Lectie L.G.

Noțiuni generale despre prelucrarea

prin așchiere a materialelor metalice

(adaos de prelucrare, tipuri de aşchii, scule aşchietoare, mişcări necesare

la aşchiere, regim de aşchiere)

Prin așchiere se obține modificarea formei și a dimensiunilor unor corpuri, în

general metalice, prin detașarea surplusului de material sub formă de așchii, în
scopul obținerii unor suprafețe cu anumite configurații, într-un câmp de toleranță
determinat, cu o rugozitate impusă.

Corpurile care suferă modificări de formă poartă denumirea de piese sau

semifabricate, iar surplusul de material, denumit si adaos de prelucrare, se
îndepartează sub formă de aschii, in timp ce intre piesa si scula exista o miscare
relativă impusă, numită mișcare de așchiere.

Așadar, noţiunea de aşchiere provine de la aşchie, adică de la forma sub care se

îndepărtează adaosul de prelucrare prin acest procedeu de prelucrare.

Adaosul de prelucrare este stratul de material care este prevăzut a fi înlăturat în

cadrul unei operații sau faze, cu scopul obținerii preciziei prescrise operației sau
fazei respective.

Fig1. Adaosuri de prelucrare:

a - la obtinerea piesei prin aschiere din semifabricat bara;
b - la obtinerea piesei prin turnare sau matritare; c - piesa finita.
Tipuri de aşchii

Prelucrarea prin așchiere are la baza o proprietate tehnologică, foarte importantă

pentru oricare material, numită așchiabilitate (sau prelucrabilitate). Așchiabilitatea
reprezintă capacitatea unui material de a permite modificarea formei sale
corespunzator scopului propus, prin desprinderea de particule sau microparticule
materiale sub acțiunea unei forțe exterioare.

Fig. 2

Din cele prezentate mai sus rezultă că la realizarea unui proces tehnologic de
așchiere concură patru factori: piesa, mișcarea de așchiere, scula și așchia.

Zona care cuprinde materialul din fața sculei în care se manifestă deformațiile
plastice produse de forța de deformare Fd, se numește zona plastică la așchiere. În
această zonă materialul de prelucrat se află într-o continuă transformare, ca
urmare a acțiunii muchiei așchietoare și suprafeței de degajare a sculei.

Capacitatea de deformare plastică a materialului așchiat (ductil/fragil) și parametrii

regimului de așchiere dictează în mare măsură dimensiunile zonei plastice. Zona
plastica face legatura dintre materialul de aschiat și așchie.
Corespunzator deformatiilor plastice, in zona plastica, aschie si suprafata aschiata
s-au pus in evidenta, prin cercetari metalografice, cel putin patru structuri (texturi)
de deformare (figura ):

- structura (textura) de deformare caracteristica zonei plastice (P);

- structura (textura) de deformare caracteristica aschiei (A);

- structura (textura) de deformare caracteristica contactului aschiei cu fata de

degajare a sculei (AD);

- structura (textura) de deformare caracteristica stratului superficial al suprafetei

aschiate (SS).

Fig. 3

Structura (textura) zonei plastice (P), se referă la forma geometrică și dispunerea

cristalelor în materialul din fața sculei. Această structură este în continuă
transformare, gradul de deformare este mai mare în vecinatatea muchiei
așchietoare și a limitei superioare și mai mic în vecinatatea limitelor inferioară și
intermediară.

Structura (textura) așchiei (A), se referă Ia forma geometrică și dispunerea

cristalelor în așchie, după deformarea plastică prin așchiere. Materialul din așchia
formată va curge cu viteza V1, cât timp durează procesul de așchiere. Sunt posibile
și transformări structurale datorită procesului de răcire cu mediul de așchiere,
modificări ce duc la durificarea și fragilizarea materialului din așchie.

Forma așchiei reprezintă un indicator sigur al condițiilor de așchiere, arătând

gradul de deformare plastică suferit de stratul de material detașat. Forma așchiei
depinde de: natura materialului prelucrat, geometria sculei, regimul de așchiere
etc. Se deosebesc așchii de rupere și așchii de deformare plastică.
Fig.4 Tipuri de aschii la prelucrarea metalelor:
1-aschii de rupere; 2, 3, 4 - aschii de deformare plastica

Așchiile de rupere sunt caracteristice materialelor de prelucrat casante.

Ruperea elementului de așchie are loc, la început, după o direcție aproape paralelă
cu direcția principală, urmând desprinderea printr-o rupere fragilă, după o direcție
care deviază brusc spre exterior.

Așchiile de deformare plastică se formează când energia necesară

detașării așchiei de deformare plastica este mai mare decat energia detasarii
aschiei de rupere. Aschiile de deformare plastica difera intre ele prin marimea
gradului de deformatie. In ordine descrescatoare a gradului de deformatie se
deosebesc:
- aschii in grupe de elemente (fig., 2), cu legatura slaba intre grupele de
elemente si cu legatura vizibila intre elementele aceluiasi grup. Avand deformatii
mari la detasare, procesul de aschiere nu este corespunzator din punct de vedere
energetic;
- aschii in trepte, cu legatura relativ puternica intre grupele de elemente
constitutive si cu deformatii plastice mai reduse (fig., 3);
- aschii continue (de curgere), sub forma de benzi, obtinute prin
alunecarea elementelor de aschie continuu in planul de forfecare, cu un consum
de energie minim (fig., 4).
Forma definitivă a așchiei apare pe fața de degajare, la o anumită distanță de
taiș și nu în fața taișului sculei, deoarece se produc deformații și la contactul
așchiei cu această suprafață. S-a stabilit ca, în toate cazurile, în zona taișului se
formează numai așchii de curgere, iar fenomenele și deformațiile produse pe fața
de degajare a sculei determină apariția tuturor celorlalte tipuri de așchii.
Structura materialelor influenteaza forma aschiilor prin marimea grauntilor
cristalini, natura constituentilor structurali, incluziunile structurale. Ferita confera o
plasticitate ridicata otelurilor, ducand la obtinerea de aschii continui, lungi, dificil de
evacuat. Pentru a imbunatati forma aschiilor se recomanda tratamente termice
(normalizare, recoacere).
Materialele ce au in structura de baza constituenti duri si graunti cristalini
mari se aschiaza cu aschii neuniforme, usor de sfaramat.
In cazul otelurilor moi, cu continut scazut de carbon, existenta acestuia sub
forma legata in cementita si perlita, produce efectul de fragilizare a aschiilor.

Clasificarea formelor aschiilor

Forma aschiei Favorabile Nefavorabile
 1. Aschie tip banda
(dreapta)

2. Aschie tubulara
(curbura orientata in
principal, in sus)

3. Aschie spirala (curbura

orientata, in principal, in
sus)

4. Aschie elicoidala
(curbura orientata, in
principal, lateral)

Aschie elicoidal-conica
(curbura orientata, in
principal, in sus)

6. Aschie tip arc (curbura

orientata, in principal, in
sus si lateral)

7-8. Aschii rupte natural

Notare: STAS 12046/2-84 Anexa G / ISO 3685 Anexa G

Clasificarea aşchiilor în funcţiede aspect Aspect

Așchii discontinue Aşchii de rupere(fig. a) Mici fragmente cu contur
neregulat şi dimensiuni
de câtiva milimetri sau
fracţiuni de milimetru
Aşchii în trepte sau Panglici scurte cu o faţă
fragmentare(fig. b) netedă lucioasă şi o faţă
deformată, alcătuită din
elemente dispuse sub
formă de trepte
continue Aşchii de curgere(fig. c) Panglici lungi cu o
suprafaţă netedă şi
cealaltă rugoasă
Scule aşchietoare

In general o scula aschietoare prezinta trei parti componente (fig.9.3.):

a) partea activa, cea care realizeaza aschierea, Contribuie ladesprinderea
aşchiilor
b) corpul sculei, Susţine partea activă
c) partea de prindere si fixare. Fixează scula îndispozitivul de fixare

Alcătuire:

1. Faţă de aşezare
2. Faţă de degajare
3. Tăiş principal
4. Tăiş secundar
5. Vârful sculei