Maniera proustiana a fluxului memoriei, constiinta selectionand acele fapte care vor duce la optiunea finals; Monologul interior,

, ca mod de exprimare a trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei lui individuate (afectul i intelectul sunt Tntr-o lupta permanenta); Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuantelor sufletesti, claritatea limbajului analitic; Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozijie, fara stil si chiar fara caligrafie" (C.Petrescu); Scriitorul considers scrisul ca pe un act de eliberarc existen^ialS, prin care spiritul se descopera si se mSrturiseste: "Un roman de adancire a sentimentelor metafizice se lucreaza cu atentia si rabdarea unui covor de pref (Camil Petrescu - "Teze si antiteze").

" JOCUL IELELOR"

de Camil Petrescu DRAMA DE CONTIINTA (DRAMA DE IDEI) Definite: Drama este o specie a genulul dramatic, in versuri sau in proza, caracterizatd prin ilustrarea vietii reale intr-un conflict complex s( puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematica: sociulS, istoricd, mitologica, psihologicA. Limbajul solemn alterneaza cu eel familiar, fund deseori presdral n elemente cornice. Camil Petrescu este un autor analitic atat in romane, cat si piesele de teatru, construind personaje framantate de idealuii raman la stadiul de teorie, trSind in lumea ideilor pure, imposibil i aplicat in realitatea concreta. Concepfia lui Camil Petrescu despl drama umana evidenfiaza ideea c& "o drama nupoatefi intemeiatu pe indivizi de serie, ci axata pe personalitdfi puternice, a caror vedere imbrafaeaza zone pline de contraziceri", c& personajele nu sunt caractere, ci cazuri de contiin{fi, personalitati plenare, singurele care pot trai existenta ca paradox: "Cata luciditate, atata existenta i deci atata drama ." Prima forma artistica a dratnei "Jocul ielelor" datcaza din 1916, dupa care Camil Petrescu a realizat mai multe variante, piesa Hind publicata abia Tn 1947, in volumul de "Teatru". Adept convins nl absolutului, dramaturgul nu a fost de acord cu nici o viziune rcgizoraia de punere Tn scena a spectacolului, aspiratia sa de perfecjiune Tmpiedicand reprezentarea acestei piese atata timp cat a trftit. Tiina o constituie drama de constiin^a a personajului principal, izvorata dintr-un conflict complex i puternic Tn planul Ideilor absolute, pe care, dintr-un orgoliu nemasurat, eroul se tniapataneaza sa le aplice Tn realitatea concreta cu care sunt Incompatibile. Destinul nefericit al personajului este determinat de Imiditatea prin care-si asuma esecurile, de opacitatea fata de orice K>lu(ie reala, de refuzul de a abandona lumea ideilor pure, de ilxainat'ia de aplicarii Tn societatea concreta a conceptului utopic de ilirplute absoluta. Scmnificatia titlului. Titlul ilustreaza crezul artistic al lui I'lmil Petrescu, sintetizat de el Tn motoul volumului de versuri: Mocul ideilor e jocul ielelor". Gelu Ruscanu este Tncatuat al MKtlutului, al idealului de dreptate absoluta care este o iluzie, o pic. Omul care vede idei absolute este mistuit launtric de jocul Imlucinant i pedepsit, Tntocmai cum eel care are curajul sa rensca dansul ielelor moare sau Tnnebunejte, devine neom. Setea bsolut si lumea ideilor pure care au pus stapanire pe protagonist ilustrate de replica lui Penciulescu, singurul care descifreaza i;cp|ia idealists a lui Gelu Ruscanu, care "nu vede lucruri", ci nuinai idei". Ruscanu confirms - "Eu vSd ideile..." - dar tltilcscu Tl priveste lung si-1 avertizeazS cS drama Tncepe atunci Ideile au dispSrut: "cata vreme le vezi... totul e Tn ordine... il nu dispSrut... dupa ce le-ai vSzut, abia atunci e grav... Incepe

.li.im.i ..". Pcnciulescu explica fn continuare in ce consta pericolul pentm cei care vad idei, asemanand urmarile nefaste cu celc suferite de cei care au vazut ielele: "Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei?... Trece fl.'icaul prin padure, aude o muzicii iiepiiinanteasca >i vede in lu minis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la ele. Efe dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, ori cu inintea aiurea. Situ, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate cobori pe pifman t. Asa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place sa fie vazute goale de njurilori". Povestirea subiectului pe acte, tablouri si scene Pe aceeasi pagina pe care sunt mentionate personajele piesei, CamiJ Petrescu scrie o "nota" de autor prin care evidentiaza ideea c2 aceasta opera este "o drama a absolutului" ji ca atal personajele cat si partidele politice la care face referire in cadru! actiunii sunt "de fictiune", precizand timpul si locul unde se petrec evenimenteie, "mai 1914", in Bucure$ti. Tabloul f Actiunea se petrece m redactia ziarului "Dreptatea sociala", in birouJ directorului. fn afara mobilierului specific - biroul, douS fotolf'i ?i o canapea de piele, mai muite biblioteci - peretii sunt acoperiti cu tot felul de obiecte sugestive pentru subiectui piesei, printre care: o panoplie de serima, fotografia unui barbat "ca de 40 de ani, frumos, cu o mustata frantuzeasca matasoasa si moale", cateva placarde cu lozinci mobilizatoare: "Proletari din toale tarile, uniti-va!", "Fapte, nu vorbe". Scena I. Sache, paginatorul ziarului ''Dreptatea sociala", cauta artico/e, rascolind prin camera si prin sertarele biroului ori ale dulapurifor, care sunt inchise. In didascalii, autorul fi face un portret fizic ainanuntit, Sache avand varsta cuprinsa fntre 40-45 de ani, "darparand mult mai batran", are o "muslata mare si ochelari Icgati cu un sflur". in scena intra Dascu, masinistul sef, un "barbat voinic negricios, foarte darz cand e nevoie". Cei doi sunt muncitori la un ziar socialist, de aceea apelativul cu care se adreseaza unui altuia este acela de "tovarase". Este marti si nu exists nici un articol pentru numarul de a (toua zi al ziarului, in afara de eel pe care-1 lasase "tovarasul director" Tnainte de a pleca la lasi, unde pleda Tntr-un proces al Ceferistilor de la Pascani. Sache si Dascu sunt amarati si dezamagiti ile colegii lor, care "nu mai dau cu zilele pe la redactie", mai ales ca i se pretindeau socialists Totusi, ei recunosc faptul ca redactorii nu au fost platiti de luni de zile, pe cand ei, ca muncitori angajati la tipografie, primesc salariul de la patron, desi acesta nu este socialist. In scena intra agitat Toma, "un fIScaias de 17-18 ani", care le semnaleaza prezenta unui tip mustacios, care pandea din nou de la carciuma de peste drum, despre care cred c3 este agent de la Siguranta si ca supraveghea redactia ziarului. Este anuntata vizita responsabilului "Internationalei a doua", fapt ce produce agitatie, deoarece acesta avea pretentia sa se Tncuie toate usile si nu vorbea decat cu o singura persoana, asa ca Tl primeste numai Dascu, Tn calitate de secretar al sindicatului. Scena II Tncepe cu descrierea de catre autor a Infatisarii responsabilului, pe care autorul o contureaza Tn didascalie: "un barbat ca de 60 de ani, Tndesat, cu capul patrat, ochii apropiati, maxilare puternice si nasul mcovoiat. Are totusi o finete a liniilor neasteptata si ceva nelinistit si tulbure Tn privirea ades prea fixa". Responsabilul Tntreaba, pe rand de director, de administratorul Praida, de secretarii de redactie Penciulescu si Lotar si este nemultumit ca nici unui nu este de gasit, mai ales ca ei constituie redactia singurului cotidian socialist, concluzionand ca intelectualii socialist sunt neseriosi. El anunta apoi vestea ca Tn acea noapte, la 18 mai 1914, va izbucni "razboiul imperialist", iarin zorii zilei, "la ora 4 si treizeci se va proclama Revolutia socialists mondiala...". Dascu este sufocat de emotie, agitat si devine peste masura de tulburat atunci cand primeste plicurile cu instructiuni precise privind participarea "proletariatului romanesc" la aceasta revolutie mondiala. Responsabilul se Induioseaza la gandul ca revolutia va incepe in noaptea aceea, deoarece toate evenimenteie importante din viata lui se Intamplasera numai Tn zilele de 18. Intra Tn scena Agentul, care le relateaza firesc faptul ca Tl cunoaste pe domnul care tocmai plecase, c5 Tn cheama Kiriac si ca are o ticneaia privind izbucnirea razboaielor si revolutiilor. De foarte multi ani,

el venea pe data de 18 a fiecarei luni la ziare si anunta c3 va izbucni revolutia si lasa cate un plic cu instructiuni. Desi la Tnceput agentii de la Siguranta il urmarisera si-i facusera cazier, acum toti radeau de el si nimeni nu-i mai dadea nici o atentie. Administratorul Praida, care venise intre

timp, "un barbal voinic, frumos, ca de 35-40 de ani, cu o barba patrata blonda ingrijita" se enerveaza si, pentru ca Agentul insists sa-I astepte pe director, ?1 inchide intr-o alta Tncapere. Scena HI. Soseste Penciulescu, secretarul de redactie, care este un barbat "de 50-55 de ani, fata neagra de senator roman trait In mizerie, nebarbierit de cateva zile, sprancenele stufoase". El este foarte bucuros cand afla ca venise "nebunul de Kiriac" si numara cei 2.800 de lei din plicul lasat de acesta, din care se va putea plati chenzina salariilor. Pe de alta parte este ingrijorat ca erau supravegheati de un agent de la Siguranta Statului si le citeste un articol apSrut in ziarul guvernului, In care se scria ca gazeta lor, care traieste "din fonduri suspecte", dezlantuise o campanie de presa lmpotriva actualului ministru al justitiei, dupa ce, tot din cauza acestei gazete fusese remaniat fostul ministru, Nicolae Hariton. Acest fapt nu va mai fi tolerat de catre guvern si "se vor lua masuri drastice". Articolele referitoare la atacul politic pe care "Dreptatea sociala" il declansase fmpotriva ministrului dejustitie Serban Saru-Sinesti facuse sa creasca cererea pentru ziar In diverse judete ale tarii, de unde reiese cS oamenii erau interesati de integritatea morala a membrilor guvernului. Lotar, unul dintre redactorii ziarului, relateaza de la Paris un fapt de presa, care facuse valva in paginile ziarului "Le Siecle". Ziaristul francez Albert Galmetta publicase in gazeta scrisorile de amor ale doamnei Lecaillaux, sotia ministrului de Justitie, catre amantul ei. Enervata, doamna se dusese la redactie, asteptase trei ore ca sa fie primita de Galmetta, apoi trasese sase focuri de pistol In directorul ziarului, care murise pe loc. Doamna Lecaillaux fusese arestata, iar sotul s3u isi daduse demisia. Lotar mai transmite si alte stiri, spre multumirea lui Praida, care considera ca "Dreptatea sociala" va fi, in ziua urmatoare, eel mai informat ziar din Romania. Penciulescu li explica lui Dascu cine a fost Saint-Just, al carui nume s-ar traduce "Sfantul Dreptate": un tanar de 20 de ani, "frumos ca un inger, taios ca un palos si pur ca zapada", care vazuse "jocul ielelor" si de aceea instituise teroare si-I trimisese pe Danton la ghilotina. Sache recunoaste numele de "Sejust" cu care Penciulescu Tl poreclise pe directorul ziarului, Gelu Ruscanu. Intra Vasiliu, "adolescent Tntarziat, ca de 25-27 de ani", care era corector la gazeta si care stia in ce imprejurari plecase Lotar la Paris, deoarece nimeni nu stia cum si de ce se dusese el in capitala Frantei. Vasiliu relateaza cum plecasera impreuna la Sinaia,fara un ban in buzunar, numai Lotar avea cei 5 lei imprumutati de la Sache, pe care-i jucase la ruleta si castigase 530 de lei. Se hotarase brusc sa devina corespondent la Paris al ziarului "Dreptatea sociala" si, in consecinta, Vasiliu devine redactor in locul lui. Intra in scena directorul ziarului, Gelu Ruscanu, cu o mica valiza in mana, care era "un barbat ca de 27-28 de ani, de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire (...). Priveste totdeauna drept in ochi pe eel cu care vorbeste si asta-i da o autoritate neobisnuita. Destul de elegant Imbracat, desi fara preocupari anume". Penciulescu il avertizeaza, enervat, asupra atitudinii guvernului privind atacul ziarului impotriva ministrului Sinesti, care nu se va lasa demis cu usurinta si-si exprima teama pentru faptul ca sunt urmariti de Siguranta. Dascu il aduce pe agent, Gelu il intampina zambind si le explica faptul ca domnul tefanescu are insarcinarea sa-l fileze pe el si ca facusera o intelegere impreuna: ca sa nu se mai tina dupa el prin provincie, timp in care sa-si munceasca via", cand revenea in Bucuresti Gelu ii dicta raportul privind deplasarile pe care le facuse. Penciulescu, iritat, isi exprima Inca o data ingrijorarea pentru campania de presa pe care o dezlantuisera impotriva ministrului Justitiei, fiind convins ca acesta este puternic i consecintele vor fi pentru ei foarte grave: "suspendarea gazetei si implicarea noastra, a tuturor, in vreun proces de falsiticare de monede, sau in cine stie ce frauda vamaia", deoarece cu liberalii cu era de glumit. Gelu Ruscanu sustine implinirea dreptatii, actualul ministru trebuia sa ispaseasca pentru ca savarsise "ceva atat de nelegiuit", refuzand totusi sa le destainuie fapta acestuia, dar accentuand c& in orice alta tara el ar fi primit pedeapsa capitals. Cu
hotarare, Gelu Ruscanu Tl cheama pe Vasiliu i Ti dicteaza textul casetei ce urma sa aparS in ziarul de a doua zi, Tn care se refera la amenintarile continute in oficiosul guvemului, care nu crede in existenta unui

"document compromitStor pentru ministrul Justitiei", cerand apoi demisia ministrului si precizand cS mai asteapta Tnca o zi, dupa care va da publicitatii respectiva dovada. Tabloul II este construit mai ales cu elemente nonverbale, din gesturile si mimica singurului personaj aflat Tn scena, Sinesti. Decorul reprezintabiroul de lucru al lui Serban Saru-Sinesti, ministrul Justitiei, caruia Camil Petrescu Ti face un portret fizic detaliat, cu trimiteri sugestive catre trasaturile morale: "barbat aprig, bine legat, ca de patruzeci si ceva de ani (...). Omul fumeaza si gandeste aproape nemiscat, dand o impresie de concentrare dura ca o carapace. Are o privire puternica si mainile mari agitate". Raspunde la telefon, "asculta foarte atent, dar fara nici un fel de mimica", apoi spune ferm si rSspicat: "Nu", dup3 care pune receptorul Tn furca. Tabloul III Scena I. Elena Boruga, "femeie tanSra, frumoasa, voinica", explica lui Gelu Ruscanu si lui Praida faptul ca nu-1 mai poate astepta pe sotul ei, Petre Boruga, aflat Tn Tnchisoare de sapte ani. Ea are acum 30 de ani si peste 8 ani, cand va fi eliberat sotul ei, va fi deja prea tarziu si viata ei va fi fost distrusa. Ea le marturiseste ca Tl iubise foarte mult pe Petre - "Ma uitam la el ca la un luceafar" -dar avea un prieten, Mircea, cu care traia Tn concubinaj, deoarece nu putuse avea singura grija de copilul lor. Praida Tncearca s-o sensibilizeze si s-o convinga sa mai Tntretina un timp "iluziile unui om Tnmormantat de viu". Elena Boruga isi Tnchinase Tntreaga tinerete lui Petre si copilului lor, renuntase la scoala, dar reproseaza sotului ca el nu se gandise la nevasta si copil atunci cand Tl lovise pe procurer, fapt ce Ti adusese Tnca zece ani de temnita, pe langa cei cinci, la care fusese condamnat pentru greva. Praida Ti explica faptul ca reactia lui Boruga fusese motivata, Tntrucat condamnatii erau tratati cu bestialitate, batuti si torturati si cand procurorul 1-a lovit, 1-a palmuit i el pe acesta. Apoi, procurorul Tnscenase "o pretinsa revolta Tn Tnchisoare" i Ti marise astfel pedeapsa initials. l:emeia refuza sa se mai prefaca i sa-1 minta Tn continuare pe lioruga si atunci Praida o roaga sa lase macar copilul sa mearga la tnchisoare ca sa-si vada tatal, caruia Ti vor spune ca ea este bolnava. I'raida este foarte aspru cu femeia si-i spune ca nu este demna de "iubirea din mormant a lui Petre Boruga". Scena II. Gelu Ruscanu Tl primeste pe Nacianu, fost ministru Tn guvernul conservator, un barbat de vreo 50 de ani, aratos, "cu barba tunsa scurt", care solicitase o Tntrevedere. La discutie participa si Praida. Nacianu este uimit ca Gelu are pe perete portretul tatalui, pe care Tl cunoscuse bine si-i ramasese Tn minte imaginea copilului pe cand dl.Ruscanu Tl Tnvata sa fandeze si sa deprinda manuirea spadei. Gelu este melancolic, gandindu-se ca avea numai ase ani cand Ti murise tatal "Tn acel accident de vanatoare". Motivul Tntrevederii este campania de presa pe care gazeta lor socialists o declansase de 8 zile Tmpotriva ministrului Justitiei, dl. Saru-Sinesti. Nacianu exprima stupefactia tuturor cercurilor politice privind amenintarea cu publicarea unui document compromitator pentru actualul ministru si venise sa se convinga de faptul ca nu e numai "o figura stilistica", ci un adevar. El Ti propune lui Ruscanu sa-i puna la dispozitie tot materialul, pentru ca opozitia sa faca "o interpelare serioasa Tn Camera", fapt ce ar avea o greutate mult mai mare si astfel va putea fi schimbat Tntreg guvernul, deoarece Sinesti era deja al doilea ministru de Justitie care se dovedea corupt. Gelu Ruscanu refuza sa-i arate dovezile incriminatorii, deoarece nu vrea ca ziarul lor sa ofere arme opozitiei arme politice si prefera sa nu aiba nici un amestec Tn lupta dintre partide, ci "sa fie stapan, ca socialist, pe propriile sale micari". Gelu respinge orice "Tntelegere Tntre noi si aceasta Europa capitalista", Tntrucat ar Tnsemna sa devina complicii acesteia. In caz ca "aceasta Europa din mai 1914 s-ar prabusi, va exista un paradis pierdut numai pentru cei care traisera Tn lux, profitand de numeroase avantaje. El explica viziunea unei Europe prabuite Tn mod metaforic, luand exemplul unei croaziere de lux care, odata ce s-a sfarsit, provoaca nostalgii bogatilor calatori, pe cand cei din echipaj, "milioanele de muncitori exploatafi, poejii care mor in ospicii, savanfii adevSrati fara laboratoare" vor fi fericiti ca au debarcat. Scena III. Ramas singur cu Praida, Gelu Ruscanu Ti dezvaluie acestuia secretul documentului care va determina guvernul sS-I demita pe ministrul Justitiei, erban Saru-Sinesti. Era vorba de o scrisoare de dragoste semnatS de Maria Sinesti, sotia ministrului i adresata iui Gelu Ruscanu. Povestea se consumase cu sapte-opt ani in urma, dupa doi ani de la cSsStoria doamnei Maria Sinesti. Avand o casS mare, "boiereasca", aceeasi in care locuieste si acum, Maria luase la ea pe o batrana, doamna Manitti, o prietena de-a bunicii ei, care nu mai voise sa traiasca la mosie, unde ramasese singura. Batrana, care avea nevoie si de Tngrijire medicala, fusese instalata la parterul casei, unde se aflau birourile si sufrageria, familia Sinesti locuind la etaj. Recunoscatoare, doamna Manitti a facut un testament, prin care Tsi lasa toata averea lichida, "aproape un milion de lei m napoleoni de aur", unui spital din Turnul Magurele, "pentru ca sa se faca un nou pavilion cu treizeci de paturi" si toate bijuteriile li reveneau doamnei Maria Sinesti, pe care, de altfel, o informase cinstit despre aceste intenfii. Testamentul si bijuteriile erau tinute de batrana

fntr-o caseta de ofel, care era Tnchisa, la randul ei, intr-un serin de stejar. Banuind ca ar avea cancer la rinichi, doamna Manitti Tsi scosese pasaport, avand de gand sa piece Tn strainatate la tratament. A murit brusc intr-o noapte, se pare ca din cauza unui atac de angina pectorala, de fata fiind numai Serban SaruSinesti, deoarece asistenta care o Tngrijea tocmai Tn noaptea aceea plecase Tn oras. Era posibil ca batrana sa fi murit "Tnabusita cu perna", deoarece imediat dupa deces, "Sinesti a cerut sotiei Iui cheia de la caseta", pe care bolnava i-o Tncredintase. Maria a refuzat sa-i dea sotului cheia, spunand ca o va preda autoritatilor. Atunci Sinesti "a devenit bestial, a brutalizat-o", apoi a luat caseta batranei si a Tnlocuit-o cu alta, Tn care a pus cateva bijuterii si cateva zeci de mii de lei. Testamentul a fost distrus, asa ca erban Saru-Sinesti "s-a ales cu aproape un milion de lei aur...". Toate aceste fapte erau relatate Tn scrisoarea Mariei Sinesti, care-i devenise amanta pentru ca, In urma celor Tntamplate, ea ajunsese sa-si urasca sotul i nu vrusese nici "sa mai primeasca bijuteriile care i se cuveneau". Gelu intentionase "sa salvez aceasta femeie", s-o desparta de Sinesti si s-o ia de sotie, dar nu dusese pana la capat aceste dorinte. El banuieste ca ea nu se despar|ise de Sineti din cauza copiilor si apoi selecteaza din scrisoarea Mariei un fragment care motiveaza iubirea lor: "Cand te-am Tntalnit... dupa acest demon... am Tntalnit un stalp de lumina... 0 fata de arhanghel... El era Tn viata mea o noapte grea, tu erau un rasarit nou de soare... Intelegi de ce te-am iubit? Injelegi de ce m-am daruit Tntreaga, fara sa mai privesc Tnapoi? Daca Tti scriu acum totul, e ca sa simt ca n-a mai ramas nimic Tn mine din acest trecut, sa stiu ca toata fiinta mea Tsi Tncepe o viata noua...". Tabloul IV Decorul reprezinta temnita cu "ziduri vechi groase, umede, scorojite cu tencuiala cazuta de umezeala, ciment plesnit pe jos". Scena I. Gelu Ruscanu si Praida discuta cu gardianul despre conditiile de detentie i afla de la acesta ca Boruga are lanturi la picioare, ca sta izolat Tntr-o celula stramta i umeda, Tn care Tncape numai un pat de scanduri, fara asternuturi, ca mancarea o primeste pe ferestruica, iar hardaul i-1 goleste o data pe saptamana. Gardianul e jenat de aceste conditii, dar argumenteaza ca "ocna e ocna, ce sa-i faci", apoi le spune ca procurorul pe care Tl palmuise Boruga Tn urma cu sapte ani este acum procurorul general al tarii. El presupune ca ei au "multa trecere" i ar trebui sa faca ceva sa-1 scoata de la ocna, deoarece detinutul "n-o mai duce pana la Craciun". Ruscanu este zguduit de cele aflate, fiind pentru prima oara cand vine sa-1 vada pe Boruga, mai ales ca fiul acestuia, Mihai, care avea 11 ani, izbucnise Tn plans. Gelu Tl Tncurajeaza pe copil, spunandu-i ca tatai Iui era un erou, "un luptator" care s-a sacrificat pe sine ca "altii sa fie fericiti". Apoi Tl avertizeaza pe baiat ca tatal Iui nu trebuie sa stie ca mama se maritase din nou, ci sa-i spuna ca este bolnava, Tn pat, ca "a plans mult ca n-a putut sa vie". Scena II. Intra Petre Boruga Tnso|it de Primul gardian. Detinutul, "de o paloare cadaverica, ras Tn cap", vorbeste cu greutater Tntreband cu oboseala Tn glas de ce n-a venit Elena. Speriat, Boruga se arata Tngrijorat de boala sotiei, "dragostea mea , aar Praida schimba vorba si-i spune baiatului sa-i aratc . medalia pe care o obtinuse la scoala, unde luase premiul III, cu media 9,06. Baiatul ii ofera medalia, dar gardianul nu-i da voie, pentru ca "nu a fost vazuta la directie". Boruga este mirat ca sotia fi trimisese carti, dar nu i ochelari, ii trimisese tutun, desi tia ca el nu fuma si ciocolata, zahar si salam, desi avea toti dintii rupti de catre cei care-I batusera, fapt ce-i stanjeneste pe vizitatori, deoarece ei facusera pachetul pentru detinut. Praida i-l recomanda lui Boruga pe "tovarasul Gelu Ruscanu", care este Tn miscare de numai cinci ani, dar e "om de nadejde" sj directorul "Dreptatii sociale". Ii promit lui Boruga sa aiba grija de baiatul lui, ca ii vor plati studiile pentru a se fnscrie la liceu, apoi fl fntreaba de ce ar avea nevoie la fnchisoare. Cu gandurile fntoarse "ca de pe taiga amintirii", Boruga descrie fnceputurile detentiei, cand celula i se parea "ca un mormant de ciment", cand fi era sila "de soared, de plosnite, de lingura de lemn tocita", dar de cand fncepuse sa putrezeasca de viu, "de cand mi s-au chircit plamanii" nu-i mai lipseste nimic, "e de prisos orice". Impresionati de tragedia lui Boruga, Ruscanu considera ca "Oamenii pot fi fericiti fiindca n-au imaginatie", nu-si pot fnchipui la ce chinuri este supus omul. Tabloul V. Actiunea se desfasoara fn biroul ministrului Sinesti, decorul fiind acelasi ca in tabloul II. Serban Saru-Sinesti fumeaza "si acum ganditor, nervos si preocupat", este mult dupa miezul noptii si el fntreaba, ingrijorat, servitoarea despre o persoana, care nu este specificata, ce face si daca vrea s3-l primeasca. Aceasta fi transmite raspunsul categoric al acelei persoane, ca fl roaga sa nu se duca la ea, precizand fn acelasi timp c3 "nu s-a atins nici de masa de seara". Actul II Tabloul VI. Decorul reprezinta budoarul Mariei Sinesti, descris prin elementele specifice: canapea, fotolii, oglinzi, obiecte de toaleta, tablouri, carti si flori. Maria este fmbracata fn tinuta de casa si citeste ziarele. Intra Roxana, "extrem de mondena, extrem de aferata", mimand fngrijorarea pentru sanatatea gazdei. Autorul compune un portret sugestiv Mariei Sinesti, ale carei trasaturi fizice

si morale exprima o fire gingasa si ciudata fn acelasi timp. Profilul "suav", freamatul "abia perceptibil al buzelor", "o tensiune patetica a obrajilor" fi dau femeii "o senzualitate de copil si de salbaticiune". Scena I. Roxana fi spune ca toti sunt fngrijorati ca nu vrea sa vada pe nimeni si este uimita ca citeste "Dreptatea sociala", deoarece nu fntelege ce poate gasi interesant fntr-o astfel de gazeta. Cu vitaiitate si energie o pune la curent cu noutatile mondene la care ar trebui sa participe, mai ales la "o mare bataie de flori la Sosea", care va avea loc sambata i pentru aceasta sarbatoare vor transforma masina fn lebada, o vor fmbraca fn crini si trandafiri albi. Pentru ca Maria refuza, Roxana fi marturiseste ca venise la rugamintea varului ei, Serban, care era foarte ingrijorat de starea sotiei sale, mai ales ca nici nu vrea sa-1 primeasca. Ii reproseaza apoi ca lumea o crede "nevropata" si-1 compatimeste pe barbatul ei, caruia de ani de zile "nu-i mai permiti sa intre fn camera ta". Apoi exclama rautacios: "Dar asa-i trebuie daca s-a fnsurat cu o biblioteca i cu un pian". Iritata, Maria o roaga sa piece i sa-i transmita sotului ei ca poate sa vina. Roxana o priveste cu malitiozitate si se mira ce gasesc barbatii la Maria "de-si pierd capul din cauza ta? Ca mai sunt si altele frumoase". Ramasa singura, afla de la servitoare ca telefonase matusa domnului Gelu Ruscanu si transmisese ca nu-1 gasea de trei zile si banuia ca acesta se ferea de ea. Scena II. Serban Saru-Sinesti intra nervos si-i reproseaza sotiei ca s-a fnchis in camera "de alaltaieri de dimineata si nu vrei sa vezi pe nimeni". Servitoarea fi spusese ca a plans toata noaptea si era normal ca sa fie ingrijorat, de aceea o trimisese "pe gaifa aceea imposibila". Maria fl fntreaba brusc, ce ar face daca ea ar muri, dar el considera c3 acestea sunt "obsesii de nevropata" si ca ar fi timpul sa renunte la statutul de "nefnteleasca" i sa se dezmeticeasca. Din ce in ce mai enervat, Serban fi reproseaza ca si-a ascuns viata de el, ca nu s-a simtit niciodata datoare sa se explica sau sa marturiseascS gandurile cele mai intime, considerand-o egoista. Chiar pe copii i-a iubit cu "un soi de dragoste desuchiata", i-a acaparat "cu egoism si orbire". Sinesti se lasa toropit de amintiri, preocupat acut de aspectul budoarului "care I-a obsedat tocmai din pricina interdictiei, ani de zile". Simte puternic prezenta femeii Tn dezordinea din camera, priveste ciorapii aruncati la Tntamplare, "rochia matasoasa, putina si molatica de pe fotoliu, care-1 ameteste ca un vin" i simte cuprins de o voluptate, careia Ti rezista cu greu. Isi aminteste cum era ea cand s-au cunoscut, "o fata Tn uniforms de pension, cu o coada pe spate Tnnodata cu panglica", dar avand aceeasi privire blestemata. Cu o disperare nestapanita, Serban o acuza ca iubirea lui pentru ea a fost si arma cu care 1-a lovit si a Tnvatat din experienta casniciei lor "ca nimic nu Tntrece Tn cruzime hotararea unei femei, care se stie aprig dorita, de a se refuza... cu dintii stransi de sila". El nu uitase ca ani de zile trebuise sa o ameteasca mai Tntai cu alcool ca sa poata fi a lui, de aceea el refuza acum bautura oferita de ea. Maria si-ar dori sa poata avea Tncredere Tn el si-i propune sa piece Tmpreuna oriunde, dar el se simte dator fata de guvern, nu poate renunta brusc la minister, mai ales ca politica i-a dat "satisfactii destul de mari". Se simte puternic, deoarece numai printr-o semnatura pe care o scrie pe un act poate hotari destinul oamenilor, poate ferici sau nenoroci "sute de familii". Maria devine din ce Tn ce mai tulburata si insists sa piece departe "de rautatea omeneasca", s& vada munti si ape pe fereastra vagonului de tren, sa fuga i sa lase totul Tn urma. Sinesti Ti promite o croaziera cu un transatlantic, peste doua-trei saptamani, dar Mariei Ti scapa afirmatia ca nu mai vrea sa-1 vada facand politica, sa fie atacat de presa. Sinesti este placut surprins de grija ei, Tncearca s-o linisteasca si-i spune ca nu se sperie de atacurile lor, deoarece acela "lovit de mine nu se mai ridica". Maria TI sileste sa aleaga, "ori ministru ori Tmpreuna", Serban Ti promite, apoi o suspecteaza ca cineva a pus-o sa joaca "comedia asta" si vrea sa afle cum este platita. Ii destainuie, spre stupoarea ei, ca stie de trei ani ca are un amant, ca avusese taria s& nu-i reproseze niciodata, deoarece vrusese sa vada "pana unde merge perversitatea unei fete de 18 ani care abia renuntase la parul pieptanat pe spate". Maria e stanjenita de faptul ca atatia ani el o observase calm, ca pe "o vietate de laborator destinata experientelor", dar nu-i vine sa creada cS el se stapanise atat de bine si-i cere o dovada a faptului ca stia despre relatia ei amoroasa. Sineti, "racorit prin furie, descarcat ( napasta dorintei", Ti relateaza linistit o Tntamplare petrecuta la Paris, cand ea TI credea plecat la Londra sj el s-a Tntors pe neateptate. Amantul a fost repede ascuns Tn baie, ea si-a ajutat, panicata, sotul sa se Tmbrace ca sa piece la club. i-a dat seama ca sotia lui nu era singura. Ca sa-i sporeasca spaima, erban s-a prefacut ca vrea sa intre in baie si atunci ea "a sarit ca arsa" si a recurs la farmecele ei, ca sa-1 retina. "Ce teatru jucai, dar mai ales ce teatru jucam eu, care mai i radeam pe deasupra" Ti marturisete el cu cinism. Cu sarcasm, el afirma ca nu 1-a ucis pe amantul ei, deoarece ar fi lipsit tara "de un viitor moralist", care acum declansase campania de presa impotriva lui, referindu-se cu subtilitate la Gelu Ruscanu. Sotul considers ca nu el este monstrul, ci ea, care "lupta alaturi de amant impotriva propriilor ei copii". Maria reactioneaza cu indignare, deoarece tot ceea ce facuse cu putin timp Tn urma, Tncercand sa-1 determine sa renunte la politica i la portofoliul ministerial fusese numai din dragoste pentru copii, pentru ca "daca atacurile te vor narui pe tine... pe bietii de ei Ti vor sfarama". Sinesti este dispretuitor i-l compatimete pe eel care are incontienta de a se lupta

cu el, considerandu-1 "un om pierdut". Maria este coplesita de puternice mustrari de contiinta pentru scrisoarea Tn care Ti destainuise lui Gelu b&nuiala ca Sinesti o sufocase cu perna pe batrana Manitti si aceasta era o dovada periculoasa pentru sotul ei, care Tnsa nu stia nimic despre acest document. Tabloul VII Actiunea se petrece Tn redactia ziarului "Dreptatea sociala", Tn modestul birou de corectura din subsolul cladirii. Scena I. Sache este agitat, deoarece era tarziu, ora trei si jumatate, iar ei nu puteau Tncheia gazeta. Vasiliu insista sa-1 astepte pe directorul ziarului, care trebuia sa vina cu documentul pe care, de 8 zile, amenintau ca-1 vor publica. In asteptarea directorului, se vorbeste despre statutul mizerabil pe care TI au muncitorii tipografi, care mor tineri din cauza plumbului cu care lucreaza, "unul de 45 de ani e o raritate", iar despre mo Dumitrache spun ca "e destul de batran", pentru ca are deja 50 de ani. Sache marturiseste ca de zece ani el merge pe jos, economisind un ban pe zi, deci trei lei pe luna. reusind sa depuna, pentru fiul lui, trei sute de lei. !n al{i zece ani va avea sase sute de lei, iar daca fiul lui nu va merge cu tramvaiul si va economisi banii, va avea in 1934 suma de 900 de lei. Dascu Tl indeamna sa se Tnscrie in sindicat, care ofera asigurare de boala si de batranefe, afirmand cu amaraciune ca due o viaja de caine, "mai jos decat sclavii din antichitate". Scena III. Intra Gelu Ruscanu, foarte agitat, care scoate din buzunar doua file, cu gand sa le dea la cules. Tocmai atunci intra Irena, o femeie "ca de 50 de ani, imbracata sobru ca o guvernanta", matusa lui, care-1 crescuse de mic, ca o mama si care-i reproseaza ca se ascunde de ea si ca trebuie neaparat sa-i vorbeasca. Scena IV. Irena este sufocata de mirosul pestilential din tipografie, la subsol nefiind ferestre si neputandu-se aerisi. Gelu Ti spune ca pe patronul tipografiei nu-1 intereseaza conditiile mizerabile in care lucreaza oamenii, ci "vrea sa castige cat mai mult, ca toti patronii tipografi". Femeia Tl dojeneste aspru, explicandu-i ca el nu poate sa Tndrepte lumea, ca nu este "mai cu mot decat toti ceilalti" si nu va putea lupta de unul singur pentru "ca sa fie putina dreptate pe lumea asta". Dezamagit de incapacitatea matusii lui de a vibra la binele omenirii, un ideal atat de inalt, neaga acuzatia ei, ca il calomniaza pe Sinesti si-i marturiseste ca acesta este un asasin. Matusa Ti da, plangand, o scrisoare, pentru ca Ti fusese mai usor sa-i marturiseasca in scris o tragedie despre care el nu stia nimic si in care era implicat Sinesti. Astfel, Gelu afla despre tatal sau, pe care-1 divinizase toata viata, ca era un jucator de carti Tnrait, ca-si petrecea noptile la club, desi era socotit un deputat cu talent oratoric, un avocat cu o reputatie stralucitS. Pierzand la joe o suma enorma, pe care trebuia s-o achite imediat, a delapidat banii de la Societatea la care era avocat si eel care-i daduse suma s-o puna la loc fusese Sinesti, secretarul respectivei societati, altfel "ar fi fost dezonorat bietul tatal tau si-1 nenorocea si pe el". Sinesti a fost foarte rabdator pana cand reusisera sa-i Tnapoieze banii, pe care-i stransesera cu greu din vanzarea unor case, din recolta acelui an. Gelu este Tnmarmurit de gestul ignobil al tatalui sSu si se Tntreaba cum omul cu "mainile atat de albe si fruntea atat de palida" putuse "sa ia bani strSini".

98
Scena V. Se produce brusc o rumoare in atelier, deoarece lui mos Dumitrache ii cazuse o forma de plumb pe picior si i-1 zdrobise. Matusa Irena este impresionata ca este atat de batran si mai muncete, in loc sa fi pus deoparte nite bani, ca sa aiba la batranete. Gelu izbucneste cu violenta si-i explica exasperat ca oamenii acestia nu au din ce face economii, deoarece salariul le ajunge atat cat sa nu moara de foame, desj muncesc mai mult de 10 ore pe zi, n-au sarbatori si nici concedii, traiesc in locuinte insalubre i loeuiese claie peste gramada, parinfii cu baieji i fete in aceeasi odaie. Situatia mizera nu este numai in tipografii, ci i in tabacarii, unde duhoarea este de nesuportat, in cazanele trenurilor in zilele de arita sufocanta ori in mine, unde muncitorii stau cu picioarele goale in apa si sapa cu tarnacoapele. Timp de treizeci de ani mos Dumitrache citise "litera cat un purice, neagra, murdara, nu numai pe hartie, ci de-a dreptul pe plumb, pana si-a pierdut vederea ... in duhoarea asta de aci...". Matusa se ofera sa se ocupe de batran si de familia lui, deoarece era membra unei societati de binefacere, dar muncitorii refuza cu Indarjire once fel de ajutor, deoarece ei cred c5 "pentru munca lor au dreptul (...) la o viata omeneasca i chiar la putina fericire... Nu mai vorsa fieexploatati... Nu vor mila nimanui...". Mos Dumitrache este dus la spital, iar Gelu, "dupa o scurta si evidenta lupta interioara" tl roaga pe Sache sa faca tot posibilul sa astepte scrisoarea, deoarece "Sineti nu va ramane ministru". Matusa Irena este deprimata si uimita c3, dupa toate cele aflate, Ruscanu continua lupta inversunata asupra lui Sinesti, Tntreband "ce va castiga muncitorimea daca Sineti nu va mai ramane ministru?". Gelu raspunde, cu o convingere de neclintit, ca "muncitorimea lupta pentru ideea de justitie absoluta... Numai ideea de justitie absoluta poate sustine i inchega contiintele Tntr-o lupta atat de grea ca a noastra...". li destainuie matuii ca e vorba de o scrisoare a doamnei Maria Sines,ti, spre

stupefactia acesteia, care nu Tntelege cum poate el publica o scrisoare intima si s-o puna si pe femeia iubita Tntr-o situatie jenanta. In plus, Sinesti are scrisoarea tatalui, prin care acesta Ti cere sa ia bani din depozitul societatii i atunci numele de Ruscanu va fi dezonorat. De aceea ea Tl roaga sa mai amane o zi dezvaluirea, sa lase "o zi norocului" si Gelu Ti face aceasta favoare. Tablou) VIII Actiunea se petrece Tn biroul lui Gelu Ruscanu de la redactie, Tn aceeasi seara, "ora 9 fara un sfert". Scena I. Sache Ti cere lui Gelu "caseta aceea bloc, cu chestia Smesti", iar acesta, simtindu-se vinovat, fi promite ca i-o va da fntr-o ora. Este anuntata vizita primului procuror, tofi intra in panica si sunt emotionati. Praida i Penciulescu ascund repede niste hartii, pe care le cred periculoase. Vladicescu, primul procuror, este un "barbat Inalt, ca de 35 de ani, elegant, cu monoclu". Privindu-i "tulbure" pe toti cei prezenti, vizitatorul se refer;* la o campanie "foarte violenta", pe care ziarul lor o decJansase Tmpotriva Regiei Monopolurilor Statului, acuzand de fraude pe un sef de serviciu, Vasile Constantinescu. El le dezvaluie ca acesta este marele poet Ion Zaprea, care facuse niste fraude, ca este pasibil de a primi trei ani de fnchisoare, dar este pacat sa fie condamnat, fiind un talent atat de mare. Penciulescu si Ruscanu vor sa stie daca este vinovat, procurorul confirma si atunci cei doi considers c2 "In fata legii nu sta Ion Zaprea, sta Vasile Constantinescu". fi reproseaza procurorului subiectivitatea Tn aplicarea legilor, fapt cu care ei nu sunt de acord, deoarece: "Noi urmarim legea pura si ideea de dreptate Tns2i... Legea asta este in noi... Dreptatea asta nu are priviiegiati". Procurorul insista ca ei sS renunte la ancheta, pentru c3 isi iau "o grea raspundere trimitand un poet la temnita". Gelu Ruscanu pledeaza pentru dreptatea absoluta, care este "deasupra noastra si e una pentru toata lumea si toate timpurile". El demonstreaza ca termenul de "dreptate" nu are plural, asa cum are eel de "nedreptate", accentuand ideea c3 "nedreptatile pe care le sufera muncitorimea" sunt numeroase. Procurorul este dezamagit de lipsa lor de umanitate, dar Gelu li spune ca nu ei, ci "dreptatea este inumana". Scena II. Penciulescu este Tncantat de Gelu, pe care-l numeste "Saint-Just", obsedat de idei pentru ca a vazut Tntr-o noapte cu luna jocul ielelor. Pentru Praida dreptatea inumana sustinuta de director este prea abstracts, o "dreptate absolut pura ca o geometrie". Acesta studiase In Germania matematica pura si cand ajunsese la noiJe teorii ale antinomiilor Tl apucase frica, deoarece fsi daduse seama ca "logica asta pura sfars.es.te iremediabil in marasmul incertitudinilor". Dreptatea aceasta abstracta, sustine Praida, este formaia, lipsita de continut, deci fara aplicabilitate practica. Penciulescu Ti explica administratorului care este conceptia lui Geiu asupra lumii i anume ca acesta "nu vede lucruri", ci "vede numai idei". Ruscanu confirma - "Eu vad ideile..." - dar Penciulescu Tl priveste lung si-1 avertizeaza ca drama Tncepe atunci cand ideile au disparut: "cata vreme le vezi... totul e Tn ordine... Cand au disparut... dupa ce le-ai vazut, abia atunci e grav... Incepe drama...". Penciulescu explica Tn continuare Tn ce consta pericolul pentru cei care vad idei, asemanand urmarile cu cele suferite de cei care au vazut ielele: "Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei?... Trece IIA caul prin padure, aude o mu/ica nepamantcasca $i vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane Tnmarmurit, pironit pSmantului, cu ochii la ele. Ele dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba. ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate coborf pe painum. Asa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place sa fie vazute goale de muritori". Se anunta vizita Mariei Sinesti, , dar Praida insista ca Gelu sa n-o primeasca. Penciulescu mentioneaza drama de la Paris si afirma ca nu-i place atunci cand nevestele de ministri vin Tn vizita la directorii de gazeta, apoi le reaminteste ca doamna Lecaillaux 1-a asteptat trei ore pe Galmetta si ca "a tras sase focuri". Gelu, "profund Tngandurat, luptand cu el Tnsusi", se hotaraste s-o primeasca, acceptand sa asiste la Tntalnire i Praida. Scena III. Gelu o primeste pe Maria Sinesti cu vadita raceala i refuza sa vorbeasca Tntre patru ochi, spunand ca s-a dedicat total unei cauze, care depaete interesele personale. Maria Sinesti este uimiln de atitudinea lui si recunoaste ca nu-i poate spune pe nume w\*.ici cand se afla si altcineva de fata, dar Ruscanu este de neclintit si-i spune direct ca poate sa-1 Tmpuste, daca pentru asta venise. Maria scoate revolverul si-1 pune pe masa, iar Gelu vrea sa stie daca intentiona sa-1 ucida pe el ori sa se sinucida, apoi ia pistolul si-1 arunca Tntr-un sertar al biroului. Femeia marturiseste ca I nun i alia daca el o iubise vreodatS, "un singur ceas i ,i .l< o.iuic sc simtea pustiita, nimic nu-i reusise in viata pc ill I'IIII, Sineti luase copiii si-i dusese la o matusa. li revin Tn minte .unintirt emotionante, despre o plimbare prin padure, cand el ti umpluse buzunarele cu matisori de ulm si-i declarase ca o iubea atat de mult, Tncat dorea "s3 fac pentru tine un sacrificiu nemarginit... un sacrificiu absolut, prin care viata mea sa fie alta, sau sa nu mai fie". Alt episod rememorat este eel din camera sar3cacioasa de student, cand Gelu, cu ochii in lacrimi o implorase: "Maria, spune-mi cS orice s-ar Tntampla, orice s-ar

Tntampla, intelegi? Niciodata n-ai sa regreti ca te-ai daruit atat de mult, ca m-ai iubit atat...". Ea venise acum ca sa-i spuna ca niciodata nu regretase clipele pline de iubire pe care le petrecusera impreuna si apoi pleaca brusc. Scena IV. Tovarasii lui Gelu sunt curiosi sa afle de ce venise Maria Sinesti si daca Ti ceruse s3 nu publice scrisoarea. Ruscanu le marturiseste ca venise ca sa afle daca el o iubise cu adevarat, "macar Tn zilele acelea trecute...", c3 nu vrea nimic de la prezent si ca renunta la tot. Praida considera ca si ea este "insetata dupa absolut" si-1 intreaba pe Gelu daca "a v3zut si ea jocul ielelor". Discutia este Intrerupta de o veste cutremuratoare, pianistul Lipovici, care locuia la mansarda cladirii, se sinucisese cu toata familia, fiind descoperiti de o vecina. Tabloul VI Actiunea se petrece pe terasa cladirii Tn care se afla si redactia ziarului "Dreptatea sociala", de unde se vede o cladire Tnalta cu reclame, iar prin ferestrele larg deschise ale odaii se vad cei sase morti, adica familia pianistului Lipovici. Cei sase membri ai pianistului locuiau Tntr-o singura camera, aprinsesera "douS ligheane cu mangal" si murisera sufocati de gazul emanat. O singura fetita, in varsta de 5-6 ani nu murise Tnca si este luata de medicul care venise Tmpreuna cu Primul-procuror. Acesta spune ca se sinucisesera din pricina mizeriei, de luni de zile nu mai aveau ce manca, iar de trei zile "n-aveau nici paine". Bunica era bolnava de cancer, iar tatal, profesor de pian, suferea de tuberculoza. In afara de fetita care supravietuise, murisera mama si trei copii, dintre care eel mai mare avea treisprezece ani. In cladireade peste drum se aude muzica operetei "Vaduva vesela" si luminile reclamelor prevestesc fatidic, semanand cu "Steaua mortii". Ac tul III Tabloul VII. Actiunea se petrece Tn biroul directorului Gelu Ruscanu din cadrul redactiei gazetei "Dreptatea sociala". Scena I. Penciulescu citeste articolul scris de Vasiliu despre drama de la Paris, interpretata ca frivolitate a burgheziei. Intra Kiriac si Penciulescu este surprins de venirea lui, fiind obisnuit ca acesta sa treaca pe la redactie Tn ajunul zilei de 18 ale fiecarei luni si era abia 28 mai 1914, iar pana la 18 iunie "mai e aproape o luna". Pentru prima oara, Kiriac afirma ca "nu va mai fi niciodata razboi si deci nici revolutie", fapt aflat de el dintr-un "articol foarte bine lamurit" aparut In "Dreptatea sociala" si semnat Gh. Vasiliu. Ingrijoiat ca batranul nu le va mai da "plicurile" cu instructiuni pentru revolutie, care contineau si sume importante de bani cu care ziarul isi acoperea salariile, Penciulescu in cheamS urgent pe Vasiliu si-i cere explicatii privind respectivul articol. Acesta comentase afirmatiile unui savant francez, care demonstra ca "razboiul e o forma depasita", ca progresul omenirii nu se mai potriveste cu atrocitatile unui razboi. Penciulescu devine din ce in ce mai furios si imprastie invective tuturor: "economistii tai sunt niste dobitoci, celebrul savant e un bou, iar tu esti un idiot", incercand apoi sa-1 convinga pe Kiriac s& nu renunte la "glasurile" care-i spuneau cand va izbucni revolutia ori razboiul. Kiriac pleaca jignit de afirmatiile lui Penciulescu, ce se voiau incurajatoare, spunandu-i ca deosebirea dintre un nebun si un filozof este aceea ca "filozoful este un nebun consecvent". Furibund, Penciulescu verifica un alt articol al lui Vasiliu, devenind de-a dreptul indignat si furios, atunci cand citeste ca Jara este condusa de escroci, de sarlatani si hoti. Aceasta afirmatie nu era adevarata, comenteaza cu sarcasm Penciulescu, deoarece Take Ionescu, Marghiloman sau fratii Br&tianu sunt niste visStori, plini de subtilitate, oameni care se imbogatesc fara sa bage de seama: "Tocmai visand treji, agonisesc ei palate si mosii...(...) Am cunoscut unui, care la un contract de bocanci pentru armata, visator, n-a observat intr-o fraza acolo, termenul la vartej. Asta i-a adus, tot fara sa se trezeasca nici cand a primit-o, o vie de patruzeci de pogoane... Fara sa fncalce legea...". Scena II. Intra Serban Saru-Sine$ti, avand ambele maini ocupate cu palaria i bastonul, ca sa para firesc faptul ca nu poate da mana cu nimeni. In realitate, Sinesti se teme ca va ramane cu mana fntinsa sj nimeni nu i-o va strange. El se adreseaza, cu un ton voit nepasator lui Gelu Ruscanu, spunandu-i ca aflase intamplator ca este atacat "de o foaie oarecare", al carui nume nu-1 retinuse, mai ales cS nu obisnuia sa citeasca toate ziarele, mai ales pe cele care-l insulta. V3zand, fnsa, ca directorul acestui ziar este "bunul meu prieten Gelu Ruscanu", se hotarase sa vina, considerand ca "vreun redactor zelos, fn criza de subiecte, a vrut sa mai animeze foaia". Gelu Ruscanu fi raspunde calm, dar raspicat, ca toate acele articole sunt scrise si semnate de el, directorul ziarului, avertizandu-l ca "scrisoarea e gata sa intre in pagina". Surprins, Sinesti cere amanunte, iar Gelu Ruscanu, destul de incurcat si jenat fi spune ca este vorba de o scrisoare de dragoste a doamnei Maria Sinesti, dar nu marturiseste ca fi era adresata, pentru c& "nu asta intereseaza acum". Sinesti se Tndoieste c3 sotia l-a inselat, intrebandu-se, mai ales, cu cine ar fi putut sa-1 tradeze. Gelu insista sa-si dea demisia, daca mai are "un petec uitat de constiinta veti intelege ca nu puteti ramane ministru al Justitiei". Ipocrit, Sinesti imagineaza o situatie amuzanta si presupune, zeflemitor, ca amantul
"'

ar fl fost Gelu Ruscanu. Rernemoreaza apoi, perioada traita la Paris, pe cand tanarul director era un student sarac, "bietul baiat", cum fi spunea compatimitor Maria, fiind invitat mereu la masa la familia Sinesti, prilej cu care-comentau discursurile lui, pe care Gelu le gasea "frumoase... admirabile". Sinesti presupune apoi, cu o ironie amuzata, ca fn timp ce el pleca la club, tanarul se fntorcea la Maria sj petrecea cu ea clipe minunate. Ministrul devine sarcastic i fl ataca direct si nemilos pe Gelu Ruscanu: "Dar mai stii, poate ca d-ta, luptatorul pentru adevar, pentru dreptatea absoluta, fnflacaratul reformator, campionul luptei fmpotriva coruptiei (...), poate ca atunci cand eu intram pe us3, d-ta escaladai cum puteai fereastra?". Gelu Ruscanu, abatut, fi spune ca eel caruia fi este adresata scrisoarea este pregatit sa suporte toate consecintele ce ar decurge din publicarea ei, dupa care Ti dezvaluie brusc: "Scrisoarea aceasta aduce dovada ca ati jefuit ?i ati asasinat pe... batrana Manitti". Reactia lui Sineti il naucete pe Ruscanu, intrucat el sustine ca nevasta-sa este "o mitomana erotica", (mitomanie -tendinta bolnavicioasa de a denatura adevarul, mania de a minti -n.n.), adica, din dorinta de a deveni mai interesanta pentru a-?i atata amantii, "brodeaza cele mai abracadabrante nazbatii...". Sineti se manifests ca un adevarat jurist i-i explica lui Ruscanu ca femeile "detracate nascocesc cu frenezie tot ceea ce poate face placere amantului lor", care crede nu numai ca este singurul "care se ?mpartas.este din farmecele doamnei, dar ca este s/i eel dintai ... ?i desigur i eel din urma". Amantul este credul, insa Justitia pretinde probe, mai ales unei femei fara demnitate, care-si inala sotul i-i necinstete caminul. Mai mult decat atat, femeia respectiva nu are nici o vina In presupusul asasinat, dar, prin publicarea scrisorii, numai ea va avea de suferit, i se va face o nedreptate, distrugandu-i casnicia si "terfelind-o, nimicind-o in stima semenilor ei". Din acuzat, Sineti devine acuzator, demontand cu abilitate argumentele lui Gelu Ruscanu, citand principiul suprem al dreptului roman: "Pereat mundus, fiat justitia", adica "Sa piara lumea, dar sa se faca dreptate". Sinesti fi citete scrisoarea trimisa de Grigore Ruscanu, In care fl ruga sa ia din depozitul "Societatii forestiere" douazeci de mi de lei i sa-i trimita la club. Gelu Tl acuza de antaj, avand ca argument ca ateptase atatia ani ca s-o foloseasca Tmpotriva lui, dar Sineti fi ofera aceeai motivatie, intreband de ce amantul care avea scrisoarea de multa vreme, abia acum o dadea publicitatii. Incoltit, Gelu marturisete ca el este amantul doamnei Maria Sinesti si eel caruia fi era adresata scrisoarea, fiind pregatit sa suporte toate consecintele. Din nou Sinesti Tl uluiete, spunandu-i calm i sfidator ca stia despre relatia lor amoroasa, apoi schimba brusc registrul vocii, pare cuprins de "o tristete neateptata" i-i povestete despre tatal lui, care-i fusese mentor Tn profesia de avocat, pe care-l admirase pentru "fnspaimantatoarea inteligenta", avand "aceeasj nebunie a absolutului". Sineti Ti Tnapoiaza lui Gelu, cu generozitate, scrisoarea tatalui sau, motivand ca o pastrase douazeci de ani pentru ca ea fusese scrisa cu cateva ceasuri Tnainte de sinucidere. Gelu Ruscanu ramane perplex afland ca tatal sau nu murise Intr-un accident stupid de vanatoare, ci se sinucisese. Sinesti Ti relateaza ca aceasta este versiunea asupra carora cazusera de acord sa se faca publica, adica aceea a accidentului "cu o pusca pe care o cerceta Tn birou". Numai el, procurorul, medicu! legist si matusa lui stiau adevarul si anume ca se sinucisese cu pistolul pe care i-l trimisese iubita lui, cu scopul de a se sinucide. Afland ca amanta tatalui sau era Nora Ionescu, "actrita aceea vulgara si fara talent", Gelu este sfasiat de durere. Sinesti fi povesteste ca, acum douazeci de ani actrita era frumoasa si fn plina glorie, iar Grigore Ruscanu o iubea cu patima. Ea fsi comandase niste rochii, dar el nu avea bani sa le piateasca, asa ca femeia nu mai voia s&-\ primeasca. Pentru a face rost de bani, Ruscanu jucase carti, la care pierduse si cei dou2zeci de mii de lei luati de la Societate. Voind cu ardoare sa o vada, i-a sen's ca se sinucide "dacS nu-l primeste cateva clipe". Actrita i-a trim is "un biletel batjocoritor" si revolverul, ca dar de adio. In noaptea aceea el s-a sinucis. La plecare, Sinesti Ti informeazS ca daduse ordin ca detinutul Petre Boruga sa fie transportat la spitalul Inchisorii, unde va putea fi vizitat de oricine si hrSnit cu mancare de acasS. Praida, care asistase tlcut la duelul verbal dintre cei doi, intervine brusc, pentru a-i da replica lui Sinesti cu privire la dictonul latin, considerand ca romanii puneau deasupra legii si a dreptatii politicul: "Salus rei publicae, suprema lex", adica "Salvarea cauzei obstesti este suprema lege". Scena HI. Gelu o suna pe matusa lui ca sa aiba confirmarea sinuciderii tatalui, fapt care-i rasturnase "tot cerul viefii". Praida li spune ca nu mai are dreptul sa publice scrisoarea fara aprobarea Comitetului, deoarece Sinesti pusese problema eliberarii lui Boruga si acest interes este mai presus decat setea de dreptate absoluta a lui Gelu Ruscanu. Tabloul XI Decorul reprezinta o camaruta de scanduri, care este cabina actritei Nora, aflata in Parcul Oteteleseanu. Nora li povesteste, cu nostalgie, lui Gelu Ruscanu care era statutul unei actrite cu douazeci de ani Tn urma, cat de galanti erau barbatii, care nu trimiteau, ca azi, flori de ziua unei femei, ci Tn dadcau cadou o bijuterie sau o trasura. Gelu venise la ea cu intentia de a afla amanunte despre relatia amoroasa a tatalui sau cu actrita Nora Ionescu, fSra s3-i destainuie identitatea. Ea Tsi amintete de

Ruscanu, "ruda asta a dumitale de care vorbim", ca era foarte ' distins i Tmbracat elegant, apoi Tsi da seama ca TI confundase cu ! altul. De altfel, pentru ea nu a contat nici unul cu adevarat, ea I-a iubit totdeauna numai pe Titi, actualul ei sot. Gelu Ti propune sa vina Tn seara urmatoare la el, declarandu-i ca o doreste i ea Ti raspunde evaziv, ca va trebui sa anunte o prietena, care sa spuna ca dormise la ea si ca o sa treaca pe la ziar ca sa-i confirme. Tabioul XII. Actiunea se petrece la redactia ziarului "Dreptatea sociala". Scena I. Gelu Ruscanu I'usese la Capsa, restaurantul unde tatSI sau se ducea Tn fiecare seara ca sa bea ceva Tnainte de a-si lua amanta de la teatru. Un chelner batran Ti povestise foarte multe despre el. Praida Ti comunica decizia Comitetului de a obtine eliberarea lui Boruga, renuntand astfel sa mai publice scrisoarea. Gelu considers ca din acest moment, ei toti sunt complicii lui Sinesti la crima. Praida este contrariat ca Gelu resimte atat de profund dezvaluirile lui Sinesti i considera ca nu este atat de important daca tatal lui s-a sinucis, acest fapt apartinand trecutului. Gelu marturises.te ca a descoperit cat de mult Ti seamana, ca a avut revelatia cutremuratoare ca "sunt fiul tatalui meu. Si asta nu e un fapt trecut...". Gelu este profund tulburat de faptul ca viata omului lucid este o drama sj-l contrazice pe Praida care sustinea ca faptele trecutufui nu mai pot fi modificate: "E deosebirea de la traire la con$tiinta... Adica totul... Drama.... Cata luciditate, atata existenta $i deci atata drama__ De unde tiu asta? Fiindca o traiesc eu din nou acum". Vasiliu intra revoltat ca Sache se opune sa fie publicat un articol despre intendentul cimitirului, Rapoi, "un pezevenghi", care aduna florile, uleiul din candele i lumanarile de pe morminte ca sa le vanda. Sache TI roaga pe director sa nu publice articolul despre Rapoi, deoarece este cumnatul lui, un amarat care are cinci copii la scoala, e "vai de capul lui" i o sa ramana fara serviciu. Cu o ironie amara, Gelu aproba, argumentand sarcastic: "pe unde a trecut I.....ic trecc acum si soricelul". Vasiliu este revoltat. . i in,l >i cl clemenfa pentru poetul Ion Zaprea. I'raida II roaga pe Gelu sS scrie caseta pentru numSrul din /iuu urmatoare, Tn care sa sustina Tn continuare campania fmpotriva ministrului, dar mult mai atenuat. Ruscanu marturiseste ca nu mai poate scrie nimic, ca din acest moment, probabil, nu va mai punc mana pe toe niciodata, deoarece "eu nu pot s2 scriu decat ceea cc gandesc". Ca urmare, Gelu Ruscanu renunta la postul de director al gazetei "Dreptatea socialfi" chiar din acea seara, deoarece constientizeaza ca legile nu pot fi aplicate absolut, ci exista exceptii pe care viata le impune. Ca in transa, Ruscanu rosteste un monolog cutremurator Tn fata mastii lui Voltaire, facandu-si o autoanalizS a constiintei, ale pacatelor savarsite, Tntrebandu-se firesc daca "oricine are dreptul sa faca s3 triumfe adevarul si dreptatea?". Penciulescu e de parere c3 nu se mai poate face nimic pentru Gelu. deoarece este "omul care a vazut idei", iar acum, cand "s-a destramat hora ielelor", el este victima acestora. Scena II. IntrS Maria Sinesti, plina de elan si-i marturiseste lui Gelu, care ramasese singur, ca nu se Tndoise niciodata de el, ca a stiut totdeauna ca nu va publica scrisoarea, fapt confirmat si de matusa lui, care-i telefonase lui Sinesti. Gelu fi marturiseste ca atunci cand s-a Tntors de la Paris, dupa o perioada cSnd ea Ti trimisese scrisoare dupa scrisoare ?n care Ii spunea cat este de singura si de pustiita, vrusese s-o ia cu el "pentru eternitate". Dar o vazuse flirtand cu alt barbat si totul se prabusise fn el. Spirit absolutizant, Gelu aspira la iubirea ideala: "O iubire adevarata Tnseamna sa nu poti gandi contrariul ei". Cei trei ani care trecusera de cand Incetase relatia demonstrasera ca dragostea lor nu atinsese Tnaltimile, argumentand ca atunci cand o iubea "nu-mi puteam Tnchipui viata mea far3 tine nici macar pe lumea cealalta", dar el supravietuise. Gelu sustine ideea iubirii ca manifestare definitiva a vietii, fiind Tnsetat de o dragoste absoluta: "O iubire care nu este eterna, nu este nimic. (...) iubirea e un tot sau nu e nimic". Tradarea Mariei starnise in el "gerul unui foe mistuitor" si Tntelesese ca "totul e trecator in iubire". Dezamagit de iubire, si-a Tncbinat viata altui ideal, care sa nu-l Tnsele, dar constatase ca "rSul e Tn noi... Totul in lume este coruptibil". Gelu Ruscanu abia acum Isi Tntelegea tatal, de la care invajase ca trebuie sa stii cand "sa te ridici de la masa viefii". Si tatal vazuse Tn iubire "aceeasi uraciune" pe care o percepuse si fiul, care Tsi da seama cu amSraciune ca "ceea ce vrea el si ceea ce vreau eu, (...) nu e cu putinta", atingerea absolutului este imposibila. Pentru cutezanta de a fi aspirat spre absolut a platit tatal sau si va plati si el. In cadrul acestei replici, Camil Petrescu imagineaza, Tntr-o didascalie (paranteza de autor), un dialog Tntre Gelu Ruscanu si tatal sau. Intr-un con de lumina se vede o porjiune din biroul lui Grigore Ruscanu, Tn anul 1894. Acesta sta culcat pe o canapea, iar pe etajera al&turata sunt cateva car|i, o cutie cu {igari, serviciul de cafea si un revolver. Barbatul este Tn tinuta de casa si seamana cu fotografia din biroul lui Gelu Ruscanu de la redactie. In mintea lui Gelu se deruleaza ultimele clipe de viaja ale tataiui, gesturile sale si Tntreaga atitudine fiind izbitor de asemanatoare cu ale fiului, singura diferenta constand Tn varsta si mustata.

Discutia cu Maria continua Tn penumbra, independent de imaginile ce se deruleaza Tn mintea lui Gelu, aceasta considerand ca sinuciderea este dovada de lasitate, pe cand Gelu sustine ca numai un om puternic are taria unui astfel de gest: "Sinuciderea este o demonstratie de forta". In paralel, Tn coltul luminat al scenei, Grigore Ruscanu, cu o grimasa de dezgust si un imens dispret, "lipeste parca visator si anesteziat revolverul de pieptul desfacut", apoi s-a prabusit pe podea. Scena s-a luminat Tn Tntregime, dar trupul lui Grigore Ruscanu va ramane prabusit acolo, pana la sfarsitul piesei. De peste drum se aud aplauze, semn ca s-a terminat spectacolul la Pare. Scena III. Intra Nora, foarte fardata, cu o rochie colorata strident, creand un moment stanjenitor. Gelu o prezinta pe Nora lonescu, o "cunoscuta actrita", care "joaca jos la pare...", iar Maria se recomanda cu numele de fata, Boiu. Gelu merge la trupul prabusit al tataiui sau, Ii mangaie fata si-i spune cu o nesfarsita tristete: "A venit, cu douazeci de ani si un minut Tntarziere". Apoi se adreseazft volubil doamnelor, dar vorbind Tnsa cu sine Tnsusi: "'Cel mai frumos mar poarta in miezul lui viermele care TI va roade si-1 va Tnchirci", intuind ideea ca spiritele absolutizante sunt devorate de propriul ideal, fiind Tn cele din urma invinse de acesta. Gelu Ti promite apoi Norei ca va trece Tn seara urmatoare pe la teatru i aceasta iese Tncurcata. Scena IV. RamasJ singuri, Maria este uimita cum de tatal sau nu se putuse dezbara de jocul de card, desi era destul de puternic. Gelu considera ca jocul de carti este "o forma foarte perfida a descompunerii", iar tatal sau avea nevoie de certitudini, fara de care "nu exista adevar si nu exists frumusete pe lume". Maria Ti arata lozinca de pe perete "Fapte, nu vorbe", apoi TI saruta, oferindu-i astfel o certitudine: "Uite, o certitudine". Ea Ti spune ca este hotanita sa treaca la fapte, ca maine seara vor pleca Tmpreuna, intr-o fara strains a carei Iimba "nici macar sa n-o vorbim", unde sa nu-i cunoasca nimeni, "Tn vreun orasel din Olanda sau din Suedia". Maria Tncearca sa-1 faca sa constientizeze faptul ca nu exista perfectiune in viata, "numai moartea este perfecta", sfatuindu-I ca renunte definitiv la "camasa de forta a ideilor tale". Viata este plina de compromisuri si tot ceea ce este viu "creste din pamanlul negru al pacatului". lubirea lor "se va hrani din greseli si din dureri", iar perioada pe care o vor petrece Tmpreuna Ti va face sa semene si astfel vor deveni puternici. In timp ce Maria vorbea, Gelu, vazut numai din profit, o Tndeamna sa se aseze "din nou la masa vietii", pentru ca el se simte "prins in gura unui cleste de otel care mS smulge", marturisind ca nu mai poate reveni si nici nu vrea. In timp ce vorbea, a scos revolverul, l-a lipit de piept, apoi a apasat Tncet pe tragaci. S-a prabusit cu aceleasi gesturi ca si tatal sau, al carui trup era vazut numai de el. Aflate cu spatele, cele doua cadavre sunt identice, "ca si cand unul a murit de doua ori". Scena V. lntra Penciulescu, care examineaza arma si constata ca este revolverul pe care i-1 daduse Maria Sine^ti, atunci cand venise sa-i destainuie gandul sinuciderii care o chinuise zile si nopti, pentru ca el n-o mai iubea. Praida considera ca Gelu fusese "prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana azi... L-a pierdut orgoliul lui nemasurat...".