Migratiile romane in secolele XX-XXI

1.Introducere:

Migraţia este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane

dintr-un teritoriu în altul. Imigraţia reprezintă totalitatea intrărilor într-o ţară iar
emigraţia totalitatea ieşirilor dintr-o ţară. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel
de vechi precum omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au
cunoscut o diversificare a fenomenului migraţiei şi o creştere constantă a
numărului migranţilor.

În lume s-au înregistrat migraţii majore, ca număr de populaţie sau perioadă de

timp. Cea mai celebră este migraţia evreilor, care au plecat în toate colţurile
lumii după ce templul din Ierusalim a fost distrus de către romani în secolul I
d.Hr. o altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor, după ce statul lor a
fost cucerit de imperiile vecine, o dată în secolul al XVIII-lea şi a doua oară în
timpul celui de-al doilea Război mondial. În ultimul caz sovieticii au expulzat 12
milioane de polonezi din teritoriile anexate.

Cauzele migraţiilor moderne sunt multiple:

-căutarea unui loc de muncă sau căutarea unui loc de muncă mai bine plătit;

-foametea şi condiţiile de viaţă precare;

-persecuţiile politice şi religioase, discriminările etnice;

-condiţiile climatice neprielnice (de exemplu deşertificarea);

-calamităţi naturale (inundaţii, cutremure etc.);

-războaie.

Caracteristici ale migraţiilor:

-majoritatea migraţiilor presupun distanţe scurte;

-tendinţa migraţiilor este spre oraşe mari;

-din punct de vedere al vârstei, se constată că migranţii sunt mai degrabă

tineri;

-bărbaţii migrează mai mult decât femeile (o statistică arată 52,5% bărbaţi şi
47,5 % femei);

-ţări tradiţionale de imigraţie sunt: S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeelandă,

Germania, Marea Britanie, Franţa, Arabia Saudită.
-unele ţări de emigraţie ca Italia, Spania, Portugalia şi Grecia au devenit în
ultimele decenii ţări de imigraţie

2.TIPURI DE MIGRATII

Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza

mobilitatea populatiei in teritorii, obtinem urmatorul tablou
general al migratiilor: 11692zyq24zdi6k

Migratii individuale determinate in primul rand de factori

economici. In functie de raza lor de actiune, de perioada de
deplasare si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid in
migratii sezoniere si deplasari definitive la mare distanta. Acestea
pot adeseori deveni definitive (migratii fortate, migratii libere pe
raza limitata, migratii industriale sau agricole). Cea mai des
intalnita forma de migratii de acest fel este cunoscuta sub
denumirea de exod rural care vizeaza in primul rand miscarile din
interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile
periodice fara legatura cu gradientul de munca - de tip turism si de
tip pelerinaj.

Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii

razboinice - o parte a marilor invazii, colonizarea -, migratiile
vanatorilor, crescatorilor de animale, agricultorilor dupa epuizarea
terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea ritmice, desfasurandu-se
intr-un spatiu definit (nomadism pastoral, nomadismul pescarului,
vanatorului, culegatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu
caracter de seminomadism viata agricola si pastorala de munte
etc. Asemenea miscari sint determinate de un anumit mod de
viata, conturat secole de-a randul.Pornind de la cauzele generale
si particulare care genereaza mobilitatea populatiei in teritorii,
obtinem urmatorul tablou general al migratiilor:

a. Migratii individuale determinate in primul rand de factori economici. In functie

de raza lor de actiune, de perioada de deplasare si de mijloacele de deplasare,
acestea se subdivid in migratii sezoniere si deplasari definitive la mare distanta.
Acestea pot adeseori deveni definitive (migratii fortate, migratii libere pe raza
limitata, migratii industriale sau agricole). Cea mai des intalnita forma de
migratii de acest fel este cunoscuta sub denumirea de exod rural care vizeaza in
primul rand miscarile din interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute
deplasarile periodice fara legatura cu gradientul de munca - de tip turism si de
tip pelerinaj.
b. Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice - o parte a
marilor invazii, colonizarea -, migratiile vanatorilor, crescatorilor de animale,
 agricultorilor dupa epuizarea terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea ritmice,
desfasurandu-se intr-un spatiu definit (nomadism pastoral, nomadismul
pescarului, vanatorului, culegatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu
caracter de seminomadism viata agricola si pastorala de munte etc. Asemenea
miscari sint determinate de un anumit mod de viata, conturat secole de-a randul.

MARILE MIGRATII, ROLUL LOR IN POPULAREA GLOBULUI

c. Migratiile populatiei sint foarte vechi. Marile migratii de la

sfarsitul perioadei antice si inceputul sclavagismului timpuriu
au avut un rol important in aparitia multor popoare din Asia
si Europa. Aceasta perioada este adeseori denumita si epoca
marilor migratii ale popoarelor.
d. Acestui timp ii apartine raspandirea popoarelor germanice in
Europa centrala si de nord, inclusiv patrunderea lor in
insulele Britanice. In aceasta perioada, popoarele slave se
raspandesc intr-o serie de tari din Europa de rasarit si
Peninsula Balcanica.
e. In prima jumatate a mileniului I, emigreaza din regiunile
Uralului in regiunile Dunarii mijlocii, maghiarii (ungurii de
astazi). In aceeasi perioada sint cunoscute cuceririle arabe
(incepand cu secolul al VII-lea e.n.) care au fost urmate de
raspandirea arabilor in tarile Orientului Mijlociu si Apropiat,
in tarile Africii de nord si asimilarea de catre acestia a
populatiilor locale.
f. Printre migratiile primei jumatati a celui de-al doilea mileniu
se remarca invaziile mongolilor in multe tari din Asia si
Europa rasariteana, cuceririle turcesti din Asia Mica,
incursiunile triburilor din tarile Africii ecuatoriale, in Africa de
sud si altele.
g. O noua faza in miscarea migratorie a populatiilor este
deschisa de epoca marilor descoperiri geografice.
h. In acest timp, spre America se indreapta fluvii de oameni.
Mai intai spanioli si portughezi (in America Centrala si de
Sud), apoi francezi, olandezi, englezi, scotieni, irlandezi -
indeosebi in America de Nord.
i. Numai in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, din
Europa au emigrat peste ocean circa un milion de oameni;
aproape 2/3 din acestia sint originari din Marea Britanie.
Sunt cunoscute de asemenea transmutarile fortate ale unui
imens numar de negri - sclavi adusi din Africa in America si
a1te colturi ale lumii.

3.Dimensiunea socio-culturală a fenomenului migraţionist actual în România.

Experienţa internaţională în urmărirea şi administrarea fenomenului migraţionist

demonstrează împletirea strânsă a dimensiunii legislativ-instituţionale cu cea
socioculturală. Elaborarea şi adoptarea legilor, crearea instituţiilor, stabilirea strategiilor şi
politicilor corespunzătoare, reprezintă componente majore ale acestui proces, dar succesul
lor nu poate fi separat de modul în care actorii implicaţi - administraţia de stat,
organizaţiile nonguvernamentale, mass-media, comunităţile, indivizii - răspund aşa-
numitelor „provocări comportamentale", legate de participare, comunicare, mentalităţi,
atitudini. Înţelegerea acestora necesită raportarea la faţetele multiple ale migraţiei, astfel
încât să se ofere răspunsuri la o serie de întrebări esenţiale (cum sunt percepute fluxurile
migratorii - emigraţia, imigraţia în România şi în ţara de destinaţie/origine; cum se
realizează integrarea migranţilor; care este atitudinea faţă de migrata de reveniere etc).
pentru a putea răspunde la aceste întrebări este necesar să realizăm un profil al
migrantului.

Profilul migrantului

Din perspectiva migraţiei ca fenomen social ce afectează direct o parte semnificativă a

populaţiei şi are implicaţii complexe asupra întregii societăţi, este important de cunoscut şi
evidenţiat profilul migrantului - al emigrantului din România precum şi al imigrantului în
ţara noastră. Aceasta face posibilă orientarea corectă a măsurilor de administrare a
fenomenului migraţionist şi implicit de asistenţă oferită migranţilor. În cadrul tendinţei
naţionale dominante - emigraţia pentru muncă, categoria cea mai reprezentativă o
constituie în prezent bărbaţii tineri (18-35 ani)3 , cu nivel mediu de pregătire, lucrători
calificaţi din marile oraşe şi din capitala ţarii, Bucureşti. Nu trebuie însă neglijat nici
potenţialul de emigraţie al satelor, în legătură cu care Dumitru Sandu propune metafora
„reţelei hidrografice" (izvorul migraţiei este comunitatea) şi trecerea de la abordările
factoriale la cele structurale, tipologice, identificând tipuri de sate în funcţie de profilul
cultural dominant şi experienţa de migraţie circulatorie internaţională. Pe baza studiior
întreprinse se ajunge la concluzia potrivit căreia:

-comunităţile cu experienţă maximă de migraţie temporară în străinătate sunt specifice

satelor cu pondere mare de maghiari;

-comunităţile cu nivel mediu de experienţă migratorie sunt specifice satelor de imigrare

(cu populaţie sosită din alte localităţi ale ţării);

-comunităţile în fază incipientă a procesului de migraţie circulatorie externă sunt prezente

în special în satele moderne, cu stoc mare de educaţie;

-comunităţile fără experienţă de migraţie sunt specifice satelor tradiţionale, cu stoc de

educaţie redus şi cu grad mare de izolare.

Au fost formulate de asemenea o serie de ipoteze privind fluxurile selective de migraţie,

potrivit cărora grupurile minoritare etnice sau religioase prezintă un grad de mobilitate
mai ridicat decât populaţia majoritară română de religie ortodoxă. S-a demonstrat astfel
rolul reţelelor etnice, religioase în primele faze ale migraţiei circulatorii, oferindu-se, ca
exemple relevante, modelele de migraţie către Germania, Ungaria sau suportul tradiţional
din partea ţărilor-gazdă pentru anumite categorii religoase (cum ar fi populaţia
neoprotestantă)

Efectele aderării României la U.E. asupra fluxurilor de migrare…

Integrarea României în spaţiul UE presupune, între altele, un spor de populaţie a UE cu cca

22 milioane (a doua ţară ca potenţial uman după Polonia), şi un volum însemnat de
resurse de muncă, relativ mai tinere, dar incomplet utilizate şi valorificate. La acesta se
adaugă o economie în plină transformare/adaptare care nu şi-a definit încă pe deplin
direcţiile de dezvoltare. In această perspectivă, integrarea României reprezintă o
adevărată provocare iar migraţia una din principalele probleme.

Migraţia totală
La nivel mondial una din 35 de persoane este migrantă (World migration, 2003), iar
fluxurile anuale totale includ 5-10 milioane persoane. În România, proporţiile sunt mult
mai reduse, dar dificil de estimat în totalitatea lor (evidenţe statistice parţiale). Dacă luăm
în considerare doar efectivul de intrări/imigranţiieşiri/emigranţi (definitive), în perioada
1991-2003, acesta a numărat cca 25 mii persoane anual. In evoluţie, numărul emigranţilor
scade iar cel al imigranţilor creşte (conform graficullui următor).

Distanţa migraţiei prin schimbarea domiciliului este relativ redusă. Din totalul acestora,
cea 48% nu au depăşit graniţele judeţului. Dacă în interiorul ţării au migrat cel puţin odată
în viaţa cea 6,7 miloane persoane, în afara ţării în perioada 1992-2003 au emigrat cea 252
mii persoane, fluxurile anuale fiind în descreştere (în jur de 10 mii persoane annual). Soldul
extern (emigranti-imigranti), pe întreaga perioadă este negativ (vezi graficul), de 180 mii
persoane. Singura excepţie o reprezintă anul 2001, când imigranţii au fost mai numeroşi cu
429 persoane (10350 faţă de 9921).
Astfel, din punct de vedere a emigraţiei, pierderea de populaţie de sub 10 mii persoane
anual, chiar dacă nu este „compensată" prin imigraţie nu reprezintă un factor cantitativ
important de influenţa a dimensiunilor pieţei muncii naţionale. Pe de altă parte, presiunea
exercitată de acest volum de emigranţi asupra ţărilor primitoare (implicit asupra pieţii
muncii acestora) este redusă, determinând mai degrabă efecte pozitive delungă durată.
Manifestarea fenomenului este exprimată analitic în următorul tabelul:

Manifestarea fenomenului migraţiei ilegale în România…

Metodele şi procedeele folosite pentru intrarea pe teritoriul României a emigranţilor

ilegali, fie în scopul tranzitării, fie în scopul rămânerii în ţara noastră sunt dintre cele mai
diverse şi din ce în ce mai perfecţionate. Astfel , din studiul evenimentelor cu care s-au
confruntat Poliţia de Frontieră şi Vama, s-au identificat următoarele metode şi procedee:

- obţinerea vizei de tranzit şi de intrare colectivă, în scop turistic, urmată de rămânerea

ilegală în ţară - reprezintă calea cea mai frecvent utilizată;

-) utilizarea de paşapoarte sau vize falsificate sau contrafăcute;

- un procedeu aflat la limita legalităţii îl constituie intrarea legală în ţară şi obţinerea vizei
de şedere, motivată de prestarea unor activităţi în general cu caracter economic (în speţă
activităţi cu caracter comercial). în realitate acţiunile lor sunt ilicite, fiind desfăşurate sub
acoperirea unor firme fantomă;

- folosirea a două rânduri de acte: un paşaport valabil la intrarea în România, iar pentru
ieşire un altul falsificat aparţinând unui titular străin cu drept de şedere în ţările
occidentale;

- trecerile ilegale ale frontierei de stat peste „fâşia verde" fie izolat, dar mai ales prin
folosirea ajutorului acordat de diferite călăuze, călăuze care de regulă sunt reprezentate
de persoane ce acţionează în cadrul unor reţele specializate în traficul de persoane şi
migraţie ilegală - în ultima perioadă de timp acest procedeu a cunoscut o frecvenţă mai
ridicată;

- ajungerea în România, pe căi legale sau ilegale, distrugerea documentelor de identitate

proprii - la indicaţiile călăuzelor - şi procurarea, prin intermediul unor oameni de contact
din reţelele autohtone sau internaţionale, contra unor sume variabile de bani (500 - 3000
dolari SUA) a unor paşapoarte originale, cu viză pentru state vest-europene, pe care - 62 -
apoi le falsifică prin înlocuirea fotografiei titularului de drept cu cea a migratorului.
Studierea şi analiza metodelor şi procedeelor noi utilizate de migraţii ilegali şi călăuze,
precum şi alte eventuale perfecţionări a celor existente, trebuie să constituie o preocupare
permanentă a poliţiştilor de frontieră

Consecinţele fenomenului migraţiei ilegale

Fenomenul migraţiei ilegale poate fi analizat sub două aspecte: migratia cetăţenilor străini
sau apatrizi şi migratia cetăţenilor români. Dintre consecinţele negative care le implică
fenomenul migraţiei ilegale a cetăţenilor străini sau apatrizi se evidenţiază în mod
deosebit următoarele:

 influenţa negativă a pieţei forţei de muncă, mai ales în domeniul comerţului şi serviciilor
prin practicarea unor activităţi ilicite la firmele unor conaţionali, dar şi a muncii la negru;

 prezenţa pe teritoriul naţional a unei populaţii autohtone extrem de eterogene din

punct de vedere etnic, lingvistic, religios, educaţional, ceea ce implică dificultăţi majore în
relaţiile cu celelalte „comunităţi", fapt ce constituie de multe ori o sursă de conflict;

 posibilitatea de a se infiltra şi acţiona pe teritoriul României a unor grupuri cu

preocupări teroriste;

 posibilitatea ca emigranţii, determinaţi de situaţia lor critică, să poată fi recrutaţi cu

uşurinţă de structuri ale crimei organizate naţionale sau internaţionale şi implicaţi în
traficul de „carne vie", droguri, arme, explozivi, autoturisme furate sau alte bunuri
prohibite de statul român, ori în alte activităţi ilicite;
 tendinţa a numeroşi emigranţi lipsiţi de mijloace de întreţinere de a şi le - 63 - procura
prin săvârşirea de infracţiuni, deseori în „colaborare" cu elemente infractoare autohtone;

 posibilitatea transmiterii de către migraţi a unor boli specifice zonelor de provenienţă

 suportarea unor cheltuieli împovărătoare pentru bugetul naţional în legătură cu

returnarea migraţilor ilegali în ţările de origine, ca şi pentru cazarea, întreţinerea şi
asistenţa solicitanţilor de azil şi a străinilor care au dobândit statutul de refugiaţi.

 afectarea imaginii ţării noastre în exterior, datorită faptului că majoritatea persoanelor

care emigrează nu dispun de pregătirea necesară pentru a putea fi integrate în
comunităţile aparţinând ţărilor ţintă;

 afectarea credibilităţii ţării noastre pe plan extern prin apelarea excesivă la instituţia
azilului sub pretextele false ale unor aşa zise „persecuţii" pe motive politice, etnice sau
religioase. Pentru diminuarea consecinţelor negative care decurg din migraţia ilegală
Guvernul - 64 - României a luat o serie de măsuri interne, de ordin legislativ, printre care
cele mai evidente ar fi: încheierea unor acorduri de readmisie a migraţilor ilegali cu unele
ţările de origine sau cu o serie de state terţe, sancţionarea trecerilor frauduloase a
frontierelor aparţinând unor state terţe de către cetăţeni români şi obţinerea dreptului
pentru cetăţenii români de a circula fără obligativitatea vizelor în spaţiul Schengen
Cuprins:
1.Introducere
2.Tipuri de migratii

3. Dimensiunea socio-culturală a fenomenului

migraţionist actual în România.
4.Migratia totala
Inspiratie:
-
http://www.referatele.com/referate/istorie/online4/M
IGRATII---TIPURI-DE-MIGRATII-MARILE-MIGRATII-
ROLUL-LOR-IN-POPULAREA-GLOBULUI-PRINCIPALELE-
ETAPE-ALE.php
-http://istorie-bacalaureat-manual.ro/migratii-in-
lumea-contemporana.html

-„MIGRAŢIA - O PROBLEMĂ A SECOLULUI XXI”

AUTORI: Ag. CIOCAN SIMONA Ag. COCOŞ VALENTIN Ag. ELFIAN
CRISTINA Ag. GIURGI CRISTIAN Ag. MUNTEANU BOGDAN Ag. NEMEŞ
CRISTIAN Ag. NICU LELIA Ag. POP GRUIŢĂ DOREL Ag. STUPU LIVIU
 Migratiile romane in
secolele XX-XXI