Universitatea Babeş-Bolyai

Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

Specializarea Producţie Media

Aspecte ale limbajului mediatic românesc, satirico-pamfletar

Analize şi studii de caz

Studentă
Pop Alexandra
Cuprins

1.Generalităţi ................................................................................................................................................ 3
2.”Iohannis în pericol” – Caţavencii (1 noiembrie 2016) .............................................................................. 4
3. „Când era mic, Iohannis colinda la un singur vecin, că-i lua 4 ore să cânte Steaua sus răsare” – Times
New Roman (27 Decembrie 2016) ................................................................................................................ 5
4.”Klaus Iohannis după ce s-a aşezat la Masa Tăcerii: M-am simţit ca acasă” – Kamikaze .......................... 6
5.Siteografie .................................................................................................................................................. 7

2
1.Generalităţi

Pentru a putea studia şi înţelege aspectele limbajului satirico-pamfletar din domeniul

mass-mediei româneşti, consider că este absolut necesar să vedem ce anume se poate înţelege
prin termenul de pamflet. Astfel, în încercarea de definire a noţiunii menţionate anterior, putem
constata un paradox, şi anume faptul că termenul de pamflet a intrat în limba română în secolul
al XIX-lea, pe filieră franceză (fr.Pamphlet), deşi el provine din limba engleză. Acesta trimite la
ideea de imprecaţie, hiberbolă, ironie sau caricatură, procedee utilizate în blamarea unor
persoane, idei, opere sau întâmplări reprobabile1.
Câteva personalităţi marcante ale stilului satirico-pamfletar sunt reprezentate de Ion
Heliade Rădulescu, Tudor Arghezi, N.D.Cocea sau Geo Bogza care au dat strălucire stilului şi
care l-au ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii literare româneşti2.
Dar, să revenim la modul în care stilul satirico-pamfletar şi-a pus amprenta asupra mass-
mediei româneşti. În vederea realizării acestei analize, am ales trei mari publicaţii online şi
anume, Caţavencii, Kamikaze şi Times New Roman. Acestea nu au fost alese la întâmplare, ci
sunt publicaţiile pe care le citesc cu cel mai mare drag, mai ales atunci când simt nevoia de a mă
deconecta de la realitatea cotidiană, sau pur şi simplu, de a o condimenta cu puţin umor.
Totodată, consider că acestea sunt cele mai reprezentative pentru ramura satirico-pamfletară din
cadrul domeniului social-media contemporan.
Având în vedere că în societatea zilelor noastre, politica prinde din ce în ce mai mult
contur, iar spiritul civic se manifestă neîntârziat cu privire la evenimentele din acest domeniu, am
ales să studiez cele trei publicaţii menţionate anterior pe baza articolelor politice realizate cu
precădere în ultima perioadă de timp. Personalitatea politică pe care o voi analiza va fi
reprezentată bineînţeles de către preşedintele nostru scump, demn din cale-afară de a conduce
această ţară, Klaus Iohannis.
Pentru a scoate mai tare în relief personalitatea acestuia şi caracterul său demn de
„Magna cume laude” voi analiza trei articole, după cum urmează: „Iohannis în pericol” apărut la
data de 1 noiembrie 2016 în Caţavencii, „Klaus Iohannis după ce s-a aşezat la Masa Tăcerii:
M-am simţit ca acasă” publicat la data de 30 octombrie 2016 în „Săptămânalul scăpat de sub

1
https://bucatidincarti.wordpress.com/2009/03/25/esentialul-despre-pamflet/, accesat la data de 10.02.2017, ora
13:11.
2
Ibidem.

3
control-Kamikaze” şi „Când era mic, Iohannis colinda la un singur vecin, că-i lua 4 ore să cânte
Steaua sus răsare” din bine cunoscutul Times New Roman.

2.”Iohannis în pericol” – Caţavencii (1 noiembrie 2016)

„Iohannis în pericol”
reprezintă un articol care redă
situaţia politică din România din
perioada anterioară alegerilor din 11
Decembrie 2016. Deşi, poate că
preşedintele ţărişoarei noastre este
un om bun în adâncul său (pardon, în
străfundul sufletului său) acesta a
ales să joace un rol în care a fost
împins poate fără voia sa de către
„conducerea” aflată în backgroundul
cârmuirii României, punându-se de
multe ori în situaţii limită din care a ieşit şifonat şi mai ales contrariat. Astfel, pentru a respecta
directivele care i-au fost trasate, acesta a ieşit ca la război, mânat de o gândire rece şi aproape
lipsit de patriotism, punând mai presus respectarea dorinţelor celor din umbră, decât bunăstarea
societăţii româneşti şi buna funcţionare a României. Procedeele utilizate în realizarea acestui
articol sunt reprezentate de ironie şi sarcasm, preşedintele fiind comparat cu un elev repetent care
a ajuns bătaia de joc a colegilor de clasă: „aceşti oameni s-au jucat cu preşedintele aşa cum te
joci cu repetentul clasei, aşa cum îi spui că l-a strigat profesorul, iar el se ridică în picioare şi, din
senin, neîntrebat, spune Prezent!”3. Titlul articolului „Iohannis în pericol” este unul sugestiv
datorită faptului că influenţele exercitate asupra sa nu au fost de bun augur, preşedintele părând
uneori doar una dintre marionetele sistemului european, acesta fiind considerat, de altfel, o
păpuşă în mâinile marelui maestru păpuşar, Angela Merkel.

3
http://www.catavencii.ro/editorial/iohannis-in-pericol/, accesat la data de 10.02.2017, ora 14:45.

4
3. „Când era mic, Iohannis colinda la un singur vecin, că-i lua 4 ore să cânte
Steaua sus răsare” – Times New Roman (27 Decembrie 2016)

Articolul prezentat în Times New

Roman se remarcă prin împletirea ironiei,
a sarcasmului şi a umorului, existând şi
note hiperbolizante care au rolul de a
scoate în relief imaginea copilului
Iohannis. Prin intermediul acestora se pun
mai pregnant în lumină două trăsături de
caracter marcante şi anume, liniştea şi
calmul dus la extrem al preşedintelui.
Autorul articolului se dovedeşte a
fi o persoană extrem de tenace şi cu un umor fin care nu urmăreşte atacarea directă a
personajului politic, ci încearcă să pună mai pregnant în lumină trăsăturile de caracter dominante
prin construirea unui personaj fictiv, reprezentat de Hans Schweighofer, un vecin de-al lui
Iohannis, căruia îi atribuie o declaraţie referitoare la un moment din copilăria conducătorului
actual al statului român: „În iarna anului 1960 a venit micuţul Klaus pe la mine, cu Steaua [...]
I-am deschis şi a început să cânte. După o oră l-am invitat să intre, să termine de cântat, că mi se
răcise toată casa, că stăteam cu uşa deschisă şi era frig. După 3 ore i-am dat un covrig şi 3 lei şi
i-am spus să se ducă acasă. N-a vrut, a spus că el e adeptul colindului bine făcut şi a mai stat o
oră să termine şi strofa a treia. Doar atunci a plecat”4.
În cea de-a doua parte a articolului satirico-pamfletar se prezintă un moment istoric,
reprezentat de emigrarea saşilor în Germania. Acest eveniment este pus, prin intermediul
sarcasmului şi al umorului mascat, pe seama micului Klaus, care părea că a terorizat întreaga
comunitate, toţi încercând să fugă din calea sa: „Întrebat de vecinii disperaţi dacă ştie şi alte
colinde mai scurte, Klaus a răspuns „pas cu pas” şi a continuat netulburat să cânte Steaua sus
răsare. După acest precedent, vecinii lui Klaus au început să plece în Germania, de teamă că vine
micuţul să-i dispere cu încetineala cu care face totul”5.

4
http://www.timesnewroman.ro/politic/cand-era-mic-iohannis-colinda-la-un-singur-vecin-ca-i-lua-4-ore-sa-cante-
steaua-sus-rasare, accesat la data de 10.02.2017, ora 16:25.
5
Ibidem.

5
4.”Klaus Iohannis după ce s-a aşezat la Masa Tăcerii: M-am simţit ca acasă”
– Kamikaze

Articolul publicat în „Săptămânal scăpat de sub control – Kamikaze” se diferenţiază de

celelalte două prezentate anterior prin faptul că pamfletul se construieşte aici prin utilizarea
hiperbolei, exagerându-se trăsăturile de caracter dominante ale personajului, şi anume, liniştea şi
firea taciturnă. Intervenţia autorului nu este una directă, ci ea se realizează prin crearea
declaraţiei personajului politic, marcată de umor: „Am stat 15-20 de minute şi am ascultat cu
atenţie ce se întâmplă acolo. Era să-mi dea lacrimile de emoţie. Nu am mai auzit o asemenea
tăcere din copilărie, când ne strângeam toţi în faţa televizorului şi opream sonorul. Am sunat-o şi
pe Carmen, să audă cu urechile ei, că dacă îi tăceam eu nu mă credea. Pentru noi, Masa Tăcerii
este adevărata Poartă a Sărutului”6. Totodată, prin discursul personajului se resimte şi tonul
ironic al autorului.

6
http://www.kmkz.ro/de_ras/texte/klaus-iohannis-dupa-ce-s-a-asezat-la-masa-tacerii-m-am-simtit-ca-
acasa/attachment/iohannis-cu-pestele-la-masa-tacerii/, accesat la data de 10.02.2017, ora 16:43.

6
5.Siteografie
 https://bucatidincarti.wordpress.com/2009/03/25/esentialul-despre-pamflet/, accesat la
data de 10.02.2017, ora 13:11;
 http://www.catavencii.ro/editorial/iohannis-in-pericol/, accesat la data de 10.02.2017, ora
14:45;
 http://www.timesnewroman.ro/politic/cand-era-mic-iohannis-colinda-la-un-singur-vecin-
ca-i-lua-4-ore-sa-cante-steaua-sus-rasare, accesat la data de 10.02.2017, ora 16:25;
 http://www.kmkz.ro/de_ras/texte/klaus-iohannis-dupa-ce-s-a-asezat-la-masa-tacerii-m-
am-simtit-ca-acasa/attachment/iohannis-cu-pestele-la-masa-tacerii/, accesat la data de
10.02.2017, ora 16:43.