Piramida lui Maslow

18 December 2006 No Comment

Maslow este unul dintre

precursorii miscarii psihologiei
umaniste care au facilitat
dezvoltarea bioenergiei, a gestaltu-
lui, a Analizei tranzactionale, etc.
El a descris nevoile fundamentale
in cinci categorii regrupate sub
forma unei piramide. Nevoile
fundamentale, cele mai concrete
sunt la baza, caci sunt prioritare
fata de nevoile situate deasupra,
mai subtile si mai fine.

Realizarea de sine

Respectul de sine

Apartenenta si dragoste

Securitate

Nevoi fiziologice

Omul devine mai sensibil la nevoile superioare daca nevoile precedente sunt relative implinite. O
nevoie putin satisfacuta poata sa produca o frustrare sau o suferinta, dar poate de asemenea, sa-l
determine pe om sa actioneze pentru a si-o implini: este motivatia.

Orice nevoie cere un raspuns. Resursele noastre interioare sunt motivatiile noastre specifice
pentru aceasta nevoie sau mai generale precum dinamismul nostru, energia noastra , capacitatea
noastra de a face fata sau de a ne depasi dificultatile. Resursele noastre externe sunt “persoanele
noastre model”, mediul inconjurator . Dar noi putem intalni si obstacole.
Obstacolele externe, scoase in evidenta de Laborit in teoria sa despre stress, sunt dusmanul ce
doreste cu ardoare acelasi obiect in rivalitate sau competitie. Obsacolele interne sunt si mai
importante:rezistentele sau mecanismele de aparare(sunt o bariera in comportametul natural, un
obstacol, un blocaj, o rezistenta la contactul cu nevoile ori sau cu celalalt, sau in sfarsit o
rezistenta la schimbare.

Ceea ce numim in limbajul popular “defecte” care urmaresc persoana precum umbra sa care
corespunde destul de bine mecanismelor de aparare:a se scapa de responsabilitate, a se repeat
aceleasi greseli, a-i acuza pe ceilalti ca beau prea mult, ca fumeaza prea mult, a invinui, dar si a
fi coleric, irascibil, susceptibil, pasiv, dependent, neincrezator, dominator, arogant, dispretuitor,
fricos, supus, ,schimbator, josnic, revoltat, agresiv.
In rezumat, tot ce nu va place la celalalt, uneori chiar propriile voastre defecte fata de care sunteti
orbi si pe care nu le suportati la ceilalti.

Ce-ti ramane de facut tie?Sa treci de la un comportament nesatisfacator la in comportament dorit.

Sa-ti invingi temerile, nesigurantele! Si merita sa o faci , doar lupti pentru tine, pentru un “maine
invingator” , pentru o viata asa cum ti-ai dorit-o mereu.

Am sa trec la nevoia de securitate, fiindca nevoile fiziologice sunt mai mult sau mai putin
satisfacute. Aici vorbim de nevoia de a manca , de a bea, nevoia de caldura, sex, etc

La nevoia de securitate vorbim despre nevoia de a fi protejat impotriva adversitatii. Termenul

“securitate” este folosit in contextele unde domneste insecuritatea:in-securitate sociala, in-
securitate profesionala, in-securitate pentru a te deschide in intimitate(fara bariere, a fi deschis si
fara aparare) in grup sau in viata.

Noi consumam multa energie si un sfert din timpul nostru pentru a satisface aceasta nevoie
precum si pe cea precedenta. Datorita activitatii noastre profesionale, ne procuram defapt hrana,
caldura si beneficiem de un acoperis. De aici incolo suntem disponibili pentru nevoile urmatoare.
Chiar si aceste nevoi pot, in parte, sa fie satisfacute prin munca noastra: ne putem implini nevoia
de apartenenta, de a castiga suficienti bani pentru a trai genul si nivelul de viata pe care-l
dorim.Putem sa ne realizam, afirmandu-ne in mod adecvat.Putem sa ne dezvoltam autonomia
chiar fara respectul celorlalti.

Daca iti este amentitat locul de munca poti deveni nesigur. A evita o activitate nesatisfacatoare
face parte dintre solutiile posibile la o problema, dar incertitudinea de a da peste o alta determina
numeroase persoane sa consulte un psiholog. A ramane blocat intr-o astfel de situatie este sursa
de angoasa, de stres.

Cautarea securitatii cu price prêt poate fi sufocanta daca ea conduce la o existenta regulate,
insotite de obiceiuri fixe. Toate ritualurile in viata, ca si in religie, fac viitorul previzibil. Pentru
ca eviti neprevazutul, risti sa-ti ratezi viata!

Si aici revenim la articolul pe care unii dintre voi l-au citit deja:Iti lipseste curajul?!
In mare parte, lipsa curajulului te tine pe loc sau te retine intr-o situatie in care nu te simti
implinit, multumit. Necunoscutul te tine prizionerul nefericirii…Nu te mai teme de nou, infrunta
necunoscutul.Elibereaza-te!

Sa trecem la nevoia de apartenenta si de dragoste:a iubi si a fi iubit

Acestei nevoi i se acorda cea mai mare importanta in viata si in “film”..Simtim nevoia sa
apartinem, impreuna cu apropiatii nostri, unei viziuni comune despre viata in spiritualitate,
religie, politica, in cluburi de petrecere a timpului liber sau intalniri profesionale. Adesea simtim
nevoia sa ne grupam in jurul unor interese comune diversificandu-ne. Aceasta nevoie de
apartenenta acopera domenii foarte vaste:nevoia de a ne iubi aproapele, nevoia de a-l iubi pe
Dumnezeu, dragostea parinteasca sau sexuala, nevoia de a fi recunoscut, apreciat, nevoia de a
primi sau de a da tandrete, etc.
Aceasta nevoie este esentiala inca de la nastere:a fi dorit, a primi caldura, mangaieri. Cand
nevoile sexuale se afirma la varsta adolescentei, ele trebuie sa infrunte limitele impuse de
societate.

Adultii celibatari sufera adesea de singuratate si de lipsa dragostei. Ei cauta unul sau mai multi
parteneri si aspira cel mai adesea la casatorie. Ne casatorim ca sa aducem cel mai adesea un
raspuns acestei asteptari:a iubi si a fi iubit, deopotriva. Cand observ in jurul meu evolutia
sexualitatii si a casatoriei, obtin o descriere in trei: cautarea, fuziunea si apoi autonomia.
Recunosc ca acest tablou nu este prea stiintific si sanatos, dar reflecta procesul pe care-l constat
la numeroase persoane.Este de asemenea procesul de evolutie a majoritatii cuplurilor.

Respectul de sine

Am nevoie sa fiu apreciat, sa mi se recunoasca valoarea, sa ma recunosc si sa fiu recunoscut. Pot

sa ma apreciez si mai mult daca am fost iubit de parintii mei. Am atunci tendinta spontana de a
ma iubi, dar si de a-i iubi pe ceilalti. Sa ma afirm ca persoana autonoma va veni de la sine.

Fericit cel care reuseste sa se afirme fara sa domine sau sa se revolte, caci in caz contrar, el
devine stapanul sau sclavul celorlalti. Aceste doua ultime situatii se dovedesc adesea
nesatisfacatoare.

Respectul de sine se dezvolta cand creez obiective realiste si dezvolt energia necesara pentru a
reusi, respectandu-i si pe ceilalti in cauza.

Am, de asemenea, nevoie sa fiu apreciat de ceilalti. Este nevoia de recunostinta, atat de
importanta pentru majoritatea oamenilor. Plangem cu usurinta de bucurie cand, intr-un film, doi
fosti dusmani se impaca sau cand doi indragostiti isi spun :”te iubesc”.

Actualizarea de sine

Este varful piramidei lui Maslow. Este, asadar, scopul ultim spre care tinde omul, viata care
consta in a invata sa traiesti pentru a exista in echilibru. Aceasta nevoie devine mai precara
pentru mama casnica ai carei copii cresc si pleaca sau pentru muncitorul aflat in somaj sau la
pensie. O aud mai frecvent descrisa ca neimplinita de cei care au trait mai mult in rolurile lor
decat in persoana lor. Aceasta atitudine “altruista” implica sa ramai centrat pe exigentele
celorlalti, precum mama casnica care nu exista decat in functie de de dorintele copiilor sai in
detrimental propriilor sale dorinte.

Nevoia de libertate pare ca se opune nevoii precedente, nevoia de stima personala. Fiecare are
nevoie de libertate pentru a actiona, la serviciu, acasa sau in exterior. Unii se simt umiliti si
sufera. Multi se cred liberi , dar supusi unui sclavagism ignorat, precum supunerea pasiva a
normelor. Nimeni nu este complet liber. Cine vrea sa ramana liber trebuie sa evolueze si sa evite
anarhia si revolta. Cine se teme sa devina liber risca conformismul si supunerea.
Satisfacerea acestei nevoi se dovedeste, din pacate dificila. Daca vreau sa ma simt complet liber
si sa nu accept nici o constrangere, fara sa atac libertatea celorlalti, risti sa fii, fara idoiala, izolat
de catre cei care resping aceasta atitudine.

”Oamenilor cumsecade nu le place sa urmezi un drum diferit de al lor”(Georges Brassens)

Ar trebui sa tin cont de opiniile celorlalti cautand sa ma satisfac sau sa-mi schimb relatiile. Dar
cum?

Pot, alege, fie sa renunt la libertatea mea, fie sa refuz parerea celorlalti.Suferinta poate sa apara
deja in acest stadiu. Pot, de asemenea, sa dau prioritate la “ce vor spune ceilalti”, precum aceasta
studenta care precizeaza:”Nu voi iesi cu prietenul meu decat daca sunt sigura ca mama mea nu
va suferi”.

Iata deci, inceputul unui calvar. ”Gura lumii” nu este intotdeauna o limitare exterioara reala. Ea
provine cel mai adesea chiar din interior. Fata sa ascunsa coincide in general cu ”ce voi spune eu
despre asta”. Daca mama ignora iesirile fetei, aceasta se va simti inselata sa nu o insele. Daca, la
un moment al evolutiei sale, ea se revolta si ii spune nu mamei, ea poate inca sa aleaga. O
optiune ar fi sa iasa fara stirea ei pentru a evita sa o intristeze. O alta ar fi sa nu se ascunda,
evitand totusi sa nu cada in ostentatie . Ar putea sa si o provoaca, sa o scandalizeze sau chiar sa
rupa legatura pentru a nu se mai supune moralei materne.

Altii in acceptarea climatului permisiv al grupului, doresc sa se elibereze de constrangeri in

pozitia:”vreau totul imediat” fara sa-i respecte pe ceilalti. Aceasta pozitie nu raspunde nevoi de
afirmare sau de autonomie. Este o alegere care poate fi anarhica sau totalitara. Anarhica daca
vrea sa se elibereze de constrangeri fara sa cantareasca avantajele si dezavantajele pentru a-si
evalua sansele si riscurile inainte de a decide, adica fara sa-si utilizeze “Adultul” din el.Este
Copilul anarchic care conduce fara Adult. El este totalitar daca este un mod de a-si impune
alegerile precum Isabelle, care dorind sa schimbe, fara sa negocieze, data unei calatorii, stabilita
de mult timp cu prietenul sau, ii raspunde:”Acum nu vreau sa ma marit constransa. Vreau sa fiu
libera sa decid ce vreau, cand vreau. Daca n-o fac la varsta mea, n-am s-o mai fac niciodata”.
Dupa mai multe “decizii” asemanatoare, prietenul foarte autonom, nu a putut sa se resemneze si
sa construiasca pe nisip si a ales progresiv sa o paraseasca. Daca ar fi fost dependent, ar fi
inceput un lung calvar:cel care “iubeste mai mult” sufera mai mult.

Cel care se actualizeaza este energic, pozitiv, “vede” partea buna a situatiilor, sufera putin din
cauza dezavantajelor, este constient de nevoile sale, le gaseste cu usurinta raspunsuri si
transforma problemele in solutii. Se afirma, prezinta putine mecanisme de aparare, si are deci
putine rezistente la schimbare.Isi masoara mai liber sansele si isi asuma cu usurinta riscuri
calculate.

Constatam cum , de-a lungul vietii am fost formati si conditionati de educatia din anturajul
nostru. Este o forma de dependenta din care se poate iesi prin perioade de revolta. Dar daca
aceasta este permanenta, ea devine o dependenta de alt fel: contradependenta(a face pe dos nu
inseamna a alege). Cu totii trecem prin asta, si nu lipsiti de neplaceri pentru noi si apropiatii
nostrii. Dar, important e sa iesiti din aceasta stare si in momentul bilantului “pierderi si profituri”
sa fiti pe plus, sa fie net pozitiv. Fara regrete, care sunt “trecatoare si inevitabile”.

Sper sa va fie de folos acest material in depistarea rezistentelor, proiectiilor,etc. Si mie mi-a fost
greu sa accept ca sunt “fericita” purtatoare a comportamentelor negative, perpetuate indelung.
Cand, era atat de comod si simplu sa ii “imbrac” pe ceilalti cu ele. Dar, intr-o fericita zi, o “forta
spirituala”, asa cum imi place mie sa-i spun, m-a trezit din basmul pe care-l traiam si care ma
purtase deja departe de ceea ce numeam “realitate”.

Nici un psiholog nu cauta sa te schimbe ca entitate , ori sa iti modifice conceptiile despre ce
inseamna “a trai”. Doar se cauta a aduce mai multe informatii, optiuni, alternative din care tu sa
alegi, si sa culegi ,doar ceea ce ai nevoie.

http://www.artaseductiei.ro/piramida-lui-maslow