai 4000
dolari, in trecut pentru fiecare matrita procesul se desfasura pe o durata de 6 luni la costuri
de 6000 dolari. Acest lucru permite realizarea mai multor matrite pentru a fi testate simultan
– exploarea a mai multe variante de ajustare a performantelor unui produs.

• Volum scazut de productie.

Prin metodele traditionale, pentru fiecare produs de test ar trebui creata o matrita separata.
Ceea ce inseamna ca, inainte de a avea produsul final pot fi realizate n matrite si n produse
de test, generand costuri uriase. Acest lucru functioneaza bine daca ulterior se produc
milioane de piese. Dar atunci cand este nevoie doar de o serie limitata, alternativa potrivita
este printarea 3D deoarece nu are  niciun fel de configurare a costurilor.

• Particularizare in masa.

Printarea 3D permite manifestarea unui fenomen nou – productia de cantitati mari dintr-un
obiect, fiecare dintre piesele respective fiind individualizate in functie de cerinte. Astfel,
printarea 3D se poate aplica in cazul persoanelor care necesita proteze pentru maini. Proteza
nu este aleasa de doctor din mai multe variante care s-ar putea potrivi, ci realizata pe
computer in functie de marimea corpului pacientului, pentru a i se potrivi perfect. Un alt
exemplu il reprezinta compania “Invisalign”, producator de dispozitive de aliniere a dintilor
“invizibile”, realizate prin intermediul printarii 3D, personalizand fiecare dispozitiv dupa
 necesitatile danturii clientilor.

• Stocuri virtuale.

Multi producatori fac stocuri de piese care sa satisfaca cererea pe perioade indelungate ceea
ce genereaza costuri  ridicate: de productie, depozitare, uzura morala, pierderi, distributie
etc. Imprimarea 3D la cerere, in schimb, creste eficienta si  ofera posibilitatea printarii
pieselor numai atunci cand este nevoie, inventarierea facandu-se virtual prin utilizarea
modelelor digitale.

• Durata de viata prelungita pentru produse.

Cu ajutorul printarii 3D, viata oricaror produse de consum casnic este prelungita prin
inlocuirea pieselor atunci cand e necesar, chiar daca producatorul nu le mai are disponibile
pe piata. Daca unui produs ii lipsesc anumite piese componente, ele pot fi pur si simplu
printate, lungindu-i durata de functionare. Astfel se schimbă radical modul în care designerii
si inginerii proiecteaza un produs pentru piata, raportat la utilizarea lui pentru o perioada mai
mare de timp.

• Renasterea inovatiei in productie / complexitate ridicata.

Depasind barierele traditionale ale complexitatii pe care o poate avea un produs, imprimarea
3D da startul unei revolutii in domeniul designului / proiectarii pentru lucruri astazi poate de
neimaginat.. Multitudinea de posibilități pe care printarea 3D le ofera in ceea ce priveste
designul revolutionar si programul de productie flexibil indeamna la regandirea tuturor
produselor care ne inconjoara in scopul imbunatatirii eficientei si utilitatii lor. De exemplu,
GE utilizeaza imprimantele 3D de metal pentru a produce un nou sistem complet de injectie
de carburant reproiectat pentru motoare cu reacție, reducând numarul componentelor de la
21 piese la 1, incorporand geometrii care sunt pur si simplu imposibil de realizat folosind
orice altă metodă de fabricare.

II

Desi la prima vedere pare o tehnologie futurista si desprinsa dintr-un film science-fiction, printarea
3D este de fapt un procedeu destul de usor de inteles, fiind doar o evolutie de la imprimarea clasica
prin aplicarea unor culori pe o coala de hartie, la crearea de straturi multiple dintr-o substanta mai
solida (de exemplu plastic), straturi care, odata unite, pot forma un obiect tridimensional.

Chiar daca pare un procedeu simplu, faptul ca o masina poate crea aproape orice tip de obiect poate
insemna o noua revolutie industriala si o schimbare majora in modul de viata al fiecaruia.

In ultimii ani, aceasta tehnologie a inceput sa fie din ce in ce mai folosita, oamenii de stiinta din
toata lumea incercand sa realizeze obiecte revolutionare prin intermediul imprimantelor 3D.

Odata cu folosirea la scara larga a acestor tehnologii, implicit ne putem astepta si la o scadere a
preturilor, imprimarea 3D devenind astfel accesibila cat mai multor persoane. Astfel, un efect rapid
al acestei expansiuni ar putea fi reducerea distantei dintre locul de fabricatie al unui produs si
consumatorul final.

Mai mult de atat, unele obiecte si produse de uz casnic ar putea fi produse chiar de catre fiecare
persoana in parte, fara a mai fi nevoie sa se deplaseze pana la un magazin sau sa astepte ca produsul
sa-i fie livrat acasa. Prin simpla descarcare a unui fisier de pe internet ce va contine designul virtual
al produsului dorit, orice persoana ar putea sa si-l realizeze in propria casa, intr-un timp scurt si la
preturi reduse.

"Prototiparea 3D are potentialul de a revolutiona modul in care realizam aproape orice" - Barack
Obama, presedintele SUA.

Expansiunea folosirii imprimantelor 3D va cauza o serie de schimbari in ceea ce inseamna modul

de operare al unor tipuri de afaceri. Astfel, companiile de productie, logistica sau din retail vor
trebui sa-si modifice strategiile si modul de operare si sa se adapteze noilor tendinte si tehnologii.

O implicatie la scara larga va fi punerea in pericol a marilor companii producatoare de bunuri, care
vor fi amenintate de expansiunea acestor tehnologii. Astfel, in loc ca un anumit bun sa fie produs la
scara larga intr-o mare uzina, acoperind cererea pentru o regiune sau tara intreaga, acel bun ar putea
fi produs in fiecare cartier al unui oras, acoperind nevoilor persoanelor din zona respectiva.

Avantajul ar fi ca, fiind produs la scara mai mica si la preturi relativ apropriate (prin eliminarea
costurilor de transport, depozitare, taxe vamale etc), aceste produse ar putea fi personalizate in
functie de nevoile specifice ale consumatorilor, prin simple modificari ale designului produsului.
Acest lucru este aproape imposibil de realizat in cazul marilor producatori, din cauza standardizarii
accentuate si a productiei de serie.

La nivel global, tehnologiile de printare 3D ar putea rearanja ordinea marilor puteri economice.
Astfel, state precum China, India sau alte tari renumite pentru productie la scara larga si preturi
reduse, ar putea fi serios afectate de faptul ca aceleasi bunuri ar putea fi produse in restul lumii la
costuri asemanatoare.

"Singurul mod de a obtine ceva ieftin in ziua de azi este prin productia in masa. De exemplu,
purtam aceeasi pantofi ca toti ceilalti. Daca fiecare persoana ar avea o imprimanta 3D acasa, ar
putea sa-si realizeze singura pantofi creati special pentru a se potrivi cu forma piciorului.
Prototiparea 3D ne va ajuta sa ne distantam de productia in masa, lucru atat de inradacinat in cultura
noastra" - Hod Lipson - Profesor, inginer si om de stiinta american.

Industriile de top precum cea aero-spatiala, auto sau tehnologiile medicale se preconizeaza a fi cele
care vor investi cel mai mult in tehnologii de prototipare 3D, folosind printarea 3D ca o modalitate
de a crea obiecte complexe cu o precizie ridicata, lucru dificil de realizat in fabricile traditionale.

Adaptandu-se la schimbarile ce se preconizeaza in acest domeniu, o mare companie aeriana a

anuntat ca isi propune ca pana in 2050 sa realizeze o aeronava completa folosind printarea 3D.

Astfel, daca in 2012, piata internationala serviciilor de printare 3D era estimata la o valoare de
aproximativ 700 milioane de dolari, se asteapta ca pana in 2025 aceasta sa se ridice la o valoare
totala de peste 8 miliarde de dolari.

Desi inca la inceput, industria prototiparii 3D se anunta a fi urmatoarea revolutie industria, lasandu-
si amprenta asupra vietii fiecaruia dintre noi si schimband ierarhiile economice la nivel mondial.

Astazi, piata serviciilor de printare 3D si a imprimantelor 3D este impartita in doua mari categorii:
pe de-o parte sunt serviciile cu functionalitati limitate destinate persoanelor cu anumite hobby-uri si
care isi doresc diferite obiecte personalizate, iar pe de cealalata parte sunt imprimantele de o
complexitate tehnica foarte ridicata, avand insa si un pret pe masura.
Pentru ca aceste tehnologii sa evolueze este nevoie de o continua dezvoltare si cercetare in
domeniu, astfel incat preturile sa se echilibreze iar performanta ridicata sa poata fi obtinuta la
preturi reduse. Odata ce acest lucru va deveni realitate, printarea 3D va putea deschide drumul catre
o noua revolutie industriala si un nou stil de viata.