PĂDUREA ŞI IMPORTANłA ACESTEIA

PENTRU SOCIETATEA UMANĂ

Introducere

Se spune că civilizaŃia a început cu doborârea primului arbore şi se va sfârşi

cu tăierea ultimului. Iar renumitul savant Alexander von Humboldt afirma că

„Omului îi preced pădurile şi îi urmează pustiurile”.

Întradevăr prima parte a acestei afirmaŃii, care se leagă de rolul pe care

lemnul l-a jucat în viaŃa oamenilor de la începuturi şi până în zilele noastre, poate

fi susŃinută de argumente pe care le găsim uşor privind în jurul nostru -fie că ne

găsim acasă sau într-o sală de clasă- şi observând câte dintre obiectele de strictă

necesitate sunt confecŃionate din lemn. Pliniu cel Bătrân spunea că „Pădurea este

cele mai de preŃ dar pe care Dumnezeu l-a dăruit oamenilor”.

Cum ar arăta viaŃa noastră fără lemn ?

Poate unii dintre noi cu ochii aŃintiŃi spre ecranul calculatorului şi scăpând

din vedere tăblia de lemn pe care acesta este aşezat şi-ar putea imagina o

asemenea realitate în care am fi înconjuraŃi doar de obiecte realizate din

materiale sintetice. În consecinŃă aceştia ar putea considera că societatea va găsi

înlocuitori performanŃi şi că doborârea ultimului arbore nu va marca sfârşitul

civilizaŃiei. În acest caz trebuie însă să ne gândim la celelalte beneficii pe care ni

le oferă pădurile, la rolul lor ecologic de neînlocuit, esenŃial atât la nivel regional

cât şi pentru planeta noastră în ansamblu.

1
Răspândirea pădurilor pe Glob şi principalele tipuri de pădure

In prezent pădurile acoperă aproximativ o treime din suprafata uscatului de

pe planeta noastră. În anul 2005 suprafata pădurilor Globului a fost estimată la 4

miliarde hectare.

DistribuŃia padurilor pe Glob este redată în harta următoare (sursa: EC

Joint Research Centre 2003), care prezintă zonele ocupate în prezent de pădurile

cu frunze căzătoare şi de cele cu frunze permanent verzi: conifere şi foioase în

zonele reci şi temperate şi păduri ecuatoriale în zonele intertropicale.

O hartă detaliată a tipurilor de pădure, redată mai jos, a fost întocmită în

cadrul programulului UNEP (United Nations Environmental Program). Au fost

delimitate 11 tipuri de păduri în regiunile nordice (boreale) şi temperate, respectiv

15 tipuri în regiunile tropicale, redate în legenda hărŃii.

2
 Tipurile de păduri identificate în regiunile boreale şi temperate sunt:

1. Păduri de conifere permanent verzi

2. Păduri de conifere cu frunze căzătoare

3. Amestecuri de foioase şi răşinoase

4. Păduri de foioase cu funze necăzătoare (permanent verzi)

5. Păduri de foioase cu funze căzătoare

6. Păduri pe terenuri mlăştinoase

7. Păduri de foioase adaptate condiŃiilor de uscăciune

8. Păduri naturale degradate prin incendieri, construcŃii de drumuri, defrişări etc.

9.Arbori răzleŃi, ce acoperă solul în proporŃie de 10-30%

10.PlantaŃii de specii exotice

11. PlantaŃii de specii locale

În regiunile tropicale se disting următoarele:

12.Păduri tropicale de foioase permanent verzi, din regiuni joase (sub 1200m)

13.Păduri din zone montane cu altitudini între 1200 şi 1800 m

14.Păduri din zone muntoase înalte, peste 1800 m

15. Păduri pe terenuri mlăştinoase (cu ape dulci)

16. Păduri de foioase semi-sempervirescente (50-75% din arbori permanent verzi)

17. Păduri de foioase în amestec cu răşinoase

18. Păduri cu frunze aciculare

19. Mangrove (în zonele de coastă, cu exces de apă sărată)

20. Păduri naturale degradate

21. Păduri de foioase cu funze căzătoare

22. Păduri de foioase adaptate condiŃiilor de uscăciune

23. Păduri din specii spinoase

24. Savane / Terenuri cu arbori răzleŃi (10-30%)

25. PlantaŃii de specii exotice

26. PlantaŃii de specii locale

3
 PRODUSELE PĂDURII

Pădurile ne oferă o gamă foarte largă de produse utile, între care locul

central revine lemnului. Spre deosebire de alte surse de materii prime epuizabile,

lemnul reprezintă o resursă regenerabilă. Dacă sunt raŃional gospodărite, pădurile

pot asigura o producŃie continuă de lemn. Pe lângă lemn, pădurile furnizează o serie

de produse, numite nelemnoase, între care trebuie amintite fructele de pădure,

ciupercile, plantele medicinale etc.

Trebuie să înŃelegem foarte bine că recoltarea lemnului, dacă este corect

realizată, nu pune, nicidecum, în pericol pădurea. Pentru multă lume, care nu

cunoaşte elemente fundamentale de silvicultură, în orice situaŃie doborârea unui

copac pare a fi o acŃiune negativă, dar de fapt nu este aşa.

Întradevăr, sunt anumite păduri, incluse în rezervaŃii ştiinŃifice, în care nu

este permisă nici o intervenŃie fără aprobarea Academiei Române. În cele mai

multe păduri însă este important să fie extraşi arborii doborâŃi de vânt, în curs de

uscare, care altfel ar putea să favorizeze dezvoltarea explozivă a unor insecte

dăunătoare ce pot ataca apoi arborii sănătoşi. În pădurile destinate atât

producŃiei de lemn cât şi exercitării funcŃiilor de protecŃie a mediului se taie

arborii ajunşi la o anumită vârstă (numită vârsta exploatabilităŃii) pentru a crea

spaŃiu pentru dezvoltarea unei noi generaŃii, realizând astfel şi punerea în valoare

a lemnului. De asemenea, se taie arbori pe parcursul vieŃii unei păduri pentru a

crea condiŃii mai bune pentru creşterea arborilor rămaşi (se fac rărituri, după cum

le numesc silvicultorii).

Lemnul reprezintă un material organic vegetal, cu rol de rezistenŃă şi de

conducere a apei şi substanŃelor nutritive. Sub raport chimic este alcătuit din

diverse substanŃe organice: celuloză, hemiceluloză şi lignină la care se adaugă, în

funcŃie de specie, răşină (la conifere), substanŃe tanante, zaharuri, grăsimi şi

altele. Lemnul se acumulează în arbori şi arbuşti (aşa numitele plante lemnoase),

4
realizându-se astfel creşterea în înălŃime şi în diametru (care la speciile din

regiunea temperată duce la formarea „inelelor anuale”).

Utilizările lemnului sunt deosebit de numeroase şi pentru a ne convinge de

acest fapt este de ajuns să aruncăm o privire în jurul nostru şi să observăm

obiectele realizate din lemn. În istoria omenirii vorbim despre o epocă a pietrei, a

fierului, a bronzului nu şi de una a lemnului, însă am putea spune că întreaga

noastră civilizaŃie este legată indisolubil de produsele din lemn.

In cele mai vechi timpuri, în zorii civilizaŃiei băŃul confecŃionat dintr-o

ramură s-a numărat printre primele unelte şi arme ale omului primitiv. Folosind

lemnul, omul acelor timpuri a învăŃat ca prin foc să se încălzească şi să-şi

pregătească hrana. Tot lemnul a servit ca material de construcŃie pentru primele

adăposturi, pentru cele dintâi ambarcaŃiuni, precum pluta sau luntrea scobită

într-un trunchi de copac, pentru primele punŃi şi podeŃe.

Lemnul se foloseşte în stare brută ca lemn de foc şi în formă de pari şi

araci în grădini. În forme divers prelucrate, lemnul este utilizat în construcŃii, iar

prin variate prelucrări industriale se obŃin produse semifinite şi finite, cu largă

întrebuinŃare.

Lemnul ne-a încălzit de a lungul mileniilor şi pentru o bună parte din

populaŃia Globului este principala sursă de încălzire şi astăzi. În afară de regiunile

sărace ale Globului, în prezent şi în Ńările dezvoltate, lemnul este folosit, din nou,

din ce în ce mai mult pentru încălzire.

La început oamenii au prelucrat lemnul prin procedee foarte simple precum

cioplirea şi despicarea, dar în timp s-a trecut la modalităŃi mai avansate de

prelucrare precum tăierea cu fierăstraie, rindeluirea, şlefuirea etc., ajungându-se,

în prezent, la o tehnologie complexă care cuprinde, pe lângă prelucrările mecanice

şi tratamente chimice, tocarea lemnului şi realizarea unor plăci din fragmentele

rezultate etc.

5
 Mobila este în prezent unul dintre cele mai importante produse din lemn.
Pentru producerea mobilei se folosesc atât lemnul masiv cât şi furnire, plăci din

aşchii, plăci din fibre şi altele. Pe lângă mobilierul clasic, în ultima vreme de un

interes deosebit se bucură mobilierul de grădină.

Între produsele finite din lemn un loc special revine articolelor sportive, de

exemplu schiuri, ambarcaŃiuni etc. şi instrumentelor muzicale. Calitatea lemnului

are o importanŃă deosebită pentru realizarea instrumentelor muzicale. De pildă,

pentru a se realiza viori de cea mai bună calitate se foloseşte aşa numitul lemn de

rezonanŃă. Este vorba de anumiŃi arbori de molid cu creşteri constante, în formă

de inele anuale înguste, care produc acest lemn de o calitate deosebită şi pe care

specialiştii cu experienŃă îl pot identifica încă din pădure, înainte ca arborele să

fie doborât.

Poate chiar mai mult decât mobila, dacă privim în jurul nostru, vom constata

că ne înconjoară hârtia: cărŃi, caiete, reviste şi ziare, ambalaje etc. După cum este

binecunoscut hârtia este produsă din pasta obŃinută din lemn şi, de aceea,

economisirea şi reciclarea hârtiei pot salva de la tăiere arborii. Deşi trăim într-o

epocă a Internetului şi a suporturilor digitale de informaŃie, hârtia va rămâne un

produs de maximă importanŃă, consumul de hârtie pe locuitor fiind un indicator al

gradului de dezvoltare al unei Ńări.

Pe lângă lemn, pădurea oferă o gamă foarte variată de alte produse utile,

care sunt numite de specialişti produse accesorii. Unele dintre acestea, cum sunt

fructele şi ciupercile, au fost folosite în alimentaŃie de primii oameni chiar

înaintea lemnului, altele constituie materii prime pentru diferite ramuri industriale.

În industria chimică se foloseşte răşina extrasă de la speciile de conifere

(pini, molid, brad) pentru producerea terebentinei (care se utilizează la fabricarea

lacurilor şi vopselelor, coloranŃilor) şi a colofoniului (utilizat în producerea pastei

pentru hârtie, vopselelor, cauciucului). În domeniul pielăriei se folosesc

6
substanŃele tanante, care se extrag din coaja unor specii de foioase (anin,

mesteacăn, salcie, stejari) şi răşinoase (brad, larice , molid, pin).

Industria farmaceutică, cea cosmetică şi alimentară folosesc numeroase

fructe de pădure (afine, cătină, păducel, coarne, măceşe, fragi, zmeură, mure şi

multe altele) şi ciuperci comestibile. Şi arborii pot oferi produse mult apreciate în

alimentaŃie. De pildă, în Canada, Ńară care are ca simbol frunza de arŃar, din acest

arbore se extrage un sirop foarte bogat în zaharuri, care este un produs foarte

mult folosit în bucătăria tradiŃională. Multe specii de arbori şi arbuşti contribuie

la crearea bazei melifere, adică oferă hrană pentru albinele ce produc mierea.

Dintre alte produse accesorii ale pădurii se mai pot aminti: nuielele şi

fibrele pentru împletituri, cetina, pomii de Crăciun, florile, conurile folosite în

realizarea de ornamente şi decoraŃiuni etc.

7
 FUNCłIILE DE PROTECłIE A MEDIULUI EXERCITATE DE PĂDURE

Pe lângă produsele deosebit de utile pe care le oferă, pădurea exercită o

serie de influenŃe favorabile asupra mediului înconjurător. Pădurile îşi creează un

mediu specific în interior, dar îşi manifestă influenŃa şi în exterior. De pildă, la

scară planetară pădurile sunt extrem de importante pentru circuitul carbonului,

ceea ce influenŃează clima globală. La nivelul unei regiuni, prezenŃa pădurilor în

zonele de deal şi munte influenŃează regimul hidrologic al apelor curgătoare care

coboară de aici spre regiunile de câmpie.

Aceste influenŃe benefice ale pădurii, adică serviciile de mediu sau

funcŃiile protective exercitate de pădure, cum sunt acestea frecvent denumite în

Ńara noastră, sunt de foarte multă vreme recunoscute printre cele mai importante

dintre beneficiile furnizate societăŃii de către vegetaŃia forestieră.

Mult înainte ca oamenii să realizeze importanŃa ecosistemelor forestiere ca

rezervoare de biodiversitate sau rolul social al pădurilor (care asigură, de pildă,

eficiente posibilităŃi de recreare atât de necesare astăzi) comunităŃile umane au

realizat importanŃa serviciilor de mediu, fiind puse în faŃa unor situaŃii

catastrofale, ca urmare a despăduririi terenurilor în pantă, zonelor aride etc.

Dovezile acestei recunoaşteri o reprezintă acŃiunile de reîmpădurire a unor păşuni

situate pe versanŃi puternic înclinaŃi (precum cele care s-au realizat probabil încă

din secolul al XV-lea amonte de oraşul Braşov, ceea ce a făcut să dispară din

Cronicile oraşului menŃiunile privind viiturile catastrofale atât de frecvente

înainte, când “se prindeau peşti în Biserica Mare”- Biserica Neagră cum o numim

astăzi). De asemenea serviciile furnizate de pădure au fost avute în vedere în

numeroase Ńări, încă de la primele încercări de stabilire a unor sisteme de

clasificare şi de stabilire a rolului pădurilor.

Principalele funcŃii de protecŃie pe care le îndeplinesc pădurile sunt:

-funcŃia hidrologică;

-funcŃia antierozională;

8
 -funcŃia climatică;

-funcŃia biogeochimică.

La acestea se adaugă alte funcŃii sociale (incluse tot în categoria serviciilor

aduse de pădure) cum sunt:

-funcŃia recreativă, deosebit de importantă azi pentru societate;

-funcŃia peisagistică;

-funcŃia ştiinŃifică ş.a.

În condiŃiile Ńării noastre, toate pădurile din zonele de deal şi munte au un

important rol hidrologic şi de prevenire a declanşării proceselor de degradare a

terenurilor, iar cele din regiunea de câmpie sunt importante din punct de vedere

climatic. Valoarea deosebită a acestor păduri apare evidentă după eventuala lor

dispariŃie, când se poate face estimarea pagubelor produse de viituri, inundaŃii,

poluarea apelor, colmatarea albiilor etc.

Cu privire la rolul hidrologic şi antierozional jucat de vegetaŃia forestieră

putem evidenŃia următoarele:

-pădurea amortizează şocul picăturilor de ploaie, dispersează stropii de apă

şi reŃine în coronament şi în stratul de litieră (pătura de frunze de la suprafaŃa

solului) o mare cantitate de apă;

- pădurea împiedică spulberarea zăpezii şi prelungeşte durata de topire;

-pădurea favorizează infiltraŃia în sol a apelor din precipitaŃii, determinând

o scurgere predominant subterană;

- pădurea sporeşte rugozitatea terenurilor şi în acest fel reduce viteza de

scurgere, împiedicând concentrarea rapidă în albii a apelor rezultate din ploi şi din

topirea zăpezilor;

-pădurea consolidează solul, armându-l cu rădăcinile puternice ale arborilor

şi arbuştilor, şi în acest fel, sporeşte forŃa de coeziune dintre particule şi deci

rezistenŃa la detaşare a acestora.

9
 VegetaŃia forestieră deasă poate reŃine o cantitate de apă egală cu 15-20%

din precipitaŃiile anuale în cazul arboretelor de foioase şi cu 25-30% în cazul

arboretelor de răşinoase. PrecipitaŃiile slabe de până la 5 mm coloană de apă sunt

reŃinute integral sau aproape total de coroanele arborilor, iar în cazul

precipitaŃiilor mai abundente retenŃia frunzişului, ramurilor şi trunchiurilor poate

însuma 5-10 mm, respectiv 10-20% din cantitatea de apă căzută din atmosferă.

Dacă la cantitatea de apă reŃinută de coronamente denumită intercepŃie se adaugă

cantitatea de apă reŃinută de litieră şi de neregularităŃile terenului se obŃine o

retenŃie totală egală cu 15-20 mm coloană de apă.

În pădure spulberarea zăpezii este practic nulă, iar datorită microclimatului

specific pe care-l creează vegetaŃia forestieră durata de topire a stratului de

zăpadă acumulată în timpul iernii este mai lungă cu 8-12 zile în comparaŃie cu

durata de topire de pe terenurile descoperite învecinate. De asemenea,

intensitatea de infiltraŃie a apei în sol este de cel puŃin 4 ori mai mare, viteza de

scurgere a apelor este de minimum 4 ori mai mică, iar coeziunea dintre particulele

de sol este net superioară în comparaŃie cu situaŃia de pe păşunile situate în

condiŃii similare. Ca urmare, scurgerea de suprafaŃă este mai redusă, durata de

concentrare a apelor în albii este mai lungă, iar eroziunea accelerată este practic

exclusă, pădurea asigurând reŃelei hidrografice ape limpezi şi debite relativ

constante şi, în orice caz, lipsite de variaŃii bruşte.

Evident, rolul hidrologic şi antierozional al pădurii nu se poate realiza deplin

decât în condiŃiile unor arborete dese (aşa numite cu consistenŃă plină), cu strat

continuu de litieră. Cele mai bune sub acest raport se dovedesc arboretele de

amestec, de vârstă mijlocie, cu litieră continuă uşor alterabilă şi cu un etaj

arbustiv, în care cantitatea de apă scursă la suprafaŃă este mai mică de 10% din

precipitaŃiile căzute, viteza de scurgere a apei este mai mică de 0,10 m/s, iar

cuantumul anual al eroziunii pluviale este practic neglijabil, nedepăşind 0,500

m3/ha. Micşorarea desimii arboretelor, răvăşirea sau înlăturarea litierei, precum şi

10
rănirea şi bătătorirea solului prin păşunat, exploatări forestiere, tăieri ilegale de

arbori, turism nereglementat ş.a. conduc la reducerea până la anulare a rolului

hidrologic şi antierozional, ajungându-se la o sporire considerabilă a scurgerii

pluviale şi a cuantumului eroziunii.

După cum este binecunoscut, clima depinde de o serie de factori între care

primordiali sunt radiaŃia solară şi suprafaŃa terestră, care reflectă, absoarbe şi

transmite această radiaŃie în mod diferit. În acest sens rolul climatic al supra-

feŃelor împădurite este extrem de important. RadiaŃia solară ajunge în foarte

mică măsură la sol, fiind reflectată şi mai ales absorbită de frunzişul coroanelor.

Pădurile îşi creează în interiorul lor un mediu propriu, caracterizat printr-un

regim mai moderat, prin reducerea extremelor. Astfel, în pădurile zonei

temperate, temperaturile aerului măsurate în apropierea solului sunt vara şi în

timpul zilei mai reduse decât în câmp deschis, aşa cum a constatat oricare dintre

noi intrând în umbra pădurii într-o zi călduroasă de vară. La nivelul frunzişului din

coroanele arborilor, pe seama absorbŃiei unei cantităŃi însemnate de energie

solară încălzirea este mult mai accentuată, dar aceasta este atenuată datorită

procesului fiziologic de transpiraŃie. Iarna şi în timpul nopŃii temperaturile pot fi

mai mari decât în afara pădurii deoarece frunzişul, ramurile şi trunchiurile emit o

anumită cantitate de căldură. In pădure umiditatea aerului este mai mare, iar

viteza vântului este mult redusă. După cum arătam, pădurile intervin semnificativ

în circulaŃia apei: interceptează şi reŃin apa din precipitaŃii şi extrag prin

rădăcinile lor apa dintr-un strat de sol de grosime apreciabilă.

Prin intermediul circuitului hidrologic şi al ciclului carbonului pădurile

influenŃează în bună măsură condiŃiile climatice atât la nivelul întregii planete cât

şi la nivel regional. Pe lângă creşterea emisiilor de gaze de seră, datorită

dezvoltării industriale şi arderii combustibililor fosili (cărbuni, petrol)

despăduririle pe arii extinse, mai ales în zona tropicală, care determină reducerea

consumului de bioxid de carbon în fotosinteză au dus la situaŃia actuală în care ne

11
confruntăm cu pericolul unor schimbări climatice datorită accentuării efectului de

seră. De asemenea, pădurile produc mari cantităŃi de oxigen, ceea ce face să fie

uneori numite „plămânii planetei”.

Gospodărirea durabilă a pădurilor -elemente fundamentale

Cine nu a auzit acum la începutul mileniului al treilea, de problema dezvoltării

durabile a societăŃii umane, strâns legată de cea a gospodăririi durabile a

resurselor naturale ?

Dezvoltarea durabilă a fost definită ca fiind “dezvoltarea care satisface

nevoile prezente, fără a compromite şansa viitoarelor generaŃii de a-şi putea

asigura satisfacerea propriilor necesităŃi”. După adoptarea Agendei 21, la

ConferinŃa de la Rio din 1992, dezvoltarea durabilă a fost conştientizată ca o

problemă vitală a omenirii, următoarea întâlnire de acest nivel din 2002 incluzând-

o chiar în denumirea sa (ConferinŃa Mondială privind Dezvoltarea Durabilă- World

Summit on Sustainable Development).

Rezolvarea problemei dezvoltării durabile presupune soluŃionarea

conflictelor existente sau posibile dintre economie şi mediul înconjurător.

Dezvoltarea durabilă implică o analiză complexă în plan economic, ecologic şi social.

Sub raport economic dezvoltarea durabilă este legată de nivelul de trai şi ar

trebui să asigure bunăstarea în întreaga lume, inclusiv în zonele sărace ale globului.

Dimensiunea ecologică vizează conservarea resurselor naturale şi protecŃia

ecosistemelor, iar cea socială presupune satisfacerea aspiraŃiilor individuale si de

grup pentru întreaga populaŃie a planetei. Modificările mediului la scară globală şi

în special posibilele schimbări climatice măresc în mod considerabil complexitatea

problemei dezvoltării durabile a societăŃii umane.

12
 Problema gospodăririi durabile a pădurilor este una complexă şi desigur nu

ne propunem aici o analiză detaliată, care face obiectul unor cursuri universitare la

facultăŃile de specialitate. Este necesară însă cunoaşterea de către fiecare dintre

noi a unor elemente fundamentale, pentru a înŃelege de pildă:

Cât lemn putem tăia dintr-o pădure şi în ce condiŃii?

De ce nu este posibilă gospodărirea durabilă a unor suprafeŃe mici de

pădure ?

Mai mult decât atât, prezentarea în linii generale a modului în care se poate

asigura continuitatea producŃiei şi a serviciilor oferite de pădure (care a

preocupat de multă vreme silvicultorii, regăsindu-se în primele tratate de

amenajare a pădurilor) uşureaza înŃelegerea modului în care se poate gestiona

durabil orice resursă regenerabilă (de pildă o populaŃie de peşte dintr-un anumit

bazin acvatic).

Dacă luăm în considerare o anumită pădure, care creşte permanent pe baza

sintezei de materie organică prin procesul fiziologic de fotosinteză, apare evident

că pentru ca pădurea să fie păstrată neafectată se poate recolta doar o cantitate

de lemn egală cu creşterea dintr-o anumită perioadă.

O foarte bună comparaŃie este cea cu un cont în bancă. Dacă după fiecare

an ridicăm dobânda acumulată, fondul iniŃial rămâne neafectat şi vom putea

beneficia de aceeaşi sumă din dobândă şi în anii următori. Aceasta s-ar putea numi

o gestionare durabilă a acelui cont, care presupune că vom avea şi în viitor în mod

continuu aceleaşi beneficii ca şi în prezent. Dacă însă extragem din cont mai mult

decât dobânda, va fi afectat fondul care produce dobânda şi aceasta va fi tot mai

mică în anii următori. La fel se petrec lucrurile în această privinŃă şi cu tăierea

pădurilor. Dacă într-o perioadă se taie prea mult, ulterior cantitatea de lemn care

se poate recolta ar trebui simŃitor redusă pentru a permite refacerea fondului de

producŃie.

13
 Pe de altă parte gestionarea durabilă a unei păduri este mult mai complicată.

SituaŃia în care se poate extrage o cantitate de lemn egală cu creşterea acelei

păduri este o situaŃie ideală, care corespunde unei anumite structuri a acelei

populaŃii de arbori. ToŃi copacii contribuie la creşterea pădurii, dar pentru a putea

fi bine valorificat, lemnul trebuie să atingă anumite dimensiuni, adică arborii

trebuie să atingă o anumită vârstă, respectiv, o valoare economică. Dacă toŃi

copacii au aceeaşi vârstă exploatarea şi valorificarea lemnnului se va putea realiza

doar atunci când aceştia ating vârsta şi dimensiunile dorite, adică după o perioadă

lungă de timp (80-100 de ani). Aceasta ar însemna că proprietarul unei păduri

tinere nu ar putea obŃine beneficii imediate, urmând ca doar moştenitorii acestuia

să profite în urma vânzării lemnului tăiat.

Pentru ca o pădure să furnizeze venituri din exploatarea lemnului în mod

constant este necesar ca ea să cuprindă arbori de vârste diferite. Aceasta s-ar

putea realiza pentru anumite păduri prin menŃinerea unui amestec de arbori de

diferite vârste pe aceeaşi suprafaŃă, urmând să fie tăiaŃi arborii care ating

anumite dimensiuni (un mod de gospodărire pe care silvicultorii îl numesc „codru

grădinărit”).

Cel mai adesea pădurile se împart în suprafeŃe mai mici, numite parcele şi

subparcele, care cuprind porŃiuni uniforme de pădure. In aceste condiŃii, pentru

asigurarea unei producŃii continue de lemn, este important ca în fiecare perioadă

de timp să existe astfel de parcele din care să fie posibil să se taie lemn. Să

presupunem o pădure care poate fi tăiată la vârsta de 80-100 de ani, cazul ideal ar

fi acela în care

suprafaŃa pădurilor

exploatabile, care au

deja această vârstă, să

fie egală cu cea a

14
pădurilor care au în prezent între 60 şi 80 de ani, care vor deveni exploatabile în

următoarea perioadă şi aşa mai departe. Aceasta ar fi situaŃia aşa numitei

structuri echilibrate pe clase de vârstă, redată simplificat în figura alăturată.

Pădurilor tăiate le vor lua locul arborete tinere, care vor fi tăiate peste o sută de

ani şi aşa se poate asigura o recoltă continuă şi chiar constantă de lemn.

Intervalele de 20 de ani, reprezentate în figura alăturată sunt numite clase de

vârstă. Practic, pe măsura trecerii timpului, arboretele avansează dintr-o clasă de

vârstă în următoarea, ajungând în final în ultima clasă de vârstă, a arboretelor

exploatabile.

Deci, pentru a asigura o gospodărire durabilă a pădurii, trebuie să nu se taie

mai mult decât creşterea acesteia dintr-o anumită perioadă, cu condiŃia de a avea

o structură echilibrată în raport cu vârsta. Desigur că această cerinŃă nu se poate

respecta în condiŃiile fărămiŃării fondului forestier, impunându-se gospodărirea

pădurilor pe suprafeŃe însumând cel puŃin câteva sute de hectare.

15
 Principalele ameninŃări pentru păduri. Pădurile şi schimbările climatice

Pădurile sunt puse în pericol de o serie de factori dăunători. Unii dintre

aceştia au acŃionat dintotdeauna, alŃii precum poluarea sau pericolul schimbărilor

climatice au apărut doar în ultimul timp.

Specialiştii obişnuiesc să împartă factorii care produc daune pădurilor în

două mari categorii:

-factori abiotici, sau de mediu, între care se înscriu factorii climatici

dăunători (vântul, gerurile, îngheŃurile, grindina etc.), incendiile de pădure,

poluarea, schimbările climatice;

-factori biotici, organisme vii care atacă arborii: insecte dăunătoare (care

se hrănesc cu frunze, lemn, seminŃe, fructe), ciuperci şi animale (vânat şi

rozătoare mici).

CondiŃiile climatice favorabile joacă un rol hotărâtor în viaŃa pădurilor,

determinând creşterea şi extinderea teritorială a speciilor de arbori.

Temperaturile şi precipitaŃiile suficiente creează un climat favorabil pădurilor. Pe

de altă parte, condiŃiile climatice ostile pot restricŃiona dezvoltarea acestora,

favorizând apariŃia stepei şi semideşerturilor/deşerturilor la latitudinii medii şi

mici sau a tundrei la latitudini mari şi în zonele montane înalte.

În anumite situaŃii, când ating valori ce depăşesc anumite limite, factorii

climatici pot produce vătămări pădurilor.

Temperaturile foarte scăzute din timpul iernii, aşa numitele geruri, produc

mai rar pagube (mai ales crăpături ale scoarŃei, numite gelivuri), deoarece arborii

autohtoni sunt, în general, bine adaptaŃi la aceste condiŃii. Au de suferit mai mult

speciile introduse în mod artificial, dar uneori pot fi afectaŃi şi puieŃii speciilor

locale (arborii în primii ani de viaŃă), mai ales dacă lipseşte stratul de zăpadă

protector.

16
 Pentru păduri mult mai periculoase sunt temperaturile negative care apar

toamna devreme şi primăvara târziu, numite îngheŃuri timpurii şi îngheŃuri târzii,

care pot surprinde arborii mult mai vunerabili, cu lujerii nelignificaŃi sau înfrunziŃi.

Probabil că fiecare dintre noi a observat efectele unui îngheŃ târziu, într-un

sfârşit de mai sau chiar început de iunie la poalele munŃilor, când verdele crud al

funzişului proaspăt (mai ales de fag) se colorează ruginiu roşcat, făcându-i pe unii

să bănuiască un episod de poluare. De fapt este vorba de un îngheŃ târziu, care

poate afecta suprafeŃe relativ întinse de pădure, efectele depinzând în mare

măsură de momentul apariŃiei, în raport cu evoluŃia procesului de înfrunzire.

Pădurile pot fi afectate şi de chiciura grea amorfă, care poate rupe

ramurile arborilor, de grindină sau de zăpezile umede şi grele care, pe lângă

ruperea crengilor, poate produce chiar aplecarea până la pământ a unor arbori

subŃiri. Aceasta se întâmplă mai ales în arboretele tinere de fag, care sunt prea

dese (nefiind rărite corespunzător prin anumite lucrări silvice, numite curăŃiri) şi

din această cauză, arborii fiind prea subŃiri, sunt culcaŃi la pământ de zăpezile

grele şi rămân, apoi, permanent aplecaŃi.

Dintre factorii climatici, de departe cel mai dăunător este vântul, care

poate produce pagube deosebit de însemnate. Doborâturile de vânt afectează mai

ales arboretele de molid, care au o înrădăcinare superficială, suprafeŃele afectate

ridicându-se la sute sau chiar mii de hectare. DispariŃia scutului protector al

pădurii de pe versanŃi întregi poate lăsa solul expus eroziunii pluviale, ceea ce duce

la o serie de alte efecte negative.

Incendiile reprezintă un alt pericol major pentru pădure. Mai mult chiar, aşa

după cum este binecunoscut din relatările mass media privitoare la incendiile de

pădure catastrofale care au afectat în ultimii ani California sau Grecia, prin

amploarea şi intensitatea lor, acestea pun în pericol regiuni întregi. Deşi la noi în

Ńară pagubele produse de incendii de pădure sunt relativ reduse, cele mai

17
frecvente fiind cele de litieră (care afectează doar pătura de frunze moarte de la

sol), situaŃia s-ar putea schimba în contextul posibilelor schimbări climatice.

În cadrul pădurii, al ecosistemului forestier, alături de populaŃiile de arbori

care îi conferă aspectul caracteristic, biocenoza cuprinde o serie de alte populaŃii

de vieŃuitoare între care un rol special revine insectelor. În anumite condiŃii

aceste populaŃii se pot înmulŃi în masă (fenomen numit „gradaŃie”) producând

efecte catastrofale pentru pădurea respectivă.

Insectele dăunătoare atacă diverse părŃi ale arborilor: frunzele, lemnul,

scoarŃa, seminŃele etc. Insectele defoliatoare sunt lepidoptere (fluturi) care în

stadiul de larvă (omidă) se hrănesc cu frunzele copacilor. Există numeroase astfel

de insecte care atacă atât răşinoasele, cât şi foioasele, la noi în Ńară cele mai

intense defolieri apărând la cele din urmă, ca de exemplu cele produse de omida

păroasă a stejarului (Lymantria dispar). Dintre insectele care atacă lemnul şi

scoarŃa arborilor se pot aminti gândacul mare de scoarŃă al molidului (Ips

typographus), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo).

Poluarea industrială reprezintă una dintre cele mai mari ameninŃări pentru

păduri în prezent. Dintre poluanŃii cei mai periculoşi pentru vegetaŃia forestieră

putem enumera oxizii de sulf şi de azot, fluorul, metalele grele etc.

Bioxidul de sulf, pe lângă efectul toxic direct, se transformă prin oxidare în

trioxid de sulf. Acesta se combină cu apa, rezultând o soluŃie de acid sulfuric, care

cade pe sol sub forma aşa numitelor „ploi acide”. Acestea ar trebui numite, de

fapt, „ploi foarte acide”, pentru că apa de ploaie este întotdeauna slab acidă (cu

un pH de aproximativ 5,5), fiind soluŃie de acid carbonic (apă cu CO2). Dacă apa de

ploaie nu ar fi o soluŃie slab acidă, aceasta nu ar putea dizolva calcarul (care este

insolubil în apa pură, neutră, după cum este bine cunoscut) şi ar lipsi relieful

carstic. În cazul ploilor foarte acide pH-ul apei scade sub 4 putând ajunge chiar la

2.

18
 Efectele negative ale „ploilor acide” sunt foarte diverse, fiind mai întâi

constatate în legătură cu reducerea dramatică a recoltelor piscicole în lacurile din

Scandinavia şi mai apoi Canada. Acest fenomen este extrem de periculos şi pentru

plantele lemnoase, fiind frecvent asociat cu uscarea în masă a arborilor, numită

adesea „moartea pădurilor” în ultimele decenii ale secolului XX.

Fluorul şi compuşii acestuia afectează clorofila, producând pete galben-

brune pe frunzele plantelor, care cad timpuriu (chiar vara), ceea ce reduce

considerabil producŃiile vegetale. Oxizii de azot cauzează, de asemenea, necroze

la plante (la concentraŃii peste 10 ppm).

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai alarmante şi cele mai

intens mediatizate probleme ale omenirii la începutul mileniului al treilea.

Dezvoltarea durabilă a societăŃii este pusă în pericol de perspectiva unor

schimbări dramatice ale climatului planetar. În acelaşi timp, diminuarea presiunii

umane asupra unora dintre factorii climatogeni, precum reducerea emisiilor

gazelor de seră, impun restricŃii tuturor activităŃilor antropice.

Pădurile Europei vor fi afectate semnificativ în perspectiva modificărilor

climatice globale. Studiile realizate evidenŃiază o extindere a pădurilor în nord, în

detrimentul tundrei şi o reducere a suprafeŃei acestora în sudul continentului.

Sunt de asemenea de aşteptat modificări în compoziŃia pădurilor, estimându-se

extinderea foioaselor mai termofile în arealul actual al pădurilor de răşinoase.

În nordul Europei schimbările climatice ar urma să detemine modificări

fenologice şi creşterea productivităŃii pădurilor. Aceste studii nu iau însă în

considerare modificarea mult mai lentă a condiŃiilor pedologice, factorii edafici

preluând rolul limitativ.

Pe de altă parte, pădurile au de suferit, în urma modificărilor climatice, atât

pe termen lung cât şi imediat, ca urmare a secetelor, incendiilor şi atacurilor de

insecte. Simulările realizate au condus la concluzia că, foarte probabil, se va

înregistra o reducere a biodiversităŃii în ecosistemele forestiere.

19
 Impactul factorilor abiotici dăunători va fi considerabil mărit estimându-se

şi o dinamică ascendentă a vătămărilor de natură biotică. În regiunile sudice va

creşte frecvenŃa incendiilor forestiere (şi poate incendiile de proporŃii

înregistrate anii trecuŃi în Grecia sunt un exemplu ilustrativ în acest sens).

Aceasta ar putea conduce la înlocuirea arboretelor cu asociaŃii arbustive.

Efectele gerurilor din timpul iernii şi al îngheŃurilor târzii se vor resimŃi

într-o manieră apropiată de cea actuală, dar va creşte frecvenŃa vătămărilor

produse de îngheŃurile timpurii, pe seama intrării întârziate în repaus vegetativ.

Pădurile gospodărite într-o manieră durabilă reprezintă un factor cheie în

cotracararea tendinŃei de schimbare a climei, deoarece pădurile Terrei joacă un

rol esenŃial în ciclul biogeochimic al carbonului. La rândul lor, ecosistemele

forestiere sunt vulnerabile la stresul exercitat de factorii climatici, în general, şi

în particular, la modificările climatice.

20
 PĂDURILE ROMÂNIEI

Aspecte privind istoria pădurilor României

EvoluŃia pădurilor în perioada post-glaciară

Oare cum arătau pădurile de pe teritoriul de astăzi al României în urmă cu

câteva mii de ani ? Cum au evoluat acestea odată cu modificarea condiŃiilor

climatice în decursul mileniilor ?

Răspunsurile la astfel de întrebări, pe lângă satisfacerea curiozităŃii unora

dintre noi, ne ajută să înŃelegem mai bine legăturile dintre vegetaŃia forestieră şi

condiŃiile de mediu şi ne pot furniza repere privind posibila evoluŃie viitoare a

pădurilor. In cele ce urmează vom aminti doar câteva aspecte legate de aceste

probleme, pentru o prezentare mai detaliată putând fi consultate lucrări de

specialitate.

După ultima perioadă glaciară, cu circa 10 000 de ani în urmă, când gheŃarii

se găseau numai în părŃile cele mai înalte ale CarpaŃilor Meridionali şi Orientali,

într-un climat rece şi uscat, pădurile erau alcătuite din pin şi amestecuri de pin şi

mesteacăn.

Treptat odată cu încălzirea climatului a început extinderea pădurilor de

molid, acestea ajungând predominante, învecinându-se la munte cu rarişti de

jneapăn, iar în părŃile joase cu o silvostepă de pin (vegetaŃie de stepă, formată din

specii ierboase, cu pâlcuri de pin).

Pe măsură ce climatul a continuat să se încălzească şi a devenit mai umed (cu

circa 8 000 de ani în urmă) în zonele joase au apărut pădurile amestecate de

stejari, care se extind şi îşi împart dominaŃia cu molidişurile din regiunile mai

înalte. Spre finalul acestei perioade călduroase, între molidişuri şi pădurile de

stejari, s-au dezvoltat puternic arii cu păduri de carpen. Apoi, acum circa 3000 de

ani, climatul a devenit ceva mai rece şi umed favorizând fagul, care va lua locul

21
pădurilor de carpen. Odată cu fagul s-a răspândit şi bradul, care a intrat în

amestec, în zonele muntoase cu fagul şi molidul. S-a creat, astfel o etajare a

vegetaŃiei forestiere, asemănătoare cu cea pe care o cunoaştem astăzi.

Câteva repere din istoria pădurilor de pe teritoriul României

Pădurile Daciei

In perioada dacică şi la începuturile istoriei românilor, pădurile ocupau

suprafeŃe mult mai întinse decât în prezent, care se apreciază că se ridicau la

circa 70% din teritoriu.

Înainte de cucerirea romană pădurile erau socotite ca bun comun, fiecare

membru al comunităŃii având dreptul de a o folosi după propriile necesităŃi. Mai

mult era încurajată defrişarea (foarte dificilă cu uneltele vremii) şi transformarea

pădurii în ogor sau păşune, terenul intrând în proprietatea celui care realizase

această lucrare. În perioada romană pădurile erau proprietate imperială, dar

fiecare cetăŃean în schimbul unei taxe (stipendium) putea extrage din pădure

lemnul de care avea nevoie. Lemnul a fost mult folosit în Dacia romană şi pentru

construcŃii, de exemplu pentru consolidarea galeriilor de mină (romanii realizând o

intensă exploatare a bogăŃiilor subterane). De asemenea, pe calea apelor se

exportau cantităŃi însemnate de lemn care ajungea până în porturile Greciei,

Italiei, Asiei sau Nordului Africii.

În ceea ce priveşte pădurile şi arborii din acele timpuri o sursă inedită de

informaŃii ne oferă Columna lui Traian. Astfel, cercetările întreprinse de

dr.ing.Cristian Stoiculescu au identificat pe acest monument un număr de 224

reprezentări de arbori, putându-se stabili apartenenŃa acestora la diferitele

specii de foioase şi răşinoase din spaŃiul nostru geografic. Au fost identificate 37

de specii, dintre care 9 răşinoase şi 28 de specii de foioase, ceea ce reflectă

marea diversitate a pădurilor dacice.

22
 Pădurile în secolele V-XVIII

În perioada migraŃiilor, pădurile acestor locuri au permis menŃinerea

populaŃiei româneşti pe aceste meleaguri. Cum scria academicianul Constantin

C.Giurescu „nu retragerea la munte, ci retragerea la pădure” a fost soluŃia

salvatoare în faŃa invadatorilor, deoarece în vremea aceea pădurile se găseau pe

suprafeŃe întinse nu doar la munte ci şi la dealuri şi chiar la câmpie, oferind un

adăpost la îndemână pentru localnici.

În continuare, în întreaga perioadă medievală, pădurile au jucat un rol

important în luptele duse cu diferitele armate cotropitoare. De la bătălia de la

Posada dusă de Basarab cu armata ungară „într-o vale lungă şi strâmtă, cu coastele

repezi acoperite de pădure” la bătălia câştigată la Codrul Cozminului de către

Ştefan cel Mare împotriva regelui polon Ioan Albert se pot găsi numeroase astfel

de exemple. Se pare că semănăturile cu ghindă de stejar din care au răsărit

Dumbrăvile Roşii, făcute din ordinul lui Ştefan pentru „Ńinerea de minte” a acelei

victorii sunt primele lucrări de împădurire consemnate de izvoarele istorice.

În documentele acelor timpuri apar însă mult mai frecvent menŃiuni

privitoare la defrişări, făcute cu multă trudă, care, la fel ca în antichitate, făceau

ca terenul despădurit să intre în proprietatea celor care înlăturaseră pădurea. De

exemplu, hrisovul prin care Neagoe Basarab, în aprilie 1518, certifică proprietatea

jupanului Danciul asupra pădurii defrişate de la Aninoasa, cel prin care Radu Paisie

(1538) întăreşte pentru un anume Mircea şi feciorii lui proprietatea de la „Poienile

Zlătarului, plină de pădure şi de copaci şi au curăŃit Mircea acea moşie cu securea

şi cu târnăcopul şi cu foc şi cu multă sudoare şi osteneală”. Adesea se recurgea la

„secătuirea” copacilor prin tăierea scoarŃei de jur împrejur, ceea ce făcea ca

aceştia să se usuce, alteori se folosea focul. Astfel de defrişări se reflectă în

denumirile multor locuri: Runcu (în judeŃele Argeş, Buzău, DâmboviŃa, Vâlcea),

cuvânt de origine latină care înseamnă loc defrişat, Curătură şi Secătura (în

23
MehedinŃi şi Iaşi), unde copacii au fost secătuiŃi, Jariştea şi ArşiŃa (de pildă în

Vrancea, Suceava), unde pădurea a fost arsă etc.

ÎncercaŃi să găsiŃi astfel de exemple de denumiri de localităŃi în regiunea

în care locuiŃi.
Se poate din cele de mai sus trage concluzia că în condiŃiile acelor vremuri,

cu o populaŃie puŃin numeroasă şi păduri întinse, nu se punea problema protejării

pădurilor. Lemnul era suficient pentru utilizările din acele vremuri chiar dacă unele

necesitau cantităŃi considerabile. De pildă, foarte mari cantităŃi de lemn erau

necesare pentru pavarea, sau podirea, străzilor din oraşe, după un model preluat

din Imperiul Otoman, în acest scop fiind tăiate păduri întregi. Denumiri cunoscute

astăzi, ca cea de Podul Mogoşoaiei din Bucureşti, nu se referă la un pod peste vreo

apă ci la astfel de podiri cu lemn ale străzilor respective. De asemenea, prin

arderea unor cantităŃi mari de lemn se producea „potasa” folosită la fabricarea

sodei.

Primele reglementări privind modul de folosire a pădurilor apar, în Ńara

noastră, abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, mai întâi în Transilvania (1781),

apoi în Bucovina (1786), Moldova (1792) şi în Muntenia (1793). În Bucovina aceste

reglementări s-au tipărit în germană şi română cu denumirea „Orândueală de

pădure”, cuprinzând 12 capitole (numite „ponturi”). Din primele capitole apare într-

o forma principiul continuităŃii: „moşinaşul de păduri [...] e datoriu pe tot anu atâta

lemne să taie dentr-însa, pe câtu poate pădurea sa deae” pentru a nu aduce pe

„moştenitorii săi la lipsă de lemnu”. Printre altele se reglementează şi păşunatul

„poruncă de oprire pentru capre şi oi” precum şi „tăetura pădurilor la munŃi”.

24
 Pădurile româneşti în secolele XIX şi XX

SituaŃia pădurilor din Ńările româneşti s-a schimbat radical după pacea de la

Adrianopol (1829), presiunea exercitată asupra acestora crescând foarte mult şi

atingând uneori proporŃii catastrofale.

Prin tratatul de la Adrianopol s-a deschis navigaŃia pe Dunăre şi Principatele

Române au primit libertatea de a face comerŃ liber. Ca urmare, pentru creşterea

producŃiei agricole şi realizarea de exporturi de cereale s-au defrişat, aproape în

totalitate, pădurile din regiunile de câmpie, care au fost transformate în teren

arabil. De asemenea, multe păduri au fost tăiate pentru a face loc păşunilor. Astfel,

în 1864 s-au creat islazurile comunale, în 1879 s-a realizat „împroprietărirea

însurăŃeilor”, iar în 1908, în vechiul Regat s-au defrişat pădurile de pe 170 000

hectare.

Cele mai vaste defrişări aveau, însă, să se producă spre sfârşitul secolului al

XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, de către marile companii de

exploatare a lemnului. Un exemplu ilustrativ îl reprezintă zona Vrancei. Aici,

societăŃile anonime precum „Forestiera Română” (condusă de baronii Groedl),

„TişiŃa”, „CarpaŃi” şi altele au cumpărat la preŃuri derizorii pădurea de la localnici

şi au tăiat-o pe suprafeŃe întinse. VersanŃii despăduriŃi au fost, apoi, expuşi

eroziunii solului, fiind brăzdaŃi de ogaşe şi ravene şi, apoi, sfârtecaŃi de alunecări

de teren, apărând nişte peisaje sumbre ca de pe o planetă lipsită de viaŃă. Cu mare

greutate au reuşit, apoi, după zeci de ani de eforturi intense, silvicultorii să

restabilească echilibrul ecologic în această zonă, reîmpădurind aceşti versanŃi,

astfel încât, astăzi, ne putem cu greutate imagina proporŃiile dezastrului. SituaŃia

din Vrancea nu a fost un caz particular, la fel s-au petrecut faptele pe Valea

Lotrului, în MunŃii Buzăului şi în multe alte locuri din Ńară.

Cum a fost posibil să se distrugă acele păduri ? Este foarte interesant de

arătat că legi menite să preîntâmpine astfel de situaŃii existau. Cei care exploatau

pădurile erau obligaŃi să depună nişte garanŃii pentru reîmpădurire, între 40 şi 60

25
de lei pe hectar. Dar aceste sume nu au fost stabilite sau actualizate corect,

pentru că, în acel timp, costurile pentru reîmpădurirea unui hectar se ridicau la

circa 200 lei, adică de peste trei ori valoarea garanŃiei şi, atunci, societăŃile care

exploatau pădurile, mânate doar de interese economice, nici nu-şi puneau problema

reîmpăduririi. Este important să nu uităm această lecŃie, deoarece aşa cum este

binecunoscut cei ce nu cunosc istoria sunt condamnaŃi să o repete.

Un moment important în ceea ce priveşte legislaŃia silvică, îl reprezintă

apariŃia, în 1881, a primului Cod Silvic, care prevedea obligativitatea amenajării

pădurilor, ce urmau a fi exploatate. Acestuia i se aduc unele modificări prin legile

din 1892 şi 1896 şi apoi este înlocuit cu un nou Cod silvic în anul 1910. Acesta

marca un progres faŃă de codul anterior, impunând respectarea regimului silvic

pentru mai multe păduri, inclusiv cele în proprietatea comună a moşnenilor şi

răzeşilor. Prevederile acestui cod silvic au fost completate prin legile apărute în

perioada următoare: „Legea pentru administrarea pădurilor” (1930), „Legea privind

pădurile de protecŃie” (1935), „Legea privind pădurile necesare apărării

naŃionale”(1935). Prin legea din 1930 s-a înfiinŃat Casa Autonomă a Pădurilor

Statului (CAPS), care a înlocuit Casa Pădurilor înfiinŃată în 1910 şi a constituit un

exemplu de bună gospodărire a pădurilor statului.

În perioada comunistă pădurile au fost naŃionalizate prin ConstituŃia din

1948. În 1962 a fost aprobat un alt Cod Silvic, care stipula exploatarea anuală a

cantităŃii de lemn prevăzută în planul de stat ce urma a fi stabilită Ńinând seama

de prevederile amenajamentelor silvice. În acest fel nu se impunea respectarea

prevederilor din proiectele de amenajare a pădurilor, ci doar să se Ńină seama de

acestea, dând astfel loc la interpretări şi lăsând, în mare măsură, decizia la

latitudinea factorului politic. Proprietatea unică a statului asupra pădurilor din

perioada 1948-1989, a permis crearea unui cadru unitar de gospodărire a pădurilor.

Dintre realizările acestei perioade se pot menŃiona:

26
 -elaborarea proiectelor de amenajare (gospodărire) pentru toate pădurile

Ńării;

-stabilirea încadrării funcŃionale (zonării) pădurilor, delimitându-se pădurile

de protecŃie de cele de producŃie şi protecŃie;

-realizarea unor lucrări ample de împăduriri, inclusiv de terenuri degradate

(de pildă, în perioada 1950-1960 s-au împădurit 900 000 hectare);

-înfiinŃarea de mari pepiniere (pepiniere centrale) pentru producerea

puieŃilor necesari pentru lucrările de împădurire;

-realizarea unor importante lucrări de corectarea torenŃilor etc.

Dintre aspectele negative se pot enumera:

-tăierea unor cantităŃi de lemn mai mari decât posibilitatea anuală, mai ales

pe seama arboretelor accesibile (din apropierea drumurilor);

-extinderea forŃată a răşinoaselor (aşa numita „înrăşinare”);

-scoaterea din fondul forestier a unor terenuri pentru mărirea suprafeŃelor

arabile;

-acceptarea „păşunatului organizat” în păduri etc.

După 1989, o bună parte a pădurilor României a fost retrocedată vechilor

proprietari, apărând problema deosebit de dificilă a fărămiŃării fondului forestier,

care împiedică gospodărirea durabilă. În aceste condiŃii este deosebit de

importantă crearea unei conştiinŃe forestiere. În lumea satului oamenii au învăŃat

în timp să respecte pădurea, uneori în urma unor lecŃii dure privind efectele

despăduririlor, şi aceste cunoştinŃe s-au transmis din generaŃie în generaŃie.

Astăzi de multe ori acest fir a fost întrerupt, mulŃi dintre proprietarii de păduri

locuiesc la oraş sau sunt orăşeni recent reîntorşi în mediul rural, de aceea este

esenŃial rolul şcolii şi al mass mediei în edificarea unei conştiinŃe forestiere.

27
 PRINCIPALELE TIPURI DE PĂDURE DIN ROMÂNIA

Pădurile deşi au o serie de caracteristici comune, se deosebesc între ele în

raport cu speciile care le alcătuiesc. Astfel, sunt anumite specii de umbră, care

formează păduri dese şi întunecate, fapt pentru care în absenŃa luminii nu se pot

dezvolta speciile de arbuşti (tufărişuri) şi plantele ierboase. Alte păduri sunt mai

luminoase, având în alcătuirea lor mai multe specii şi o structură mai complicată, cu

un strat de arbuşti şi o pătură ierbacee bine dezvoltată.

AnalizaŃi diferenŃele dintre pădurile care se găsesc în apropierea localităŃii

voastre.

Dacă aveŃi timp faceŃi scurte excursii, notaŃi în caiete speciile pe care le
recunoaşteŃi (recoltaŃi frunze, lujeri, plante ierboase din speciile necunoscute
şi încercaŃi să le identificaŃi la laboratorul de biologie) , faceŃi fotografii etc.

ObservaŃi dacă, în acea pădure, apar mai multe straturi de vegetatie
forestieră: arbori, arbuşti (tufărişuri) şi plante ierboase. AnalizaŃi legătura
dintre aceste straturi şi cantitatea de lumină care ajunge la fiecare nivel.
Principalele tipuri de păduri ( mai exact grupe de tipuri sau formaŃii

forestiere) din Ńara noastră sunt:

-pădurile de molid;

-pădurile de fag în amestec cu răşinoase;

-pădurile de fag;

-pădurile de gorun şi şleaurile (amestecurile) cu gorun;

-pădurile de stejar şi şleaurile (amestecurile) cu stejar;

-pădurile de cer şi gârniŃă;

-pădurile de stejar brumăriu şi stejar pufos;

-pădurile de luncă, de-a lungul unor râuri, numite zăvoaie.

28
  Pădurile de molid (molidişurile) se găsesc în regiunea de munte, la cele

mai mari altitudini, în MunŃii Carpati. Deasupra acestora apare vegetaŃia alpină şi

subalpină, cu rarişti de molid (cu exemplare izolate, pipernicite), jnepenişuri şi

păşuni alpine.

Molidişurile au o structură

simplă fiind formate aproape exclusiv

din molid (Picea abies), la care se

adaugă, pe alocuri, scoruşul (Sorbus

aucuparia), pe care îl remarcăm

datorită fructelor sale de culoare

roşie (fiind din acest motiv folosit şi

ca specie decorativă în spaŃiile verzi),

mesteacănul (Betula pendula), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de

munte (Ulmus glabra) ş.a. Arbuştii lipsesc, dar, uneori pot să apară exemplare rare

de soc roşu (Sambucus racemosa), caprifoi (Lonicera xylosteum), coacăz de munte

(Ribes alpinum), cununiŃă (Spiraea ulmifolia) ş.a.

Dintre speciile ierboase, cel mai frecvent este măcrişul iepuresc (Oxalis

acetosella), care seamănă cu trifoiul, frunzele având un gust acrişor datorită

conŃinutului de acid oxalic. Uneori se poate instala o pătură deasă de afin

(Vaccinium myrtillus), care indică un sol acid. În pădurile de molid se mai pot găsi

ferigi (Driopteris filix-mas, Athyrium filix-femina) şi, frecvent, există covoare de

muşchi (Hylocomium splendens, Polytricum commune).

Cele mai multe molidişuri se găsesc în CarpaŃii Orientali, unde se localizează

între 800 şi 1550 în partea estică dinspre Moldova şi mai sus, între 1100 şi 1600,

în partea vestică, spre Transilvania. La aceste benzi de molidişuri se adaugă cele

din depresiunile intramontane (Vatra Dornei, Gheorghieni etc.), unde, datorită

inversiunilor de temperatură, în special din timpul iernii (aerul rece mai greu se

29
acumulează în zonele depresionare joase) molidul coboară sub pădurile de fag în

amestec cu răşinoase.

În CarpaŃii de la Curbură, pădurile de molid apar ca nişte insule în masivele

Penteleu şi Ciucaş. În CarpaŃii Meridionali molidişurile apar tot fragmentat, în

forma unor benzi cu lăŃime de circa 10 kilometri în jurul golului alpin, cu suprafeŃe

ceva mai mari pe văile largi ale unor râuri precum IalomiŃa, Argeş, Sadu, Sebeş sau

Cugir. O zonă mai întinsă de păduri de molid se găseşte în MunŃii Apuseni, într-o

fâşie mai lată, între 1000 şi 1650 m pe versanŃii răsăriteni, şi mai îngustă, între

1300 şi 1400 m pe cei apuseni.

 Pădurile de amestec de fag cu răşinoase sunt răspândite în zona

munŃilor mijlocii, reprezentând unele dintre cele mai stabile ecosisteme din

regiunea carpatică. Aceste amestecuri sunt alcătuite din fag (Fagus sylvatica),

brad (Abies alba) şi molid (Picea abies) sau doar din fag şi una dintre aceste două

specii de răşinoase. Frecvent apar amestecuri de fag şi brad, molidul adăugându-se

la altitudini mai mari, în special în CarpaŃii Orientali. Dintre speciile de arbori mai

apar paltinul şi ulmul de munte şi în regiunile mai joase carpenul (Carpinus betulus)

şi frasinul (Fraxinus excelsior). În trecut, în aceste păduri apărea ca arbore de

dimensiuni mai mici tisa (Taxus baccata), care a dispărut, însă, în prezent, datorită

utilizării intense a lemnului de calitate deosebită (să ne gândim doar că din tisă se

făceau cele mai bune arcuri, pe care le foloseau şi haiducii lui Robin Hood), dar şi

datorită faptului că a fost îndepărtată de ciobani, care se temeau că fructele

toxice pot otrăvi oile.

Şi în aceste amestecuri arbuştii sunt destul de rari, ca şi în molidişuri, dar

pătura ierboasă este mult mai bogată. Pe lângă flora specifică molidişurilor (Oxalis,

ferigi, muşhi), pe solurile fertile (cu humus de tip mull, bogat în azot) apar

numeroase specii, dintre care printre cele mai cunoscute este floarea Paştelui albă

şi galbenă (Anemone nemorosa şi Anemone ranunculoides).

30
 Legat de ecologia acestor specii de arbori, străbătând o pădure de amsetec
de fag cu răşinoase putem observa următoarele aspecte. De multe ori sub arborii
bătrâni de fag apar puieŃi de brad şi invers. Aceasta indică preferinŃa fiecărei
specii pentru anumite părŃi din radiaŃia luminoasă (anumite lungimi de undă), ceea
ce face ca lumina care nu a fost absorbită de coroanele fagilor înalŃi şi a ajuns la
sol să fie mai favorabilă pentru puieŃii de brad, aceasta contribuind la menŃinerea
amestecului. De asemenea, dacă într-o astfel de pădure apare un gol (câŃiva arbori
au fost doborâŃi de vânt sau tăiaŃi), un „ochi”, cum spun silvicultorii, în care fără
protecŃia coroanelor, condiŃiile climatice de la sol sunt mai excesive, în centru se
vor instala puieŃii de molid, cei mai rezistenŃi la condiŃiile mai aspre, fiind
înconjuraŃi de zone cu puieŃi de fag, în timp ce seminŃişul de brad, care este cel
mai sensibil se va regăsi doar la marginea dinspre pădure unde beneficiază de
protecŃia acesteia.
Cele mai întinse suprafeŃe ocupate de acest tip de pădure se găsesc pe

versanŃii răsăriteni ai CarpaŃilor Orientali, în CarpaŃii de la Curbură şi în CarpaŃii

Meridionali până la Olt, unde formează o bandă cu o lungime de circa 500 kilometri

şi cu lăŃimi de 10-30 km, situată la altitudini cuprinse între 600 m în nord şi 1400

m pe versanŃii sudici ai CarpaŃilor Meridionali.

 Pădurile de fag (făgetele) sunt cele cărora le revine în prezent cea mai

mare proporŃie din suprafaŃa

forestieră a României, fiind

răspândite atât în zona de dealuri,

cât şi în cea a munŃilor joşi.

Oare cine nu a fost într-o

pădure de fag ? Cu toŃii am fost

impresionaŃi de trunchiurile înalte,

drepte, cilindrice cu scoarŃa netedă

31
albicioasă asemănându-se cu coloanele dintr-o catedrală.

Etajul arborilor este format aproape exclusiv din fag (Fagus sylvatica),

acesta fiind ca şi bradul o specie de umbră care creează arborete dese. În

făgetele de munte pot să mai apară în mică proporŃie paltinul sau ulmul şi, pe

alocuri, mesteacănul şi plopul tremurător. La dealuri fagului i se poate asocia

carpenul şi exemplare răzleŃe de gorun, arŃar, tei etc. Arbuştii apar doar pe

alocuri, deoarece coroanele dese ale fagilor lasă puŃină lumină disponibilă. Dintre

aceste specii se pot aminti socul negru (Sambucus nigra), cornul (Cornus mas),

păducelul (Crategus monogyna). Speciile din covorul ierbaceu sunt aceleaşi cu cele

din amestecurile de fag cu răşinoase, dar creşte frecvenŃa gramineelor.

Pădurile de fag au cea mai mare extindere pe altitudine, acestea fiind

situate între 400 şi 1450-1550 m, iar în Defileul Dunării coboară până la 100 m. În

zona CarpaŃilor Orientali făgetele apar mai mult la dealuri, la munte localizându-se

doar în masivele Gutâi şi Rodnei. În zona CarpaŃilor de Curbură, Meridionali şi

Occidentali făgetele sunt bine reprezentate şi la deal şi la munte, cele mai întinse

suprafeŃe găsindu-se în vestul Olteniei şi Banat.

 Pădurile de gorun (gorunetele) sunt răspândite în regiunile de deal şi

podiş, la altitudini între 250 şi 650 m. Gorunul (Quercus petraea) este o specie din

acelaşi gen ca şi stejarul (Quercus

robur), de care se deosebeşte uşor

prin forma frunzei, care, la bază,

este conică şi nu auriculată ca la

stejar. De fapt, în Ńara noastră apar

trei subspecii de gorun, diferite sub

raportul ecologiei şi cu răspândire

diferită, una localizându-se în nordul

Ńării, alta mai ales în Oltenia şi sudul

Banatului, iar a treia fiind predominantă în restul Ńării.

32
 Alături de gorun, în aceste păduri mai apar carpenul şi jugastrul (Acer

campestre), mărul pădureŃ (Malus sylvestris) şi părul pădureŃ (Pyrus pyraster). În

gorunetele din regiunile mai călduroase mai apar mojdreanul (Fraxinus ornus) şi

cărpiniŃa (Carpinus orientalis). În afară de pădurile dominate în proporŃie

covârşitoare de gorun, mai ales în Podişul Moldovei, sunt răspândite amestecuri cu

alte specii de foioase numite şleauri de deal, în care mai apar teiul, frasinul,

arŃarul.

În pădurile de gorun ajunge mai multă lumină la sol decât în cele de fag sau

de răşinoase şi de aceea arbuştii sunt numeroşi, cel mai adesea fiind întâlnit

păducelul (Crataegus monogyna), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), corn (Cornus

mas), sânger (Cornus sanquinea) ş.a. La fel şi pătura ierbacee este bine dezvoltată,
pe lângă speciile din făgete apărând tot mai multe graminee.

 Pădurile de stejar şi de amestec de stejar cu alte foioase (şleaurile

de câmpie) apar în zonele de dealuri joase şi de câmpie, ocupând, în Ńara noastră,

suprafeŃe mai mici decât gorunetele.

In stejărete, pe lângă stejarul pedunculat (Quercus robur), mai apar alte

specii de cvercinee şi anume gorunii, cerul şi gârniŃa şi dintre celelalte foioase

carpenul, teiul, frasiniul, ulmul, arŃarul, jugastrul, arŃarul tătărăsc, mărul şi părul

pădureŃ ş.a. În şleauri scade proporŃia stejarului şi creşte mult ponderea

celorlalte specii de foioase, mai ales a teiului, carpenului şi frasinului. Şleaurile de

câmpie au un grad de complexitate şi biodiversitate deosebit de ridicat. Arbuştii

sunt foarte numeroşi, la speciile întâlnite în gorunete, se adaugă porumbarul

(Prunus spinosa), cruşinul (Frangula alnus), călinul (Viburnum opulus) ş.a., iar flora

ieboasă este şi ea foarte bogată.

Pădurile de stejar şi şleaurile cu stejar sunt răspândite în Moldova de Nord

şi în Podişul Transilvaniei, pe câmpia înaltă dintre Titu şi Ploieşti, în depresiunile

din nordul Olteniei şi din sudul şi estul Transilvaniei, în Câmpia Vlăsiei şi în Câmpia

33
Banatului, precum şi în luncile largi ale râurilor mari: Siret, Argeş, Olt, Jiu, Mureş,

Crişuri, Someş.

 Pădurile de cer şi gârniŃă (ceretele, gârniŃetele şi cereto-gârniŃetele), cărora

le revin aproximativ 7% din suprafata împădurită a Ńării noastre, sunt răspândite

în sudul şi vestul Ńării, în regiuni de câmpie şi dealuri joase, prezenŃa lor fiind, de

regulă, asociată cu condiŃii de sol

caracterizate printr-un conŃinut de argilă

foarte ridicat, ceea ce determină, pentru

rădăcinile arborilor, un regim de

aprovizionare cu apă şi aer ce nu convine

altor specii.

Datorită acestor condiŃii, în aceste

păduri pe lângă cer (Quercus cerris) şi gârniŃă (Quercus frainetto) apar puŃine

alte specii dintre care se pot aminti ulmul de câmp, frasinul, jugastrul şi arŃarul

tătărăsc. Dintre arbuşti apar păducelul, lemnul câinesc, cornul, sângerul,

porumbarul ş.a. iar flora este mai săracă în specii decât în alte păduri de cvercinee.

Păduri de cer şi gârniŃă se găsesc cel mai bine reprezentate în câmpiile

înalte ale Munteniei şi Olteniei (în general gârniŃetele mai sus, la peste 200 m, iar

ceretele mai jos, sub această altitudine), în Câmpia Română, în zona Dealurilor de

Vest şi Podişul Someşan .

 Pădurile de stejar brumăriu şi stejar pufos sunt cele ce apar în zonele

cele mai calde şi uscate, în aşa numita zonă de silvostepă, care face tranziŃia între

zona favorabilă pădurilor şi cea a stepei, în care, datorită aridităŃii climatului, nu

se poate menŃine decât o vegetaŃie formată din ierburi mărunte. Acestor păduri le

revine o proporŃie de circa 1% din suprafaŃa pădurilor României.

În arboretele de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) acestuia i se

asociază puŃine specii, cel mai frecvent apărând arŃarul tătărăsc (Acer tataricum),

uneori şi exemplare izolate de ulm, mojdrean, vişin turcesc etc. Arbuştii sunt

34
reprezentaŃi prin păducel, porumbar, lemn câinesc, migdal pitic, vişin pitic ş.a., iar

în stratul ierbos apar diverse specii de plante de pădure.

Pădurile de stejar pufos se dezvoltă în condiŃii şi mai pronunŃate de

uscăciune. Acestea sunt alcătuite din stejar pufos (Quercus pubescens) care

predomină în manieră absolută, la care se pot adăuga, în raport de regiune, în mici

proporŃii, alŃi stejari (brumăriu, cer, gârniŃă) şi ca specii de amestec mojdreanul

(Fraxinus ornus) şi cărpiniŃa (Carpinus orientalis). Arbuştii sunt adaptaŃi acestor

condiŃii climatice (termofili şi xerofili- iubitori de căldură şi care suportă

uscăciunea), dintre aceştia menŃionând scumpia (Cotinus coggygria), dârmoxul

(Viburnum lantana), migdalul pitic (Amygdalus nana) şi altele. Pe lângă speciile de

plante de pădure, mai ales în zonele poienite se instalează numeroase specii tipice

de stepă.

Desigur aceste păduri erau mai întinse în trecut, dar ele au fost în mare

parte defrişate, în prezent rămânând doar resturi din acestea, localizate în sudul

Moldovei, Bărăgan şi Dobrogea, în sudul Olteniei şi Munteniei.

 Zăvoaiele sunt păduri de luncă, formate în special din specii cu lemn de

esenŃă moale (anini, sălcii, plopi) şi care sunt localizate în albiile majore ale râurilor.

Acestea sunt incluse în vegetaŃia

intrazonală, deoarece pătrund în lungul

râurilor, în alte zone de vegetaŃie

forestieră şi în stepă.

Principalele tipuri de zăvoaie,

întâlnite în Ńara noastră, sunt:

-zăvoaiele de anin alb (Alnus

incana), ce apar în luncile râurilor de

munte şi dealuri;

- zăvoaiele de anin negru (Alnus nigra), răspândite în luncile râurilor din

regiunile de deal şi câmpie;

35
 -zăvoaiele de plop apar în luncile mari din zona de câmpie, principalele specii

arborescente fiind plopul alb (Populus alba), cel negru (Populus nigra) şi cenuşiu

(Populus canescens);

-zăvoaiele de salcie, răspândite tot în luncile de câmpie, în zone inundate

mult timp (chiar câteva luni în lunca Dunării), speciile principale fiind salcia albă

(Salix alba) şi salcia plesnitoare (Salix fragilis).

36
 ŞtiaŃi că... – Arbori şi păduri

Cel mai înalt arbore din lume este arborele mamut (Sequoia gigantea),

care poate atinge o înălŃime maximă de 105 m şi un diametru de peste 12 m.

Molidul înŃepător, de Sitka (Picea sitkensis) poate atinge în zona sa de origine

(America de Nord) chiar 91 m înălŃime şi 5 m diametru.

 Arborele lalea (Liriodendron tulipifera), pe care îl admirăm prin parcuri pentru

frunzele în formă de liră şi florile albe (ca de magnolie) poate atinge 60 m înălŃime

şi 3,6 m diametru.

 Un alt arbore întâlnit în spaŃiile verzi este platanul (Platanus occidentalis), care

în America de Nord atinge chiar şi înălŃimi peste 50 m şi un diametru de 4 m.

 Cel mai înalt arbore din Europa se consideră a fi fost un molid din pădurea

HarŃagu (Nehoiu), din MunŃii Penteleu, care avea 62 m înălŃime şi diametru 2,4 m.

 În Ńara noastră, în pădurea Neculele (Râmnicu Sărat) a fost măsurat un

exemplar de brad (Abies alba) cu înălŃimea de 56 m şi diametrul 1,84 m.

 În zona Gura Humorului se găseşte, probabil, cel mai gros stejar din Ńara

noastră, cu un diametru de 3 m, a cărui vârstă este estimată la circa 500 ani.

 Şi plopii pot atinge grosimi foarte mari, de exemplu, în pădurea Rafaila (Vaslui)

s-a găsit o cioata de 4m diametru, iar la Cotul lui Bălan (NeamŃ) o cioată de 3,5 m.

Dintre arborii din România cele mai mari vârste le pot atinge:

-tisa, vârsta maximă: 3000 ani;

-stejarul pedunculat: 1500 ani;

-teiul pucios: 800-1000 ani;

-fagul: 600-900 ani;

-paltinul de munte: 600 ani.

 Primele fructificaŃii care marchează maturitatea arborilor apar la vârste mult

diferite în raport cu specia, mai mici la cele de lumină, mai mari la cele de umbră:

37
 Íla circa 15 ani la pinul silvestru;

Íla 20 de ani la larice;

Íla 30-40 ani la molid;

Íla 40 ani la stejarul pedunculat;

Íla 40-50 ani la fag;

Íla 60-70 ani la brad.

Inmugurirea arborilor se face în fiecare an la date diferite, în raport cu evoluŃia

vremii, dar se păstrează o anumită ordine în funcŃie de specie; de exemplu, în

pădurile de câmpie mai întâi înmuguresc arŃarul tătărăsc, carpenul, cireşul şi teiul

pucios (5-10 aprilie), apoi stejarul (15 aprilie) şi mai târziu frasinul, cerul şi

salcâmul (20-25 aprilie).

Călirea este un proces fiziologic (inactivarea protoplasmei), care se produce

toamna, în primele nopŃi reci, permiŃând mugurilor arborilor foioşi să reziste iarna

la geruri de -25 chiar -35 oC.

Intr-o pădure, în comparaŃie cu aria terenului ocupat, suprafaŃa frunzelor din

coroane este de circa 7-8 ori mai mare, cea a frunzelor moarte din litieră de

aproximativ 5 ori şi cea a rădăcinilor de 3 ori mai mare.

Un hectar de pădure produce aproximativ 15-20 tone de oxigen pe an.

Pentru formarea unui metru cub de lemn se consumă circa 1,8 tone de CO2.

JudeŃele din Ńara noastră cu cele mai mari suprafeŃe de pădure sunt Suceava,

Caras-Severin şi Hunedoara.

Bucovina înseamnă pădure de fag, denumirea provenind de la cuvântul slav „buk”,

care înseamnă fag.

Numele judeŃului Ilfov provine de la cuvântul slav elhov care înseamnă „cu anini”,

denumire dată râului şi apoi judeŃului.

Teleorman este o denumire care îşi are originea în perioada năvălirilor cumanilor

şi pecenegilor, teli orman însemnând pădure nebună, ceea ce arată că regiunea

respectivă era, la acea vreme, acoperită de păduri dese.

38