MIGRATIA – NOTIUNE GEOGRAFICA

Evolutiei speciei umane, raspandita astazi pe intreaga planeta, ii este caracteristica, in

anumite limite, mobilitatea teritoriala sau geografica, expansiunea si retractiunea intr-un
anumit spatiu. Aceasta particularitate este cunoscuta sub numele de migratie si poate fi
definita drept miscarea teritoriala a oamenilor atat in limitele unei tari cat si in afara lor.
Migratiile, in acceptiunea foarte larga a termenului, implica ideea de deplasare, de
schimbare de loc si de locuinta. Termenul se refera atat la plecarea individuala, la deplasarea
grupelor umane, cat si la miscarile sezoniere, in cautare de lucru.Totodata, si deplasamentul
international de populatie (pe o oarecare durata) este considerat drept migratie. Au fost
distinse in acest fel migratii permanente (mai mult de un an) si migratii temporare, in
vederea cautarii de lucru (mai mult de o luna).
Pentru geografi, care studiaza conditiile de populare a pamantului, notiunea de
migratie are o semnificatie istorica si actuala, ea incluzand toate acele fapte (invazie,
colonizari si migratii propriu-zise) care au contribuit la raspandirea si concentrarea
populatiei pe glob.
Deplasarea populatiei in teritoriu capata diferite aspecte in functie de scop, ritmicitate,
peridiocitate, durata etc.
In functie de factorii si conditiile care favorizeaza sau determina deplasarea, se disting
cateva categorii de populatie:
a) Populatia migratoare. Este vorba de aceea parte a populatiei care se deplaseaza in
teritoriu si isi schimba domiciliul si locul de munca. In afara de deplasarea intre
continente sau intre tari, aici se incadreaza si migratia populatiei din mediul rural spre cel
urban.
b) Populatia navetista. Aceasta categorie este formata din populatia ce se deplaseaza zilnic
pentru munca in teritoriu.
c) Populatia sezoniera. In aceasta categorie este inclusa populatia ce se deplaseaza
(indiferent de distanta), pentru munca pe o perioada determinata sau periodic (lunar,
anual), in localitati balneoclimaterice sau de agrement.
d) Populatia flotanta. Este vorba de populatia ce se deplaseaza pentru munca, recreare sau in
alte scopuri, in alta localitate decat cea de resedinta, fara a-si schimba domiciliul de baza,
pentru o perioada mai mare de 48 de ore.

CAUZELE MIGRATIEI

Cauzele generale ale miscarilor migratorii sunt multiple. Ele sunt atribuite indeosebi
proceselor de suprapopulare care au loc intr-o gama imensa de conditii asa-zise secundare,
ce rezida din situatia economica, culturala, sanitara si psihologica.
Prin suprapopulare se intelege ruptura care se poate produce intr-o tara sau in alta
intre cifra populatiei si resurse. Atunci cand cresterea naturala a populatiei nu este urmata de
o crestere corespunzatoare a gradului de folosire a forte de munca, de o crestere a venitului, la
nivel de tara sau regiune, atunci in mod direct, in mod obiectiv se produce o suprapopulare si,
ca urmare, o miscare a populatiei dintr-un loc in altul.
Suprapopularea poate fi provocata prin miscarea naturala a populatiei cand excedentul
natalitatii domina indicele mortalitatii. Suprapopularea nu este o simpla consecinta
demografica. De amintit sunt consecintele pe care le-au avut, intr-o serie de tari, trecerea in
agricultura, de la policultura la monocultura, trecerea agriculturii de la cultura pamantului la
cresterea intensiva a animalelor, trecerea, in consecinta, la ramuri economice care cer o
reducere a mainii de lucru.
Dezvoltarea retelelor de comunicatii favorizeaza dispersarea industriilor pe teritoriu,
proces urmat de procesul de migratie. Transportul maritim a constituit la un moment dat
motorul migratiilor populatiei. Asemenea situatii pot fi clasificate in grupa cauzelor
accidentale. Din aceasta categorie fac parte si miscarile migratorii determinate de ratiuni
istorice, religioase, politice si o serie de cataclisme, maladii, care determina imigrari sau
emigrari masive si bruste.
Cauzele care determina miscari migratorii pot fi si de ordin psihologic. Populatiile
din tarile de campie sunt fascinate de regiunile inalte muntoase. Populatia odata emigrata,
stabilita intr-un loc favorabil, poate deveni un pol de atractie pentru compatriotii sai.
Un interes deosebit il prezinta miscarile migratoare interne ale populatiei si
deplasarile pentru munca, determinate mai ales de diferentierea nivelelor de dezvoltare a
regiunilor, in functie de ritmul de industrializare a tarilor respective.

TIPURI DE MIGRATIE

Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea populatiei in

teritoriu, se obtine urmatorul tablou general al migratiilor:
a) Migratiile individuale, determinate de factori economici.In functie de raza lor de actiune,
de perioada si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid in migratii sezoniere si
deplasari definitive la mare distanta. Cea mai des intalnita forma de migratii de acest fel
este cunoscute sub denumirea de exod rural care vizeaza in primul rand miscarile din
interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice fara legatura cu
gradientul de munca – de tip turism si de tip pelerinaj.
b) Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice, a vanatorilor,
crescatorilor de animale etc.) sau ritmice, desfasurandu-se intr-un spatiu definit
(nomadism pastoral, al pescarului, vanatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu
caracter de seminomadism – viata agricola si pastorala de munte etc.