Student:Stan Andreea-Georgiana

Grupa:02

În ce consta mobilitatea populației?

Populatia ca sistem deschis poate fi influentata de migratia interna si externa, care impreuna constituie
miscarea migratorie a populatiei.

Miscarea generala a populatiei se compune din cele doua tipuri de miscari mentionate: naturala si
migratorie. Diferenta N-M reprezinta sporul natural al populatiei (cresterea naturala) iar diferenta I-E (I-
imigratie: persoane sosite in alta tara; E-emigratie: persoane plecate dintr-o tara) reprezinta sporul
migratoriu al populatiei (cresterea migratorie).

Mobilitatea teritoriala sau geografica, expansiunea si retractiunea intr-un anumit spatiu al

populatiei este cunoscuta sub numele de migratie si poate fi definita drept miscarea teritoriala a oamenilor
atat in limitele unei tari cat si in afara lor. O lunga perioada de timp, mobilitatea populatiei a fost studiata
dpv. demografic numai dupa aspectul ei spatial sau geografic fiind cunoscuta si sub denumirea de miscare
mecanica sau migratie. Daca comparam miscarea mecanica cu cea naturala a populatiei, observam ca daca
toti oamenii se nasc si mor, numai o parte migreaza, insa migratia unora influenteaza natalitatea atat a celor
care se deplaseaza cat si a celor care de la care se pleaca sau la care se vine.

In general, migratiile cuprind deplasari ale unor mari grupuri de persoane. Pot exista si deplasari de
familii sau a unei singure persoane. Migratia spatiala nu are un caracter intamplator. Exista motive
puternice ce determina grupuri de oameni sa-si schimbe definitiv domiciliul, profesia sau chiar viata. De
aici rezulta si caracterul migratiei: voluntara sau fortata. De regula, deplasarile voluntare sunt determinate
de conditiile economice, pe cand cele fortate au mai ales un motiv social-politic (persecutiile) sau se pot
desfasura pe baza religioasa sau rasiala. In general, mobilitatea spatiala, indiferent de motiv si caracter
cuprinde in proportii diferite elemente de initiativa personala si elemente de consens ale colectivitatii de
unde se pleaca.

Barbatii migreaza in proportie mai mare decat femeile, uneori insa, deplasari ale familiei duc si la
migratii echilibrate de femei si copii.

Persoanele care migreaza sunt de regula cele apte de munca. Daca in trecut migratiile priveau o masa de
oameni fara nici o pregatire sau cel mult cu cunostinte de agricutura, in ultimile decenii s-a pus accentul pe
pregatirea profesionala a imigrantilor.

S-a observat ca atat colectivitatea umana din care pleaca grupul de emigranti cat si populatia in care vin
imigranti sufera influente demografice importante in ceea ce priveste numarul, compozitia si miscarea
naturala. Aceste influente apar atat in cadrul migratiei interne cat si internationale, existand legaturi stranse
intre ambele forme de mobilitate. Spre exemplu, situatia economica a determinat in conditiile
capitalismului, deplasarea de la sat la oras, influentand si tendinta emigrarii in alte tari a populatiei
pentru a gasi conditii materiale mai bune.

Mobilitatea populatiei poate avea mai multe forme :

 a)miscarea pendulatorie sau navetismul –care inseamna deplasarea pe perioade scurte a populatiei
in fluxuri continue de la locul de resedinta la locul de munca sau de instruire in localitatile limitrofe.

b)mobilitate sezoniera-rezulta din deplasari pentru munca sau instruirea profesionala in alte
localitati si pe o perioada de timp indelungata (intre 1-5 ani) .

c)mobilitate rezidentiala-este si cea mai semnificativa, afectand si statutul de habitat fiind vorba de
schimbarea domiciliului dintr-o localitate in alta.

Adaptarea imigrantilor la noul teritoriu ridica frecvent probleme dificile de rezolvare a conditiilor socio-
economice si culturale. Ca urmare, in colectivitatea de unde pleaca o masa de oameni tineri, se modifica
natalitatea in sensul reducerii ei, se micsoreaza nuptialitatea iar in timp sporeste mortalitatea, in consecinta
sporul natural se reduce .

d) migratia internationala-deplasarea populatiei dintr-o tara in alta.

In trecutul istoric, zone intregi ale globului au fost populate prin migratii. Intesitatea acestui fenomen este
conditionata de situatia economica a tarii in care se emigreaza. Daca dupa primul razboi mondial, migratia
internationala a fost intensa, dupa al doilea razboi mondial s-a manifestat pe o perioada mai scurta, intre
1945 si 1952, cand au emigrat cam 6,3 milioane de oameni. Din deceniul al 6-lea al secoluluiXX,
dezvoltarea economica si cresterea populatiei active au oprit curentul de emigrare din Europa, in timp ce
Franta, Belgia, Elvetia, Suedia si fostul RFG au devenit destinatii preferate ale emigrantilor, fie din Europa
sau din Africa. Pe de alta parte, cadre calificate din Europa au emigrat spre Africa iar muncitori necalificati
din Africa au venit in Europa.