Dar din cenuşă reînvie iar,

Minune scump‑a lumii acesteia.

El moare azi, în forma‑i,
dar ideea
Chiar şi de vrea
nu poate să mai moară.

Revistă de cultură | serie nouă | an XIV | nr. 178 | ianuarie 2014 | www.timpul.ro

Ovidiu Pecican
Alţi filosofi
români ai istoriei
P2
Lucian Dîrdală
Democratizarea:
tradiţii şi trecut utilizabil

P3
Catia Maxim
„Convorbiri cu
Mircea Daneliuc”
P6
Cătălin Sava
Furtunosul 2013
şi „O noapte
furtunoasă”
P8
Irina‑Margareta Nistor
Prognoză
cinematografică
P9
Editorial

O explicaţie. Un bilanţ. O urare

Şerban Foarţă
Traduceri aminte:
James Joyce
retrag de la conducerea revistei nu înseamnă sprijin. Sînt mulţumit de felul în care au evolu-
P11
că o părăsesc, că îi întorc spatele! Voi rămîne at lucrurile din februarie anul trecut, cînd am
Liviu Antonesei

Oamenii obișnuiesc să-și supraevalueze
puterile și, de bună seamă, nu fac nici eu
excepţie! Eram în situaţia de a închide revista
după numărul din august anul trecut, cînd s-au
împlinit douăzeci de ani de cînd am preluat-o.
Dar Timpul nu este al meu, nu este al nimănui
în particular, ci al copiilor copiilor noştri. Nu
mai reiau povestea, pentru că am făcut acest
lucru în editorialul numărului din septembrie.
Atunci credeam că voi avea suficient timp și
destulă energie pentru a conduce două institu-
ţii grele, revista Timpul și Editura Adenium.
Cîteva luni chiar am încercat asta. Acum, însă,
îmi dau seama că trebuie să aleg, dacă nu vreau
să compromit șansele ambelor instituţii. Revis-
ta, de bine de rău, în douăzeci de ani, a fost
destul de bine pusă pe roate. Cu o echipă mă-
rită și cu finanţarea asigurată, cred că va mer-
ge bine mai departe. Iar dacă vor fi și mici
deficienţe, nu mă îndoiesc că se vor remedia pe
parcurs. Au fost cîteva și în numerele imediat
anterioare, dar cu o echipă la început de drum
era imposibil ca acest lucru să nu se întîmple.
Cum oamenii învaţă și din greșeli, ale lor și ale
altora – situaţie preferabilă! –, cred că toată
lumea a tras învăţămintele necesare. Dacă mă
în continuare președintele Colegiului de Redac-
ţie, care e un fel de „sfat al bătrînilor”!
Las poziţia de director al revistei pe mîini
bune: Daniel Șandru, unul dintre cei mai buni
dintre miile de studenţi pe care i-am avut din
1990 încoace, acum el însuși profesor, autor de
cărţi și coordonatorul seriei de știinţe politice
pe care o va lansa editura noastră în viitorul
apropiat. Sînt foarte bucuros că a acceptat
oferta mea și a echipei noastre – e adevărat,
după oleacă de muncă de convingere –, dar
acesta e un semn de seriozitate! Dacă Daniel
Șandru, redactorul-șef Gabriel Cheșcu sau re-
dacţia revistei vor avea nevoie de ajutor, mă voi
strădui să le fiu alături. Dacă vor dori să inter-
mediez vreo relaţie în lumea noastră culturală
și pot face asta, de bună seamă că voi reacţio-
na favorabil. De altfel, las moștenire una dintre
cele mai bune echipe de colaboratori din ţară
și străinătate, cu care orice revistă de la noi
s-ar putea mîndri. De asemenea, în funcţie de
cum mă împinge talentul și mă cruţă timpul, voi
și scrie pentru revistă, măcar din cînd în cînd.
Și mai este ceva: o redacţie, de orice fel, func-
ţionează în condiţii de democraţie controlată,
deci are nevoie de o moașă, una singură. Însă,
pentru asta, trebuie să ai energia necesară ca
să iei foarte prompt deciziile care se impun,
chiar și pe cele aparent crude. Nu aș fi vrut să
ajung prea îngăduitor! La 30, 40, poate și la 50
de ani, puteam încerca asta în două locuri,
acum însă e ruinător…
Prin urmare, am decis să optez pentru edi-
tură, care nu are decît un an în actuala formu-
lă „generalistă” și, cum cred, mai are nevoie de
terminat cu mobilatul, echiparea și ne-am pus Documentar
pe treabă. Credeam că vom reuși să scoatem
10 cărţi pînă la Bookfest și încă 15 pînă la Gau- „Timpul”
deamus. Așteptările mele, ale noastre, au fost lui Eminescu
serios surclasate – la o privire rapidă în urmă,
îmi dau seama că am scos aproape dublul nu- P16
mărului de cărţi estimat, iar mai mult de zece
se află în diverse stadii de producţie, de la edi-
tare la tehnoredactare și tipărire. Nu mai spun Sorin Bocancea
ce a însemnat acest an în afara procesului de
editare/tipărire: participarea la vreo zece tîr-
După 25 de ani,
guri naţionale și internaţionale de carte, zeci despre comunism
de lansări în toată ţara, dar și la Chișinău,
Bruxelles sau la Marea Nordului; activitatea de
în România
marketing și promovarea la care participă toa-
tă echipa, cu mine în frunte, coordonarea celei
P17
mai ample secţiuni a Festivalului Internaţional
al Educaţiei din iulie anul trecut etc… Oricît ar Interviu: Daniel Şandru
părea de curios, o mulţime de vreme și cantităţi
uriașe de energie sînt necesare pentru diverse-
Adevărata
le activităţi mondene și de public relations, în identitate o găseşti
general. Nu mă dădeam în vînt după ele nici
cînd eram mai tînăr și ocupam o poziţie ofici-
doar acasă
ală. Nu mă pasionează nici acum. Dar, „dacă
trebe, trebe!”.
P20-21
În final, le urez succes tinerilor mei colegi
de la revistă, lui Daniel, Gabriel și celorlalţi, cu Marcela Ciortea
care voi colabora mai de departe, precum și Viral pe net:
celor de la editură, cu care „voi ţine aproape”.
fişa psihopedagogică
Unii sînt în ambele locuri, așa că le urez un
dublu succes… Senzaţia mea este că va fi bine – a elevului sau foaia
ceea ce înseamnă că mă părăsește și aparen- matricolă didactică
ta depresie ce părea să-mi dea tîrcoale pe la
sărbători! P22
2 AGORA
Note inutile
Extrema dreaptă şi antiliberalismul
Bogdan Călinescu
Toţi specialiștii se așteaptă la rezultate favorabile
partidului de extrema dreaptă, Frontul Naţional (FN), la
alegerile locale și europene ce vor avea loc în primăvară
în Franţa. În ciuda unui sistem ce nu convine partidelor
mici (de altfel, în unele locuri, Frontul Naţional are și
dificultăţi să facă liste), mai multe orașe medii pot fi cu-
cerite de FN. La europene, victoria ar fi simbolică, cu re-
zultate bune la nivel naţional. Mișcarea politică a lui
Marine Le Pen s‑a schimbat mult de cînd Jean‑Marie Le
Pen a lăsat locul fiicei lui. Aceasta a vrut să facă un partid
„respectabil”, cu obiective politice clare. A abandonat de-
claraţiile șoc – marca bătrînului Le Pen – pentru analize
argumentate și „moderate”. Discursul e îndreptat tot spre
imigraţie, însă vehemenţa a cedat locul afirmaţiilor deba-
rasate de violenţa caracteristică lui Jean‑Marie Le Pen.
Capricorn
Alţi filosofi români ai istoriei
Ovidiu Pecican
Într‑unul dintre filoanele de bază care îi structurează
filosofia, Noica pariază pe o existenţă specific românească
manifestată în limbaj, dar și în așezarea după anumite ti-
pare a omului în lume („maladiile ontice”). La filosoful can-
tonat în ultima parte a vieţii în spaţiul păltinișean, modelul
triadic hegelian al avansului spiritului în istorie se îmblîn-
zește într‑o circularitate ontologică ce conferă o altă geo-
metrie modelului filosofic propus, ridicîndu‑l, în spiritul
Sf. Augustin (pentru care cercul e figura perfectă), la un alt
model reprezentativ pentru dinamica existenţei.
În cazul lui E.M. Cioran, nu este întîmplător că volumul
cel mai articulat din creaţia lui în limba română rămîne
Schimbarea la faţă a României, o carte de filosofia istoriei
REVISTĂ EDITATĂ DE GRUPUL EDITORIAL ADENIUM
Colegiul de redacţie:
Liviu Antonesei (președinte), Ștefan Afloroaei,
Al. Andriescu, Al. Călinescu, Emil Brumaru,
Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu,
Alexandru Zub
Corespondenţi externi:
J.W. Boss (Amsterdam), Paula Braga Šimenc (Ljubljana),
Bogdan Călinescu (Paris), Eva Defeses (Lisabona),
Mircea Gheorghe (Montréal), Aliona Grati (Chişinău),
Ramona Mitrică (Londra), Ana‑Maria Pascal (Londra),
Bogdan Suceavă (Los Angeles), William Totok (Berlin)
Redactor‑şef:
Gabriel Cheşcu
www.timpul.ro
Frontul Naţional vrea să devină un partid de guvernămînt.
Pentru asta și‑a schimbat și fondul de comerţ economic.
Înainte era un partid ce respingea Statul omnipotent și
intervenţionismul economic. Deși antiamerican, ideile ve-
hiculate erau pentru libertăţi economice. Astăzi, Frontul
Naţional e fratele geamăn al Partidului Comunist. Nimic
nu diferenţiază Marie Le Pen de un Jean‑Luc Mélenchon,
liderul de extrema stîngă. Pentru acesta din urmă, princi-
palul inamic e „bogatul”, pentru Marie Le Pen, imigrantul.
Însă, pe plan economic, ei au același dușman: liberalismul.
Cauza tuturor problemelor Franţei de astăzi. Întruchipat
de ceilalţi lideri politici, toţi în slujba liberalismului, și mai
ales de Europa, cuibul liberalilor…
Ziarul „l’Humanité”, salvat de
contribuabilul francez
Cotidianul l’Humanité este, din fericire, muribund de cîţi-
va ani buni. Doar cîteva mii de exemplare se mai vînd. În
mod normal, ziarul ar fi trebuit să declare faliment de mult
timp. Însă sistemul de ajutoare acordate de stat presei l‑au
menţinut în viaţă artificial. Însă nici pompa de stat nu a
fost suficientă. Deputaţii socialiști au decis să‑l salveze și,
într‑un gest disperat, au votat – în secret – pe 3 decembrie
anularea datoriei ziarului. O datorie de peste 4 milioane
prin excelenţă. Aici, „culmile disperării” cioraniene își rele-
vă deplin sorgintea, căci ele denunţă exilul autorului într‑o
limbă, o cultură și o civilizaţie prea mică și insignifiantă
pentru a conta, zădărnicindu‑i eforturile constructive și
sortindu‑l deriziunii fără drept de apel. În felul ei, cartea
dedicată de tînărul gînditor metanoiei imposibile a Româ-
niei face pandant cu manifestul – nu doar literar – al cole-
gului de generaţie Eugen Ionescu, Nu. Dezvăluirea unei
anumite neputinţe în faţa damnării la o anume geografie,
limbă și cultură – socotite minore – ţine, în ambele cazuri,
de o revoltă pesimistă, fiindcă neputincioasă, în faţa deter-
minismului „orb”, aleatoriu, manifestat prin naștere. Un
anume existenţialism, afirmat în tonuri acute, dă notă de un
spirit filosofic ce a impregnat interbelicul, continuîndu‑și
voga în deceniile următoare și afirmînd o punere în ches-
tiune cu accente tipice pentru lumea secolului XX.
Tematica relevantă pentru filosofia istoriei a subîntins
în permanenţă opera lui Mircea Eliade, care a încercat să
găsească un răspuns cu privire la raportul dintre istorie și
transcendenţă, teoretizînd relaţia dintre sacru și profan, cău­
tînd istoricitatea arhetipurilor și a miturilor și identificînd
în expresiile sale mitice recurente sîmburele dur al unor
experienţe istorice. Făcînd din homo sacer protagonistul
Redacţia:
George Șipoş, Bogdan Ulmu, Andrei Giurgia
Adina Scutelnicu, Corina Gologoţ, Doris Mironescu,
Constantin Arcu, Sorin Bocancea, Cornelia Păduraru
(tehnoredactare)
Colaboratori:
Florin Ţupu, Paul Dan Pruteanu (webmaster)
Ediţie realizată în colaborare cu Fundaţia Culturală Timpul
(director: Gabriel Cucuteanu)
Responsabilitatea opiniilor exprimate în paginile revistei
aparţine autorilor.
nr. 178, ianuarie 2014
de euro a fost transferată statului! Un cadou de Crăciun
făcut de contribuabilii francezi, care nu au fost nici măcar
informaţi! Un furt care va prelungi doar agonia funestului
cotidian…
Finkielkraut şi imigraţia
Cunoscutul filosof Alain Finkielkraut a publicat o car-
te ce a stîrnit reacţii violente în lumea corectitudinii poli-
tice. El scrie că problema imigraţiei este reală în Franţa și
că integrarea devine imposibilă pentru o bună parte din
populaţie. Ne îndreptăm, susţine Finkielkraut, spre un vii-
tor sumbru, în care Franţa va fi complet dezmembrată.
Antirasismul a devenit ideologia la modă și în numele lui
nu se mai poate analiza lucid situaţia din Franţa: „După
1984 al lui George Orwell, se profilează «2084» al anti­
rasismului totalitar”, scrie Finkielkraut. Filosoful are drep-
tate, însă neglijează principala cauză a situaţiei din
Franţa. Nu închiderea frontierelor – imposibilă astăzi – va
rezolva problema, ci sfîrșitul Statului providenţă. Imigraţia
atrasă de magnetul Statului providenţă, ce îi ia sub aripă
pe toţi. Fără acesta, imigranţii vor ezita înainte de a veni.
Obligaţia de a munci îi incită la integrare…
Paris, ianuarie 2014
istoriei, căutînd mereu urmele ideilor și credinţelor reli­
gioase – într‑un înţeles dezmărginit – în viaţa cotidiană,
Eliade a practicat o hermeneutică prin care a reașezat omul
într‑o altă poziţie decît cea centrală, pe care i‑o conferise
umanismul, Renașterea.
De pe liniamente oarecum înrudite și, în orice caz, într‑o
declarată continuitate iniţială cu opera eliadescă a pornit
meditaţia filosofico‑istorică a lui Ioan Petru Culianu. Atîta
cît a apucat ea să se contureze în scurta carieră intelec­
tuală a savantului, aceasta a pariat pe o viziune care deco­
difica „n”‑dimensionalitatea lumii și caracterul ei de joc
combinatoriu complex, uneori de aparenţă aleatorie.
În fine, reflecţia lui Neagu Djuvara pe tema istoriei civi­
lizaţiilor inaugurează intrarea românilor în familia filoso-
filor istoriei cu apetenţă pentru dezbaterea temei, de la Vico
și Herder pînă la Arnold Toynbee și Erich Voegelin. Autorul
identifică și descrie tipare repetitive în nașterea, evoluţia
și finalul acestora, trăgînd de aici concluzii referitoare la
prezentul și viitorul civilizaţiei occidentale. Într‑un fel,
acest efort continuă tiparul reflecţiei atestate încă la stol-
nicul C. Cantacuzino, la începutul secolului al XVIII‑lea,
urmărind –  mai stăruitor, evident –  cu originalitate tipicul
ilustrat și de acesta.
Redacţia şi administraţia:
Aleea Copou, nr. 3, Iaşi – 700460
Tel.: 0040 (232) 277998
®
Marcă înregistrată la OSIM cu nr. 90797
ISSN 1223‑8597
E‑mail: redactie@revistatimpul.ro
www.facebook.com/Timpul.ro
Revista de cultură TIMPUL poate fi descărcată de pe
internet, în format PDF, de pe site‑ul www.timpul.ro

nr. 178, ianuarie 2014
Polemici cordiale
Sistemul de educaţie – atentat la siguranţa naţională a României
Adrian Niţă
În ultimele zile ale lui 2013, Guvernul Ro-
mâniei a modificat Legea educaţiei naţionale
(Legea 1/2011) prin OUG 117/23.12.2013 (pu-
blicată în Monitorul Oficial 843/30.12.2013).
Cum este cea de‑a patra (parcă) modificare a
legii, pesemne că actuala conducere a Minis­
terului a ţinut să nu se abată de la păguboasa
tradiţie a modificării legilor ce reglementează
sistemul de educaţie. Nu greşesc dacă spun
că în ultimii 24 de ani s‑au operat cîteva zeci
de modificări ale legislaţiei, în medie 2‑3 în
fiecare an.
În cîteva intervenţii publice făcute în ulti-
ma vreme, distinsul academician Solomon
Marcus arăta că sistemul românesc de educa­
ţie a ajuns într‑o stare deplorabilă, cu rezultate
proaste, cu metode şi tehnici de predare‑învă-
ţare învechite şi improprii, cu manuale, instru-
mente și mentalităţi ineficiente. Distinsul
savant, cunoscător al învăţămîntului din ulti-
mii 60 de ani, şi nu numai de la noi din ţară,
deplîngea hoţia, lipsa de corectitudine, goana
unora (inclusiv oameni politici) după diplome
cît mai înalte şi cît mai puţin muncite.
Înclin să cred că printre cauzele pentru
care sistemul de învăţămînt se află într‑o sta-
re atît de rea și pe care academicianul Solomon
Marcus nu le‑a analizat se află: subfinanţarea;
cîrpelile sistemului, în loc de o profundă refor-
mă; lipsa unei strategii unitare pe termen me-
diu şi lung, gîndită cu toţi factorii implicaţi
şi asumată de guverne, indiferent de culoare;
amestecul politicului în învăţămînt etc.
Oricine studiază recentele măsuri luate
prin OUG 117 se poate convinge de nocivita-
tea unora din ele. Le voi prezenta sumar, căci
despre celelalte ar fi nevoie de un spaţiu mult
mai mare. O primă măsură luată de actualul
guvern vizează obligativitatea universităţi-
lor de a vira 5% din încasările valutare prove-
nite din taxele studenţilor străini. Pesemne că
Democratizarea: tradiţii şi trecut utilizabil
Lucian Dîrdală
La fiecare o mie de medici, aflăm o mie
şi una de boli ale democraţiei româneşti: acu-
te, cronice, contagioase ori, după caz, indis-
poziţii trecătoare. Se spune că sînt o
moştenire lăsată de bunicii interbelici, că
părinţii crescuţi în comunism au imunitatea
scăzută sau – în fine – că am dus o viaţă cam
nesportivă în ultimii douăzeci şi cinci de ani.
Pacientul nu e din cale afară de frumos sau
de voinic, dar trăieşte. Ce ar trebui să ne mire:
că e bolnav sau că, totuşi, respiră?
Din cînd în cînd, recitesc texte din litera-
tura consacrată democratizării, la începutul
anilor ’90. Unele au căzut deja în uitare şi nu
mai înseamnă mare lucru în afara breslei
„tranzitologilor” (renume transformat curînd
în poreclă), în timp ce altele au rămas. Cam
toate zugrăveau un cleşte cu trei fălci, între
măsura urmăreşte creşterea încasărilor buge-
tare; pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb
dacă nu cumva este un fel de taxă abuzivă pusă
pe seama universităţilor. Cum suma este mi-
nusculă pentru bugetul de stat, se poate dove-
di importantă pentru bugetul unei universităţi.
Trecerea la învăţămîntul obligatoriu de
11 ani (art. 16), în loc de 10, cît era în Legea
1/2011, ar fi o măsură bună pentru un sistem
de învăţămînt normal, modern, european. Mă
îndoiesc, însă, că la fel ar fi în cazul nostru. În
condiţiile în care mii de şcoli nu au grup sani-
tar, apă, încălzire etc., măsura asta este un fel
de tichie de mărgăritar. În timp, dispoziţia
va dovedi efecte dintre cele mai perverse. Să
ne gîndim la faptul că cei din clasa a XI‑a şi
a XII‑a, fie că se pregătesc pentru a da baca­
laureatul, fie că nu, lipsesc de la şcoală în
masă. Profesorul are ca variantă fie să treacă
absenţele, caz în care se va ajunge la scăderea
notei la purtare, exmatriculare etc., fie să nu
treacă toate absenţele, ceea ce va conduce la
perpetuarea incorectitudinilor.
Măsura se va dovedi cu urmări nocive, la
fel ca și nepedepsirea încălcării răspunde-
rii publice prin tăierea accesului la resurse
(art. 125, al. 1, lit. b). Cum la art. 124 se spune
că răspunderea publică obligă o instituţie
de învăţămînt superior să respecte legislaţia,
să aplice reglementările privind asigurarea
calităţii, să respecte etica şi echitatea etc.,
drept pedeapsă pentru încălcarea acestora, în
forma actuală a legii, se află revocarea recto-
rului şi iniţierea unui proiect de lege de desfi-
inţare a respectivei instituţii. Mi se pare firesc
să se fi păstrat măsura tăierii resurselor, căci
asta doare cel mai tare. O măsură la fel de
perversă s‑a dovedit măsura propusă de mi-
nistrul Funeriu (desigur, fără să‑şi închipuie
urmările), legată de selectarea decanilor de
către rector, dintr‑o listă aprobată de consi-
liul facultăţii (art. 207, al. 5). Faptul că azi, în
aproape toate universităţile din ţară, sena-
tul universitar este obedient (sau foarte obe-
dient) în raport cu conducerea universităţii
este urmarea perversă a prevederilor art. 207.
Alte două modificări sînt în mod clar anti-
reformiste, certificînd şi legitimînd antireforma
începută odată cu 2012 şi care ucide defi­
nitiv începutul schimbărilor din perioada
2010‑2012. Am în vedere amînarea cu trei ani
a susţinerii examenului de bacalaureat ce
care se zbătea România. Tradiţii precomunis-
te dubioase: regim pluralist (o vreme), consti-
tuţional (iarăşi, o vreme), corupţie şi patronaj
(mereu). Comunism totalitar pînă la capăt,
cu diverse nuanţe: neostalinism, sultanism.
Schimbare violentă şi incompletă în 1989, plus
mineriadele şi întregul arsenal de după.
Dar nici cei trei termeni, luaţi individual,
nici suma lor nu constituie, în sens strict, tre-
cutul. Istoricii de peste Ocean care, într‑un
cu totul alt context, au vorbit despre trecutul
utilizabil, n‑aveau cum să‑şi imagineze ce
bun e acest concept pentru a înţelege căută-
rile noastre de azi – şi pe cele ale vecinilor
noştri de suferinţă. Introdus în discursul des-
pre democratizarea Estului, sugera că trecu-
tul nu doar constrînge şi condamnă, ci îţi mai
și lasă cîteva grade de libertate.
E mai indulgent decît tradiţia. Te ajută să
vezi şi nuanţele de gri, acolo unde dominant
e negrul. Îţi dă voie să intervii, pe ici pe colo,
prin punctele esenţiale: spre exemplu, să uiţi
sau să ierţi pentru reconciliere. Să te foloseşti
de egalitate, fără a mai cerceta cine şi cum a
promovat‑o. Să valorifici, astăzi, laicitatea,
chiar dacă ea a venit însoţită de gloanţe şi
buldo­zere. Materialele din care a trebuit să
construim democraţia nu sînt prea nobile,
dar altele nu am avut.
include o probă transdisciplinară (art. 361),
dar mai ales renunţarea la efectele clasificării
universităţilor (art. 193). Aceasta din urmă
arată că finanţarea programelor de licenţă,
master şi doctorat se face pe baza unei ,,meto­
dologii elaborate de MEN prin consultare cu
CNFIS şi aprobate prin Ordin al ministrului”.
Or, este evident că, în lipsa unor informaţii
exacte (precise, cantitative) despre fiecare in­
stituţie de învăţămînt superior, ministrul poate
fi părtinitor sau deschis la abuzuri; ca să nu
spun de presiunile la care va fi supus dinspre
zona politicului de a se da bani (sau a se da mai
mulţi) pentru instituţiile conduse de simpati-
zanţii sau membrii partidelor de guvernămînt.
Dacă aceste măsuri nu par unora suficient
de antireformiste şi politicianiste, există altele
ce indică fără tăgadă legiferarea (subliniez:
legiferarea) interferenţei politicului în învă-
ţămînt (fapt ce contravine principiilor de bază
ale învăţămîntului consfinţite în Constituţia
României). Astfel, la art. 160, al. 1 se introduce
măsura finanţării studiilor doctorale de către
persoane juridice sau de către institute de cer-
cetare. Cu alte cuvinte, dacă cineva vrea să
obţină diploma de doctor şi nu poate intra pe
un loc de la buget, poate să i se finanţeze un
loc (ca şi cînd ar plăti o taxă). Consecinţa va
fi nu doar perversă şi uluitoare, ci și cu efecte
dezastruoase pe termen lung: orice om politic
se va putea înscrie la doctorat pe banii Parla-
mentului, partidului sau firmei personale; ori-
ce absolvent de studii superioare se va putea
înscrie la doctorat într‑un cu totul alt domeniu
decît cel al licenţei sau masterului; prin gene-
ralizare, orice analfabet cu bani sau cu o insti­
tuţie în spate, care să‑i plătească studiile, va
putea urma doctoratul.
Dacă iniţiatorul măsurii se va apăra şi va
spune că aceste persoane se pot înscrie la doc-
torat, dar că nu e obligatoriu să‑şi finalizeze
studiile, căci nu vor obţine diploma dacă nu
obţin note de trecere la examene, răspundem
că lucrurile sînt mai complicate în condiţiile
subfinanţării crase (la limita de avarie în toţi
anii postdecembrişti; desigur, pentru ca guver-
nanţii, companiile naţionale, regiile etc. să
atribuie salariaţilor venituri de mii de euro pe
lună), ale sărăciei şi incorectitudinii proprii
învăţămîntului românesc.
Dar măsura cea mai incredibilă este cea
de la art. 197, în care se spune că ,,celor mai
Tradiţia e cenzor şi călăuză, iar forţa ei a
devenit tot mai clară, în timp. În primii ani,
însă, trebuia – vorba unui sociolog german –
să reconstruim barca în largul mării. Ştim,
astăzi, că e strîmbă şi merge cam într‑o par-
te, dar n‑am avut nici un prospect şi, chiar
dacă aveam, tot n‑am fi fost în stare să‑l
urmăm. Asta e marea problemă cu abordări-
le orientate spre actori: niciodată nu putem
şti cum va arăta produsul final. Au încercat
să se ancoreze de ceva, cînd totul li se învîr-
tea în faţa ochilor. Important e că au ştiut să
găsească repere, pentru că, altfel, chiar am
fi ajuns la validarea teoriilor ultrapesimiste
menţionate mai sus.
Celor care accentuează factorul extern
şi afirmă că, în lipsa lui, totul ar fi eşuat, ar
trebui să li se spună ferm: aveţi dreptate.
Fără presiunea extraordinară dinspre Vest,
n‑aveam cum să ştim unde s‑ar fi îndreptat
barca sau dacă ar mai fi existat o barcă. To-
tuşi, în primii trei‑patru ani am fost mai de-
grabă singuri şi a fost extrem, extrem de greu.
Lipsea tradiţia democratică a Cehoslo-
vaciei interbelice. A unui stat de drept relativ
neutru şi competent, exceptînd teritoriile gu-
vernate o vreme de Imperiul de la Vest (şi nici
aceea nu era chiar deasupra oricărui reproş).
A limitării puterii publice de către instituţii
AGORA 3
performante instituţii”, ,,după criterii compe­
titive”, li se alocă de la buget fonduri pentru
dezvoltare instituţională, prin Ordin al minis-
trului (anterior, se făcea asta prin HG). Asta
înseamnă că unele universităţi vor primi
aceste fonduri după bunul plac al ministrului
(după criterii politice, obedienţă, număr de
voturi aduse în campanii electorale etc.), căci
este evident că aprobarea lor nu mai are ne­
voie de semnătura prim‑ministrului, a minis-
trului de Finanţe etc.
Se observă că măsurile propuse de
OUG 117 continuă antireforma începută în
2012, amplificînd haosul, dezordinea, cîrpă-
ceala şi perpetuînd incorectitudinea, corupţia
şi hoţia. Mai mult, legiferarea amestecului
politicului în învăţămînt se va dovedi la fel
de nocivă ca şi amestecul politicienilor în eco-
nomie: se va fura, minţi, înşela, escroca, trage
pe sfoară, abuza etc., exact cum s‑a făcut cu
toate unităţile economice de stat vlăguite,
căpuşate şi ucise, pentru ca apoi să poată
fi cumpărate (a se citi: privatizate) exact de
cei care le conduc în înţelegere cu sindicatele
şi cu oamenii politici.
Cineva ar putea obiecta în felul următor:
sistemul naţional de educaţie nu atentează la
siguranţa naţională a României prin OUG 117.
Desigur că e o obiecţie corectă. OUG 117 repre-
zintă o mică piesă dintr‑un angrenaj uriaş, care
de 24 de ani se mişcă prost, hurducăne, scoate
scîntei şi stă să explodeze. Nu ştiu dacă OUG 117
este picătura care va determina ca sistemul
să colapseze definitiv, dar sînt sigur că o socie­
tate modernă, europeană, demnă de secolul 21
se bazează pe cunoaştere, pe educarea tineri-
lor spre valorile muncii, corectitudinii, compe-
tenţei şi competiţiei. Or, elevii sînt învăţaţi de
mici să repete mecanic ce li se spune; sînt în-
curajaţi să mintă şi să fure ca să ia note mari;
se admit ilegalităţi de tot felul; se admite furtul,
înşelătoria şi hoţia; în învăţămînt se dau bani
pentru meditaţii, fondul clasei, banchete, ca
să nu mai vorbim de examene sau lucrări de
licenţă cumpărate etc. Pentru toate acestea
şi pentru multe altele, sistemul naţional de
educaţie este un atentat la siguranţa naţiona-
lă a României. Sînt convins că inclusiv Consi-
liul Suprem de Apărare a Ţării, dacă va analiza
cu luciditate multele elemente ale ,,dosarului”
educaţiei, se va convinge că trebuie luate mă-
suri urgent, pînă cînd nu va fi prea tîrziu.
sociale semnificative, precum Biserica. A
corpurilor intermediare autonome faţă de
stat şi aşa mai departe.
Practicile societale din vremea vechiului
regim nu erau, nici ele, prietenoase. Atomiza-
rea societăţii, capturarea ei de către parti-
dul‑stat, absenţa opoziţiei politice organizate,
caracterul monolitic al eşaloanelor de vîrf ale
partidului – toate acestea conduceau la pesi-
mism, iar verdictul negativ părea evident, mai
ales prin comparaţie cu vecinii central‑euro-
peni. Din nou, o supradeterminare a eşecului,
dacă ar fi să ne raportăm la prognozele vremii.
S‑a întîmplat, însă, altfel. Am intrat în
anul ce marchează împlinirea a două decenii
de la începutul procesului de orientare a Ro-
mâniei spre Occident şi, pînă la urmă, spre
democraţie. Încet‑încet, am devenit capabili
să ne regăsim tradiţiile politice, cu bune şi cu
rele. Tradiţia e un concept‑cheie în reflecţia
conservatoare, dar ne‑am putea întreba: întîi
tradiţia, întîi conservatorii sau mai bine fa-
cem pasul înapoi şi spunem că relaţia e mai
complexă? Ca aceea dintre democraţie şi
democraţi. Dar eşecul de a găsi tipare clare
de influenţă a trecutului, în perioade fluide,
nu înseamnă că oamenii nu îşi fac calcule,
planuri şi speranţe pornind de la puţinul pe
care îl ştiu, îl au, îl vor.
www.timpul.ro
4 AGORA
Gabriel Liiceanu: succesul gesticulaţiei kitsch
Gabriel Andreescu
O să revin la seria de pasaje din volumul
Despre limită şi comentariile din eseul ante­
rior, pentru a continua cu exemple: „Nimeni
nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o
formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii
rămîn cel mai adesea acolo unde specia îi
aşază (în «bancul de heringi» de care vor-
bea un filosof danez), acolo unde se trăieşte
după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu
toţii din clipa în care venim pe lume şi tot
acolo rămînem, cei mai mulţi dintre noi, pînă
la sfîrşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să
ne seducă, să ne ia de mînă, să ne scoată pe
drumul mare al vieţii şi «să ne ducă de o
parte», de acea parte în care ni se dă şansa
să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca des-
tin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont pro-
priu”. Un alt citat: „Vai de cei care nu au
apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este
aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sînt
seducătorii?”1
Am numit în articolul anterior publicat
în Timpul acest tip de „filosofare” drept „ca-
raghios”. Calificativul exprimă sensibilităţi
şi nu convine bine unei analize. Renunţ la el
pentru a vorbi în continuare despre carac-
terul esenţialmente kitsch al scrierilor lui
Gabriel Liiceanu, într‑un sens care depă­
şeşte desigur sensul originar din domeniul
artelor, pentru a‑l vedea prelungit în spaţiul
ideilor sau atitudinilor ori construcţiilor sim-
bolice2. Kitsch‑ul se regăseşte în imitarea
condiţiei de „mare filosof” sau de „mare scri-
itor autor de literatură personală”, în poza
de gînditor şi pilduitor social, în caracterul
patetic, excesiv şi simplificator pînă
la maniheism al unor afirmaţii, în descon­
siderarea standardelor etice, în opoziţie cu
asumpţiile moralizatoare.
Gînditorul social
Dacă înainte de revoluţie filosofia de
viaţă a grupului apropiat de Constantin
Noica a fost dezangajarea, imediat după
schimbare principalii discipoli au ales in­
tensa implicare publică. Intrarea lui Gabriel
Liiceanu în dezbaterea socială a fost semna­
lată prin „Apelul către lichele”, articol apărut
în primul număr al Revistei 22 şi devenit
unul dintre reperele simbolice ale perioadei.
Tot în 1990, într‑un text din România lite­
rară, a introdus o altă sintagmă menită să
facă, timp de ani, carieră: „prostia ca încre-
menirea în proiect”. Activitatea filosofului a
părut absorbită de noua poziţie de director
al Editurii Humanitas, dar s‑au adăugat in-
tervenţii publice ca membru al Grupului
pentru Dialog Social. Dată fiind prestanţa
sa ca vorbitor, a fost solicitat să reprezinte
GDS în dezbaterile politice, ceea ce i‑a în-
tărit vizibilitatea.
O perioadă, publicistica lui a fost cen-
trată pe valorificarea moştenirii lui Noica şi
promovarea personalităţilor din Franţa de
care se simţea legat: Emil Cioran, Monica şi
Virgil Ierunca etc. Începînd cu 1991, mai
des în 1992, a publicat periodic în Revista 22.
A criticat sistematic comunismul în ter­
menii radicali pe care îi merită, a publicat la
www.timpul.ro
Humanitas teoreticienii anticomunismului
şi, prompt, Cartea neagră a comunismului,
la doar un an de la apariţia volumului în
Franţa. Dar şi în această întreprindere im-
portant de a fi dusă, tiparul kitsch nu a lipsit,
precum îl recunosc în acest pasaj: „Ase­
menea sifilisului care se strecoară sub pro-
misiunea voluptăţii şi a otrăvii care se
ascunde în mărul superb rumenit, comu­
nismul este o boală a seducţiei. Cei care au
pus‑o pe lume, care au adus‑o, care au
transportat‑o dintr‑o parte în alta a lumii
ştiau oare că erau purtătorii unei boli…?”3
Liiceanu a luat o poziţie clară şi în pri-
vinţa raporturilor dintre comunism şi na-
zism, subliniind că singura şi adevărata
comparaţie care trebuie făcută între ele este
în sensul a „două monstruozităţi istorice”4.
Cu detaliul că cele două totalitarisme nu se
confundă în „distrugerea resorturilor ultime
ale societăţii”. Păstrarea „structurilor fireşti
ale economiei” a permis Germaniei de Vest
să se refacă după război, ceea ce nu s‑a pu-
tut în ţările ocupate de comunişti. Admiraţia
sa pentru economia de piaţă a evoluat spre
tezele statului minimal, ale mîinii „inerent
invizibile” a pieţii etc. A făcut parte dintre
intelectualii care au criticat regimul Iliescu
şi au pregătit, prin susţinerea lor activă, ma-
rea schimbare din 1996.
În timp, opiniile lui „socio‑politice” s‑au
diversificat. Cu ocazia primei vizite a rege-
lui Mihai în ţară, în aprilie 1992, Liiceanu a
oferit o surprinzătoare filosofie politică. Iată
cîteva judecăţi de întîmpinare din articolul
publicat atunci, „De ce regi?”5: „Un domn, un
rege, un monarh, există pentru a garanta că
un popor poartă în el ceva sfînt”; „Maiestate”
înseamnă „măreţie”; „Regele este capul în-
tors spre cer al unui popor întreg, fiinţa
noastră adunată laolaltă într‑un punct înalt.
Cînd unui popor i se ia Suveranul, lui i se
ia capul întors spre cer. El este decapitat.
Poporul român a fost decapitat astfel la
30 decembrie 1947”. Şi: „Monarhul nu este
un stăpîn, nu este nici măcar conducător; el
este doar garanţia înălţării noastre şi a le-
găturii noastre de oameni cu ceva care este
mai presus de noi”.
Andrei Cornea avea să scrie în numărul
următor al 22‑ului articolul „Delir monar-
hic”, un fel de replică ce nu făcea însă referi­
re la textul colegului său de la GDS, căruia
titlul i se potrivea atît de bine, ci la entuzias­
mul colectiv ocazionat de venirea regelui,
fenomen mult mai de înţeles şi avînd nevoie
de punerea în context.
La cîtva timp, Liiceanu a atras din nou
atenţia prin bizareria opiniilor sale cînd
şi‑a declamat admiraţia pentru George
Pruteanu: „Eu susţin că domnul Pruteanu ne
pune în fiecare seară, vreme de cinci mi­
nute, faţă în faţă cu imaginea noastră arhe-
tipală. Domnul Pruteanu întruchipează
arheul poporului român, icoana vie a vieţilor
noastre. (…) Ei bine, domnul Pruteanu se
aşază aici, în locurile acestea în care îşi au
obîrşia actele fundamentale ale vieţii: vor-
bitul, gînditul, iubitul… Domnul Pruteanu
ştie că zeii nu vor reveni printre noi decît
atunci cînd oamenii acestui popor vor reîn-
văţa actele fundamentale ale vieţii: vorbitul,
gînditul, iubitul”6.
Solicitat de Comunitatea Evreilor din
România, pe 13 aprilie 1997, la împlinirea a
90 de ani de la naşterea lui Mihail Sebas­
tian, Liiceanu a susţinut o conferinţă inti­
tulată „Sebastian, mon frère”. A deschis
subiectul cu aceste cuvinte: „Voi sta, de
aceea, cu viaţa mea în faţa vieţii lui Sebas-
tian, voi suprapune aceste două vieţi ca
două palme care se ating, se măsoară, se
aşază una peste alta şi sfîrşesc în încleş­
tarea unei recunoaşteri. De altfel, cum ai
putea să măsori viaţa unui om fără măsura
pe care ţi‑o dă propria ta viaţă?”. Paralela
a fost resimţită ca fiind excesivă, de cîţiva
chiar deplasată.
Cu trecerea anilor, directorul Editurii
Humanitas s‑a situat pe poziţii din ce în ce
mai răspicate, cu mize din ce în ce mai per-
sonale şi judecăţi din afara domeniului său
de cunoaştere. A pus calificative teoriilor şi
cărţilor privitoare la problemele interetnice
din Transilvania, a dat note vieţii interna­
ţionale „asfixiată de propria ei rutină, sufo-
cată de coduri, protocoluri şi, adesea, de
mediocritate programată”.
În acelaşi an, avea să legitimeze încăl-
carea de către doi colegi de la GDS a legii
de deconspirare a Securităţii prin astfel
de declaraţii: „O lege care le interzice [lui
Dinescu şi lui Pleşu] accesul la dosarele
imoralităţii noastre este în esenţa ei profund
imorală” şi „Legea dosarelor este limita mo-
ralităţii lui Pleşu”. A numit persoanele active
civic care ceruseră celor doi vinovaţi să
respecte regulile nişte „mitocani” atinşi de o
„prostire colectivă” care planificaseră un
„asasinat moral”.
Agenda lui Gabriel Liiceanu în anii 2000
a continuat temele personale, le‑a adăugat
implicarea politică în susţinerea preşedin-
telui Traian Băsescu şi a consfinţit practica
vituperărilor. Un detaliu pus doar rar în evi-
denţă este atitudinea filosofului faţă de
femei. A folosit formule de tipul „inteligen-
ţa combinatorie de tip viril şi cleveteala cu
spasme preponderent feminină”, a scris des-
pre iubita lui Cioran, Friedgard Thoma, în
termenii: „Cioran va descoperi în pat capra
metafizică”. Montarea în 2004 a unei acu-
zaţii de colaborare a lui Adrian Marino a fost
tratată pe larg şi nu mai insist7. La mijlocul
lui 2006, cînd Mona Muscă se apropia ver-
tiginos de Traian Băsescu în simpatia publi-
că, Liiceanu a conlucrat la scoaterea din
politică a acesteia cu invectivele: „De ce ţi-
neţi morţiș să contribuiţi, cu mizeria voastră
morală, la însănătoșirea noastră sufleteas-
că? De ce veniţi, cu zestrea dumneavoastră
urît mirositoare, să ne tot propuneţi buchete
de trandafiri? Care, pentru că le ţineţi dum-
neavoastră în mînă, put. Put, put, put!”.
Seducătorul „ia de mînă”
Gabriel Liiceanu şi apropiaţii săi vor fi
răsplătiţi de Traian Băsescu, unii cu poziţii
nr. 178, ianuarie 2014
de demnitate, alţii au fost stimulaţi prin ges-
turi simbolice. Zborul lui Gabriel Liiceanu
împreună cu un grup de intelectuali la
Neptun, cu avionul, pentru a da sfaturi pre-
şedintelui este unul dintre cele mai specta-
culoase manifestări de kitsch politic de
după revoluţie.
Am inventariat în numărul precedent al
revistei Timpul poza şi „gustul” din cartea
Despre limite. Le regăsim în exerciţiile filo-
sofarde ulterioare din Om şi simbol. Inter­
pretări ale simbolului în teoria artei și
filosofia culturii, Despre minciună, Despre
ură… Din cartea Despre seducţie citez: „Sîn-
tem făcuţi din aşteptări care vin din adînc şi
de departe”; „Seducţia apare, am putea con-
chide, acolo unde se deschide dialogul din-
tre carne şi spirit dirijat de un principiu al
plăcerii”; „Seducătorul e cel ce face cu pu-
tinţă «trăirea de satisfacere» în orizontul
unei dorinţe care nu şi‑a consumat nicio­
dată obiectul”. Şi: „Seducătorul îl ia de mînă
pe cel sedus şi îl duce într‑o lume pe care cel
sedus o aşteaptă, dar pe care numai el, se-
ducătorul, e cel ce o deschide şi care pentru
ceilalţi nu există” etc.
Stilistica tributară emfazei şi gustului
îndoielnic se regăseşte în textele prin care
Liiceanu şi‑a asumat o carieră de scriitor,
chiar şi în cele mai reuşite dintre ele. Ca
exemplu, chiar primele cuvinte cu care se
deschide Ușa interzisă: „Ce mai e și cartea
asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat
nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun
că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei
mele pe parcursul unui an”. Alt pasaj: „Repe-
zindu‑mă ieri, din Sibiu, pînă la Păltiniş
am avut revelaţia felului în care profanul
invadează şi acoperă «sacrul», asemenea
templelor budiste înghiţite de jungla cam-
bodgiană, asemenea oricărui templu pără­
sit devorat de buruieni, de şopîrle şi de
straturile roşietice ale pămîntului, care
cresc ca părul unui mort, ca o unghie netă-
iată a naturii”8.
„Dragul meu turnător”
Atracţia kitsch afectează opera lui
Liiceanu, incluzînd expresia ei cea mai re-
centă, cartea Dragul meu turnător, scrisă
după consultarea dosarului său de urmărire
informativă. Acesta acoperă perioada anilor
1973‑1977. Partea cea mai interesantă, de
după 1983 – anul apariţiei Jurnalului de la
Păltiniş, care a schimbat statutul public al
discipolului lui Noica –, lipseşte. Liiceanu nu
a exprimat preocuparea faţă de văduvirea
lui de materialele dintre 1978 şi 1989. Cele
trei dosare de urmărire informativă pe nu-
mele lui aflate la CNSAS sînt comparativ

nr. 178, ianuarie 2014
sărace între materiale de arhivă care se
disting pentru că sintetizează demersuri
altfel necunoscute de elaborare a unor texte
protestatare (volumele pe numele lui Mircea
Dinescu); identifică relaţii neobişnuite cu
Securitatea (dosarele lui Constantin Noica)
şi vaste acţiuni de denigrare (Nicolae Breban);
dezvăluie nebănuite nuanţe în procesul re-
crutării şi folosirii informatorului (dosarele
de reţea ale lui Nicolae Balotă) sau oferă măr­
turii despre relaţia disidenţilor cu organele
(Paul Goma, Doina Cornea, Vasile Paraschiv,
Dorin Tudoran ş.a.).
Dosarul său de securitate reprezintă
doar punctul în jurul căruia filosoful medi-
tează asupra vieţii sale pusă sub o lupă a
Securităţii bănuită, dar nicicum realizată la
anvergura a ce se întîmpla. Dragul meu tur­
nător adună fotografii, note informative în
copie, pasaje din Cartea neagră a comunis­
mului, făcînd‑o grafic foarte elaborată. Cî-
teva evocări, Walter Biemel, Imre Toth, sînt
memorabile, constituie cea mai reuşită parte
a cărţii. Astfel de pasaje dau măsura evolu-
ţiei stilistice, de la formulările menite să
epateze, repetitive, la pledoaria ataşantă a
povestitorului9. În acea parte a scrierilor
confesive – de la Uşa deschisă pînă la Întîl­
nire cu un necunoscut şi Dragul meu turnă­
tor –, în care Liiceanu ajunge uman‑sincer,
limbajul construit din calambururi şi opoziţii,
afectat dispare. Ideile şi atitudinile arată în
schimb o evoluţie inversă.
Contrar speculaţiilor publice, în Dragul
meu turnător Gabriel Liiceanu nu face ana-
liza propriu‑zisă a dosarului său. Nu putem
vorbi despre o autentică investigare a înre-
gistrărilor telefonice şi de filaj ori a note-
lor informative. Nu aflăm că dosarul ar fi
dezgropat lucruri pierdute din memorie. Nici
că anumite corelaţii i‑ar permite să inter-
preteze altfel evenimentele de odinioară.
Cititorul nu află despre complexitatea cate-
goriilor de surse din dosar, nici despre rela-
tivitatea notelor, nici cum sînt încifrate
intenţiile ofiţerilor. Apar referiri la absurdi-
tatea unor acuzaţii din rapoarte, dar fără
expunerea codurilor care separă susţinerile
cu funcţie birocratică şi cele cu miză reală.
Citind cartea, un tînăr de astăzi îşi poate
închipui că pe vremea comunismului agenţi
ai CIA ori ai altor servicii de informaţii oc-
cidentale umblau relaxaţi prin România,
căci nu erau aduşi la un interogatoriu nicio­
dată, nu aveau să dea ochii cu vreun secu-
rist. Biemel, Noica sînt suspectaţi de spionaj
şi nu li se întîmplă nimic.
Amintesc aceste detalii fără pretenţia că
autorul ar fi trebuit să se ocupe de lucruri
care nu‑l interesează. Ci doar să observ că
prezentările făcute cărţii de majoritatea co-
mentatorilor, inclusiv angajaţi ai CNSAS, ca
fiind un model de investigaţie şi înţelegere
a arhivelor nu sînt acoperite prin nimic.
Cum să lăudăm autorul
Pornind de la faptul că în note apare la
un moment dat şi acuza „subminării ordinii
de stat”, Liiceanu anunţă repetat cititorul că
era cît pe ce să înfunde închisoarea. Toată
acţiunea de supraveghere ar fi avut ca scop
să garanteze încadrarea lui penală. Era o
chestiune de timp, revoluţia l‑a salvat. Doar
că notele din care‑şi extrage concluziile se
opresc la 1977. Ce aparat de represiune e
acela căruia nu‑i ajung 13 ani ca să scape
de adversarul care‑l sîcîie?
Persoana care deschide naraţiunea este
Octavian Cheţan, colaborator al Securităţii,
„dragul turnător” prezent în volum cu note
informative şi evaluări ale lucrărilor sem-
nate de Liiceanu. Este descris cu imagini
groteşti, prezentat în situaţii penibile, o
revanşă tîrzie pentru rolul jucat în urmări-
rea fostului subaltern de la Institutul de
Filosofie. O formulare care depăşeşte nive-
lul a ceea ce e scuzabil: „Mi‑aţi atins cîndva
papilele sufletului şi, iată, el vibrează cu
acel amestec de scîrbă şi tandreţe care te
poate cuprinde (…) la vederea propriilor ex-
cremente”10.
Dintre atitudinile care m‑au frapat mai
amintesc curioasa nevoie a lui Liiceanu de
a se lăuda cu succesele lui de bărbat potent.
În unele texte, tema se infiltrează aproape
discret, ca o sugestie, în cartea comentată
se ridică solemn la suprafaţă. Filosoful ne
povesteşte că, june fiind, invita fetele la
plimbări, le tulbura cu povestiri cultivate
pentru ca în final să le aducă în casa părin-
ţilor, plecaţi la slujba de zi cu zi. Istorii care
se încheie cu comentariul: „Dintre toţi filo-
sofii, forţa maximă de seducţie o au Platon
şi Heidegger”.
După Cheţan, personajul de referinţă al
cărţii este ofiţerul de securitate Ion Pătru-
lescu, care a condus acţiunea de suprave-
ghere a lui Liiceanu, obiectivul cu nume de
cod „Lungeanu”. În cazul lui, scriitorul alege
o altă formulă tip revanşă: îl pune pe fostul
maior (lt. colonel, colonel) să‑şi creeze o
apărare imaginară la acuzaţiile de a fi făcut
poliţie politică. Uneori, textul pare să aco-
pere un pur discurs interior, alteori, rînduri
aşternute pe o hîrtie menită a fi citită în faţa
instanţei. Este o situaţie‑problemă, căci di-
ferenţele presupun coduri stilistice distincte.
Ambiguitatea amplifică inconsecvenţele.
Pătrulescu apare cînd primitiv, cînd elevat11.
Inconsistenţa personajului Pătrulescu
este dublată de falsificarea situaţiilor. Ofi-
ţerul de caz este pus să‑şi amintească de
faptul că, atunci cînd Noica (de care se ocu-
pa în scenariul imaginar) ceruse creion şi
hîrtie ca să‑şi noteze ideile, comandantul
i‑ar fi spus: „Ce, băi, tu te‑ai găsit să faci
filosofie? Păi noi avem academicieni care
fac asta!”. În cazul real, bine documentat în
arhive, colonelul Rusu, care a condus ope-
raţia „de prelucrare” a lui Noica, l‑a ascultat
cu răbdare, i‑a oferit tot ce a cerut, a adău-
gat mici atenţii de la el, a purtat lungi dis-
cuţii „teoretice”. Documentele din arhivă
dezvăluie un caz‑şcoală privind felul în
care un ofiţer bine educat în meserie domină
relaţia cu un om de cultură de cu totul alt
calibru. Nimeni nu cere ca în povestea in-
ventată autorul să copieze faptele istorice.
Dar înlocuind complexitatea raporturilor
dintre „anumiţi ofiţeri” şi „anumiţi intelec­
tuali” – pe care o descoperim prin cercetarea
arhivelor – cu clişeele despre primitivitatea
securiştilor, Liiceanu propune o imagine fal-
să asupra subiectului. Uimitor, povestea lui
Ion Pătrulescu, ofiţerul de caz care l‑a ur-
mărit pe Liiceanu, a trezit entuziasmul unor
comentatori.
Secvenţele tip emoţii‑opinii‑raţiona-
mente atribuite colonelului (r) Ion Pătru-
lescu coboară şi mai vizibil ştacheta cînd
sînt folosite să polizeze imaginea autorului.
În carte, ofiţerul de caz susţine că Liiceanu
ar fi trecut „drept principal discipol al lui
Noica”. Dosarele dezmint ca în 1973 Liiceanu
să fi avut acest statut. În nota‑sinteză din
7 august 1973 apare enunţul: „Liiceanu se
consideră discipolul lui Noica”12. Nu este
singura corectură adusă realităţii. Cît a stat
la Aachen, filosoful ar fi „scris imens” părin-
ţilor, surorii, soţiei, prietenilor. Pătrulescu
imaginar se arată impresionat de o vedere
trimisă de Liiceanu unei prietene („Te salut,
blîndă desprindere de mările vieţii”) şi e
gata să i‑o citească soţiei – tentaţie pe care
o respinge, căci provenea dintr‑un docu-
ment strict secret.
Atmosfera care domină Dragul meu tur­
nător a triumfat prin kitsch‑ul atitudinii
publice. Cartea este prea puţin conectată la
cunoaşterea pe care o avem astăzi, printr‑o
cercetare sistematică, despre fenomenul
colaboraţionist şi sistemul de supraveghere
comunist. Totuşi, reflecţiile autorului la citi-
rea documentelor de urmărire informativă,
banale, deseori poncife, diatribe şi divagaţii,
dintre care se desprind ca să reziste doar
istorisirile rupte de tema dosarului şi Secu-
rităţii au fost calificate drept fascinante,
„deopotrivă ca document, ca mărturisire şi ca
izbîndă literară…” (Vladimir Tismăneanu13);
„rezultatul unor eforturi intelectuale extra-
ordinare”, „produsul cel mai de preţ, neste-
mata care a ieşit din străfundurile arhivei”
pe care o gestionează CNSAS (Virgiliu
Ţîrău14). Pentru directoarea Direcţiei de
Investigaţii a CNSAS, cartea Dragul meu
turnător e „o revanşă superbă faţă de tot
ce s‑a întîmplat…”, „este cea mai bună”, „ex-
plică cel mai mult, explică cel mai bine,
este completă…”, „ţine loc de manual de isto-
rie, de manual de sociologie, de psihologie…”
(Germina Nagâţ15). Conform Taniei Radu,
„Gabriel Liiceanu schimbă fundamental ac-
centul în complicata discuţie despre siste-
mul represiv din România comunistă”.
Împreună cu Dan C. Mihăilescu, ea vede în
„spovedania” ofiţerului de securitate Ion Pă-
trulescu – acel discurs imaginar, inconsis-
tent, invocat mai sus – un pasaj capodoperă
de o maximă verosimilitate.
Sînt cuvinte în faţa cărora pălesc orice
alte superlative: fascinant, extraordinar, su-
perb, capodoperă, nestemată, cel mai de
preţ, cea mai bună, cel mai bine… Greu de
înţeles cum nişte oameni cu experienţă in-
telectuală şi socială – cazul comentatorilor
citaţi –, trăind de 23 de ani într‑o societate
liberă, cărora nu li se poate întîmpla nimic
dacă tac, pot asuma asemenea calificative
fără nici un fel de acoperire.
1. http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Gabriel
+Liiceanu.
2. În anul 2011, revista Modern Horizons a lansat o
invitaţie pentru publicarea de eseuri despre feno­
menul kitsch, care, pe lîngă noţiunea clasică –
kitsch‑ul în teatru, film, muzică, dans, fotografie,
SUFERINţELE LIMBII ROMÂNE
Necapi şi galoane
sau unde e „necap”,
vai de... galoane
„În urna a doua, a necapilor de serie,
ca şi Timişoara, moldovenii vor întîlni pe
Lille (…)” (Bogdan Stan, „Miliardarii din
Manchester în Banat”, în Click!, sîmbătă,
7 august 2010, nr. 1054, ed. a II‑a, p. 16).
Să ne înţelegem. De acord: există,
de cînd limba română, formaţii negative
cu potenţial comic, de tipul bun‑nebun
(scris şi ne‑bun, tocmai pentru a i se evi­
denţia originea formativă), rău‑nerău,
cum‑necum, casă‑necasă etc. Dar nu
oricînd vrem şi oricum vrem putem
pune un ne‑ în faţa unui cuvînt şi in­
venta antonimul său (ori, dacă vrem,
simpla negaţie a lui)! Chiar ne jucăm cu
AGORA 5
pictură, arhitectură, sculptură, kitsch‑ul în arta
populară, kitsch‑ul în sensul celui mai mare rău
estetic (Hermann Broch) –, lua în considerare
kitsch‑ul ca stupiditate, clişeu, contrafacere,
kitsch‑ul în politică, kitsch‑ul şi tendinţele de
evadare din realitatea vieţii sociale (refugiul în
atemporalitate), aspectele ontologice, epistemo-
logice şi etice ale kitsch‑ului ş.a.
3. Gabriel Liiceanu, „Omul nou va vota”, Revista 22,
nr. 1, 10‑17 ianuarie 1992, p. 7.
4. Gabriel Liiceanu, „Prostia ca încremenire în
proiect”, Revista 22, nr. 5, 8‑14 februarie, p. 5.
5. Gabriel Liiceanu, „De ce regi”, Revista 22, nr. 18,
8‑14 mai 1992, p. 3.
6. Gabriel Liiceanu, „Arheul Pruteanu”, Revista 22,
nr. 10, 6‑12 martie 1996, p. 5.
7. Gabriel Andreescu, Cărturari, opozanţi şi docu­
mente. Manipularea Arhivei Securităţii, Polirom,
Iaşi, 2013.
8. Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă, Humanitas,
2002, p. 232. În Uşa interzisă există multe
alte pagini neatinse de această afectare – vezi
gîndurile privitoare la relaţia lui Liiceanu cu
divinitatea, a „ceea ce s‑a născut ca o con­venţie
bazată pe neputinţă de fond”, terminată prin
ceva „aprig, revendicativ şi sigur de sine”
(p. 245).
9. Pentru amintire a limbajului de altădată, două
citate din cartea editată de Liiceanu în anul
1987, Epistolar: „Tot atît de întîmplători ca şi
întîmplarea care i‑a strîns laolaltă, ei tind să‑şi
piardă umbra numelui, pentru a dobîndi exem-
plaritatea anonimatului”. Sau: „Cîtă vreme dia­
lectica nu se naşte din febra unei conştiinţe
individuale şi nu devine un pathos al ideii, filo-
sofia rămîne agitaţia plicticoasă a unei umbre
desprinse de purtătorul ei” (Gabriel Liiceanu,
ed., Epistolar, Cartea Românească, 1987, pp. 5‑7).
10. Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător, Huma-
nitas, Bucureşti, pp. 21‑22.
11. El îşi aminteşte că la 20 de ani se luase împre-
ună cu un coleg, amîndoi beţi, de două fete,
zice că îl scotea din „sărite” numele şefului, un
„borţos” de el care „ardea să scape”; între timp
„ajunsese isteric” etc. Acelaşi Pătrulescu se re-
feră în aceeaşi istorisire la „punerea „cratimei
între părţi de vorbire”, la faptul că noii superiori
nu erau „grobieni” şi că „acest mod de a vorbi
despre demnitate mi se pare mult prea generic,
abstract şi nerealist…” etc.
12. Arhiva CNSAS, Dosar Informativ pe numele
„Lungeanu”, I 138679, vol. 1, f. 4.
13. Vladimir Tismăneanu, „Recomandare de lectu-
ră: Dragul meu turnător şi mlaştina comunistă”,
Revista 22, 16 noiembrie 2013.
14. https://www.google.ro/search?q=Virgiliu+%C5
%A2%C3%A2r%C4%83u+dragul+meu+ turnator
&ie=utf‑8&oe=utf‑8&rls=org.mozilla:en‑US:
official&client=firefox‑beta&channel=sb&gws_
rd=cr&ei=J5PJUv2uE8_4yAO Z14CwDw.
15. http://www.youtube.com/watch?v=1du4m
RNYD54.
cuvintele aşa cum ne place, precum
copiii cu jucăriile lor în nisip?…
„Este al doilea cel mai galonat club al
Croaţiei – şase campionate, cinci cupe –
după Dinamo Zagreb” (id., ibid.).
Construcţie, cum observăm, absolut
imposibilă logic şi, deci, morfologic:
superlativul relativ (cel mai, cea mai)
este incompatibil cu locul sau poziţia a
doua – exact ca în „urna” de mai sus, tot
a doua, cea a „necapilor”… – dintr‑un,
să‑i zicem (tot ne aflăm în zona limba-
jului sportiv), clasament enumerativ.
Liviu Franga
www.timpul.ro
6 CRONICI DIN TRANZIŢIE
„Convorbiri cu Mircea Daneliuc”
Catia Maxim
Pentru veleitari, preadoritori să sară pîr-
leazul numai în ogrăzi sclipitoare, decorate
cu Swarovski confundate – de o medie cam
anemică spiritual – cu diamante, formula-
rea din titlu poate fi desuetă și prea puţin
van­dabilă. Mi‑o asum. Căci, după ce am
lecturat Convorbiri cu Mircea Daneliuc de
Alexandru Petria, am avut certitudinea unui
onest și savuros parcurs (două sute de pa-
gini) spre repere ale verticalităţii umane și
artistice, indi­ferent de vremuri și decidenţi
politici sau poli­truci culturali. Într‑o ordine
deloc aleatorie.
Convorbirile scriitorului Alexandru Pe-
tria cu regizorul/scriitorul Mircea Daneliuc
pot fi analizate și receptate din mai multe
perspective. Personal, am optat pentru for-
mularea din titlu, pentru că la morală stăm
rău. Apropo și de suferinţa perenă a „stima-
bilului” și „venerabilului” conaţional, Traha-
nache. Cartea Convorbiri cu Mircea Daneliuc,
o recentă apariţie editorială Adenium, lan-
sată la Gaudeamus 2013, oferă cititorului un
Alternativ
Jurnalul lui Găbilutză (II)
Tiberiu Brăilean
Trăim o vreme păcătoasă, în care mai toţi
marii duhovnici ai neamului ne‑au părăsit. Au
plecat foarte mulţi artiști, boieri nu mai avem
de mult, iar foarte mulţi oameni de cultură,
formatori de opinie s‑au retras din viaţa pu-
blică sau apariţiile lor sînt tot mai rare. Spaţiul
a fost ocupat, cum bine sesiza Andrei Pleșu,
de „gigei”. Gigelul este un politruc cu pretenţii
culturale, el confundînd cultura cu actele de
administrare a culturii. Așadar nu mai avem
repere spirituale, nu mai avem modele cultu-
rale și morale, decît cîte degete la o mînă, ceea
ce e cu totul insuficient pentru a evita deplina
înnămolire a societăţii în gregar și nonsens.
De parcă toate acestea nu erau de ajuns,
au mai apărut o serie de bastarzi culturali,
formaţi pe la porţile Occidentului, care au
amestecat elemente din cultura desacraliza-
tă, suprarealistă cu nuanţe dadaiste, a Occi-
dentului cu credinţe de la mama de acasă, dar
pe care încearcă să le ascundă în mod cabo-
tin, de parcă le‑ar fi rușine; să ne arate ei cît
sînt de erudiţi. Așa se întîmplă, din păcate, și
cu Jurnalul alternativ al prietenului meu
Gabriel Amarandei, intitulat Puncte (Junimea,
Iași, 2013), la care mă văd nevoit să revin,
întrucît mi s‑a făcut imputaţiunea că nu am
citit toate cele aproape 700 de pagini și că,
oricum, nu le‑am înţeles nici pe cele citite.
În sutele de pagini așternute, deși bine
crescut întru credinţă, autorul nu scrie nici
măcar o dată numele lui Dumnezeu, de frică
www.timpul.ro
subtil rendez‑vous cu doi protagoniști care
dovedesc ascuţime a minţii, umor, abilităţi și
fineţuri de chirurgi, amîndoi excelenţi piloţi
printre tot felul de capcane rutiere, relaxaţi
însă în periplul lor bărbătesc între timpuri și
oameni. Scriitorul (poet și prozator) bistri-
ţean Alexandru Petria întreabă, comentează,
uneori povestește și despre sine, iar regizo-
rul/prozatorul Mircea Daneliuc răspunde
cum și dacă vrea, cu politeţe, însă, și un res-
pect exemplare.
Lectura m‑a stîrnit, dincolo de profitul
documentar, să comit și un exerciţiu de ima-
ginaţie (vizuală), în timpul căruia i‑am privit
pe protagoniști, așezaţi, de o parte și alta a
unei mese, face to face. Alexandru Petria,
satisfăcut de o ţigară, Mircea Daneliuc, de o
cafea tare și aburindă, scrutîndu‑și interlo-
cutorul înainte de a‑i răspunde, fie apăsat,
fie pontos.
O carte cu întrebări și răspunsuri rotun-
de cît o viaţă, despre vremuri, oameni, filme
și cărţi. Pentru nimeni nu mai constituie o
taină că fiecare carte își are povestea ei. La
fel și Convorbiri cu Mircea Daneliuc. Prime-
le două pagini, intitulate „O perioadă fastă”,
expun motivaţia scriitorului Alexandru Pe-
tria de a dialoga cu regizorul Mircea Dane-
liuc. Astfel, cititorul se delectează încă de la
primele pagini cu un reușit instantaneu por-
tretistic: cîteva flashuri precise redau simplu
și natural portretul celui care întreabă și al
celui care răspunde. Un amănunt interesant
stîrnește cititorul avertizat că dialogul nu
să nu rîdă prietenii lui francezi, săvîrșind ast-
fel o dublă impietate: faţă de Dumnezeu și faţă
de el însuși. Așa se întîmplă cînd vrei să pari
altceva decît ești. Eu am un fel de silă faţă de
cultura occidentală, care L‑a ucis pe Dumne-
zeu (începînd cu Nietzsche), iar acum omoa-
ră omul (începînd cu Michel Foucault). Nu
cred că avem mare lucru de învăţat de la ei.
Prietenul meu a devenit însă un soi de stru-
ţo‑cămilă culturală și ţine nea­părat să ne
convingă să‑l citim. Să vedem ce…
Aflat la o primă aventură literară, autorul
nostru alege forma unui jurnal de idei pe care
le‑a întîlnit la diverși autori, structurate par-
ţial pe așa‑zisele „puncte” și pe care le co-
mentează, după ce o mai făcuse o dată pe
blogul personal. Dar a vrut mort‑copt să pe-
depsească și tiparul. Mai întîi se simte atras
de Punctul Canetti: „Dincolo de un anumit
punct în timp, fără să‑și dea seama, totalita-
tea umanităţii” (Eu nu, te rog!) „a părăsit re-
alitatea” (Vai!). „Tot ce s‑a întîmplat după
acest punct nu mai este adevărat, dar noi nu
ne putem da seama de asta” (Auzi, soro!).
„Sarcina noastră e să descoperim acest
punct.” Asta afirmă Canetti. Domnul Amaran-
dei își asumă sarcina imediat și comentează:
„Punctul acesta e imposibil de descoperit prin
definiţie, căci, dacă l‑am găsi, înseamnă că
timpul ne‑ar fi redat”. Dar parcă nu ni‑l fura-
se nimeni, Canetti nu ne scoate din timp… To-
tuși, deși decide rapid că punctul e „imposibil
de descoperit prin definiţie”, autorul îl caută,
încearcă să ne readucă în „realitate”, ca
Făt‑Frumos din Lacrimi…
Aici cred că se cuvenea o definire sau o
clarificare a unor concepte care au înţelesuri
multiple, cum ar fi cel de „realitate”. Dar
„punctul de la care am putea inversa procesul
de dispersie a timpului și a istoriei (!) ne‑a
scăpat, am trecut prin el”, deși un rînd mai jos
este bănuit că, de fapt, nu există. Și atunci mă
întreb: de ce atîta bătaie de cap? Mai ales că
lucrarea, deși se dorește densă filosofic, nu
este comun, de vreme ce, alături de Paul
Goma, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca,
Mircea Daneliuc a marcat prin filmele lui
adolescenţa autorului. Prin urmare, iniţiato-
rul convorbirilor are un interlocutor de ex-
cepţie, unul dintre puţinele repere din „Din
România lui Ceaușescu”, regizor al mai mul-
tor filme‑metaforă despre mutilarea psihică
a unui popor care nu și‑a dorit comunism. Un
dialog interesant are însă nevoie de o sume-
denie de ingrediente care să alcătuiască
alchimia perfectă: onestitate a întrebării și a
răspunsului, umor, ironie fină, ascuţime a
minţii. Iar Convorbiri cu Mircea Daneliuc se
remarcă prin asemenea atribute. Semnifica-
tiv, dialogurile dintre scriitor și regizor s‑au
purtat prin intermediul internetului, via
e‑mail, fără a li se știrbi, însă, din farmec și
naturaleţe. Redate inteligent, într‑un stil fi-
resc, ca și cum – am mai spus‑o – cei doi
interlocutori s‑ar afla faţă în faţă.
Structurată pe capitole („Am descoperit
migrena odată cu cinematograful”, „Scriito-
rul ca un alergător de fond”, „Despre viaţă,
despre filme”, „După Ca un grătar de mici”),
cartea mai conţine Laudatio și Addenda
într‑o naturală completare a demersului
propus. Chiar dacă bistriţeanul Alexandru
Petria recunoaște că, în timpul dialogurilor,
el și Mircea Daneliuc s‑au mai zbîrlit unul la
altul, cititorul are privilegiul să se bucure de
subtila calitate a convorbirilor.
Nu rezum, însă, și nu dezvălui întrebări-
le lui Alexandru Petria sau răspunsurile lui
este însoţită de cîteva – necesare, socot – cla-
rificări epistemologice și metodologice, să
știm cu ce tip de abordare avem de‑a face sau
măcar pe ce tărîm sîntem, ce logică utili­zăm,
ce ontologie. Mai ales că, în continuare, lucru-
rile se complică rău: punctul respectiv e
transformat într‑unul de „non‑întoarcere”, tot
ce îi succede fiind „ne‑spaţiu și ne‑timp”. Se
va răspunde că, totuși, este o scriere literară,
dar sînt și aici canoane necesare, mai ales că
e vorba despre un „jurnal de idei”.
Apoi aflăm că „unii au descoperit punctul
anti‑Canetti”, care ne‑ar permite să reintrăm
în istorie (ce bine!), în real (iarăși se cerea o
definire a conceptului), ca un satelit pierdut
în hiperspaţiu (bang!). Un suprasalt de vitali-
tate ne‑ar integra în atmosfera terestră a
realităţii (am văzut asta în Superman). Din-
colo de punctul Canetti nu ar fi decît „eveni-
mente fără consecinţe”, unde „nici îngerul nu
mai vede, real, ce s‑a întîmplat”. S‑a întîmplat
ceva? Dar oare ce s‑a întîmplat? Devine tot
mai palpitant, mai ales că am fost avertizaţi
de la început că „noi nu ne putem da seama”.
E frumos să scrii așa despre lucruri despre
care nu‑ţi dai seama nici tu, nici cititorii…
Derivat direct din punctul Canetti e punc­
tul Musil, care e „punctul din care omul nu mai
are calităţi, ca un corp fără organe, ca un timp
fără memorie”. Ce succesiune de metafore
antropo‑anatomo‑temporale! Dar imediat, în
fraza următoare, autorul se răzgîndește: e
vorba de „punctul în care un om fără calităţi
devine unul cu calităţi”. Scriitoricești, inclusiv,
ne încearcă o bănuială. Totul e să treci deci
de punctul Musil.
Urmează punctul Brauner, „veritomul se
situează într‑un anumit minut, dintr‑o anu-
mită zi”, fix la jumătatea vieţii fiecăruia.
Fericită ziua aceea! Dar dacă nu simţi mi­nutul
fatidic, riști să trăiești mai mult. Urmează și
alte puncte, dar, sincer, am obosit, m‑au nă-
ucit suficient și acestea. Literatorul însuși
recunoaște că se „apropie greu de lite­ratură”,
nr. 178, ianuarie 2014
Mircea Daneliuc, deoarece aș comite o gre-
șeală susceptibilă de manipulare. Cel mai
sănătos, cum adesea se spune, m‑aș bucu-
ra – prietenii știu că nu stric orzul pe gîște –
dacă veţi citi cartea. Apoi, nu mai am nici o
îndoială că veţi judeca singuri. Nu vă veţi
plictisi și nu veţi regreta că aţi rupt o felie
subţire din timpul vostru și aţi dăruit‑o unui
scriitor care încă mai speră și unui regizor/
scriitor atît de neobișnuit. Ambii de toată
isprava! Iar cartea ar tresări de plăcere după
lectura Cititorului care îi respectă și‑i iubeș-
te pe scriitori. În felul lui special! Care lip-
sește din simţurile și instinctele instituţiilor
bugetare, denumite culturale și fără obiect
al muncii. Ca să‑l parafrazez un pic pe Dom­
nul Mircea Daneliuc.
N‑aș încheia înainte de a mai spune că
lectura Convorbirilor cu Mircea Daneliuc
mi‑a prilejuit bucuria unor mai vechi gînduri
pentru care nu aveam vorbele potrivite, ta-
tonate totuși de cînd mă străduiesc și eu să
învăţ a scrie: „cinematograful e un fel nara-
tiv aparte; în general, orice se poate povesti,
și o catedrală, și făcătoarele de baie ale lui
Seurat, mă tem că și Mondrian. Totul răspun-
de unei apăsări atavice a omului de a ascul-
ta relatări. (…) Numai că filmul are ceva
foarte special, trebuie să te deștepte cineva
ca să vezi acest lucru. Deși vine din literatu-
ră, și literatura îi datorează destul, mutual,
încît nu există scriitor mare care să nu as-
cundă un cineast, chiar nemanifestat, dar și
invers. Deci, literaţi, cinematizaţi‑vă. Sau
filmaţi‑vă cu telefonul”.
deși eu tocmai aveam impresia că se îndepăr-
tează… Mă rog. Apoi se declară un „diletant al
lecturii”, unul care „fie interpretează excesiv,
fie nu înţelege mai nimic”… Iată un om sincer
și care devine și conștient în răstimpuri, are
momente cel puţin de luciditate (punctul
Brod), dacă n‑o fi aici, cum îl știu eu, un exer-
ciţiu de suprasmerenie, dar care, din păcate,
nu așa se afirmă.
Autorul nu s‑a instalat încă în condiţia de
scriitor, se caută, citește lucruri profunde, dar
ideile sale nu se leagă, nu curg. E o scriitură
scremută și foarte egocentrică. Adevăratul
Punct în jurul căruia se învîrt toate ameţitor
e chiar El. Îl rog să oprească acest carusel,
vreau să cobor. Ţine să epateze prin erudiţie,
prin lecturi nesistematizate apoi, în modul cel
mai dezordonat, rupe textul, cade într‑un soi
de autonegare, ceea ce nu poate să însemne
decît lipsă de încredere și exerciţiu, deși intu-
iesc aici – cer scuze pentru asta – și elemen-
tele unei patologii rafinate. Apropo, mare
grijă la punctul lui Kafka, unul al ireversibili-
tăţii. Kafka spune că trebuie atins, însă mă
tem că nu – cel puţin, pentru cine vrea să
atingă punctul Knight sau punctul fericirii.
P.S. E vorba undeva și de Punctul Pleșu,
care ar fi „punctul de fugă”. Cred că nu se pu-
tea da un nume mai nimerit. Ajunși aici, nu ne
rămîne decît să ne conformăm… Din păcate,
așa‑zisul „drept la replică” al greu încercatu-
lui nu poate fi comentat, conţinînd lungi șiruri
de insulte, calomnii și alte atacuri la adresa
subsemnatului. Condeierul nu știe ce este un
pamflet, un drept la replică, o polemică, o lo-
cuţiune comună ce nu mai necesită ghilimele
etc. Axioma sa este următoarea: cui îi place
cărămida lui îl ia de prieten, cui nu‑i place,
rămîne fără această onoare, dar e musai să
citească „monumentul”. Masochist nu sînt,
după cum nici dumnealor nu suferă de perso-
nalitate multiplă. Atunci ce să fie? A, nimic. A
trecut acceleratul…

nr. 178, ianuarie 2014
O lectură călinesciană necunoscută din Eminescu
Doris Mironescu
Pentru a pregăti momentul comemorativ
de la 15 ianuarie, noua editură ieşeană a
Muzeelor Literare a venit cu două reeditări.
Prima este Viaţa lui Mihai Eminescu de
G. Călinescu, o biografie care a marcat criti-
ca literară şi destinul subgenului biogra­fic la
noi, socotit oarecum suspect chiar şi astăzi,
în măsura în care biograful nu e Călinescu…
Volumul a semnalat intrarea „în arenă” a unui
mare critic şi începutul unei lecturi emines­
ciene de forţă. Din păcate, acum este vorba
de o retipărire a ultimei versiuni călinesciene,
apărută în 1964, care cuprinde o serie de
concesii făcute regi­mului şi coruperi ale în-
drăznelilor iniţiale. Recomandabil ar fi fost
să se reediteze versiunea din 1938, publicată
de cîteva ori din 1998 încoace; în 1964, criti-
cul şi‑a sabotat propria operă, pliind‑o pe
necesităţile momentului.
Însă de un mare interes se bucură cea­
laltă reeditare propusă de editura ieşeană:
Mihai Eminescu, Poezii, ediţie întocmită şi
comentată de G. Călinescu, a doua (abia!)
tipărire a cărţii publicate în 1938 de către
marele critic. Ni se oferă astfel posibilitatea
contactului cu lectura eminesciană propusă
de Călinescu şi realizată în momentul de ma-
ximă afirmare ca eminescolog al criticului,
cînd reprezenta marea autoritate în mate-
rie de Eminescu, „dezgropînd” la Biblio­teca
Academiei şi publicînd în periodice pagini
întregi de texte eminesciene inedite, în ver-
suri sau proză. Ca atare, ediţia pe care avea
Tatuaje
„Acluofobia”
Mihail Vakulovski
După ce a apărut parcă din neant cu un
roman, Îmblînzitorul apelor (Casa de Pariuri
Literare), care s‑a bucurat de mare succes
(tiraj epuizat în scurt timp, premiul Tiuk pen-
tru debut), tînărul scriitor A.R. Deleanu nu s‑a
lăsat aşteptat prea mult în librării şi a publicat
a doua sa carte, Acluofobia. Zece povestiri
macabre (Herg Benet, 2013). O carte de proză
scurtă, prefaţată de Mircea Pricăjan, ilustra-
tă de Claudia Niculescu, dedicată părinţilor
şi iubitei. Scriitorul sprijină „Salvaţi Roşia
Montană”, 10% din preţul fiecărui exemplar
fiind donat către această mişcare nobilă, care
luptă împotriva distrugerii patrimoniului cul-
tural de la Roşia Montană, dar şi împotriva
exploatării zonei cu cianură, ceea ce ar în-
semna, practic, dispariţia acelui loc divin.
Acluofobia cuprinde 10 bizaro‑proze cu
accente horror, aşa cum aflăm chiar din
subtitlu. Toate textele încep hiperrealist şi
se termină horror, A.R. Deleanu trecînd foar-
te uşor şi subtil de la un plan la celălalt şi
să o publice era de maxim interes, iar azi
poate chiar mai mult decît atunci.
Într‑un şir de articole mai întîi afabile, pe
urmă violent polemice despre Perpes­sicius şi
ediţia critică pe care acesta o începuse în
1939, Călinescu îşi declara propria încercare
editorială „o mică ediţie populară, pe care în
activitatea noastră o notăm cu zero”, vrînd să
spună prin asta că marile sale contribuţii sînt
de alt ordin, critic şi istoric, iar nu filologic. Pe
parcursul seriei de texte abrazive la adresa
lui Perpessicius (la rubrica „Prostolooghi-
con”), părerea criticului despre propria com-
petenţă filologică se îmbunătăţeşte. Dat fiind,
însă, că publicistica de epocă a lui Călinescu
n‑a fost publicată în volum decît în 2007 şi că
prestigiul ediţiei Perpessicius s‑a consolidat,
devenind aproape obiectul unui cult, ediţia
călinesciană n‑a mai atras atenţia sau măcar
curiozitatea nimănui. Lucru regretabil, pentru
că ea conţine o ramificaţie a unei viziuni cri-
tice extraordinare, ba chiar este promovată
de autorul ei, într‑un articol, la nivelul unei
ediţii critice veritabile: „Prin urmare textul
nostru este un text critic, dar am socotit că e
mai prudent să ne mulţumim cu formularea
criteriului şi cu un text relativ, menţinînd ex-
presia modestă de «ediţie îngrijită» pînă ce
vom putea observa toate erorile posibile”.
În primul rînd, cum avertizează şi Căli-
nescu, prefaţa ediţiei e importantă, deoarece
fixează nişte principii ale editării operei emi-
nesciene, unele din ele preluate chiar de Per-
pessicius: Eminescu trebuie editat cu spirit
critic şi gust estetic, dar nu arbitrar; o ediţie
în „spiritul lui Eminescu” este o idee imposi-
bilă şi dăunătoare; trebuie preferată ortogra-
fia oficială, fără a altera fonetismele cu
specific artistic şi mergînd spre opţiunile
„ultimului” Eminescu; trebuie evitat fanatis-
mul faţă de formele particulare practicate
într‑o o epocă sau alta de poet; toate lecţiu-
nile trebuie să figureze în pagină pentru ca
cititorul să poată adopta o formă plau­zibilă;
combinîndu‑le cu mare îndemînare. Surprind
plăcut şi siguranţa scriiturii, şi controlul na-
rativ, şi diversitatea temelor, şi personajele,
şi mai ales cum sînt create stările şi atmos­
fera. Apropo, acluofobia este teama patolo-
gică de întuneric sau de locurile întunecoase,
iar cele zece proze găzduiesc mult noir.
În prima proză din carte, „Trenul umbre-
lor”, avem două planuri, unul real și realist şi
unul fictiv, SF şi… macabru (fireşte). Persona-
jele din planul realist (încă) nu şi‑au pierdut
umbra, faţă de restul. Ana fuge de lumea nop-
ţii fără umbre, dar ajunge în trenul umbrelor,
unde îl bagă şi pe cititor în ceaţo‑negură, fi-
indcă aici cele două planuri se unesc şi nu mai
înţelegi unde e realitatea şi unde e „viaţa”
dirijată de… Marele Vierme.
Cele trei perechi din „Scrum” se duc într‑o
excursie la Budapesta (Cami și Ig, Robi și
Cătălina, Christian și Ada). Ignaţiu este un
fost soldat român care a luptat în Irak, rănit
de o bombă care l‑a făcut bucăţele pe prie-
tenul său. De atunci are coşmaruri seară de
seară. Răsuflăm uşuraţi cînd ni se sugerează
că acţiunile extrem de dure şi crude din pro-
ză sînt doar în visele lui Ig, dar A.R. Deleanu
lasă cititorul să hotărască în ce plan să înca-
dreze macabrul, niciodată nu trasează o gra-
niţă clară între cele două planuri atît de
diferite. În fine, şi planul realist e unul de
coşmar, din cauza infidelităţii (feminine) şi
geloziei (masculine, de data asta, ca‑n Pato­
logiile lui Zahar Prilepin)…
CRONICI DIN TRANZIŢIE 7
gustul estetic nu poate să opereze decît între
lecţiunile exis­tente. Călinescu foloseşte ca
variante de referinţă, pe lîngă manuscrisele
eminesciene, textele publicate în Convorbiri
literare, ediţia Maiorescu, ediţiile Ibrăileanu
şi Constantin Botez. El propune în general
soluţii mai moderne decît moldovenizantul
Botez. Ediţia sa nu conţine decît poemele an-
tume şi „postumele tradiţiei” (Oricîte stele,
Stelele‑n cer etc.), aşezate într‑o ordine cro-
nologică restituită (Se bate miezul nopţii fi-
ind pusă, de exemplu, între textele studenţiei
berlineze, ca parte a poemului Mureşanu).
Poemele de adolescenţă din Familia sînt pla-
sate, aşa cum făcuse şi G. Ibrăileanu în ediţia
sa, la final, într‑o anexă, ca texte ce precedă
„adevăra­tul” eminescianism, o opţiune cu
care Perpessicius nu e de acord. Postumele
(multe dintre ele descoperite şi publicate în
periodice de Călinescu însuşi) nu apar în
mica ediţie din 1938, dar trebuie recunoscut
că nici o ediţie critică interbelică nu‑şi pro-
punea acest lucru, nici măcar aceea a lui
Perpessicius.
Esenţiale sînt notele filologice şi isto­
rico‑literare ale lui Călinescu. Fiecare text e
însoţit de observaţii despre surse literare şi
intelectuale, despre datare, despre variante şi
vecinătăţi în redactare. Multe dintre temele
eminescologiei de mai tîrziu sînt indicate de
autor, pornind uneori de la chestiuni de amă-
nunt, de pildă, de la semnalarea nefirescului
„totuşi” din finalul Florii albastre. Discuţia
sursologică este spumoasă, arătînd că, după
travaliul eminescologic, Călinescu trecuse la
o lectură pe verticală a literaturii române în
vederea Istoriei de la origini… Astfel, pentru
Strigoii, criticul îi menţionează pe Jakob
Grimm, pe Uhland, Edda, dar şi pe Bolinti-
neanu, Sihleanu şi Baronzi, pe Goethe, Bürger,
Alecsandri şi Zamphirescu. Samson Bodnă-
rescu este citat pentru cutare întorsătură
retorică din Scrisoarea I, iar Herder pentru
ritmul şi motivul din O, rămîi. La Scrisoare III
În „Atunci cînd nu eram”, A.R. Deleanu îşi
imaginează o lume în care vîrsta nu mai are
nici o importanţă, un lagăr în care se munceş-
te după nişte reguli stricte, în care nu mai ai
trecut şi cu siguranţă nu ai nici un viitor. Uni-
ca rămăşiţă umană e amintirea iubirii, dar şi
asta se „rezolvă”… cu o pastilă obligatorie.
Alex din „Kilimanjaro” urăşte televiziunea,
dar tocmai de la o astfel de instituţie primeş-
te o ofertă de nerefuzat. Urcă cu doi ziarişti
pe munte, pentru un reportaj despre cîinele de
pe Kilimanjaro. Partea de pe munte e mistică,
iar ce se întîmplă acasă, la întoarcere, trans-
formă bizaro‑proza într‑un text psihologic
existenţial.
În „Max Li”, A.R. Deleanu exploatează iar
frica faţă de necunoscut. Pornind de la o si-
tuaţie banală, frica unui bătrîn de venirea în
bloc a unui nou vecin – şi încă străin –, scrii-
torul dezvoltă o proză imaginară incredibilă
şi imposibilă.
„Negru ca o şoaptă fără rost” e o proză
realistă aproape pînă la sfîrşit, despre o rela-
ţie dintre un artist ciudat şi o fată normală. El
e un pictor care lucrează noaptea în be-
ciul‑atelier, iar ziua, cînd ea e la serviciu,
doarme… M‑am întrebat cum s‑ar fi încheiat
povestea dacă A.R. Deleanu ar fi fost un scri-
itor realist… Cum a terminat‑o de fapt, aflaţi
dacă o citiţi.
Foamea îi face pe patru oameni săr­
mani din „Jos, în lumea lor” să iasă împotriva
se găsesc cele mai bune note lămuritoare
despre „patrioţii” vizaţi de satira antiliberală.
În cazul Luceafărului, Călinescu preferă ver-
siunea Maiorescu, cu trei strofe în minus (lip-
sesc cele de după: „Vrei să dau glas acelei
guri…”), ca şi, mai tîrziu, Petru Creţia. Pre­
tutindeni este o abundenţă bibliografică
învio­rătoare, care are meritul de a scoate
poemele din inerţia unei lecturi în absenţa
orizontului comparatist, dar şi de a evita fe-
tişizarea referinţelor străine şi deci ilustre,
atunci cînd există surse mai apropiate, mai
probabile, chiar dacă nu la fel de prestigioa-
se. Reflexele biografului se resimt pe alocuri,
cău­tînd să identifice dacă o anume poezie
putea fi cu adevărat inspirată de Veronica sau
de Mite Kremnitz şi reafirmînd legenda de
familie a compunerii lui Făt‑Frumos din tei pe
poarta unui „castel” boto­şănean. Dar mai ales
Călinescu implică întreaga operă emines­
ciană, antumă şi postumă, pentru a ex­plica
geneza şi semnificaţia cîte unui poem apărut
în contextul dramelor Mira sau Cel din urmă
Muşatin, al romanului Geniu pustiu sau al
poemului Memento mori, cu o claritate ce
lipseşte uneori lui Perpessicius şi cu compe-
tenţa pe care i‑o dădea criticului munca emi-
nescologică de ani în şir.
Morala acestei ediţii este dublă. Pe de o
parte este efortul de a pune ediţia într‑o ordi-
ne elocventă, de a o face să vorbească despre
parcursul biografic şi intelectual al poetu­
lui, despre iubirile sale concrete, dar şi despre
tipul său erotic abstract. Pe de altă parte este
străduinţa de a indica locurile unde poezia
eminesciană se desprinde, asimilîndu‑le, de
influenţele româneşti sau străine, dînd, une-
ori, o replică marilor sale modele. Cu toate
acestea, ediţia de Poezii nu este un decupaj
„inspirat” de texte eminesciene puse să flate-
ze originalitatea unui critic foarte citit. Este
lectura sa, energică şi coerentă, a unei opere
al cărei profil idio­sincratic devine vizibil doar
prin înrămare inteligentă. Lecţia rămîne.
legendelor, neglijînd sfaturile şi poveştile bă-
trînilor şi femeilor…
„Toma. Administrator” este despre un loc
care te schimbă pentru totdeauna…
„Omul cu chip de cal” ne spune despre
cum dispar oamenii, aşa, ca‑ntr‑o piesă de
teatru absurdă de Matei Vişniec, cînd oamenii
devin invizibili.
Ultima proză a cărţii se numeşte „Vis de
furnici” şi se termină cu „Gata”.
Toate prozele din Acluofobia te pun pe
gînduri, aşa că recomand o scurtă pauză
după lectura fiecăreia. Citindu‑le, mi‑am
amintit de filmele de scurt metraj făcute după
prozele scurte ale lui Victor Pelevin şi Vladi-
mir Sorokin. Cred că şi după textele lui
A.R. Deleanu din Acluofobia s‑ar putea face
astfel de filmuleţe.
Cu Acluofobia. Zece povestiri macabre,
tînărul scriitor braşovean A.R. Deleanu vine
cu altceva faţă de volumul de debut (care nu
va mai fi reeditat, dar puteţi să‑l salvaţi gra-
tuit de pe net), un volum de proză scurtă în
care n‑au intrat textele lui care‑mi plac cel
mai tare – „Sînul” şi „Furcacaudină”, ambele
publicate în Tiuk. Oare următoarea sa carte
va fi o altă culegere de proză scurtă? Un alt
roman? Păi, la ce avînt şi‑a luat, nu cred că
mai avem mult de aşteptat pînă la următoa-
rea. Dar pînă atunci putem reciti Îmblînzitorul
apelor sau putem citi Acluofobia. Zece poves­
tiri macabre, abia apărută. Lectură… plăcută.
www.timpul.ro
8 CRONICI DIN TRANZIŢIE
Cronică de arte vizuale
Arta video ca spectacol al cosmopolitanismului
Cristian Nae
Trei spaţii. Aproape patruzeci de lucrări și
cam tot atîţia autori. Diversitate generaţio­
nală – artiști maturi expuși împreună cu cei
tineri, în ascensiune. Doar șapte artiști din
România, restul reprezentînd un areal geogra-
fic divers, care depășește graniţele Europei,
incluzînd SUA, Brazilia și Japonia. Lucrări de
calitate – o selecţie personală incluzînd ope-
rele artiștilor Ina Wudtke, Ricardo Trigo, Young
Poor Artists, Bjoern Drenkwitz, Sylvia Winkler
& Stephan Koeperl, Doplgenger sau Pavel
Brăila. Toate aceste date sugerează faptul că
ne aflăm în prezenţa unei expoziţii tematice
cu pretenţii majore. Cel puţin la nivel cantita-
tiv, cea de a patra ediţie a salonului video
deschis la Iași cu sprijinul Fundaţiei Tranzit,
Galeriei Meru și Galeriei Fundaţiei Regale din
sediul BCU, se prezintă drept o bienală de an-
vergură redusă. Fără îndoială că, în raport cu
Cronică muzicală
Furtunosul 2013 şi „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu
Cătălin Sava
2013 a fost pentru mine anul campaniei
de salvare a casei Enescu de la Mihăileni, una
dintre foarte puţinele reușite ale societăţii ci-
vile românești din ultimul deceniu, neputin-
cioasă în 99% dintre cazurile flagrante de
crasă nepăsare atunci cînd vine vorba despre
ceea ce numim cultură și patrimoniu cultural
autohton. Sună cinic, dar această casă nu ar
fi devenit oficial monument istoric dacă nu ar
fi existat un pianist și un om de talia Ralucăi
Știrbăţ, a cărei pledoarie auzită ostinato de la
Viena a sensibilizat lumea muzicală interna-
ţională și, într‑un final destul de cadenţat,
autorităţile române. Aceeași Raluca Știrbăţ
pe care Iașul, legat cu atîtea nevăzute fire de
destinul enescian, o aplauda din nou la scenă
deschisă anul trecut, în postura de invitat mu-
zical de onoare la FILIT.
Muzical, 2013 a fost fără îndoială anul
care a stat sub semnul aniversărilor Ver-
di‑Wagner, personalităţi componistice care au
redefinit prin creaţia lor muzica de operă.
Dacă muzica bicentenarilor Giuseppe şi Ri-
chard s‑a auzit şi în România în anul ce toc­
mai a trecut – mai ales la cea de‑a XXI‑a
ediţie a Festivalului Enescu –, alte momente
care ar fi meritat amintite la capitolul aniver-
sări/comemorări au trecut aproape neobser-
vate. Și mă gîndesc aici la centenarul Britten
sau la centenarul Silvestri. Sau la mult mai
nedreptăţitul Paul Constantinescu, de la a că-
rui trecere la cele veșnice s‑au împlinit 50 de
ani pe 20 decembrie 2013. Și oricît de tentan-
te mi‑ar suna retrospectivele muzicale ale
furtunosului an vechi – al XXI‑lea Festival
Enescu între bine și rău, revirimentul Operei
www.timpul.ro
ediţiile anterioare, desfășurate la București,
salonul ieșean marchează instituţionalizarea
și legitimarea pe plan regional a acestui fes-
tival anual de artă video, un mediu artistic
apropiat, ieftin de fabricat, de transportat și
de expus în condiţiile tehnologiei actuale.
Luînd în calcul vîrsta relativ tînără, atît a
curatorilor, cît și a majorităţii autorilor expuși,
transpare însă dorinţa de autolegitimare și
autoîmputernicire a participanţilor, care as-
piră la spaţii muzeale vaste și își doresc să
participe și să gestioneze evenimente artis­
tice de amploare. Este drept că, plasat în con-
textul orașului Iași, orice demers similar, care
include multiple spaţii de expunere, este ine-
vitabil perceput pe fundalul (încă proaspăt)
al Bienalei de artă contemporană Periferic și,
păstrînd proporţiile, este comparat cu aceas-
ta. În pofida diferenţei generaţionale și a con-
textelor socioculturale care separă cele două
evenimente, Salonul video din decembrie
2013 conti­nuă discursul internaţionalizării și
al universaliilor artistice specifice deceniului
trecut. El rămîne, astfel, simptomatic pentru
o nostalgie a conexiunilor globale și mar-
chează un reînnoit complex al izolării, chiar
dacă nu și al marginalizării culturale.
Acest simptom transpare în utilizarea, în
spaţiul galeriei Tranzit, a unui dispozitiv de
Naţionale București – sau cîteva portrete ale
unor muzicieni și interpreţi ca Sir John Tave-
ner, Henri Dutil­leux, Jean‑François Paillard,
Sir Collin Davis, Van Cliburn, Wolfgang Sawal-
lisch, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Elena
Moșuc sau Corina Belcea, mă voi opri totuși la
Paul Constantinescu. Pentru faptul că, în chiar
seara semicentenarului comemorativ, Opera
Naţională București, într‑un gest de firească
nobleţe, îl omagia, într‑un act de binemeritată
restituire, prin montarea în formulă de concert
a operei sale, O noapte furtunoasă, după
I.L. Caragiale.
În muzica românească, opera lui Cara­
giale, în special dramaturgia, s‑a bucurat de
o atenţie îndreptăţită în partiturile lirice ale
unor compozitori ca Sabin Drăgoi (Năpasta,
1928; Kir Ianulea, 1939), Emil Lerescu (D’ale
Carnavalului, 1978), Anatol Vieru (Un peda­
gog de școală nouă, 1983; Telegrame, 1983),
Adrian Iorgulescu (Revuluţia, după piesa
Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea, 1991), Leo-
nard Dumitriu (Așa grăit‑a… Caragiale, după
Groaznica sinucidere din strada fidelităţii şi
Două loturi) și Dan Dediu (O scrisoare pierdu­
tă, 2012). Cu Paul Constantinescu (O scrisoa­
re pierdută, 1934, revizuită în 1950), comedia
lui Caragiale cîștigă o capodoperă muzicală.
M‑am întrebat de mai multe ori cum ar fi
primit I.L. Caragiale înveșmîntarea muzicală
pe care Paul Constantinescu a dat‑o celei mai
îndrăgite comedii românești scrise de el, în-
drăgostitul de Beethoven și Mozart, care se
autodefinea astfel într‑o scrisoare adresată
unui prieten, în 1833: „Ion Luca Caragiale.
Particularităţi: meloman, ureche, memorie și
gust muzical bine dezvoltate”. Iar dacă mare-
le Caragiale a fost un meloman special, celă-
lalt ploieștean, Paul Constantinescu, autorul
muzicii la O noapte furtunoasă, a fost un ad-
mirator fără rezerve al marelui dramaturg și
pamfletar. El mărturisea: „M‑am adăpat ade-
seori la izvorul operelor lui Caragiale… am
văzut întotdeauna în cărţile lui Caragiale o
oglindă a epocii sale, iar în persoana sa, unul
dintre cei mai mari cărturari ai poporului
nostru. În anii studiilor muzicale la Viena,
expunere de tip muzeografic, aseptic și monu-
mental, care se face remarcat îndeosebi în
discursul curatorial și privește limbajul video
ca pe un spaţiu comun de întîlnire culturală,
capabil să transgreseze barierele spaţiale și
politice, și să ofere o platformă estetică de
comunicare artistică globală. Acesta replică
astfel fantasmele emancipatoare ale utilizării
internetului și tehnologiei video ca medii ar-
tistice încă necapturate de sistemul capitalist
de gestionare a vieţii cotidiene, fantasme vii
în România anilor nouăzeci, care s‑au dovedit,
de multă vreme, însă, a fi utopice. Mai mult,
se proclamă dimensiunea critică a interven­
ţiei video asupra imaginii ca spaţiu de acţiune
politică, direcţie metodologică contrabalan-
sată de lucrări a căror miză o constituie, mai
curînd, singularitatea metodelor creatoare
specifice artei în raport cu generalitatea me-
todelor de cercetare de tip știinţific.
Titlul, vag și extrem de generos, Noţiuni
de metodă, a permis o selecţie pronunţat su-
biectivă a lucrărilor, specifică mai curînd bie­
nalelor, orientînd la reflecţie în privinţa
metodelor de cercetare artistică utilizate în
arta video contemporană. În pofida unei în-
cercări vagi de sistematizare a spaţiilor de
expunere utilizînd criterii precum introspec­
ţia și analiza proceselor de subiectivizare
departe de ţară, cărţile lui Caragiale mă adu-
ceau spre casă. Mai tîrziu, cînd toate
gîndurile mi se îndreptau spre zămislirea unei
opere românești, m‑am gîndit cu insistenţă la
una dintre piesele lui Caragiale”.
Paul Constantinescu a fost un creator
prolific, un pionier care nu a mers pe cărări
bătătorite, orientîndu‑se spre valorificarea
valenţelor folclorului şi ale melosului psaltic,
bizantin, fixate în arhitecturi de influenţă ro-
mantică. A început studiul muzicii la Ploieşti
în 1919 şi l‑a continuat la Conservatorul din
Bucureşti, unde a avut ca profesori nume im-
portante ale vieţii muzicale româneşti, precum
Mihail Jora, Constantin Brăiloiu şi Dimitrie
Cuclin. S‑a perfecţionat în arta compoziţiei la
Viena cu Franz Schmidt şi Joseph Marx. A scris
practic în toate genurile muzicii clasice, de la
operă la lied, de la balet la simfonie, de la mu-
zică de film la oratoriu. El rămîne în istoria
muzicii românești ca un compozitor fecund,
cu un profil original, profund atașat de ceea
ce Constantin Brăiloiu numise o „estetică na-
ţională”, alături de nume ca Sabin Drăgoi,
Marţian Negrea, Theodor Rogalski și Dinu
Lipatti, în continuarea liniilor demarcate de
creaţia enesciană. Caracterul autohton al cre-
aţiei sale este vizibil atît în capodopere instru-
mentale precum Toccata pentru pian (Joc
dobrogean), în muzica simfonică (Concertul
pentru pian și orchestră, Concertul pentru vi-
oară și orchestră, Triplul concert pentru vioa-
ră, violoncel și pian și Concertul pentru
orchestră) și în special în muzica de scenă (O
noapte furtunoasă, dar și baletul Nuntă în
Carpaţi sau opera în trei acte Pană Lesnea
Rusalim, pe un libret de Victor Eftimiu). Lista
capodoperelor sale continuă cu poemul coral
Mioriţa sau cele două extraordinare Oratorii,
Învierea și Nașterea Domnului, cu o soartă atît
de ingrată: au fost blamate de cler și interzise
de regimul comunist.
O noapte furtunoasă, operă comică în
două acte, a fost terminată la Ploiești în 9 no-
iembrie 1934 și a avut premiera la Opera Na-
ţională București la deschiderea stagiunii
1935, în 25 octombrie 1935, sub bagheta lui
nr. 178, ianuarie 2014
(artistică) sau deierarhizarea raporturilor de
putere din mediul social, practica curatorială
a alternat, în toate cele trei spaţii, opere cu
încărcătură poetică ce intervin artistic asupra
spaţiului social. Dacă în privinţa celor dintîi
metodologia de cercetare artistică este, evi-
dent, idiosincrasică, în situaţia celor din urmă
ea presupune nu atît eliberarea potenţialului
politic al imaginaţiei și a formelor de expresie
artistică, cît tacticile de intervenţie socială
concretă. Inevitabil, acest lucru a condus la o
diluare a focalizării tematice în favoarea unei
experienţe de receptare ofertante din punct de
vedere estetic. Astfel, în pofida coerenţei dis-
cursive a lucrărilor prezentate și capacităţii
unora dintre ele de a critica modalităţile de
producţie și de receptare a imaginii în socie-
tatea contemporană, prin dorinţa, poate exce-
sivă, de spectacol, expoziţia ajunge să replice
tocmai acele mecanisme de producţie de ima-
gine pe care emanciparea limbajului video, ca
instrument de comunicare globală, se presu-
pune a le critica. Totodată, în România, se
constată acut absenţa unor muzee puternice,
adică a acelor instrumente autoritare de legi-
timare capabile să întîmpine o opoziţie critică
din partea generaţiilor tinere, care, altminteri,
se lasă inevitabil seduși de fascinaţia puterii
curatoriale.
Ionel Perlea, într‑un spectacol transmis la ra-
dio. La acel moment, Paul Constantinescu, în
vîrstă de 26 de ani, a fost cel mai tînăr com-
pozitor care și‑a văzut opera montată pe o
scenă. Regia era semnată de Vasile Enescu,
iar din distribuţie făceau parte Dan Gîlman,
Lucian Nanu și binecunoscutele soprane Vic-
toria Costescu‑Duca și Emilia Guţianu. Acest
titlu s‑a menţinut în repertoriu, fiind reluat
peste ani, după o revizuire a partiturii, sub
conducerea muzicală a lui George Georgescu
și Constantin Silvestri, în regia lui Jean Rîn-
zescu. Chiar dacă reprezentaţia era, evident,
în limba română, ea a beneficiat de un turneu
de succes la Moscova în 1960, cu Mihai Bre-
diceanu dirijor și o garnitură solistică de ex-
cepţie, din care făceau parte Valentin
Teodorian și Magda Ianculescu. După căde-
rea lui Paul Constantinescu în dizgraţia regi-
mului comunist (printre altele, compozitorul
a fost acuzat de apartenenţă la mișcarea
legionară și apoi de origine… evreiască!),
spectacolul nu mai este reluat atît de des.
Totuși, Opera din București este cea care îl
programează în 1972, în aceeași regie a lui
Jean Rînzescu, acum sub bagheta lui Paul
Popescu, cu o nouă garnitură din care făceau
parte Mariana Coidum și bașii Constantin
Gabor și Valentin Loghin.
În seara împlinirii a 50 de ani de la trece-
rea în eternitate a lui Paul Constantinescu,
Opera Naţională București ne‑a invitat să
urmărim O noapte furtunoasă într‑un specta-
col‑eveniment, operă în concert, dedicat co-
memorării semicentenarului sub bagheta
maestrului Răsvan Cernat. În acest spectacol
de zile mari i‑am urmărit pe Paul Basacopol
(Jupîn Dumitrache), Marius Boloş (Nae Ipin-
gescu), Lucian Corchiş (Chiriac), Maria Jinga
(Spiridon), Valentin Racoveanu (Rică Venturi-
ano), Crina Zancu (Veta), Cristina Eremia
(Ziţa). La finele acestei reprezentanţii, Editura
Universităţii Naţionale de Muzică a lansat un
foarte necesar volum de studii muzicologice
dedicat lui Paul Constantinescu și Constantin
Silvestri, Din perspectiva contemporaneităţii.
Un an nou, plin de muzici frumoase!

nr. 178, ianuarie 2014
Cronică de film
Prognoză (cinematografică) pentru 2 martie 2014
Irina‑Margareta
Nistor
Anul acesta, Oscarurile se vor decerna
în luna martie, ca să nu fie eclipsate de
Olim­piada de Iarnă de la Soci, aflată, ce‑i
drept, la început. În cea de‑a doua zi a aces-
tei luni, vom sta probabil cu sufletul la gură,
ţinînd pumnii preferaţilor, chiar dacă emo-
ţiile n‑au de ce să fie prea mari, avînd în
vedere că Poziţia copilului nu a intrat în cele
nouă alese pentru filmul într‑o limbă străi-
nă. O mare parte dintre titlurile ce pot
rămîne în istorie au rulat și pe ecranele (atî-
tea cîte au mai rămas) din România. În mod
surprinzător, se dau șanse mari lui Gravity
(în regia lui Alfonso Cuarón), care e mai de-
grabă o experienţă de simulare a unei călă-
torii în spaţiu a spectatorului, deși e puţin
probabil că ţi‑ai putea dori să gîfîi minute
întregi, în disperare, ca Sandra Bullock, sau
să mori repede, ca George Clooney. 12 ani
de sclavie, regizat de Steve McQueen (sim­
plă coincidenţă de nume cu actorul atît de
charismatic), are și el fanii săi, deși cam în
aceeași zonă s‑ar înscrie și Majordomul (Lee
Daniels distribuindu‑i în film pe formidabilul
Forest Whitaker și pe adulata teleastă Oprah
Winfrey), net mult mai reușit. Nebraska (în
regia lui Alexander Payne), deși e alb‑negru,
a cucerit deja Cannes‑ul, prin actorul Bruce
Dern; în ceea ce privește pelicula Căpitanul
Phillips, mărturisesc că pentru mine a fost o
surpriză extrem de plăcută interpretarea
Cronică de teatru
Un spectacol de Sărbători şi Anul Nou
Dana Ţabrea
În Occident, se practică organizarea de
spectacole cu ocazia Sărbătorilor de iarnă,
lucru destul de neobișnuit pentru Iașul tea-
tral. Tocmai din acest motiv, semnalez un
spectacol realizat de o echipă de tineri actori
care nu se află nicidecum la primul lor show
și care au avut, pentru sfîrșitul lui 2013, ini-
ţiativa unei montări de sezon. Mălăieș în
călcăieș este un spectacol special creat
pentru Sărbătorile de iarnă, incluzînd colinde
de Crăciun și urături de Anul Nou, dansuri
populare românești specifice, adaptate co-
regrafic și prin umor adus la zi (călușarii,
hora, mascaţii, jocul ursului, capra), făcînd
apel la tradiţiile de iarnă atît în ceea ce pri-
vește recuzita (străchini, ţoluri, linguri de
lemn), cît și costumele (ie, catrinţă, bundiţă).
Fără a rămîne în plan tradiţional, spec-
tacolul poate fi descompus în mai multe
secvenţe și lecturat pe diferite niveluri (li­
teral, alegoric, metatextual). O introducere
unui Tom Hanks perfect, tulburător și foarte
credibil.
Între timp, o să vedem și American
Hustle, al lui David O. Russell. Favoritul meu,
de departe, este însă Inside Llewyn Davis al
fraţilor Coen; și nu doar pentru mîţa genială,
ci și pentru o Carey Mulligan la fel de felină,
care zgîrie chiar mai rău. Scorsese cu Lupul
din Wall Street are șanse, pentru că la ame-
ricani va prinde mai bine decît la noi, iar
Leonardo Di Caprio, care ar fi meritat un
Oscar pentru Prinde‑mă dacă poţi, de exem-
plu, s‑ar putea să‑l ia acum, pentru noul
rol, deși este net mult prea cabotin. Saving
Mr. Banks – În căutarea poveștii e tot cu
Tom Hanks, pe post de Walt Disney de data
asta, și cu Emma Thompson, întruchipînd‑o
pe imposibila autoare a misterioasei Mary
Poppins. Un scenariu intens, fermecător și
lămuritor. Safteaua pe 2014 a lui Forum Film.
Ca să ne meargă ca‑n povești!
Philomena lui Stephen Frears, cu o Judi
Dench genială, părea să candideze la inter-
pretare feminină încă de la lansarea pe ecra-
nele britanice. Se spune că ar avea ceva
șanse și Rush al lui Ron Howard, cu a noastră
Alexandra Maria Lara, care a mai ajuns pe
un generic pînă în seara cea mare cu Căde­
rea (Der Untergang). Dar să ne întoarcem la
cele nouă supravieţuitoare pe lista scurtă a
peliculelor într‑o limbă străină (de unde au
lipsit, printre altele, și chilianul Gloria, ira­
nianul Trecutul sau canadianul Gabrielle). În
cursa finală a rămas remarcabilul Vînătoa­
rea, în regia danezului Thomas Vinterberg,
vizionat pe larg și la noi, cu o poveste nu
foarte originală, dar bine spusă. Acuzaţiile pe
care ţi le pot aduce niște copii inconștienţi,
fără să‑și dea seama de consecinţe și distru-
gerea unui destin parcă și mai bine ilustrat,
le putem ur­mări în Riscurile meseriei (cu Ja-
cques Brel) din 1967. Regizorul belgian Felix
extrem de amuzantă (cu poante puţin prea
piperate) pune în discuţie „linia de demar-
caţie” (graniţa actor‑spectator): „Îi vezi?”/
„Dar oare ei ne văd pe noi?”. La celălalt pol,
un final cu urături construite special, pentru
fiecare actor, dezvăluie implicaţii extratex-
tuale; protagoniștii sau actorii, după caz, se
autojustifică, iar celebrarea unui eveniment
sacru instituie anumite valori: toleranţă,
compasiune, iertare.
La nivel literal, avem două familii rivale:
cea a caprei cu trei iezi, cu un mezin de gen
feminin, și cea a lupoaicei care și‑a pierdut
un fiu; mezina caprei și lupușorul decedat
se iubesc; lupoaica își răzbună fiul mort din
cauza prostiei căpriţei (care a greșit locul
de întîlnire) mîncîndu‑i pe cei doi iezi; capra
se răzbună pe lup (lupoaica e masculiniza-
tă) invitîndu‑i familia la un praznic cu me-
rinde otrăvite. La nivel simbolic,
implicaţiile sînt multiple: lupoaica și puii
(Romulus și Remus) ar putea reprezenta
spiritul roman, fiul inventat, spiritul ge-
to‑dac, atenuat în ceea ce reprezentăm as-
tăzi ca și cultură (la fel, iezii mîncaţi, care
erau ca niște „berbeci” – simbol al culturii
geto‑dace neînsufleţite); dacii erau supra-
numiţi „poporul lupilor”, iar lupul este zeita-
tea care se transfigurează.
Moartea este, în actualul spectacol, una
simbolică. Numele alese sînt simbolice
CRONICI DIN TRANZIŢIE 9
van Groeningen s‑a remarcat deja cu al său
Paradisul spulberat la Premiile Academiei
Europene de Film (pe care l‑aţi putut vedea
în cadrul Zilelor Lux la Cinema Studio), ca de
altfel și italianul Sorrentino, cu Marea frumu­
seţe – un Fellini reșapat și prezentat iniţial la
Cannes. Ar mai fi Omar, venit din Palestina,
Marele maestru, o chintesenţă de Wong
Kar‑wai, cambodgianul Rithy Panh cu formi-
dabilul Imaginea care lipsește, o cutremură-
toare încercare de a afla lumea ororilor
khmerilor roșii; Danis Tanović din Bosnia și
Herţegovina cu plicticosul scenariu făcut ca
să impresioneze juriile snoabe – Un episod
din viaţa unui tip care strînge fiare vechi;
sentimentalul Jurnal al maghiarului János
Szász și neamţul Georg Maas cu Două vieţi.
La animaţie, probabil că se vor repeta o
parte din titlurile de la Globurile de Aur, afla-
te la a 71‑a ediţie: The Croods, o palidă imita­
ţie după Flinstoni; Frozen (Regatul de Gheaţă),
de departe cel mai reușit și totodată un oma-
giu adus lui Disney prin scurtmetrajul cu
Mickey și Minnie (de acum 85 de ani), înti­
neriţi de la alb‑negru la un 3D de IMAX. Pe
lista relativ scurtă mai apar Plouă cu chif­
tele 2, Despicable me 2, Sînt un mic ticălos 2,
Epic, Ernest și Celestine (prezentat la
„Anim’Est”), Free Birds (Păsări libere), Sarilia,
Legenda, Universitatea Monștrilor, Avioane
(niște mașinuţe mult mai puţin reușite, cu
toată afecţiunea mea pentru tot ce zboară –
mai puţin porumbeii), Ștrumfii și Turbo.
Nu știu exact ce ar putea rămîne în com-
petiţia finală, mai ales că în 2013 a fost in-
flaţie de animaţie. Revenind la peliculele
importante, sper să nu fie ignorat absolut
remarcabilul The Book Thief, chiar dacă vine
ceva mai încolo pe ecranele noastre. În rest,
din fericire, și anul acesta HBO va transmite
în direct ceremonia, prezentată din nou de
Ellen DeGeneres, care i‑a mai fost gazdă în
(ieduţa e numită Vica, însemnînd „viaţă”); la
fel și moartea lupușorului (chiar la începutul
spectacolului, Daniel Chirilă, care și‑a luat
pseudonimul Enoch – „cel ce nu a murit” –
iese din ladă/cufăr/sicriu/ascunziș; în ace-
eași ladă intră Vica, Loredana Cosovanu,
pentru a‑și salva viaţa). Decorul minimalist
este, de asemenea, simbolic: o ladă/cufăr
(locul unde viaţa și moartea, Eros și Thana-
tos se întîlnesc), deasupra un geamantan
vechi (locuit de amintire sau de uitare), peste
care se afla un radio ca din vremea bunicilor
(ascunzînd/dezvăluind/livrînd un mesaj).
Mai identific o simbolică subiectivă: mezi-
nul lup și mezina capră și‑au ratat întîlni-
rea deoarece ea a confundat stejarul cu un
fag… La nivel metatextual, cele două familii
rivale s‑ar putea numi, mutatis mutandis,
Montague și Capulet, iar întîlnirile între dife­
rite personaje sub un stejar gigant reprezin-
tă o constantă a pieselor lui Shakespeare
(Visul unei nopţi de iarnă, Nevestele vesele
din Windsor…); din păcate, aluziile povesti-
torului (din spectacol) la Shakespeare sînt
divulgate în urăturile de final.
Tehnic, se lucrează cu minimum de mij-
loace (doar fondul sonor este adecvat), însă
tinerii actori suplinesc lipsurile prin talent
și entuziasm (numai în scena omorîrii iezilor
de către gașca lupilor, trupurile actorilor
creează prin mișcare scenică impresia de
2007, la același Dolby Theatre din Los An-
geles. Oscarurile onorifice vor merge la mi-
nunata Angela Lansbury, care joacă în
continuare pe Broadway și care a mai fost
nominalizată la o statuetă, pentru Hitchcoc-
kianul Lumina de gaz, și pe care o știm, mai
nou, dintr‑un serial de acum cîteva decenii –
Verdict: Crimă. Actorul și producătorul Steve
Martin este cel de‑al doilea premiat, de ne-
uitat în Tatăl miresei 1 și 2, ori în Pantera Roz,
variantele din Mileniul 3, ori în Roxane, din
1987 (unde a fost și producător, nu doar un
Cyrano de Bergerac modern), alături de cre-
atorul de costume Piero Tosi, care a lucrat
cu Visconti la Senso, Ghepardul, Moarte la
Veneţia și Bellissima. Premiul pentru Nobile
Gesturi Umanitare, care poartă numele ac-
torului danez Jean Hersolt (care interpreta
bunicul în Heidi, varianta cu Shirley Temple),
îi va fi înmînat Angelinei Jolie, pentru opere-
le sale de caritate.
Dar n‑ar trebui să ignorăm nici Seara
Premiilor César, care se va desfășura pe
28 februarie la Teatrul Châtelet din Paris,
unde s‑a filmat și un fragment din Concertul
(semnat de Radu Mihăileanu), unul dintre
filmele preferate ale românilor. Maestru de
ceremonii (sau „măiestriţă”, vorba unui coleg
din TV) va fi belgianca Cécile de France
(născută în orașul Festivalului, Namur, și
care are aceeași vîrstă cu ediţia de anul
acesta – 39 de ani). Probabil că titlul cel mai
popular va rămîne La vie d’Adèle, ignorat
deocamdată de Oscaruri pe motiv că n‑ar fi
apărut destul de repede pe marile ecrane din
ţara sa de baștină, Franţa (ceea ce s‑ar putea
să fi fost o voită tragere de timp, ca să nu vină
prea curînd după Amour al lui Haneke, care,
chiar dacă e austriac, e vorbit în franceză).
Ca nepoată de meteorolog, sînt curioasă
să descopăr cît de bine mi‑a ieșit „prognoza”
cinematografică!
flash‑uri stroboscopice; după cina răzbună-
rii, e foarte reușit momentul în care cei trei
lupi așază bolurile unul în celălalt și lingu-
rile una peste cealaltă). Story‑telling‑ul este
în mod fericit utilizat (introducerea narato-
rilor, a intervenţiei actorului din rîndurile
publicului, cu fragmentarea modernă a po-
vestirii). Pe lîngă autocitări (spectacolul
titular Frilensăr), există metareferinţe la
Năpasta lui Radu Afrim și, din păcate, re­
luări mimetice (ideea răzbunării caprei) din
Capra cu trei iezi. Un studiu gastronomic, în
regia lui Alexandru Dabija. Acestea ar putea
lesne deveni metareferinţe, prin introduce-
rea unor replici care să trimită la spectaco-
lul respectiv. Graniţa dintre preluarea unor
elemente din alte spectacole și metarefe-
renţialitate este extrem de labilă; e un peri-
col care‑i pîndește pe tinerii creatori care
au consumat mai mult film decît teatru și
care nu mai citesc dramaturgie.
(Mălăieș în călcăieș, după Capra cu trei
iezi de Ion Creangă, o producţie Frilensăr –
Daniel Chirilă & co. Distribuţia: Ada Lupu,
Loredana Cosovanu, George Cocoș, Ioana
Corban, Daniel Chirilă, Alex Iurașcu, Tiberiu
Enache; actorii interpretează roluri multi-
ple. Coregrafia: Beatrice Volbea. Premiera:
21 decembrie 2013, ArtHouse Central, un
show cu miză caritabilă.)
www.timpul.ro
10 PROZĂ
Aventurile lui Ray
Andronache
Gabriel
Bon appétit!
Ziua începuse cum nu se poate mai prost, fiind nevoit
să ascult poveștile bolborosite ale lui Manemenor, un șoa-
rece bătrîn ce trăise o noapte de coșmar în sala multi­
media. Mînat de spiritul aventurii dictat de criza vîrstei
mijlocii, Manemenor acceptase invitaţia nepotului Splitky
de a lua parte la un festin virtual, ce consta într‑o degus-
tare sărbătorească a Facebook‑ului, o carte despre care
auzise multe chestii interesante și la care rîvnea pe as-
cuns. Trebuie spus că Manemenor era un gurmand cu ex-
perienţă, ronţăind la viaţa lui cărţi din toate colţurile lumii,
de la ediţii birmaneze ale Upanișadelor pînă la colecţii
trase în piele ale seriei San Antonio. Însă, de la o vreme,
bătrînul cavaler al papilelor gustative cedase ispitei mo-
dernităţii, fiind tot mai atras de plasticul audio­book‑urilor,
despre care spunea că are proprietăţi regenerative, făcîn-
du‑l să se simtă tot mai tînăr și vivace. Așa că invitaţia lui
Splitky de a gusta din Facebook, cea mai nouă și celebră
carte, îi stîrnise elasticitatea mustăţilor, făcîndu‑le să vi-
breze bulimic.
Spre dezamăgirea lui Manemenor, cina virtuală ce se
anunţa o orgie culinară s‑a transformat într‑un episod
oribil, cu consecinţe nefaste asupra stomacului, de altfel,
suficient de călit. Grizonatul pofticios îmi povestea cu la-
crimi în ochi că Splitky nici nu apăsase bine tasta
Enter cînd în faţa lor a apărut o pisică scoasă la plimbare
de o doamnă din Manchester. Mica felină, sclifosită și aro-
gantă, cu o mie de like‑uri la activ, îi privise relaxată la
început, dar, după ce i‑a adulmecat cîteva secunde, i‑a
apucat de turul pantalonilor și i‑a zvîrlit în curtea unui
Păcatul cepei
Briscan Zara
Sînt multe păcate pe lumea asta şi multe sînt rele de
tot. Din ele poţi scăpa deseori cu faţa curată, dar altele
te lasă boţit rău. Undeva la mijloc tronează o mare, fru-
moasă şi zemoasă ceapă. Tentaţia ei poate fi nemărgini-
tă. Poate fi asemănată cu cea faţă de dulciuri la copii sau
de fumat, băutură ori femei la adulţi. Asociată cu anumi-
te feluri de mîncare, însă, este cu mult superioară lor,
devenind irezistibilă. Pur şi simplu nu poţi să mănînci
brînza ori caşul proaspăt de oaie fără ceapă. Cine nu îşi
aminteşte de aroma de ceapă prăjită de la ţară, care, dacă
îţi era şi foame, te făcea să leşini de poftă? Întreaga masă
nu are sens fără leguma infamă.
Infamă? Ce vină are, săraca? Ei bine, pe cît este de
ino­fensivă în aparenţă, de miraculoasă la gust şi de intri-
gantă în structură, pe atîta sînt de perverse consecinţele
folosirii ei. Odată ce ai muşcat din ceapă eşti izgonit din
www.timpul.ro
măcelar din apropiere. Aici au fost preluaţi de botul umed
al unui șoricar, care le‑a aplicat o mușcătură pe coadă de
au ţîșnit cu viteza unui strănut de elefant rătăcit într‑o
plantaţie de piper. Izbiţi de peretele unei librării, Maneme-
nor și Splitky s‑au tîrît cu ultimele puteri înăuntru. Încre-
zător, Manemenor a crezut că, în sfîrșit, va ronţăi ceva în
tihnă, departe de jungla urbană. Speranţele i‑au fost de-
șarte, librăria fiind, de fapt, o colecţie de citate din scriitori
mai mult sau mai puţin comestibili. Dar la ce bun vorbele
deștepte ale acestora, dacă nu erau ambalate în coperţi
cartonate și lucioase? Întristat de experienţa virtuală,
Manemenor i‑a cerut lui Splitky să se întoarcă în bătrînul
său sălaș din podeaua sălii multimedia, acolo unde, cel
puţin, mai găsea cîte un disc de vinil care să‑i gîdile plăcut
bolta palatină.
Ca un bun psiholog ce sînt, l‑am ascultat cu atenţie pe
Manemenor, mai ales că îmi promisese că îmi va plăti de-
ranjul cu cel mai nou număr din Sports Illustrated. Prea
multe n‑am știut să‑i spun, recunosc. Nu știam cum să‑l
consolez pe acest globe‑trotter al meridianelor culinare.
I‑am spus doar că putea nimeri mai rău, cum mi s‑a în-
tîmplat mie cu ceva ani în urmă. Eram într‑un cazino din
Mexic și mi‑am făcut de cap, mîncînd un pachet întreg de
cărţi de joc. Nu are rost să mai amintesc uriașa indigestie
ce a urmat, transformîndu‑mă într‑un șoarece cu reacţie.
Cert e că performanţa mea vitezistă nu i‑a plăcut vedetei
locale Speedy Gonzales, care mi‑a promis că mă va atîr-
na de mustăţi pe un cactus de pe Popocatepetl.
Cu acest exerciţiu de dicţie l‑am lăsat în pace pe
Manemenor, plecînd grăbit spre micul dejun care mă aș-
tepta la sala de periodice, acolo unde se serveau tabloide
asortate cu papirusuri egiptene. Poate că voi lua pe drum
și o dischetă cu susan, ca aperitiv.
Cu un „Bon appétit!” pe care mi l‑am strecurat generos
pe sub mustăţi, mi‑am luat tălpășiţa de lîngă Manemenor,
care deja începuse să silabisească pe degete „Popocate-
petl”. Bătrînul avea o reală fascinaţie pentru numele com-
plexe, mai ales că și al său părea că fusese ales de un
rebusist contorsionist.
În drum spre sala de periodice, am fost tentat să ciu-
gulesc cîteva șireturi de liceene care citeau cuminţi pe hol.
paradis (casă, birou, club, sală de teatru etc.). Gustul ei
spune tot: este o combinaţie de dulce cu iute şi acrişor.
Iar mirosul e hipnoză curată. Ce poate fi mai seducător?
Poate doar usturoiul, alt pezevenghi…
Pentru întîlniri publice, ea este fructul imposibil, pen-
tru întîlniri conjugale, este de‑a dreptul interzisă, doar
dacă, să spunem, ambii parteneri au căzut de acord să
muşte împreună din păcat la propriu şi la figurat, deve-
nind imuni la mirosul lui, dar transformîndu‑i în faţa celor
din jur, nepărtaşi la plăcerea lor îndrăzneaţă, într‑un soi
de perverşi de neînţeles.
Un prieten de‑al meu, conştient de cele spuse mai sus,
a pornit odată la o întîlnire amoroasă cu o poftă nebună
de ceapă, dar, neputîndu‑şi‑o satisface dinainte, a luat
una în buzunar pipăind‑o cu nesaţ şi lingîndu‑şi buzele
cu anticipaţie pe tot parcursul plimbării. La sfîrşit, cînd
fata a dispărut după colţ, spre casă, dezamăgită proba-
bil de lipsa de concentrare a partenerului, prietenul meu
a scos leguma din buzunar tremurînd de poftă şi a muş-
cat din ea cu o dorinţă flămîndă, ca dintr‑un măr. Mereu
îmi amintesc povestea asta şi mă întreb ce s‑ar fi întîm-
plat dacă fata se întorcea pentru un sărut întîrziat de
despărţire…
Ce se întîmplă însă cu personalităţile care mănîncă
ceapă? Ei bine, aşa ceva nu există. Personalităţile nu
mănîncă niciodată ceapă, mai ales dacă sînt femei
nr. 178, ianuarie 2014
M‑a atras în special o pereche ce se lăbărţa din niște teniși
cu aromă de mucegai. Cînd să‑mi înfig dinţii în textura
suculentă, am fost tras de mustăţi de o șoricuţă pe care o
mai văzusem prin zonă, dar al cărei nume nu‑l reţinusem
niciodată. Cu gesturi conspirative, m‑a tras într‑un colţ,
șoptindu‑mi la ureche: „Hei, am o veste bună pentru tine”.
Am crezut că‑mi va spune că au băgat Moni­torul Oficial
la promoţie, dar șoricuţa mi‑a luat‑o înainte: „Uite, noi,
fetele de la Resurse Umane, am hotărît să te numim ma-
nager la sala de periodice. Ești tînăr, printre cei mai de
perspectivă șoareci de bibliotecă și, nu în ultimul rînd, pari
deștept”. Hei, bineînţeles că sînt deștept, într‑o iarnă am
ronţăit toate volumele Enciclopediei Britanice, cu excepţia
literelor X, Y și Z, care‑mi strepezeau dinţii. Șoricuţa mi‑a
așteptat reacţia, dar, cum păream a fi genul retard, a re-
nunţat și mi‑a înmînat o cheie. „Asta e de la sală. Ai drep-
turi depline, poţi intra și încuia cînd vrei, dar numai pe
timpul zilei. Noaptea vrem să fie închis acolo. S‑au întîm-
plat lucruri ciudate pe timpul nopţii. Știi, revistele astea
de cancan se dovedesc a fi afro­diziace mai puternice decît
credeam. Înţelegi ce vreau să spun…”, a mai spus șoricuţa,
clipind cu subînţeles.
S‑a îndepărtat la fel de silenţios precum apăruse,
lăsînd în urma ei un parfum discret de literatură roman-
tică germană. Helga! Da, așa se numea, iar eu m‑am ples-
nit peste frunte, ușor înciudat că nu reușisem decît să par
un monument de stupiditate în faţa unei șoricuţe care mă
credea deștept. Însă aveam tot timpul din lume să‑i de-
monstrez că nu s‑a înșelat acordîndu‑mi încredere.
Intrînd în sala de periodice, m‑am gîndit că, deși înce-
puse enervant, ziua părea a‑mi aduce și lucruri bune. Am
privit roată întreaga sală, evaluînd noul domeniu peste
care fusesem numit stăpîn. I‑am zărit într‑un colţ pe Be-
mol și Mebol, șoarecii muzicanţi, ghiftuindu‑se cu partituri
de Bach. Apoi, sub calorifer, pe arogantul Marandi, un
șoarece ce prefera catifeaua draperiilor și care se lăuda
mereu că locuise în fosa orchestrei de la Scala. Toţi erau
acum pe mîna mea.
Satisfăcut, mi‑am șoptit din nou „Bon appétit” și am
deschis catalogul, în care, într‑adevăr, Monitorul Oficial
mă aștepta cu un supliment legislativ de 80 de pagini. Ca
pentru șefi.
frumoase. Nu am văzut pe nici o copertă de revistă de
modă vreun model care să muşte dintr‑o ceapă. Dar,
dacă acest lucru s‑ar întîmpla, sînt sigur că de două ori
mai mulţi bărbaţi decît înainte ar cumpăra revista. Ce
poate fi mai apetisant decît o masă cu brînză, mămăli-
gă şi ceapă lîngă o poză cu o fătucă splendidă, cu gura
plină şi umedă de ceapă, din care tocmai a muşcat? Ei?
Dar asta nu se va întîmpla nicio­dată, pentru că numărul
următor al revistei ar fi cu usturoi, iar acest lucru este de
neconceput – cel puţin, nu în ziua de azi, cu toate preju-
decăţile…
Deci, e clar, femeie ori bărbat, în spaţiul public nu
poţi fi nici măcar pe departe asociat cu mirosul de ceapă,
pentru că imaginea ta ar avea serios de suferit – şi nu
pe termen scurt. Această legumă este în stare să te dea
peste cap definitiv, mai rău ca o poză de‑a ta cu o pros-
tituată. Trebuie să miroşi ori a parfum, ori a nimic, a ab-
solut nimic, pentru că nasul publicului este extrem de fin,
nu ai scăpare.
Asta e valabil la noi, la români, pentru că alte popoa-
re nu concep să mănînce nici una dintre cele două legume
crude la masă, ci doar gătite în mîncare. La ei, civi­lizaţia
a ucis definitiv plăcerea primitivă. Ce păcat! Mare păcat
să distrugi bunătate de gust, să ratezi satisfacţii unice
cum ar fi ruperea cepei, înmuierea în sare şi strivirea ei
între măsele, goală, înainte de a sorbi din borş…
 POEZIE 11
nr. 178, ianuarie 2014

Traduceri aminte auriurile dimineţii* şi negrul unui lucru neutrali­zînd albul

altuia, al oului pesemne… Mi‑am făcut deci, la München,

James Joyce
un veston dintr‑o ţesătură verde, cumpărată dintr‑un ma-
gazin din Salzburg şi, de cum m‑am întors la Paris, mi‑am
luat o pereche de ghete bicolore, negre cu cenuşiu, şi o
cămaşă gri; am făcut rost de o cravată neagră şi, prin mica
publicitate, de o pereche de bretele verzi, în timp ce fiica
Şerban Foarţă

mea mi‑a dat în dar o batistă de mătase cenuşie, iar bona

a dibuit nu mai ştiu unde un sombrero negru, ce întregeş-
te totul…

*
* *

Fragment epistolar (20.IX.1928) Să fii un dandy al orbirii proprii,

(plus un comentariu al traducătorului în
paisprezece versuri şi o facultativă notă de subsol)
Ţin piept vedeniei lui Banquo, eclipsa absolută a
aptitu­dinilor mele vizuale (…), înveşmîntîndu‑mă în cele
trei culori ale treptelor orbirii progresive: Starr‑ul verde,
cecitatea verde, alias glaucomul; Starr‑ul cenuşiu sau
cataracta; şi Starr‑ul negru, lichefierea, adică, a retinei.
De unde, o nocturnă tricoloră, în legătură, ea, prin ver­dele
comun, cu flamura naţională a lui Shaun (cu alte cuvinte,
a Irlandei – n.m.), de culoarea mazării, aceasta, a orezu-
lui şi‑a gălbenuşului de ou: cenuşiul serii cum­p ănind
culoarea s‑o îmbraci, a cîteşi trei
consecutive stadii ale ei,
pe care, surîzînd, să ţi le‑aproprii:
o haină şi bretele verzi să‑ţi iei,
dar ghet(r)e cenuşii, ca domnii sobri –
în vreme ce te bucuri de oprobrii
din partea unui cor de farisei,
infatigabili ca o master’s voice…
Cravată şi sombrero ia‑ţi, ca fierea
de negre, îmbrăcîndu‑te în om
trecut din verde‑n gri: din glaucom
în cataract… Şi‑aşteaptă‑ţi lichefierea
homericei retine: fii James Joyce!
Crochiu de Constantin Brîncuşi (1924 ?)
* Cît despre „auriurile dimineţii”, iată şi,‑n tălmăcire proprie,
un poem din Chamber Music (XV: From dewy dreams, my
soul, arise…), un cvasi‑song of innocence: „Suflete, smulge‑i‑te
rouăi/ Visului dragostei, afund,/ Şi‑al morţii! Ziua,‑n arbori,
nouă‑i,/ Certînd frunzişul palpabund.// La zări, roşeşte aurora/
Şi mici văpăi se‑aprind şi sting:/ Griuri şi aururi, cînd ora/
Tresare‑a pînză de paing.// În timp ce gingaş, dulce,‑n taină,/
Flori schimbă‑se în clopoţei/ Ce,‑n cor, cînd lumea‑mbracă
haină/ Feerică, se‑aud şi ei”.

Jointuri
Îngerii şi lucrările lor
Pînă unde are oxigen dragostea Să poţi
un alt joint
să furi din
Alexandru Petria

apropiaţi,

frumuseţea
de‑am intrat
în imaginea gustului tău

cîrlige care au ajuns

să se sărute lumii...
în ridicare se limpezea de echilibru și‑l urmărea
totodată
joint pe cel de aproape,
nu‑i venea să creadă cum nu‑i venea să recunoască –
Emil Brumaru

aruncînd apa ploii anii introduși ca monedele într‑un borcan

înapoi în cer, de un copil pentru dulciuri și mereu prea puţini,
nu‑l uzi la picioare pe dumnezeu? precum mailurile înţepenite în spam,
dacă era încă tînără ce folos obișnuia
interregio să spună și‑n
ridicare mă străduiam s‑o dau cinstit,
era ca un tub, mai degrabă și‑s încă tînăr,
un furtun și ne bucurăm că e așa,
și de‑a lungul lui îţi pritoceai că ne trage cineva în sus, cu aleile alergate
fasolea cu ciolan la ceaun, savarinele, Să poţi să furi din frumuseţea lumii
de plopi,
ţigările more, pilulele cu cearceafurile personale mototolite, cu trenurile Fără să‑ţi pese de pedeapsa grea
de somn și‑n memoria lungirii îţi ridicai descuamate de gări, Ce ţi se dă, deşi n‑ai merita,
o stea prin tine, două cîrlige care au ajuns să se sărute C‑ai prins în palme florile minunii
și tot adăugai o bucată, încă una, Salcîmilor ce‑au înspumat abia…
nici nu știai pînă unde s‑o conduci
altă formă a femeii Şi să te‑apleci adînc lîngă castanii
și de ce,
cînd ai spus că‑mi trimiţi ploaia Îmbogăţiţi şi dînşii cu miresme,
intuiai doar,
verzi, maro, albastre cu intarsii textile – am rîs, bărbaţii au certitudini și ce era să fac Uitîndu‑ţi şi greşelile şi anii;
cum le aflai, bucăţile furtunului, cu o ploaie în plus, Singurătatea‑n care tot mai lesne
erai mulţumit sau pe aproape, porumbul s‑a cules Viaţa ţi‑o duci să‑ţi pară,
nu era să lași lumina să se verse și nici de jilăveala pantofilor nu mă subţiază dorul, grea şi clară,
oriunde și a venit, și încă una,
Un dar nepreţuit, o rugăciune
alta apoi, dinspre trotuar spre rutele avioanelor,
Ce‑ncet o‑ngîni, mereu o vei lin spune
alta altădată,
dragostea te‑ai ţinut de cuvînt, Din zori de zi pînă‑n amurg de seară,
ca și cum ai afla o gaură în mare le‑am primit cu mirarea Cînd o s‑adormi cu Dumnezeu alături
și prin ea ce s‑a transformat treptat în mulţumire, Şi cu iubita caldă‑ascunsă‑n pături…
ai arunca seminţe de margarete în australia pînă la urmă erai altă formă a femeii

www.timpul.ro
12 FOTOREPORTAJ
nr. 178, ianuarie 2014

O veşnicie „restaurată” la Maramureş

Muzeul Satului Maramureșean este situat în orașul Sighetu Marmaţiei din jude­
ţul Maramureș. A fost inaugurat la 30 mai 1981, iar munca la amenajarea acestuia
și colecţionarea exponatelor a început în anul 1972. Acesta s‑a alăturat Muzeului
Etnografic al Maramureșului, ca secţie în aer liber. După deschiderea expoziţiei pa­
vilionare, Francisc Nistor împreună cu Mihai Dăncuș au început acţiunea de identi­
ficare și achiziţionare a celor mai reprezentative monumente de arhitectură
populară și instalaţii tehnice ţărănești.
Muzeul însumează peste 30 de gospodării grupate pe principalele subzone ale
Maramureșului istoric: Cosău‑Mara, Iza Inferioară, Iza Mijlocie, Vișeu‑Borșa, sub­
zona Tisei și bazinul Ruscovei. Unele case și gospodării conservate sînt mobilate
complet cu piese originale. Pe lîngă gospodăriile românești, au mai fost amenajate
o locuinţă maghiară, una ucraineană și două case evreiești. Este amenajată chiar și
o sinagogă sătească.
Prin structura sa, muzeul creează impresia unui sat tipic maramureșean. Uliţe
drepte (cele principale) și întortocheate, poteci și „prilazuri” alcătuiesc structura
intimă a așezării și converg, ca în toate satele maramureșene, spre biserică. Cea mai
veche construcţie din muzeu este o biserică din lemn ce datează din secolul al
XVI‑lea. Aceasta a fost ridicată din materiale refolosite de la o biserică mai veche
și a fost adusă din satul Oncești, de pe valea Izei.

Ţinuturile Maramureșului îmi erau cu­
noscute doar din ilustraţii. E greu să ajungi
pe acolo, dacă nu ai o mașină și prieteni de
drum. Îţi pregătești sufletul pentru oameni
„faini”, pentru experienţe de neuitat, pentru
că, în imaginea românului, Maramureșul e
locul tăcerilor frumoase și al porţilor sculp­
tate cu inima. Toate acele motive din sculp­
turile în lemn, toate motivele de pe hainele
populare, toate mărgelele nelipsite de la
gîtul mireselor maramureșene îţi rămîn ca
o inscripţie în minte. Ca o poezie. Maramu­
reșul însuși este o poezie. Așa l‑am cunos­
cut vara trecută.
Există, într‑adevăr, o imagine colectivă
a Maramureșului care este legată de mă-
năstirile din lemn, de sculptorii în lemn, de
casele nemaipomenit de mari din Certeze,
de miresele cu straie grele, de cîntecele săl-
tăreţe sau familiile primitoare, de la care nu
pleci dacă nu guști măcar o înghiţitură de
horincă. Cu slănină! Aș fi curioasă să văd
cum au trecut maramureșenii peste comu-
nism, peste Revoluţie. Nu am citit despre
asta. În schimb, am văzut sufletul mara­
mureșean în toate cotloanele vechi, con-
struite după modele vechi, autentice, în
Muzeul Satului. Totul în aer liber. După ce
te retragi la mănăstirile mici, de lemn, după
ce mergi la „Cimitirul Vesel” din Săpînţa și
poposești pe la Bîrsana, la vestitul sculp-
tor Ioan Bîrsan, te retragi în Muzeul Satului
din Sighetu Marmaţiei. Acolo da, veșnicie
„restaurată”! Sufletul bătrînilor de demult
este refăcut din case de lemn, gospodării
întregi și ansambluri gospodărești. Toate
acestea sînt gîndite să reprezinte ceea ce a
fost Maramureșul rural de odinioară. În-
toarcerea la rădăcinile străbune, refacerea
imaginii provinciei istorice Maramureș în-
cepe cu secolul al XVII‑lea.
Probabil că interacţiunea dintre oa-
meni, în satul vechi maramureșean, avea
loc la munca cîmpului, la sculptat sau la
vînătoare. Cel puţin asta ne înfăţișează cele
expuse în muzeu. Îmi imaginam scene ca
din filme atunci cînd intram în casele care
aveau și nume. Numele era dat de cîte o
familie, care se presupune că a și existat.
Locul pentru provizii alimentare m‑a im-
presionat cel mai mult: un fel de frigider cît
o cameră, cu pereţi de lut, cu o aerisire, în
care încăpeau laolaltă și brînza, și laptele,
și pîinea, și făina, și slănina și… horinca!
Îţi dădeai seama că unele case au apar-
ţinut unor familii mai înstărite, dacă în com-
ponenţa lor intra și o cameră pentru oaspeţi.
Oricum, așa‑zisa sufragerie era și dormitor,
și camera copiilor, și loc de „îmbăiere”.
Imaginarul tradiţiei
Biserica reprezintă inima satului‑mu-
zeu. Toate drumurile duc spre dealul unde
aceasta e amplasată. Ca și celelalte con-
strucţii arhitectonice, biserica este cioplită
în lemn de oamenii locului. Are o ușă mică
și un clopot mare, iar pe pereţi și crucile mari
de lemn sînt inscripţionate în chirilică rugă-
ciuni sau numele unor oameni de rînduială.
Satul din cadrul muzeului întruchipează
întru totul tradiţia maramureșeană. Aceas-
tă reinvestire a unui loc cu ceea ce a fost
odinioară constituie o excelentă modali­
tate de promovare a autenticităţii tradiţiilor
românești.
Corina Gologoţ

www.timpul.ro
 REPORTAJ 13
nr. 178, ianuarie 2014

Artă românească sub drapel cipriot

Povestea unei CenuŞărese contemporane

Geniul, susţinea Thomas Alva Edison, înseamnă 1% inspiraţie și 99% transpiraţie.
Termenul „geniu”, însă, este pe cît de relativ, pe atît de periculos. Și de contestabil,
pentru că reciproca nu este adevărată. Nu întotdeauna 1% inspiraţie plus 99% tran­
spiraţie asigură genialitatea. Dar poate duce la rezultate interesante. Românca Elena
Grigore a aplicat la propriu pilda celor 99 de procente de exerciţiu consecvent, e
antrenament sistematic, ce duc la reușită. Și a reușit. A început banal, ca mulţi „ceau­
șei”, printr‑o repartiţie la Uzinele Mecanice Timișoara. Locul de muncă era și mai
prozaic: sudor. Pînă în momentul de faţă, și‑a cîștigat pîinea lipind fiare, o meserie
care numai imaginaţie și succes nu‑ţi sugerează. Și totuși a reușit. Nu aici, ci în ţara
de adopţie, Cipru. Materialele sudate de ea au fost apreciate drept opere de artă
și animează biserici, aeroporturi, instituţii sau reședinţe private. Însăși autoarea
acestor lucrări este paradoxală. Are puţin peste un metru și jumătate, dar lucrează
și la peste 40 de metri înălţime; este plină de rugină, funingine, praf, ca o Cenușă­
reasă, dar are întotdeauna manichiura făcută; știe să croșeteze macrameuri, dar
preferă s‑o prindă flama, să se ardă și să se curenteze. Suportă totul pentru că asta
îi place, în asta crede și asta se vede făcînd și peste 20 de ani: „O să fiu o băbuţă
zîmbăreaţă, cu aparatul de sudură în mînă”.

Invizibilul vizibil
Puţini români au auzit de Elena Grigore,
dacă‑i exceptăm pe colegii de muncă, fami-
lia și apropiaţii. Nici nu‑i de mirare: nu toa-
tă lumea cunoaște sudori, cu atît mai puţin
sudoriţe. În plus, nici Elena n‑a fost o pre-
zenţă considerabilă, poate doar șefii ei să‑i
fi remarcat abilităţile profesionale. Ce știe
lumea despre sudură? Sau despre sudori?
Sudorii nu sînt vizibili. E evident că există,
fiindcă toţi avem de‑a face cu lucruri suda-
te, dar nu prea avem tangenţe cu ei, ca me-
seriași, decît în situaţii speciale. Subiectul
nostru n‑a fost exclus de la regulă. S‑a năs-
cut în Fălticeni, în 1973, a fost al doilea copil
din cei șapte fraţi Grigore, a făcut școala,
s‑a apucat de muncă și, pînă acum opt ani,
a tot sudat. A dus o existenţă austeră, con-
formă cu salariul modest, n‑a făcut scanda-
luri, n‑a ieșit din comun. În 2006 s‑a săturat.
Și‑a dat demisia, căutînd o schimbare. În
acea conjunctură a luat hotărîrea de a pleca
la muncă în străinătate, în Cipru.
Viaţa Elenei Grigore s‑a schimbat în-
cepînd cu prima zi de muncă în ţara Afro-
ditei. Lumea s‑a adunat ca la urs să vadă
femeia sudor. „Am fost prima sudoriţă din
Cipru; și‑acum sînt un unicat. Am fost con-
siderată o curiozitate, o prezenţă atipică.
Cînd au văzut că mă și pricep, au fost și mai
uimiţi. Nu concepeau că o femeie ar putea
face așa ceva”, povestește Elena. S‑a bucu-
rat însă de respect, iar lucrurile au început
să meargă bine. Obișnuită să nu facă rabat
de la calitate și cunoscînd din proprie ex-
perienţă procedeele de lucru, Elena și‑a
făcut destul de repede un nume în breaslă.
Adevărata recunoaștere profesională a ve-
nit în 2011, din păcate, în urma unei trage-
dii petrecute pe 11 iulie la Vasiliko. Atunci
s‑a produs cel mai grav accident militar din
Cipru, pe timp de pace. Din cauza unor in-
cendii de vegetaţie, a explodat un depozit
de arme și muniţii, fapt care a afectat cum-
plit baza navală din Vasiliko, dar și alte
obiective majore, cum ar fi principala cen-
trală electrică a ţării. „A fost un dezastru de
proporţii biblice”, a apreciat atunci Costas
Gavrilides, purtătorul de cuvînt al Autorită-
ţii cipriote de reglementare în domeniul
energiei. Lucrările de reconstrucţie au fost
îndelungate și costisitoare, iar Elena Grigo-
re și‑a adus din plin aportul la refacerea
structurilor distruse: „Am colaborat atunci
cu firma Texnomasine și m‑am ocupat de
sudurile în aluminiu”. Lucra la peste 40 de
metri înălţime și încerca să facă abstracţie
de hăul de sub ea. Faptul că a făcut treabă
bună i‑a extins sfera de activitate. A conti-
nuat apoi cu construcţia (partea de sudură,
desigur) a mallului din Pafos și a portului
din Limasol. De un an lucrează pe cont pro-
priu și‑și contractează lucrările direct cu
beneficiarii. „Cîţiva ani mi‑am adunat bă-
nuţi, apoi mi‑am cumpărat uneltele și apa-
ratura. Nu mi‑a fost tocmai la îndemînă,
pentru că eram singură, dar am pus treaba
pe roate. Acum mă descurc foarte bine cu
ce am, dar încă mai investesc în atelierul
meu”, mărturisește Elena.
Cam așa ar putea fi conturată o eboșă
a poveștii meșteșugarului Elena Grigore.
Sudura a fost însă doar baza unor proiecte
care au metamorfozat sudoriţa în artista
Elena Grigore. Încet‑încet, visele au devenit
realitate. Cenușăreasa a devenit prinţesă,
dar prin forţe proprii.
Metamorfoza
meşteşugului în artă
„Ce reprezintă lucrările tale?”, o isco-
desc. „Spune‑mi tu, cel care privești, ce
vezi? Un chip, un zîmbet, o lacrimă sau un
suflet?”
Mi‑a explicat că trecerea de la meserie,
de la meșteșug, la artă s‑a făcut pe nesim-
ţite. „Structurile sudate aveau deja volum,
unele dintre ele. Însă nu aveau forma pe care
aș fi vrut‑o. M‑am apucat, așadar, de crea-
rea unor structuri speciale”. A început cu
schiţarea formelor. „Apoi tai, sudez, tai,
sudez și tot așa, pînă ajunge la forma dorită
de mine”. O nimica toată, după cum spune.
Nu e chiar așa. Cine a pus mîna pe un aparat
de sudură (în practicile „productive” de odi-
nioară sau din curiozitate) știe. Metalul nu
se lasă modelat chiar așa de ușor. Uneori
trebuie înroșit. Și preferă să facă asta tradi-
ţional, cum a învăţat de la bunicul ei, un
autodidact într‑ale fierăriei și un artist al
prelucrării fierului și lemnului. Elena, ca și
bunicul ei, înroșește fierul la foc de cărbuni,
nu cu flacăra oxiacetilenică, așa cum ar fi
mai comod. „Nu mă grăbesc niciodată, fac
lucrurile pe îndelete. Probabil m‑am obiș­
nuit, fiindcă nu mi se pare mai dificil, scump
sau incomod. Îmi place mai mult așa. În plus,
cărbunii menţin metalul roșu, așa că îl pot
modela mai ușor”, explică artista. Apucă
metalul, fie el fier, cupru sau bronz, cu mîna.
De metalul încins o separă doar mănușa. Se
arde, se murdărește. O mai prinde și flama,
iar uneori se curentează. Dar nu are nici o
importanţă, pentru că îi place. Începe mai
multe lucrări în același timp sau este aca-
parată doar de una. Rîde, plînge, iubește,
suferă, urăște prin piesele create: „Sînt ră-
dăcinile existenţei mele”.
După numai un an de activitate profe-
sională și artistică sub drapel cipriot, Elena
Grigore a devenit un centru de interes, iar
realizările ei au fost constant monitorizate
de mass‑media. În 2009 a avut prima ex-
poziţie de artă, la Galeria Orosimos din
capitala cipriotă. Din acel moment a fost
inclusă în viaţa artistică a Nicosiei, iar ex-
poziţiile s‑au succedat constant. Cea mai
recentă expoziţie a fost organizată pe 1 de-
cembrie 2013, cu prilejul manifestărilor
dedicate Zilei Naţionale, de Ambasada Ro-
mâniei din Cipru. Recunoaște cu sincerita-
te că pînă acum nu a avut solicitări din
România în ce privește participarea la ex-
poziţii. Românii încă nu și‑au manifestat
interesul pentru lucrările ei. Sculpturile ei
au ajuns însă în biserici cipriote, prin inter-
mediul filantropului Iosif Iosifides, care i‑a
cumpărat mai multe lucrări, în casa pre­
ședintelui cipriot Nicos Anastasiades, în
ambasada Germaniei din Nicosia, pe aero-
portul din Larnaca etc.
Elena le este recunoscătoare compatri-
oţilor adoptivi pentru aprecierea și încrede-
rea acordate și vrea să le mulţumească:
„Mi‑am depus dosarul la un centru de pre-
gătire pentru copiii din orfelinate și persoa-
nele fără venituri și sper să primesc un
răspuns favorabil”. Dar visul ei este să‑și
alcătuiască o echipă de sudoriţe românce
rămase fără loc de muncă. „Deocamdată,
însă, este doar un proiect”.
Trăiește ca orice cipriot, dar sărbători-
le și le dedică tradiţiilor românești; se sim-
te ancorată de România, definește „acasă”
prin „mama”, însă ar reveni aici doar după
o retragere totală și definitivă din activi­
tate. Cred că asta înseamnă un altfel de
„niciodată”. Un sudor se poate pensiona, dar
artistul din ea nu are cum să facă acest
lucru. Un artist nu iese niciodată la pensie.
Adina Scutelnicu

www.timpul.ro
14 ESEU
Jean Paul – 250 de ani de la naştere
Poziţii literare şi filosofice
ale lui Jean Paul (V)
Val. Panaitescu
(Continuare din nr. 177)
Geneza romantismului a fost diferită, în
Germania, faţă de aceea a fenomenului si-
milar din alte ţări, sînt de părere unii istorici
literari, întrucît orientarea a apărut mai întîi
pe terenul criticii, şi nu pe cel al creaţiei lite­
rare. Primul semnal l‑a dat Friedrich Schle-
gel, odată cu Despre studiul poeziei greceşti,
text ce se voia un fel de răspuns la Despre
poezia naivă şi sentimentală a lui Schiller –
şi care a fost susţinut şi detaliat, după 1798,
în fragmentele schlegeliene din Athenäum,
revista angajată să‑i promoveze ideea car-
dinală că noua literatură romantică se va
impune ca „poezie universal‑progresivă”.
Aceasta era înţeleasă ca una care anula
orice limitări ale inspiraţiei, trecînd peste tot
ce însemna „reguli” în literatură, indiferent
în ce „gen”. Friedrich i‑a putut aduna în cu-
rînd, în jurul său, pe fratele mai mare, August
Wilhelm Schlegel, şi pe scriitorii şi filosofii
Tieck, Novalis, Schelling şi Fichte, întemeind
la Jena ceea ce s‑a numit „centrul romantis-
mului timpuriu”.
Ideea de „universalitate” fusese lansată,
totuşi, mai înainte, la Heidelberg, de trioul
Hegel, Schelling, Hölderlin, în proclamaţia
cu titlul Cel mai vechi program sistematic al
idealismului german. Primul loc era rezervat
aici poeziei, în care se contopeau, după opi-
nia autorilor, filosofia şi religia – o poezie ce
„avea să supravieţuiască singură, dincolo
de toate celelalte ştiinţe şi arte”, realizînd
astfel „infinita unitate a tot ce există”. Opera
poetică „totală” pe care o propune atenţiei
Friedrich Schlegel – aşadar opera cea mai
specific romantică – este romanul, iar prin-
cipalul său duh creator, fantezia, care este
în stare şi are dreptul să amestece liber toa-
te genurile.
Partea cea mai curioasă era aceea că
Fr. Schlegel, după ce recurgea, în argumen­
taţie, la exemplele străine de proză roma-
nescă, semnate de Sterne, Diderot, Rousseau
ori Voltaire, nu afla altă probă germană
mai convingătoare, în sprijinul său, decît
primele romane ale lui Jean Paul, pe care
le şi declara „singurele produse romantice
ale epocii noastre neromantice”. Îl impre­
siona în proza jean‑pauliană noua descă-
tuşare în gîndire şi expresie, la care ţinea
atît de mult.
Preluînd de la Wieland termenul de „ro-
mantic”, Fr. Schlegel atribuie romanului cele
mai neclasice trăsături pe care şi le putea
dori ca înnoitor: „individual, subiectiv, ca-
racteristic, şocant, picant şi frapant”. Nici
nu e de mirare că prietenul său, Novalis, va
pune apoi în circulaţie termenul Romantiker
cu sensul de „romancier”.
Pregătirea „teoretică” a terenului de că-
tre Fr. Schlegel (care s‑a afirmat el însuşi şi
ca prozator) a avut şansa să găsească de
îndată şi colaboratori în planul creaţiei, cel
mai cunoscut dintre ei fiind Ludwig Tieck,
al cărui Motan încălţat circula deja printre
www.timpul.ro
cititorii de toate vîrstele. Tieck a putut fi so-
cotit chiar primul romantic adevărat şi pro-
movat apoi un fel de şef al curentului, deşi
n‑a fost prea încîntat de această postură.
Datorită întinderii şi varietăţii operelor, a
putut fi pus pînă şi alături de Goethe. Unii
critici înclină totuşi să‑i dea dreptate lui
Bruno Markwardt, care era de părere că
„Tieck nu a ştiut niciodată ce voia şi nu a
vrut niciodată ceea ce ştia” (BMG, 573): a
trecut cu uşurinţă de la luminismul raţio­
nalist la ideile lui Herder, a colaborat cu
misticul Wackenroder, iar romanul său Că­
lătoriile lui Franz Sternbald a fost judecat
cu asprime atît de Goethe, cît şi de Jean Paul.
Celălalt mare creator apropiat de Fr.
Schlegel, Novalis, şi‑a trăit liric raporturile
cu fiinţa timpuriu dispărută, a iubitei sale,
Sophie, în vestitele Imnuri către noapte.
Acestea au avut un oarecare ecou şi în ro-
manul jean‑paulian Loja invizibilă, aşa cum
în Valea Campana (numele unei văi de la
poalele nordice ale Pirineilor) a putut fi re-
cunoscută şi maniera în care acelaşi Nova-
lis trata relaţia dintre finitudinea vieţii
umane şi Infinit.
Ca şi în cazul relaţiilor lui Jean Paul cu
Weimarul, nici cele cu Jena ori cu Heidel­
bergul romantic nu au avut un caracter
uniliniar. Temporar, a găsit punţi de înţele-
gere cu Fr. Schlegel: s‑au vizitat, cîteodată
s‑au lăudat (în felul lor), alteori s‑au respins.
Mai neguroase au fost însă comentariile pe
care le‑a primit Jean Paul de la August W.
Schlegel. Acesta nu‑i recunoştea decît „o
sensi bilitate bolnăvicioasă, o excitabilitate
aproape artistică a imaginaţiei, un umor
capricios” şi, asemenea celor de la Weimar,
îl trata ca pe un „mărginit la orizontul unui
mic orăşel” şi, cel mult, un „linguşit de femei”
(HSRI, 293). Ca unul care rămăsese mai fidel
decît fratele său artei compoziţionale a cla-
sicilor, August Wilhelm s‑a simţit importu-
nat de libertăţile humorului jean‑paulian.
Cultul limbii germane a fost unul din
principalele motive ale apropierii lui Jean
Paul de romantici, şi nu întîmplător, la scurt
timp după dispariţia prozatorului, tocmai
Jakob Grimm declara: „Îl socotesc cel mai
mare autor german, după Goethe” (USJ,
166), o apreciere ce întărea atunci spusele
lui Ludwig Börne, în panegiricul său: „O stea
a apus şi ochiul acestui secol se va închide
mai înainte ca ea să strălucească din nou”
(cFMI, 265); s‑a întîmplat însă altfel: pre-
dicţia pesimistă i‑a fost contrazisă de sim-
boliştii din jurul lui Stefan George, la sfîrşitul
secolului al XIX‑lea.
Jean Paul s‑a preocupat destul de puţin
de literatura populară, ceea ce‑l distanţea-
ză nu numai de majoritatea romanticilor (în
frunte cu Brentano, Arnim şi fraţii Grimm),
dar în primul rînd de marele său „ghid” şi
prieten, Herder. În ciuda acestui aspect,
Jean Paul a fost asimilat în aşa măsură lumii
romantice, încît vreme îndelungată numele
său a circulat (alături de ale lui Fr. Schlegel
şi Cl. Brentano) ca fiind posibilul autor al
cărţii Veghile nocturne ale lui Bonaventura
(1805), operă care circula fără să se cu-
noască identitatea celui care o scrisese.
Abia tîrziu, în secolul XX, acel Bonaventura
a fost identificat de cei mai mulţi istorici
literari cu persoana mai puţin cunoscutului
August Friedrich Klingemann (1777‑1831).
Romanul are un pronunţat caracter sa-
tiric, dînd în vileag viciile instituţiilor epocii,
cam în felul în care o făcuseră şi scrierile de
debut ale lui Jean Paul. Naratorul Bonaven-
tura, care se declara poet, cu toate că deo-
camdată nu era decît un paznic de noapte,
socotea că vremurile erau cu totul potrivni-
ce unei existenţe scriitoriceşti: „Cine vrea să
trăiască în zilele noastre nu trebuie să com-
pună poetic” (HSRII, 171).
Sfatul lui Bonaventura nu a fost deloc
urmat de Jean Paul: el a compus poetic încă
foarte devreme, încercînd uneori chiar să
rescrie, în etapa în care conspecta tot ce‑i
cădea în mînă (literatură, filosofie, ştiinţă,
lucrări laice ori religioase), pînă şi cărţi cu
autori binecunoscuţi. S‑a vrut intens şi a
devenit efectiv o prezenţă activă, nu numai
cunoscută, ci şi o personalitate de care s‑a
nr. 178, ianuarie 2014
ţinut seama în cercurile scriitoriceşti cele
mai înalte. Aşa cum li s‑a întîmplat însă
multora (nu doar atunci) şi cum remarca
deja Goethe, a fost şi foarte lăudat, dar şi
denigrat, adeseori chiar de aceleaşi voci.
Indiferent nu le‑a putut fi, pentru că era pur-
tătorul unor valori specifice: cunoaşterea de
aproape a vieţii contemporane, mobilitatea
în gîndire, înalta stăpînire a limbajului şi o
artă narativă evidentă. I‑a putut egala, în
felul acesta, pe unii dintre cei mai buni, ba
chiar i‑a depăşit în aria humorului, în care
a inovat şi practic, şi teoretic.
Jean Paul s‑a făcut ascultat, pe de altă
parte, şi ca o individualitate artistică dotată
cu o excepţională capacitate reactivă; ma-
nevrînd abil o largă informaţie la zi, nu a
rămas nimănui dator, în ce priveşte judeca-
rea propriului talent sau al altora, indiferent
de „poziţia” pe care o deţineau comentatorii.
Unica direcţie în care s‑ar putea afirma că
a fost „consecvent” a reprezentat‑o zîmbetul
(alternînd cîteodată şi cu rîsul ironic mai
sonor) – al unuia care, lovindu‑se de absur-
ditatea şi zădărnicia extremismelor (în artă
ca şi în viaţă), şi‑a trasat, pe cît a putut ome-
neşte, o cale intermediară, fără să se lase
totuşi pradă mlaştinii mediocrităţii. Stă
mărturie, alături de altele, şi simpatia pe
care a găsit‑o în lunga suită de „urmaşi” în
arta romanului parţial sau preponderent
humoristic: de la Keller, Raabe şi Stifter pînă
la Hofmannsthal şi Hesse – dar şi Vigny şi
Hugo sau Puşkin şi Dostoievski.
Şi crezul poetic i‑a fost preluat şi răs­
pîndit: de Coleridge şi Carlyle, în forme
care l‑au impresionat şi pe Edgar Poe. Însă
cel care i‑a dedicat un fel de cult a fost
rafinatul poet Stefan George, în cercul de
elită al revistei sale Blätter für die Kunst
(1892‑1919). Acestuia i s‑a ataşat şi Max
Kommerell, autorul remarcabilei, subtilei
monografii Jean Paul (1933), în care l‑a în-
făţişat ca posesor a două forme de umor‑li-
mită în secolul său: una „aristocratică”, mai
apropiată de aceea satirică a lui Swift, şi
una „burgheză”, egalizatoare şi autoironică,
de genul celei a lui Sterne. I‑a urmat, la pu-
ţin timp, conturarea temeinică a personali-
tăţii jean‑pauliene, dintr‑un unghi, pînă la
un punct, similar, datorită lui Kurt Berger:
Jean Paul. Humorul creator (1939). Alătura-
te laborioaselor cercetări ale lui Eduard
Berend, cele semnate de Kommerell şi Ber-
ger reprezintă cele mai preţioase contribuţii
la cunoaşterea exactă a personalităţii lui
Jean Paul.
În 1896, Stefan George se adresa astfel
colegilor săi: „Vreau să vă vorbesc despre un
poet, unul dintre cei mai mari şi mai uitaţi,
şi să desprind din opera lui bogată, de o
viaţă, imaginată acum o sută de ani, cîteva
pagini de o noutate surprinzătoare, o stră-
lucire invariabilă şi o înrudire izbitoare cu
noi, cei de azi, ca să învăţaţi din nou, să pre-
ţuiţi izvorul pur al patriei” (HOJ, 146).

nr. 178, ianuarie 2014
Una dintre cele mai echilibrate caracte-
rizări ale prozei lui Jean Paul a venit, cred,
din partea publicatorului său integral (în
cele peste şaizeci de volume, apărute după
1927), Eduard Berend – primul şi cel mai
competent analist al poeticii intitulate Intro­
ducere în estetică: „Şi, la fel ca în viaţă, el a
căutat să îmbine contrariile în creaţia poe-
tică: lichefierea romantică cu realitatea
plastică, extensiunea epică cu coeziunea
dramatică, generalitatea simbolică cu indi-
vidualizarea decisă, amploarea lui Don Qui­
jote cu miniaturalul lui Sterne, bizareria
extravagantă cu verosimilitatea penibilă,
arbitrarul liber cu legitatea fermă” (EBJ, 67).
Străduinţa lui Berend a readus operele
jean‑pauliene în atenţia marelui public; to-
tuşi, gestul nu i‑a putut spori spectaculos
difuzarea: Jean Paul a rămas mai degrabă
un preferat al elitelor. Şi nu mă refer numai
la cele din Germania; l‑aş aminti doar pe
distinsul nervalian Albert Béguin, care, după
ce l‑a tradus, i‑a închinat un adevărat imn:
„Nici un romantic nu va egala muzica pe
care Jean Paul a reuşit s‑o scoată din limba
germană, la nici unul dintre ei nu s‑a potrivit
atît de bine acest extraordinar har al duio-
şiei cu instrumentul poetic. Jean Paul le va
fi, însă, un impunător exemplu; ei vor merge
mai departe decît el în voinţa de magie, în
experienţele lor premeditate, în teoria poe-
tică şi în conştiinţa limpede a esenţei poe-
ziei. Dar vor reuşi tocmai pentru că nu vor fi
atît de firesc poeţi, atît de spontan creatori.
Vor vorbi de transfigurarea lumii în poezie
şi de cunoaşterea tainelor nopţii, dar nu vor
lăsa în urma lor nici o operă în care transfi-
gurarea universală să fie desăvîrşită ca la
Jean Paul” (ABS, 250).
Mai aproape de zilele noastre, a interve-
nit şi Hermann Hesse (odată cu care şi în-
trerup înşiruirea acestor luări de poziţii,
care s‑ar putea prelungi încă mult). Roman-
ticul antiromantic, introspectivul şi vizio­
narul care a imaginat, în plin război, Jocul
cu mărgele de sticlă, spunea: „Germania
aceea misterioasă, care încă mai trăieşte…
a dat naştere, prin Jean Paul, spiritului său
celui mai propriu, celui mai profund, celui
mai bogat şi mai tulbure, unul dintre cele
mai mari talente poetice ale tuturor timpu-
rilor, ale cărui opere reprezintă o adevărată
pădure virgină a poeziei”.
Fireşte, în asemenea condiţii, „ciudăţe-
nia” contrariantă e că totuşi nu este citit
astăzi cît ar merita. Situaţia este cauzată,
într‑o măsură, de cei care, după ce se apro-
pie de textele lui, îşi manifestă senzaţia că
s‑au confruntat cu o neobişnuită compli­
care a stilului; sînt tocmai cititorii (dintr‑o
categorie destul de răspîndită) cărora le
place să alunece uşor peste pagini, fără vreo
solicitare mai deosebită a atenţiei. Or, proza
lui Jean Paul reclamă, pe alocuri, o anumită
doză de răbdare şi o mai acută intervenţie
a propriei memorii, privind, de exemplu, re-
miniscenţele din vieţile şi faptele model re-
latate de Herodot sau Plutarh, din miturile
biblice ori din cele greco‑romane etc. Citi-
torul poate trece, la urma toată, peste sensul
unor ironii şi aluzii la o serie de contempo-
rani ai autorului, care au intrat demult în
neant. Aglomerarea de paranteze şi salturi-
le neaşteptate de la o idee la alta (plăcute
scriitorului) nu ar trebui să constituie un
impediment, ci un stimulent în plus pentru
un antrenament benefic, fiindcă oferă, de
multe ori, satisfacţia unei „descoperiri” ce
dovedeşte că meritau „osteneala”.
O nouă „întoarcere” la Jean Paul n‑ar fi
totuşi de exclus, deoarece atît conduita par-
ticulară a scriiturii, cît şi teoretizarea aceste-
ia în Introducere în estetică îl recomandă, cu
adevărat, ca pe unul dintre primii precursori
ai postmodernismului – orientare contem-
porană al cărei nume nu indică decît o situ-
are în timp (şi aceea aproximativă). (Ar fi
meritat, cred, un calificativ mai determi-
nant; i s‑ar fi putut spune, de exemplu, „am-
biguismul” – fără nici o umbră de peiorativ.)
Chiar dacă revenirea nu se va produce în
masa cititorilor, o mişcare pare că a interve-
nit deja în tagma scriitorilor – a acelora care
au depăşit modernismul (fără să‑l renege
totuşi) cam la fel cum depăşiseră altădată
străbunicii lor de acum două secole – Jean
Paul, Kleist sau Hölderlin – clasicismul wei-
marean. Mă bizui, în acest sens, pe una din-
tre cele mai expresive definiţii ale „metodei”
postmoderne, dată de Mircea Cărtărescu:
„Indeterminarea, ca atitudine filosofică, este
originea actului creator postmodern. De ace-
ea o operă postmodernă apare cititorului ca
o scriere clasică «întoarsă pe dos»: spaţiul
şi timpul sînt «moi», maleabile, presupoziţi-
ile şi pre‑textele devin rigide şi evidente ca
scheletul exterior al insectelor” (MCP, 447).
Ar fi necesar un anumit efort pentru a aduna
probe convingătoare că particularităţile de-
mersului creator, grupate mai sus, nu sînt –
din întîmplare – şi corecte caracterizări ale
prozei jean‑pauliene.
Realitatea acestei uimitoare comunicări
peste timp a formulat‑o, de altfel, cu clari-
tate, de mai multe ori, Mircea Cărtărescu
însuşi: „Într‑un fel, situaţia prezentă o amin-
teşte pe cea din preajma anului 1800, cînd
înfruntarea dintre o clasicitate tîrzie şi un
romantism incipient a creat nenumăraţi hi-
brizi, dar opoziţia dintre pasiune şi raţiune
din practica literară a a acelei vremi este
substituită de subtila dialectică a ordinii şi
haosului, a simbolismului şi imanenţei în
teoria şi practica artistică de astăzi” (MCP,
86). Trăsăturile selectate de M. Cărtărescu
în sprijinul acestor susţineri ar fi printre al-
tele: înlocuirea atitudinii metafizice faţă de
lume cu una „estetică, hedonistă”, viaţa fiind
trăită „paradoxalist şi ca în vis”, „personis-
mul sau biografismul” (care înlocuiesc im-
personalismul în artă), „ironia”, „bizareria,
ludicul”, „eroi‑comicul burlesc, carnavales-
cul”, păstrarea rolului „imaginaţiei”. Toate
aceste similitudini cu scriitura lui Jean Paul,
deşi reale, nu conduc totuşi la vreo „identi-
tate”: lumea e prinsă, de fiecare dată în alte
condiţii, într‑o nouă problematică de an-
samblu şi scriitorii nu i se sustrag cu totul,
nici măcar în imaginar.
J.Fr. Lyotard sesizase deja natura noilor
consonanţe posibile: „Ştiinţa postmodernă
face teoria propriei sale evoluţii discontinue,
catastrofice, nerectificabile, paradoxale. Ea
schimbă sensul cuvîntului cunoaştere (sa­
voir) şi expune modul în care poate avea loc
această schimbare. Ea produce nu cunos-
cutul, ci necunoscutul şi sugerează un model
de legitimare care nu este nicidecum al ce-
lei mai bune performanţe, ci al diferenţei,
înţeleasă ca paralogie” (JLC, 101). Or, paşii
pe care îi făcea ştiinţa în vremea lui Jean
Paul erau de abia primii după Newton (me-
canica rămînînd, în esenţă, aceeaşi pînă la
Einstein), după Euler (teoria funcţiilor),
după Linné (speciile), Watt (maşina cu
aburi), Lavoisier (chimie), după Volta (pila
electrică) şi Lamarck (evoluţie)… Ca atare,
de abia se punea mai acut în discuţie religia,
prin relativizarea certitudinilor pe care le
furniza, şi nimeni nu se gîndea să ia în răs-
păr ştiinţa şi adevărurile de curînd cucerite.
Ca o consecinţă normală, tocmai Omul
cu O era perfect actual şi preocupant pen-
tru un Jean Paul, iar adevărata valoare a
individului era căutată în profunzimile
Revelion cu Alice
şi Beethoven
Alexandru Jurcan
Pe străzile orașului s‑au vîndut zi și
noapte artificii, astfel încît exploziile din
noaptea dintre ani erau iminente, ca o
sabie a lui Damocles pentru mine, iar
pentru alţii prilej de exaltare războinică.
Poate că sînt mai afectat din cauza cîi-
nelui meu. De fapt, care animal suportă
împușcăturile? Ele au un simţ pacifist
mult mai ridicat.
Am refuzat toate invitaţiile de a pe-
trece noaptea în spaţii somptuoase, cu
lumini asortate și băuturi de lux. De la o
vîrstă, curgerea anilor n‑are cum să fie
motiv de fericire. Mi‑am aprins veiozele
umbroase, am înteţit focul în sobă și am
așteptat cu spaimă miezul nopţii, cînd
ESEU 15
sufletului, unde i se desluşeau şi i se expli-
cau diversele contradicţii. Cheia progresu-
lui era aflarea acelui demers educativ care
să‑l dăltuiască mai avantajos – în primul
rînd, pe cel destinat conducerii celorlalţi.
Este una dintre legitimările posibile ale mo-
dului în care au fost structurate romane ca
Wilhem Meister al lui Goethe, dar şi cele ca
Loja invizibilă, Hesperus, Anii zvăpăiaţi,
Titan sau Cometa ale lui Jean Paul, inclusiv
toate „completările” ori „comentariile” lor,
semnate tot de el (fără să mai vorbim de
„teoretizarea” din Levana).
Semnificaţia siglelor (cifra romană indică
volumul, cea arabă pagina, iar litera c, un citat pre-
luat din locul respectiv)
ABS = Albert Béguin, Sufletul romantic şi visul. Eseu
despre romantismul german şi poezia fran­
ceză, traducere de D. Ţepeneag, Editura Uni-
vers, Bucureşti, 1980.
BMG = Bruno Markwardt, Geschichte der deutschen
Poetik, vol. 3, Klassik und Romanik, Walter
de Gruyter Vlg., Berlin, 1958.
EBJ = Eduard Berend, Jean Paul. Ästhetik, Alex.
Duncker Vlg., Berlin, 1909. Reprografiat, 1978.
FMI = Fritz Martini, Istoria literaturii germane de
la începuturi pînă în prezent, traducere de
Eugen Filotti, Adriana Hass, Editura Univers,
Bucureşti, 1972.
HAJ = Heinz Ludwig Arnold, publ., Jean Paul (Son-
derband: Text + Kritik – „Zeitschrift für Lite-
ratur”), ed. a 3‑a, München, 1983.
HSR = Hans Jürgen Schmitt, publ., Romantik, vol.
1‑2, Reclam, Suttgart, 2008.
JLC = Jean‑François Lyotard, Condiţia postmoder­
nă. Raport asupra cunoaşterii, trad. şi pref.
Ciprian Mihali, Editura Babel, Bucureşti,
1993.
MCP = Mircea Cărtărescu, Postmodernismul româ­
nesc, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010.
USJ = Uwe Schweikert, W. Schmidt‑Biggemann,
Gabriele Schweikert, Jean Paul Chronik. Da­
ten zu Leben und Werk, Carl Hanser Vlg.,
München, Wien, 1975.
orașul avea să fie zguduit de intermi­
nabile bubuituri colorate. Cînd am auzit
clopotele, am pus la maxim muzică de
Beethoven – Sonata numărul 17 pentru
pian. Am luat cartea lui Alice Munro, ale
cărei povestiri se asortau cu partitura
muzicală. Am aprins o lumînare pentru
toţi morţii mei. Cîinele nu s‑a lăsat dus
de nas. S‑a zvîrcolit amarnic, a lătrat
asiduu, mai ales că, la bloc, toţi copiii au
început jocul de‑a petarda. Totul semă-
na a război clasic, brut, ameninţător.
Beethoven dat mai tare, mai multe fraze
din carte, mîna mea pe botul cîinelui –
cîtă tevatură, ce chinuită trecere în noul
an, care nu promitea nimic, orbit de lu-
mini și asurzit de strigăte…
…Dimineaţa. Orașul precum cîmpul de
luptă: peturi, hîrtii carbonizate, mucuri
de ţigări, beteală, pubele răsturnate… La
știri se va anunţa numărul mașinilor
aprinse, al pisicilor care au făcut infarct,
al tinerilor drogaţi, al accidentelor ruti-
ere. Noul an tace, istovit de atîta iubire
manifestată și atîtea tone de băuturi cu
care a fost stropit.
www.timpul.ro
16 DOCUMENTAR
„Timpul” lui Eminescu
Povestea gazetarului Mihai Eminescu începe la Timpul bucureştean, în anul 1877,
pe strada Speranţei. Înainte, fusese vreme de un an redactor la Curierul de Iaşi, însă
acea perioadă a fost scurtă, nu tocmai rodnică și nici reprezentativă. La Timpul a
ajuns prin amicii săi junimişti, care au ştiut că este cel mai potrivit pentru funcţia de
redactor. Aici avea să rămînă şase ani, după ce, în decursul unui singur an, a reușit
să‑și dovedească abilităţile de jurnalist şi a fost avansat la funcţia de redactor‑şef.
Opiniile sale au fost recunoscute pentru verticalitatea și intransigenţa lor. De‑a lungul
vremurilor, deloc prielnice din punct de vedere politic, Eminescu a avut curajul să vor­
bească făţiș, în numele poporului român, despre starea naţiunii și să critice vehement
clasa politică privilegiată.
„Peste balamuc şi puşcărie
va creşte iarbă.”
Mihai Eminescu
Cînd s‑a apucat de treburi gazetăreşti,
Eminescu o ducea foarte greu, atît finan­
ciar, cît și moral; suferise cumplit din cauza
morţii mamei, Raluca Eminovici (decedată
la 15 august 1876). Poetul a fost chemat la
Curierul de Iaşi datorită junimiştilor, care‑l
știau sărac și într‑o situaţie disperată. De
multe ori, nu avea nici ce pune pe masă, con­
semnează autorii care i‑au studiat viaţa. Se
mai abătea pe la bojdeuca lui Ion Creangă,
dar nu‑i plăcea să stea prea mult pe capul
prietenului său și nici să se jeluiască. Titu
Maiorescu menţionează în Critici: „activi-
tatea lui ca redactor de ziar (…) la o adică
nu s‑ar putea explica decît prin necesităţi
materiale”.
La Curierul de Iaşi nu a primit cine știe
ce remuneraţie; încasa un minim necesar,
dar nici acela nu era plătit la timp. Cînd
amicii îl întrebau ce mai face, răspundea:
„Mizerie, băieţi, vecinică mizerie, am ajuns
jurnalist, adică calic”. Primea între 100 şi
150 de lei pe lună, iar pentru asta făcea de
toate: era redactor, corector, compilator,
coordonator, cronicar. Ziarul era şi un fel
de buletin al Curţii de Apel Iaşi, aşa că Emi-
nescu era nevoit să se ocupe și de acele
pagini monotone, lipsite de creativitate,
alocate acestuia. În schimb, se descătușa
în cronici politice, economice sau teatrale.
Nu‑şi semna textele pentru că nu ţinea să
iasă în evidenţă sau să capete vreo laudă de
pe urma celor publicate la gazetă. În volu-
mul Viaţa lui Mihai Eminescu, G. Călinescu
ne spune că „atunci cînd nu lucra la redac-
ţie, poetul sta închis în casă, compunîndu‑şi
operele literare într‑o absenţă desăvîrşită
din lumea înconjurătoare”. După un conflict
cu proprietarul ziarului, Eminescu a lăsat
www.timpul.ro
baltă gazetăria la Curierul ieșean. Disputa
a avut ca subiect refuzul poetului de a fi
obedient și a scrie, la comandă, un articol
laudativ la adresa lui Scarlat Pastia, prima-
rul de atunci al Iașului.
Şase ani la „Timpul”
Chiar înainte de a fi angajat la Curierul
de Iaşi, Eminescu a fost chemat de mai mul-
te ori la București, unde Ioan Slavici îi pro-
punea funcţia de redactor la Timpul. La
12 octombrie 1877, Eminescu i‑a răspuns:
„n‑am cu ce veni. Asta m‑a făcut să‑mi ţin
gura pînă acuma – 100 fr. am pe lună; din
ce dracu’ să plec? Am şi bagaje: cărţi, ma-
nuscripte, cioboate vechi, lăzi cu şoareci şi
molii, populate la‑ncheieturi cu deosebite
naţionalităţi de ploşniţe. Cu ce să transport
aceste roiuri de avere mobilă în sens larg al
cuvîntului?”.
Foarte curînd, însă, își cară bagajele la
trenul a cărui ultimă staţie era București.
Acolo nu l‑a aşteptat o soartă mai bună, a
trăit în aceeaşi mizerie care, într‑un tîrziu,
i‑a afectat concentrarea asupra operei
sale literare, i‑a provocat boala și apoi
moartea.
La Bucureşti, în prima lună, s‑a adăpos-
tit în curtea Mînăstirii Caimata, iar Slavici
i‑a găsit în scurt timp și o locuinţă. În Viaţa
lui Mihai Eminescu, G. Călinescu o descrie,
nu fără umor: „o căsuţă cu pridvor de lemn,
cu două odăi, tindă şi bucătărie, un fel de
bordei răsărit, foarte asemănător cu boj-
deuca lui Creangă. Casa era prevăzută cu
o babă, care să aibă grijă de poet în rarele
sale accese de igienă”.
Redacţia se afla în Palatul Dacia, pe
Podul Mogoşoaiei (devenită mai apoi Calea
Victoriei), colţ cu strada Lipscani; acolo i‑a
cunoscut pe Grandea, Scipione Bădescu,
Ronetti‑Roman şi Caragiale. Junimiştii l‑au
chemat pe Eminescu la București tocmai
pentru că era departe de a‑şi însuşi o doc-
trină politică străină de el, cum procedau
unii gazetari doar pentru a fi în tagmă şi a
cîştiga bani.
G. Călinescu observă că Eminescu a in-
trat imediat „în pîine” la Timpul: „Spuma de
indignare ce se strînsese la gura sa îşi găsi
expresie în chipul cel mai firesc cu putinţă
în polemica de la gazetă, şi aşa cu violenţă,
încît depăşea limitele politicii conservatoa-
re”. S‑a spus că Timpul a devenit pe atunci
un „organ de expresie al poetului” și că,
după numai un an, se ocupa de tot ce în-
semna muncă de redacţie.
Statul e azi maşina
prin mijlocul căreia
cei laşi se răzbună
asupra protivnicilor
lor politici.
nr. 178, ianuarie 2014
Cartea de vizită a lui Mihai Eminescu în perioada activităţii la revista Timpul
Jurnalistul Eminescu se baza, după cum descris G. Călinescu pe gazetarul cel mai
a susţinut, pe ideea creării „unei vieţi de stat cunoscut al Timpului. Criticul Titu Maio-
naturale, ieşite din năzuinţa lentă către rescu ne spune că avea o energie extraor-
progres, prin contact cu civilizaţia apusea- dinară în orice fel de activitate, iar la Timpul
nă, adică un progresism moderat şi fără şi‑a impus ritmul și stilul, redactînd cu o
soluţie cu trecutul, care să îngăduie coordo­ „înălţime de vederi” ce apărea în toate ar-
narea noilor instituţiuni cu sufletul naţiunii”. ticolele sale.
Eminescu făcea gazetărie din patriotism, În cei şase ani cît a stat la Bucureşti,
pentru sufletul naţiunii. Nu‑i plăceau „hai- Eminescu s‑a mutat în repetate rînduri, cu
tot cu mobilele‑i rudimentare şi lăzile cu
nele politice” cu care România tot încerca
cărţi şi „manuscripte”. Căuta mereu adă-
să se îmbrace „peste noapte”: „Să nu se în-
posturi singuratice şi liniștite, unde să poa-
şele nimeni. Nu voim a ne întoarce îndărăt
tă crea şi operă literară. Se îmbolnăvise.
către privilegiurile sfărîmate de noi cu în-
Era deprimat, istovit și silit să redacteze
suşi mîna noastră, nu cerem o reacţiune
gazeta pe care latifundiarii uitau s‑o mai
spre trecut, cerem însă stabilirea echilibru-
subvenţioneze.
lui care nu mai există pentru susţinerea
intereselor vitale ale ţării. Dacă nu voim Salahoria asta în care
atingerea libertăţilor noastre cetăţeneşti
petrec, împreunată cu
prin reacţiune, nu voim deopotrivă para­
boala şi mizeria,
lizarea lor prin licenţa demagogiei”. De
multe ori, trecea peste cadrul conservator mă apasă şi mă fac
al gazetei Timpul şi ataca direct „vîrfurile” incapabil de a voi.
statului: „Ce caută aceste elemente nesănă­
toase în viaţa publică a statului? Ce caută Se întîmpla în 1878, cînd I.A. Cantacu-
aceşti oameni cari pe calea statului voiesc zino s‑a plîns că Mihai Eminescu a făcut din
să cîştige averi şi onori, pe cînd statul nu Timpul „l’organe de ses antipathies”. Tot
este nicăieri altceva decît organizarea cea atunci a fost chemat de N. Basarabescu la
revista pe care o edita, Poporul. A refuzat,
mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti?”.
dar a plecat prin demisie și de la Timpul.
Criticii lui Eminescu observă că acesta
Deși știa că rămîne iarăși pe drumuri, l‑a
se distingea, tot mai des, prin articole de o
refuzat pe Basarabescu din independenţă
„vehemenţă spumegătoare”. Furia şi invec-
gazetărească; aflase că acesta era uşor
tivele se strecoară în poeme, proza politică
manipulabil şi avea niște „încurcături” cu
şi discursuri.
liberalii. Visa la un post la Catedra de ger-
mană, la Iaşi, dar s‑a dovedit un vis spulbe-
Vehemenţa stilului
rat. Munca, boala și suferinţa l‑au înstrăinat
eminescian la „Timpul”
apoi de familie, prieteni, dar şi de iubire.
Pentru că nu renunţa la impetuozitate şi Dacă Eminescu a început gazetăria din
pentru că a avut mereu o atitudine neînti- necesităţi materiale, asta ne‑o confirmă
viaţa sa, temă a multor studii, articole și
nată de interese politice, Eminescu s‑a în-
volume, dar nu a cedat nici o clipă intere-
conjurat de inamici. Atacurile la care era
selor politice şi şi‑a apărat principiile mo-
supus au fost o constantă a perioa­dei de
rale în numele poporului român, pentru care
gazetărie la Timpul, dar nu l‑au deranjat;
lupta. De aceea, fie că‑l căutăm în opera
răspundea rar acestor atacuri și o făcea
politică sau cea publicistică, în proză sau în
tocmai pentru că găsea un bun prilej de a
poezie, fiecare își descoperă propriul Emi-
ilustra „teoria păturii superpuse”. Munca
nescu. Există un Eminescu pentru fiecare.
istovitoare de redacţie îi răpea zilele şi
nopţile în schimbul unui salariu de mizerie. A consemnat Corina Gologoţ
Ani de zile a dus singur greutăţile redac­
ţionale – a scris articole de fond, reportaje
parlamentare, informaţiuni, făcea corec-
turi, paginare. După vreo patru ani petre-
cuţi la Timpul, a început să fie suspectat de
probleme ale sănătăţii mintale. Unii apro-
piaţi presupuneau că toate acestea erau
cauzate de oboseala continuă: „aşezat la o
masă lungă, plină cu jurnale, el lucra absor-
bit ceasuri întregi, vara numai în cămaşă
şi pantaloni, cu mîinile pline de cerneală
violet şi faţa obosită şi neorînduită”. Aşa l‑a

nr. 178, ianuarie 2014
După 25 de ani, despre comunism în România
Sorin Bocancea
Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la
căderea regimurilor comuniste din Europa de
Est și de la căderea lui Ceaușescu în România.
Spun asta pentru că în România căderea lui
Ceaușescu nu a însemnat în mod automat și
căderea comunismului, chiar dacă s‑a trecut
la pluripartidism. S‑a dorit o perestoikă, im-
punerea unui comunism cu faţă umană, care
să salveze de la colaps însăși ideea de comu-
nism, după ce familia conducătoare „i‑a înti-
nat nobilele idealuri”, ca să‑l citez pe Ion
Iliescu. S‑a strigat mult „Jos Ceaușescu!” și
mai puţin „Jos comunismul!”. Iar atunci cînd
s‑a strigat cel de‑al doilea slogan, în Piaţa
Universităţii, comuniștii rămași în structuri au
strigat „Jos legionarii!”. Comunismul a căzut
odată cu Ceaușescu, ne‑au spus ei, iar orice
încercare de a‑i da la o parte pe cei ce i‑au
luat locul tiranului este „un atac mîrșav, pe
care elemente fasciste îl dau împotriva tinerei
noastre democraţii”. Lupta cu fascismul nu se
încheiase pentru comuniștii români nici după
aproape jumătate de secol de la încheierea
războiului. Sub drapelul antifascist, comuniș-
tii au mai cîștigat o dată puterea pe care o
pierduseră, pentru cîteva ore, în decembrie ’89
și pe care și‑au salvat‑o imediat, cu Frontul
creat tot de ei. Astfel au cîștigat timpul nece-
sar replierii, dîndu‑și întîlnire în toate partide-
le cu care au construit noua realitate așa cum
le‑a permis educaţia politico‑ideologică.
Nu mă număr printre cei care neagă pro-
ducerea unei revoluţii începînd cu decembrie
’89, orice dicţionar contrazicînd negarea
revoluţiei. Ideea e că schimbarea de regim nu
a dus și la schimbări profunde în sistem, evo-
luţia societăţii fiind în continuare marcată de
duplicitatea deprinsă în anii comunismului
de către elita politică imediat convertită la
democraţie, și de comenzile venite de la Mos-
cova, pe care noii potentaţi, foști comuniști
anticeaușiști școliţi în Est, le‑au ascultat cu
sfinţenie. Dar evenimentele din decembrie
’89, căderea lui Ceaușescu și venirea la pu-
tere a unor vechi staliniști, acea „rotaţie a
cadrelor”, au fost primul pas cu care societa-
tea românească a început o lungă perioadă
de postcomunism, de revoluţie continuă.
Fără plan cincinal, comuniștii au început să
construiască societatea democratică multi-
lateral detonată.
În cei 25 de ani, între comuniștii răspîndiţi
în toate partidele și puţinii anticomuniști din
România au avut loc diferite confruntări, am-
bele tabere înregistrînd și succese, și pierderi.
Înfiinţarea CNSAS, desecretizarea unor arhi-
ve, dovedirea unor foști securiști sau turnători
aflaţi în funcţii înalte, condamnarea comunis-
mului ca regim criminal și începerea trimiterii
în judecată a unor torţionari au fost micile
victorii ale anticomuniștilor. Dar protejarea
torţionarilor timp de un sfert de secol, emas-
cularea CNSAS, scoaterea la iveală doar a
dosarelor turnătorilor, nu și pe cele ale secu-
riștilor, nerezolvarea Dosarului Revoluţiei,
distrugerea „legii Ticu” și neaplicarea punctu-
lui 8 al „Proclamaţiei de la Timișoara” au fost
succese ale comuniștilor democratizaţi.
Comuniștii români au reușit în cei 25 de
ani de postcomunism să construiască un
„capitalism autentic”, a cărui principală ac-
tivitate a fost spolierea avuţiei statului ro-
mân. Distrugerile produse în toate ramurile
economiei (de la distrugerea sistemului de
irigaţii din agricultură la înstrăinarea resur-
selor și falimentarea marilor embleme ale
industriei) au compromis însăși ideea de ca-
pitalism. Astfel, pentru majoritatea români-
lor, noţiunea „capitalism” este asociată cu
furtul. Nici democraţia nu a avut o soartă mai
bună în mîinile comuniștilor, aceștia reușind
să o compromită prin mai multe acţiuni: pro-
pulsarea de către toate partidele, în Parla-
ment, a unor persoane incompatibile moral
și chiar intelectual cu statutul de demnitar,
menţinerea fenomenului „migraţiei politice”,
afectarea gravă a procesului electoral prin
practici ilegale, iniţierea unor acte normative
menite să plaseze parlamentarii deasupra
legii, atacuri brutale asupra instituţiilor spe-
cifice statului de drept ș.a.
Compromiterea democraţiei și a capita-
lismului a dus la apariţia nostalgiei după
regimul comunist la o mare parte a popula-
ţiei. Nostalgia persoanelor în vîrstă, depen-
dente de pensia de la stat, este de înţeles,
pentru că perioada comunistă a coincis cu
tinereţea. Problema nouă este generaţia
tînără, nostalgică după o perioadă pe care
nu a trăit‑o. De fapt, în ignoranţa lor faţă de
comunismul românesc, tinerii sînt pradă
nostalgiilor părinţilor lor, care le prezintă
comunismul ca pe o perioadă fără griji, în
care „aveai servici și casă”. Toate nenoroci-
rile regimului comunist sînt dizolvate într‑un
sirop al amintirilor duioase, în care traiul în
frig și în întuneric, cu gîndul la procurarea
hranei și cu frica de a nu fi victima unei tur-
nătorii, apare ca o mică aventură căreia îi
puteai pune capăt cînd voiai.
Criza economică din ultimii ani a dus la
accentuarea stării de nemulţumire și la cău-
tarea unei soluţii pentru ieșirea din situaţie.
Iar „drumul printre amintiri” din perioada
comunistă este la îndemîna tuturor, imagini-
le idilice ale acelei perioade venind să rele-
gitimeze un sistem. „Era mai bine pe vremea
comunismului!” Auzim tot mai des această
propoziţie, chiar și din gura celor ce nu au
fost privilegiaţi ai regimului. Cînd prezentul
prezintă complicaţii, fuga imaginară într‑un
trecut simplificat este liniștitoare. În loc să
se identifice greșelile capitalismului și ale
democraţiei românești, se neagă însăși ideea
de capitalism și cea de democraţie.
Un mare succes al comuniștilor români
este producerea unei generaţii de politicieni
pentru care statul de drept nu reprezintă o
valoare și ai cărei piloni ideologico‑politici
sînt naţionalismul tribal, antioccidentalismul,
plasarea deasupra legii și preferinţa pentru
guvernarea discreţionară. Această generaţie
exprimă toate frustrările acumulate de către
maeștrii ei comuniști în anii europenizării în
regim „frecvenţă cu prudenţă și intermitenţă”.
Criza economică mondială a dat ocazia
comuniștilor din toate ţările să se unească și
să scoată de la naftalină mesajele cu privire
la putreziciunea capitalismului. În România,
anticorporatismul strînge sub pulpana sa
ideologică atît comunismul, cît și naţionalis-
mul ţîfnos. Capitalismul înseamnă imperia-
lism, exploatarea omului de către om,
exploatarea avuţiei naţionale, un nou scla-
vagism, deci: să alungăm multinaţionalele
care au venit să ne exploateze! Oare cine a
adus multinaţionalele în România? Oare cine
a luat caimacul de la marile proiecte? Oare
cine a negociat împotriva statului român?
Cine au fost cei care au încasat comisioane-
le? Nu tot comuniștii, nu tot aceiași tovarăși?
Înţeleg, capitalul e ca apa, se infiltrează, pă-
trunde în orice fisură pînă face o gaură mare,
ca într‑un planșeu prost făcut. Orice nișă
(socială, politică, economică ș.a.m.d.) poate
produce profit. Dar ce au făcut „făuritorii co-
muniști ai statului postcomunist”, cum s‑au
apărat ei de ispita dușmanului de clasă care
a pus ochii pe avuţia naţională?
Problema în România este aceeași ca
acum o sută de ani: la masa profitului nu are
loc o parte suficient de mare, astfel încît să
se asigure stabilitatea economico‑socială. În
perioada interbelică a fost o mare dezbatere
și s‑au și luat măsuri (ce‑i drept, timide) pen-
tru a permite accesul ţăranilor (populaţie
majoritară) la binefacerile capitalismului.
Dar a venit războiul și a suspendat totul. A
venit apoi comunismul și a anulat totul, pen-
tru că nu a permis accesul maselor la capital,
ci a scos capitalul privat în afara legii. După
căderea ceaușismului, capitalul privat a fost
relegalizat, dar acces la acest miracol au
avut tot „foștii”. Puţini au fost cei ce și‑au
creat capital privat pornind de la micul co-
merţ și ajungînd treptat să‑și dezvolte o afa-
cere. Majoritatea oamenilor de afaceri sînt
„foști” sau copii ai „foștilor”, care și‑au făcut
afacerile spoliind capitalul de stat. De aceea,
în rîndul populaţiei este un sentiment de frus-
trare, pentru că după aproape jumătate de
secol de învăţămînt politico‑ideologic comu-
nist, cînd li s‑a tot spus muncitorilor și ţăra-
nilor că sînt proprietari, că avuţia naţională
este „bun al întregului popor”, aceștia au vă-
zut că pe zi ce trece aceasta devine bun al
„foștilor”. Și atunci se reîmproprietăresc ima-
ginar, refugiindu‑se în fantasme despre bi-
nefacerile comunismului.
În acest peisaj apar și mesageri ai comu-
nismului, încă viu, din Est. De exemplu, după
ce mai face cîte o excursie prin fostele repu-
blici sovietice, scriitorul Vasile Ernu vine să
fericească tinerimea purtătoare de tricouri
cu Che Guevara cu panseuri despre binefa-
cerile comunismului, despre sensul pe care
indivizii îl aveau în regimurile lui Stalin și
Ceaușescu. Iată o probă: „Sînt ca la căpătîiul
unui om muribund, care știu că o să mai tră-
iască încă 30‑40 de ani, dar care acum își
dă duhul fiindcă și‑a pierdut speranţa și sen-
sul. Întrebarea mea a fost simplă: de ce acest
lucru se întîmplă acum? Care sînt cauzele a
ceea ce se întîmplă? Cum de nici Stalin și nici
Ceaușescu nu au putut să ne distrugă sensul
și speranţa? Cum de am ieșit mult mai opti-
miști, cu mult mai multă poftă de viaţă și
speranţă, dintr‑o perioadă sumbră și «aceș-
tia» au reușit să distrugă tot? Cum e posibil?
Ce se întîmplă cu noi?” (cf. http://www.best­
seller.md/sint‑un‑om‑de‑stinga‑de‑vasi­
le‑ernu.html). Nu știu ce sens i‑a lăsat
neatins lui Vasile Ernu tovarășul Stalin, pe
care nu l‑a prins, și Ceaușescu, în România
căruia nu a trăit. Scriitorul sovietnostalgic
vorbește despre realităţi pe care, istoric, nu
le‑a trăit. Chiar „născut în URSS” fiind, el l‑a
prins pe Brejnev și pe urmașii acestuia, și nu
pe Stalin. Iar despre sensul existenţei și spe-
ranţa înaintașilor lui Vasile Ernu, neîntinate
de cei doi tirani, vorbesc o întreagă literatu-
ră și gropile comune. Cred că nu poţi relegi-
tima un regim, o ideologie criminală și doi
tirani numai pentru faptul că tu nu‑ţi găsești
un sens, ideologic vorbind, sau pentru faptul
că ești anarhist sau anticorporatist. Probabil
că studiile oferite de statul român după că-
derea comunismului apărător de sensuri i‑au
creat scriitorului această depresie. Păcat că
Phenianul nu a avut un astfel de program de
acordare de burse celor setoși de sens, pre-
cum Vasile Ernu.
TEMPORA 17
Comunismul nu a fost pentru ţările din Est
o ideologie printre altele, care ar fi susţinut
guvernarea vreo cîteva mandate, după care
să fi înregistrat un regretabil eșec și care ar
putea fi oricînd reabilitată. După cum arăta
Petre Andrei într‑un studiu publicat în 1927,
„dictatura fascistă nu se deosebeşte în esenţa
sa de dictatura bolşevică, căci atît în Italia, cît
şi în Rusia ea este apăsătoare şi abuzivă. Bol-
şevicii şi fasciştii au creat monopolul puterii
în favoarea partidului şi al clasei lor, ei s‑au
impus cu forţa, trecînd peste lege, ceea ce
constituie un fapt de o gravitate excepţională,
căci au proclamat primatul forţei asupra
dreptului legal. Oricînd se pot găsi însă – în-
tr‑o astfel de stare – forţe mai mari, care pot
răsturna pe conducător şi atunci legea, sigu-
ranţa, autoritatea, statul sînt desfiinţate”
(„Fascismul”, în Opera omnia, tomul VIII, vo-
lumul I, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010, p.
323). Și istoria a dovedit faptul că cele două
ideologii au fost una mai criminală ca alta. De
ce am pune‑o la stîlpul infamiei mai mult pe
una decît pe cealaltă?! Crimele comunismului
sînt mai „umane”, mai „soft” decît cele ale fas-
cismului? Comunismul merită același trata-
ment ca și fascismul, fiindcă a generat
regimuri criminale.
În sprijinul comunismului se formulează
ca argument faptul că regimul comunist a și
modernizat România. Corect, dar și fascis-
mul a venit cu măsuri necesare la vreme
aceea în Italia, iar nazismul a venit cu mari-
le șantiere naţionale ce a rezolvat într‑o
mare măsură problema șomajului din Ger-
mania. Iar cele două regimuri sînt condam-
nate fără a li se reţine și măsurile bune de la
acea vreme. De aceea, repet: de ce nu le tra-
tăm cu aceeași măsură?
Într‑o confruntare televizată din luna
decembrie 2013 (pe postul Realitatea TV), la
anticomunismul declarat al profesorului
Cristian Preda, profesorul Claude Karnoouh
(un vechi colaborator al universităţilor din
România, deci cunoscător al realităţii româ-
nești) a respins argumentele astfel: ce aveţi
cu comunismul? El v‑a modernizat și v‑a
scăpat și de Ceaușescu. De acord, în timpul
comunismului a fost urbanizată, electrifica-
tă și alfabetizată România. Dar, cu ce cos-
turi? Un regim democratic postbelic ar fi
făcut același lucru, mult mai bine, așa cum
s‑a întîmplat și în celelalte ţări europene
grav afectate de război. Apoi, comunismul ni
l‑a adus pe Ceaușescu, iar de el „ne‑a scă-
pat” nu comunismul, ci o mînă de staliniști
anticeaușiști bine coordonaţi de la Moscova.
Raţionamentul profesorului Karnoouh este
asemănător cu cel al poliţistului care, căzînd
într‑o gaură de canal, după ce a ieșit din ea
a spus: „mulţumesc lui Dumnezeu că nu a fost
pus capacul, altfel nu mai ieșeam!”. Un regim
democratic nu ne‑ar fi scăpat de Ceaușescu,
pentru că un asemenea regim nu l‑ar fi pro-
dus pe Ceaușescu.
În ţările europene în care comunismul nu
a guvernat nici o zi, se poate discuta la o ca-
fea, cu relaxare, despre ipoteticele sale bine-
faceri și despre fantasmagoricul său
umanism, ironizînd chiar Spovedania pentru
învinși a lui Panait Istrati. Dar într‑o ţară în
care un asemenea regim a mutilat un popor
timp de aproape jumătate de secol, lucrurile
stau cu totul altfel. E ușor de numărat bicele
pe spinarea altuia. Într‑o ţară precum Româ-
nia, a veni cu discursuri menite să relegiti-
meze comunismul este cel puţin o ireverenţă
faţă de victimele acestui regim, cărora noii
apologeţi ai comunismului par a le spune că
au murit degeaba, pentru că nu au înţeles
subtilitatea dialecticii.
www.timpul.ro
18 JURNAL
Cu vaporul prin Dubai
Bogdan Ulmu
Într‑o seară, am suit pe un vapor, chipurile
pentru o inubliabilă cină pe apă. Vaporul avea
un aer vetust, pitoresc‑oriental, aducîndu‑mi
aminte de filmele americane din anii ’40.
Cine era fixată la ora 20. La ora 19, șoferul
a venit să ne ia de la hotel. Am ajuns pe chei.
Ne‑a cerut 260 de dirhami (moneda lor locală).
Nu știam pentru ce. „Pentru cina de pe vapor!”,
a explicat omul. L‑am dezamăgit, informîn-
du‑l că am plătit deja 500 la recepţia hotelu-
lui (cu ocazia asta am constatat că fie cineva
și‑a însușit 240 de dirhami ilegal, fie că hote-
lul avea un comision foarte mare. Oricum, în
cinstea localnicilor nu mai cred, mai ales că,
la plecare, recepţionera a vrut să‑i mai plătim
încă o dată cazarea achitată deja din ţară).
Nici punctualitatea nu e importantă pen-
tru băștinași: am stat pe chei de la 19:15 la
20:00, cînd am urcat la bord. Dar vasul a
plecat abia la ora 20:45, fiindcă‑l aștepta
pe șeful poliţiei, cu familia. Deci, 90 de minu-
te irosite aiurea. Pe vas am admirat apa, lu-
minile de pe chei, bărcile într‑un continuu
du‑te‑vino, pline cu muncitori indieni sau
pakistanezi (aceștia formează 60% din popu-
laţie și încă 15% sînt filipinezi).
Pe o masă lungă, plasată pe mijlocul pun-
ţii, erau multe vase mari, cu capac, încălzite
la flacăra lumînărilor. Mîncare – la discreţie.
Ne‑am deschis pofta de mîncare cu un… suc
(barbar, inacceptabil obicei!) și am căutat
ceva care să‑mi placă: n‑am prea găsit. Doar
La mormîntul unui neobosit călător
Constantin Arcu
Primul nume pe care îl descoperi cînd
ajungi pe aeroportul din Heraklion este cel al
lui Nikos Kazantzakis. Numele său se află
înscris pe frontonul porţii aeriene prin care se
pătrunde în Insula Creta. De altfel, la scurt
timp începi să‑ţi dai seama că numele ilus-
trului scriitor este încrustat în sufletul și în
memoria cretanilor. Există un adevărat cult
pentru Kazantzakis și ești tentat să crezi că
în fiecare casă vei găsi o carte, de căpătîi
pentru ei, care‑i aparţine. Poate fi Viaţa și
peripeţiile lui Alexis Zorba sau Ultima ispită
a lui Hristos ori Hristos răstignit a doua oară.
Sau vreo altă mare carte de‑a sa.
De îndată ce am urcat în autocarul care
urma să ne ducă la Anissaras, i‑am vorbit
ghidei Maria despre impresia mea de mo-
ment. Exact, m‑a asigurat doamna, puteam
să mă conving stînd de vorbă cu oamenii lo-
cului. Nu strica să văd mormîntul scriitorului
din Heraklion ori să ajung în Mirtia, satul său
natal. Ascultînd‑o, am avut iar senzaţia că
timpul a smuls rămășiţele scriitorului din
pămîntul sterp al Cretei și le‑a învăluit în le-
gendă, înălţîndu‑l prin această metamorfoză
printre zeii Olimpului.
Două zile mai tîrziu, din Hersonissos ne
urcam într‑un autocar spre Heraklion. Era
19.08.2013, orele 9:15. Ne‑am așezat în faţă
www.timpul.ro
dulciuri și fructe (de asta mi‑era teamă!).
Toate cărnurile de‑aici – vită ori pui – au ace-
lași gust, adică sînt fără gust, fiind tăiate sub-
ţire și mărunt. Sosurile se aseamănă teribil…
Noroc cu pepenele și sucul de după masă,
care a încununat‑o în mod… inedit. Plimbarea,
însă, a fost acceptabilă, căci am mers cu va-
porul o oră, privind liniștiţi jocurile apei. N‑ai
ocazia asta prea des, nu?!…
La un moment dat, am observat că lumea
urcă pe puntea superioară și că cineva, ca‑n
filme, s‑a suit din mers pe scara exterioară a
vasului. Am crezut că‑s piraţi somalezi ori in-
dieni clandestini, dar era un simplu dansator
navetist (între vapoare) care urma să distreze
lumea cu un număr coregrafic împănat cu
elemente de iluzionism. Bărbatul dansator era
înalt, avea niște cizme uriașe în picioare și o
fustanelă (pe un fel de crinolină) exagerat de
mare. Și‑a pus DVD‑ul cu muzica microspec-
tacolului și‑a început să se‑nvîrtească… și s‑a
învîrtit… și s‑a învîrtit… cam de 400 de ori.
Nu‑mi explic cum de nu ameţea! Și‑ntre învîr-
teli, mai făcea măscări discrete și numere de
circ timide: în cel mai nostim (?) scotea un co-
pil de sub fustă (fusta era luminată, periodic,
de beculeţe), care orăcăia pe bandă. Mă rog…
Autorităţile, în cămășoaiele cutumiare,
urmăreau fascinate acest număr coregrafic,
amuzîndu‑se copios. Noi ne‑am uitat doar vag
curioși. Ceva nou, nu și de bun‑gust.
Una peste alta, în doar șase zile cît am stat
în Emirate, cred că n‑am văzut nici un sfert din
tot ce se putea vedea. Dar ne‑am format o ima­
gine. Am rămas cu amintirea plăcută a unui
stat ambiţios, care‑n deșert, în doar două‑trei
decenii, a ridicat o arhitectură unică, admira-
bilă, cu accente incredibile: punctul lor forte, zic
eu. Și negoţul, căci aici cred că‑i adevărata
capitală a shoppingului, nu la Londra sau Paris.
În fine, alternarea vechiului cu noul în artă.
Sincer, dincolo de cîrcotelile mele, le pot
spune eventualilor lectori, parafrazînd: vedi
Dubai, e poi mori!
și de‑a lungul drumului, am admirat peisajul,
însă gîndurile îmi erau în altă parte. În staţia
de autobuz din capitala insulei m‑am intere-
sat de ora plecării spre Mirtia. Funcţionarul
de la bilete, un tip negricios, cu nas acvilin și
zîmbet lipit sub mustaţă, m‑a informat ama-
bil că exista un autobuz spre amiază, însă nu
mai aveam posibilitatea de a ne întoarce în
aceeași zi.
Nu luasem în calcul această variantă îna-
intea plecării de la hotelul din Anissaras și
ne‑am văzut nevoiţi să renunţăm la plecare.
Urma să ne petrecem ziua în Heraklion. L., cu
simţul său practic, a făcut rost de o hartă din
staţia de autobuze. În timp ce o studiam, a
observat și semnul monumentului funerar
închinat scriitorului (Nikos Kazantzakis Gra-
ve). Erau cîteva obiective pe care nu puteam
să le ratăm.
Ajungem curînd pe o stradă pietonală, un
lanţ de magazine și buticuri. Strada este ani-
mată, pitorească. Dăm peste Venetian Loggia,
o clădire în stil veneţian cu coloane, unde sînt
sculptate figurile unor artiști greci. Îi desco-
păr pe Kazantzakis și pe Odisseas Elitis. Că-
lăuziţi de hartă, după o scurtă ezitare, găsim
Muzeul de Istorie. După cum mă informase și
ghida, aici se află trei încăperi dedicate lui
Nikos Kazantzakis, cu documente, volume,
manuscrise, un bust și fotografii. Mă plimb
fascinat prin faţa vitrinelor vreo două ore,
pînă cînd îmi dau seama că supraveghetorul
mă urmărește din priviri. Cumpăr un suvenir
și ne reluăm periplul spre ţintă.
Monumentul funerar este situat pe un
deal întărit cu dale de piatră, pe care urci
pe trepte de beton. Ajuns sus, în lumina fier-
binte și curată a zilei, pentru cîteva clipe ră­
mîn nedumerit. Mă așteptasem să dau peste
o impunătoare construcţie arhitectonică și
descopeream… un terasament gol! Treptat,
Fals jurnal de 2013/2014
Dorin David
Fireşte, orice sfîrşit de an e un bun pri-
lej de bilanţ (sau cel puţin o retrospectivă
mai mult sau mai puţin critică; în cazul
unui jurnal, fie el şi fals, poate fi şi autocri-
tică, dar nu cum se făcea pe „vremuri”). Şi
orice început de nou an – de planuri (sau
măcar planificări, de asemenea, altfel
decît celelalte, cincinale sau anuale). Ele
trebuie să fie cît se poate de obiective, mai
ales într‑un fals jurnal.
Pentru mine, 2013 a fost un an plin,
bogat în evenimente, experienţe, experi-
mente. Cu un picior în Zürich şi cu altul în
Braşov, a fost împărţit chiar în jumătate.
Două jumătăţi pline, de altfel. Cu de toate.
Pentru că, spre exemplu, dacă în Zürich am
terminat de redactat teza de doctorat, în
Braşov am susţinut‑o; sau, dacă în Zürich
am conceput un plan de continuare a cer-
cetării mele ştiinţifice, în Braşov am susţi-
nut acest proiect postdoctoral, întîmplător
tot în ziua susţinerii tezei. Ce zi! Oricum,
despre ea există deja o pagină de jurnal,
aşa că nu mai trebuie să insistăm… Apoi,
participarea la o conferinţă internaţională
sau publicarea cîtorva articole ştiinţifice
pe care eu le consider importante, două în
reviste din ţară (Transilvania şi Bulletin of
Transilvania University of Braşov. Series
IV), două într‑o revistă dintre cele care
contează în Studiul Ştiinţific al Religiilor:
Studies in Religion/Sciences Religieuses.
încep să se deslușească lucrurile. În mijlocul
platformei înconjurate de arbuști înfloriţi se
află mormîntul peste care e așezată o lespe-
de de piatră de vreo jumătate de metru înăl-
ţime, precedată de o cruce zveltă din lemn. În
spatele crucii, observ placa de marmură pe
care este înscris, în limba greacă, faimosul său
epitaf: „Nu sper nimic, nu‑mi este frică de ni-
mic, sînt liber”. Și dintr‑odată înţeleg. Dumne-
zeule, cîtă simplitate și cîtă tragică măreţie!
Revăd aceste note de vacanţă, citind jur-
nalul său de călătorie*. Kazantzakis a fost un
neobosit călător, iar consemnările sale reu-
nesc gînduri de rară frumuseţe și subtilitate.
Fără a înceta să pună sub ochii cititorului
farmecul ţinuturilor prin care trece, oamenii
și locurile îi stîrnesc reflecţii despre destinul
uman. Kazantzakis nu devine un simplu cro-
nicar. Întotdeauna este însoţit de „Tigroaica”
sa, cum mărturisește în Prologul jurnalului,
acel „glas nemilos” care „mă însoţea, chiar
dacă mă ura, în toate călătoriile mele. Am
mîncat și am băut amîndoi la mesele străină-
tăţii, am suferit împreună, ne‑am bucurat
împreună de munţi, de femei, de idei.”
Un alter ego care l‑a urmărit fără odihnă
în călătoriile sale, reamintindu‑i permanent
că este grec. Astfel, vizita în Egipt este un pri-
lej de a plonja în adîncurile istoriei, printre
faraoni, mumii și zeităţi, de unde să revină la
problemele contemporane acelor vremuri,
semnalînd „trezirea” popoarelor orientale, dar
neuitînd să prezinte cititorului și remarcabila
figură a Egiptului – poetul grec Konstantinos
P. Kavafis.
Aflat pe muntele Sinai (probabil în 1925),
notează: „Tot muntele s‑a umplut acum nu de
prezenţa lui Moise, ci a unui simplu om harnic,
pe care l‑am iubit mult în viaţa mea: Ghior-
ghios Zorba. Acesta ţinea de‑acum pentru
mine noul Decalog și cobora din Sinai.
nr. 178, ianuarie 2014
Dar nu despre acestea şi nici despre
2013 – cu bune şi cu rele, cum a fost el – nu
vreau să scriu în această pagină de fals
jurnal (mai ales despre cele rele nu, care,
da!, au fost şi ele, şi tocmai de unde nu mă
aşteptam; normal, mai niciodată nu te aş-
tepţi la cele rele care te lovesc de te miri
unde, dar de data aceasta, foarte serios,
au venit nu de la soartă, ci de la persoane
din partea cărora chiar nu mă aşteptam!).
Ci despre planuri de viitor apropiat, pentru
anul 2014. Pe care, à propos, vi‑l urez…!
Pentru că „semne bune anul are”! N‑or
fi ele de bogăţie, dar de belşug, de un anu-
me fel, pot spune că da. În primul rînd, o să
înceapă cercetarea ştiinţifică post‑docto-
rală de care aminteam. Care se va concen-
tra pe opera lui Ioan Petru Culianu
(1950‑1991), dar mai ales pe proiectul lui
ştiinţific început, dar din păcate netermi-
nat. Apoi, în primul rînd, voi publica la
tînăra, dinamica şi inovatoarea editură
Adenium volumul meu de proze scurte,
proze la care ţin foarte mult: uşi, ferestre
şi alte proze. În fine, şi tot în primul rînd,
va trebui să mă ocup de redactarea în ve-
derea publicării pentru marele public a
tezei de doctorat. Care, by the way, anali-
zează conceptele ştiinţifice ale lui Mircea
Eliade (1907‑1986) şi urmăreşte cores-
pondenţele în proza sa fantastică. O încer-
care de a uni într‑o singură analiză cele
două părţi ale operei lui Eliade, care co-
respund şi ritmului său creator – după cum
el singur declara: o parte diurnă a spiritu-
lui, una nocturnă.
Sper să pot continua şi proiectele cul-
turale începute de ceva vreme, cum ar fi
seria aceasta de articole, de asemenea
apropiată sufletului meu; şi să pot începe
altele, despre care, de ce nu, să pot nota în
singurul jurnal pe care îl mai ţin: Falsul
meu jurnal de…
Zorba este un bătrîn muncitor în mină, un
suflet mare, neînfricat, o minte toată numai
fulgere și prăpăstii. Am trăit luni de zile împre-
ună, noi amîndoi, și am trecut prin multe clipe
grele. Acum lipsește. Nu‑mi scrie regulat, pen-
tru că nu știe să ţină tocul de scris, îl ţine ca pe
o daltă și sfîșie hîrtia”. Peste ani, această figu-
ră avea să devină personajul unui celebru ro-
man – Zorba Grecul, cum este cunoscut la noi.
Din dragoste faţă de patria sa, el devine
aspru faţă de contemporani. Decadenţa pre-
zentului este pusă în discuţie fără mena­
jamente. Pelerinajul său prin Grecia „se
împletește cu speranţe și temeri, cu tristeţi și
cu o comparaţie dureroasă (…). Nemiloase
întrebări răsar și ne biciuiesc mintea. Cum au
fost create atîtea minuni și ce facem noi? De
ce și‑a pierdut neamul tăria? Cum vom con-
tinua? Întrebi, întrebi din nou, te apleci și pri-
vești chipurile pe care le întîlnești pe drum,
pleci urechea să auzi ce spun, îţi ţii răsuflarea
așteptînd să prinzi o mișcare, un gînd, un stri-
găt care să‑ţi dea curaj.” Este strigătul unei
conștiinţe sfîșiate de întrebări, în căutare ne-
liniștită și neclintită a speranţei.
Privesc fotografiile din vacanţă și‑mi dau
seama că osemintele lui Nikos Kazantzakis
nu‑și puteau găsi odihna, după lungile peregri-
nări, decît pe această colină care devine ireală
în lumina ce se pulverizează tăioasă, albastră
din cerul cretan. El trebuia să se întoarcă în
pămîntul din care s‑a născut. Pentru că, după
stăruitoare eforturi, înlăturînd primejdii și ispi-
te, de fiecare dată corabia lui Odysseus, para-
dită și cu pînzele sfîșiate, se întoarce în Itaca.
Singurul loc prin care se pătrunde în Olimp.
* Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie: Italia,
Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea, traducere
din greacă și note de Ion Diaconescu, Humanitas,
București, 2013.

nr. 178, ianuarie 2014
Din viaţa Casei Regale din România
Prima vizită oficială în Germania a regelui Carol I
Cătălin Fudulu
Ion Ghica (1816‑1897), reprezentantul
României la Legaţia din Germania, l‑a in-
format pe Constantin Esarcu, ministrul de
Externe, la 13/25 octombrie 1891, despre
demersurile pe care a fost însărcinat să le
facă în privinţa vizitei regelui Carol I la Wil­
helm al II‑lea (1859‑1941), împăratul Ger-
maniei. Ion Ghica a fost informat despre
vizită prin intermediul unei scrisori pe care
a primit‑o, la 5/17 octombrie 1891, din Sig-
maringen, de la generalul‑adjutant Barozzi.
La 7/19 octombrie, Ion Ghica l‑a informat
pe baronul Marchall despre dorinţa regelui
Carol I de a‑l vizita pe împăratul Germaniei,
„Literele” bucureştene şi primul lor decan (II)
Liviu Franga
Doamnei profesoare Oana Chelaru‑Murăruş,
actualul decan al Facultăţii de Litere
a Universităţii din Bucureşti
La Bucureşti, aşadar, primeşte tînărul
August Treboniu Laurian catedra de limba
şi literatura latină pentru clasele supe­
rioare ale Colegiului de la „Sfîntul Sava” –
considerat o adevărată Academie 1, şi
avîndu‑i colegi pe Ion Heliade Rădulescu
la limba română şi pe Ioan Maiorescu la
istorie –, la Bucureşti devine membru al
Eforiei şcolare (1859), redactor al revistei
Instrucţiunea publică (în acelaşi an) şi
director al Bibliotecii Naţionale din Bucu-
reşti (de asemenea în 1859), posturi şi
funcţii pe care le va deţine, în parte, ani
buni înainte, pînă cînd avea să primească
noi misiuni şi însărcinări2. Astfel încît acor-
darea, ca urmare a votului Adunării legis-
lative din 4 februarie 1861 şi a decretului
semnat de Alexandru Ioan Cuza, a cetăţe-
niei române lui August Treboniu Laurian şi
Florian Aaron3, a apărut, fără îndoială, tu-
turor, ca un fapt nu doar firesc, ci, desigur,
şi întîrziat.
Acesta a fost, pe scurt, destinul înge-
mănat cu istoria însăşi al unui intelectual
pentru care România urma să devină, din
vis, cea mai directă, dinamică şi palpabilă
realitate.
Universitarul
August Treboniu Laurian
Naşterea Universităţii din Bucureşti se
leagă, direct şi definitiv, de strădaniile des-
la 15/27 octombrie 1891. A doua zi, baronul
Marchall i‑a comunicat lui Ion Ghica că îm-
păratul Germaniei a declarat că îl va primi
pe suveranul român cu cea mai mare plă-
cere şi că „dorind a da acestei vizite (…) un
caracter cu totul oficial, a pus deja la cale
toate pregătirile necesare spre a‑i da cea
mai mare strălucire”. Atitudinea împăratului
german s‑a datorat faptului că a fost prima
vizită pe care i‑a făcut‑o suveranul român.
Regele Carol I urma să locuiască în
castelul din Potsdam. Avea să se deplase-
ze de la Neuwied la Frankfurt. La 14/26
octombrie 1891, orele 10:45 p.m., suvera-
nul român a plecat din Frankfurt, ajun-
gînd la Mag­d eburg la 15/27 octombrie
orele 08:00 a.m., unde a fost primit de o
companie de onoare. Generalul Wedel,
care în timpul Războiului de Independen-
ţă (1877‑1878) a petrecut mai mult timp
la Cartierul General Român, a fost deta-
şat de împăratul Germaniei pe lîngă rege-
le Carol I, în timpul şederii sale în
Germania. A mai participat Ion Ghica,
cendentului celui mai activ, erudit şi larg în
vederi al Şcolii naţionale Ardelene.
Pe 31 august 1863, Consiliul Superior al
Instrucţiunii Publice – echivalentul aproxi-
mativ al viitorului Minister al Educaţiei din
deceniile următoare şi înfiinţat, la rîndul lui,
în anul precedent (pe 24 aprilie 1862), ca
succesor al Eforiei Şcoalelor din Bucureşti
şi al Consiliului Şcolar din Iaşi4 – decisese
şi propusese înfiinţarea unei Facultăţi de
Litere, pe de o parte, şi a uneia de Ştiinţe,
pe de alta, fiecare dintre ele urmînd să
poarte denumirea de „Şcoală superioară”
(de Litere, respectiv de Ştiinţe)5. Celor două
„şcoli superioare” li se adaugă, prin aceeaşi
decizie6, o Şcoală superioară de Știinţe ju-
ridice. La cea de Litere este numit profesor
de istoria literaturilor clasice, greacă veche
şi latină, şi în acelaşi timp director al şcolii,
August Treboniu Laurian.
Prin Decretul Domnitorului (nr. 765 din
17 iulie 18647) – aşadar, peste mai puţin de
un an –, Alexandru Ioan Cuza uneşte, sub
numele de „facultăţi”, cele trei şcoli superi-
oare, care funcţionau deja, subordonîndu‑le
unei entităţi instituţionale majore. Aceasta
avea să poarte, din acel moment, numele de
Universitatea din Bucureşti. Directorul fos-
tei Şcoli superioare de Litere devenea de-
can şi profesor de limbă şi literatură latină,
catedra de limbă şi literatură greacă veche
revenindu‑i, după scindarea catedrei unice
de limbi clasice, lui Epaminonda Francudi.
În acelaşi timp cu Laurian, erau numiţi pro-
fesori titulari la noua Facultate de Litere şi
Filosofie dascăli reputaţi, unii transilvă-
neni şi vechi colegi, precum Florian Aaron,
la catedra de istorie universală, şi Ioan
Maiorescu, la aceea de istorie a românilor;
pentru filosofie, titular fusese numit Ioan
Zalomit, iar pentru limba şi literatura fran-
ceză Ulysse de Marsillac 8. La celelalte
două facultăţi, decani au fost desemnaţi
Al. Orăscu (Facultatea de Ştiinţe) şi C. Bo-
sianu (Facultatea de Drept). Primul rector
al Universităţii din Bucureşti a fost numit
Gh. Costa‑Foru9.
CAPSULA TIMPULUI 19
care a „primit ordin din partea M.S. Regelui sănătate pentru Regina Elisabeta şi princi-
de a fi prezent”. pele Ferdinand. Regele Carol I le‑a răspuns
Regele Carol I a călătorit de la Mag­ „în modul cel mai binevoitor“. De asemenea,
deburg la Potsdam cu un tren special. La au mai fost primiţi în audienţă E. Russel şi
10:30 a.m. a ajuns la destinaţie, fiind primit J. Schabert, consulii generali ai României
cu o mare paradă militară. În aceeaşi zi, la la Berlin şi Hamburg.
palatul de reşedinţă, a luat parte la un mare
prînz de gală, urmat de o retragere cu făclii.
În ziua de 16/28 octombrie 1891, regele
Carol I a vizitat Regimentul I de Artilerie
Gardă şi Regimentul 2 de Dragoni Gardă,
unde a activat în trecut. Seara a fost pre-
zent la Operă, la o reprezentaţie de gală.
La Berlin, regele Carol I i‑a primit în
audienţă pe Ciuntu, student la Drept, şi pe
G. Popovici, student la Chimie industrială.
La discuţii a asistat Barbonescu, secretar‑in­
terpret al Consulatului General al Româ­niei
la Berlin. Cei doi studenţi au reprezentat
Societatea Universitară a studenţilor români
la Berlin, salutîndu‑l „cu cel mai profund
respect pe cel mai fruntaş şi părinte călău-
zitor şi ocrotitor al luminării neamului ro-
mânesc“. Studenţii au mai adresat urări de
Spre deosebire de ceilalţi doi colegi de- 2. Detalii cronologice şi informaţii – atestate do-
cani, a căror activitate diriguitoare nu a cumentar – suplimentare, apud Ilie Popescu
Teiuşan, Vasile Netea, op. cit., pp. 180‑186.
depăşit faza iniţială, primul decan al „Lite-
3. Ilie Popescu Teiuşan, Vasile Netea, p. 187. Auto-
relor” bucureştene a deţinut această funcţie rii identifică decretul publicat în Monitorul,
un timp îndelungat (reconfirmat fiind în nr. 28/7 februarie 1861.
aprilie 1874, la împlinirea celor zece ani de 4. Id., ibid.
mandat). După majoritatea surselor con- 5. Ibid., p. 188.
6. Publicată în Monitorul. Jurnal oficial al Princi­
sultate10, August Treboniu Laurian şi‑ar fi patelor Unite, nr. 202/12 octombrie 1863, apud
îndeplinit misiunea pînă înainte chiar de Ilie Popescu Teiuşan, Vasile Netea, op. cit., p. 188,
dispariţia sa din viaţă (petrecută pe 25 fe- n. 2.
bruarie 1881, la Bucureşti), totalizînd, ast- 7. Publicat în Monitorul din data respectivă: cf. Ilie
Popescu Teiuşan, Vasile Netea, op. cit., p. 188,
fel, un număr impresionant de ani de
n. 3.
decanat: 17. După Ilie Popescu Teiuşan şi
8. Am preluat toate aceste informaţii de la autorii
Vasile Netea, o atare cronologie ar fi greşi- citaţi imediat mai sus, ibid.
tă, întrucît profesorul ar fi ieşit la pensie la 9. Id., ibid., p. 195.
sfîrşitul anului 1879 şi, odată cu acesta, ar 10. Celor deja citate o adăugăm pe aceea reprezen­
tată de volumul lui Marin Popescu‑Spineni,
fi depus, în chip firesc, şi mandatul deca-
Contribuţiuni la istoria învăţămîntului superior,
nal11: anii acestuia din urmă s‑ar restrînge, Bucureşti, 1928. A se vedea şi C. Jalbă, „August
prin urmare, la 14. Treboniu Laurian”, în vol. col. Istoria literaturii
Prelegerile, organizate sub formă de române, vol. II, Bucureşti, 1968, pp. 622‑624.
cursuri săptămînale, ni s‑au pierdut. Profe- 11. Ilie Popescu Teiuşan, Vasile Netea, op. cit., p. 195
(inclusiv n. 1).
sorul Laurian nu se referă nicăieri în altă 12. Id., ibid.
parte la ele. Din arhiva Universităţii lipsesc 13. Id., ibid., pp. 195‑197.
dosarele pentru această perioadă a prime- 14. Id., ibid., p. 196; D. Macrea, op. cit., p. 174.
lor decenii12 şi, oricum, chiar dacă ele s‑ar 15. Precum Ilie Popescu Teiuşan şi Vasile Netea,
fi păstrat, caracterul şi conţinutul lor strict op. cit., p. 197. Cursurile, ne informează ace-
eaşi sursă (ibid.), se ţineau dimineaţa, lunea,
administrativ nu ne‑ar fi fost de folos – cel miercurea şi vinerea, între 9:15 şi 10:30.
mult orientativ. În sfîrşit, cursurile n‑au fost
nici tipărite, nici transcrise de colaboratori
sau de audienţi. Se poate încerca o recon-
stituire a lor13, pe baza conţinutului lecţiilor
de la Colegiul „Sfîntul Sava”, prelucrate sub
forma articolelor despre Literatura latină
publicate în revista Instrucţiunea publică,
al cărei redactor şi editor a fost între anii
1859 şi 186114. Este foarte posibil, după cum
susţin comentatori avizaţi şi documentaţi15,
ca prelegerile de literatură latină – cu ine-
rente trimiteri şi la cea greacă veche – să
se fi convertit şi în lecţii de religie şi filoso-
fie scolastică şi modernă, în consonanţă cu
mai vechi pasiuni ale eruditului (Bacon,
Hobbes, Descartes, Spinoza, Locke etc.).
1. Ilie Popescu Teiuşan, Vasile Netea, op. cit.,
p. 186; D. Macrea, op. cit., pp. 174‑175.
www.timpul.ro
20 INTERVIU
Interviu cu Daniel Şandru
„Adevărata identitate o găseşti doar acasă ”
Domnule Daniel Șandru, pentru mulţi
dintre noi sînteţi o enigmă. La o vîrstă la care
mulţi încă își caută drumul în viaţă, dumnea­
voastră vă aflaţi în pragul obţinerii titlului de
profesor doctor; aţi condus diverse publica­
ţii; aţi coordonat și v‑aţi implicat în mai mul­
te proiecte de cercetare; aţi scris sau sînteţi
coautor ori coordonator a zece volume în
domeniul teoriei şi ştiinţei politice. Anul tre­
cut v‑aţi exersat și ca autor de literatură
pentru copii. Ce vă animă? De unde extrageţi
atîta energie creatoare?
Asta cu „drumul în viaţă” e chiar dure-
roasă… Credeţi că eu l‑am găsit? Nici pe de-
parte! Bun, depinde cum îl definim, ba chiar
depinde de faptul dacă îl putem identifica
sau nu. Dacă ne referim, să zicem, la cadrul
mental și afectiv pe care îl numim „acasă”, o
să vă răspund că da, l‑am găsit, și nu acum,
la 38 de ani (o vîrstă, aș spune, nu tocmai
„tînără”), ci cu mult mai devreme, cred că din
momentul în care am conștientizat acut pre-
zenţa fiului meu, adică atunci cînd mi‑am
dat seama că el, cu adevărat, mă reprezintă
ontologic. Cumva, exist și prin el, pentru că
el este unul dintre puţinele moduri prin care
pot conferi existenţei mele marca autentici-
tăţii. Spre exemplu, prin raportare la un alt
posibil mod, ceea ce scrii nu mărturisește
autentic despre tine, fie numai din motivul
existenţei autocenzurii. În ce mă privește,
cred că, surprinzînd intimitatea mea și con-
tinuîndu‑mi, în orizontul previzibil și pentru
el, existenţa, doar fiul meu mă poate mărtu-
risi mai departe. Atît cît, însă, pot să dau eu
seamă despre mine, sînt departe de a fi o
„enigmă”. Recunosc faptul că e bine să te
simţi „alintat” – ceea ce faceţi prin această
întrebare –, dar eu nu sînt altceva decît un
om obișnuit, poate doar selectiv în a‑și ex-
prima, uneori, apropierea și, inclusiv din
acest motiv, norocos: am foarte puţini, dar în
același timp foarte buni prieteni. De fapt, așa
încerc să‑mi construiesc lumea, plecînd de
la acel „acasă” despre care am vorbit mai
înainte. În multe alte situaţii îmi exersez ca-
litatea accesibilă tuturor fiinţelor umane,
aceea de – cu o vorbă a sociologului Ernest
Gellner – „om modular”. Profesor universitar,
autor de volume, coordonator de publicaţii
sau participant la proiecte de cercetare re-
prezintă, din acest punct de vedere, doar
niște „module” în care te manifești temporar.
Adevărata identitate o regăsești doar „acasă”,
www.timpul.ro
cred. Asta nu înseamnă că, atunci cînd te
manifești „modular”, nu ești niciodată auten-
tic. Riști doar să nu poţi fi întotdeauna „au-
tentic” și poate că, uneori, chiar nu ești.
Afectiv, regăsesc autenticitatea acestui
„acasă” în volumul Povești din Lumea Dea­
lului. Istorisite lui Șerban de către tatăl său,
cartea la care ţin cel mai mult dintre cele
publicate pînă în prezent. Mental, pe de altă
parte, mă simt „acasă” și cînd am în vedere
demersul meu din cărţi precum Reinventa­
rea ideologiei, Sub semnul paradoxului coti­
dian sau, pentru a aminti și titlul celei în curs
de publicare, Ipostaze ale ideologiei. Cît des-
pre „motor”, acesta este, mereu și mereu, atît
cît va fi să ţină, entuziasmul, pe care știu că
l‑am avut dintotdeauna. E un soi de perma-
nentă bucurie a provocării, urmată de pro-
blematizare și, apoi, de încercarea de a‑mi
duce treaba la capăt. Așa mi‑au ieșit cele
mai multe dintre lucruri, într‑un fel de curs
al firescului. Nimic neobișnuit, îmi zic, e doar
un „habitus” (cu un concept ce‑i aparţine lui
Pierre Bourdieu).
Care sînt criteriile valorice de care ţineţi
cont atunci cînd vă selectaţi lista de lecturi?
Am speranţa că mă pricep destul de bine
la „ale mele”, adică în zona cărţilor de teorie
și știinţă politică. Și aici, însă, prefer să merg
pe autori provocatori, ce se opun main­
stream‑ului academic. Să vă dau un exem-
plu: dacă este să aleg între un specialist care,
în manieră pozitivistă, îmi explică faptul că
știinţificitatea analizei fenomenelor politice
constă în adoptarea unei posturi „neutre”,
așa‑zis „obiective” a cercetătorului și un al-
tul care, concentrîndu‑se asupra unui feno-
men specific, se plasează analitic prin
raportare la propria‑i interpretare, conside-
rată „subiectivă”, îl prefer pe acesta din urmă.
Cu alte cuvinte, pentru a da exemple din
domeniul meu de interes, prefer interpreta-
rea pe care, să zicem, o alocă Eric Voegelin
fenomenului totalitar, înţeles ca expresie a
unei forme de religiozitate politică, celei
care, utilizînd „scala F” a lui Theodor Adorno,
trimite mai mult spre explicaţii psihologice
ale „servituţii voluntare” în regimurile totali-
tare. Cred, cu alte cuvinte, că politica și fe-
nomenele care o circumscriu înseamnă,
chiar înainte de a fi analizate cu instrumen-
te pretins „obiective”, „pozitive”, „știinţifice”,
fapte de viaţă, crîmpeie ale umanului sau,
respectiv, ale non‑umanului (așa cum sînt
cazurile Gulagului și al Holocaustului în se-
colul trecut). Or, în zona a ceea ce ţine de
uman, nu doar pretenţia unei raţionalităţi
absolute, ci și cea a uneia extinse rămîn ele-
mente ale unui discurs utopic. Sau pot fi, în
cel mai bun caz, niște idealuri regulative, în
sens kantian. Nu înseamnă, însă, că, din
punctul meu de vedere, normativul de factu-
ră interpretativă și empiricul de tip pozitivist
se exclud reciproc din spaţiul teoriei politice.
Dimpotrivă, cred că este vorba despre com-
plementaritate. În ceea ce privește cărţile de
literatură, zonă în care nu sînt specialist, ci
doar simplu cititor, nu vă ascund faptul că
am norocul ca, de o bună bucată de vreme,
să pot suplini orientarea în funcţie de suges-
tiile revistelor și, în general, ale publicaţiilor
de profil cu sfaturile prietenilor mei ce vin
dinspre lumea criticilor literari și a scriitori-
lor. Ocazional, în timpul din urmă, am primit
sugestii, de pildă, ca urmare a solicitărilor
mele, de la scriitori precum Radu Vancu și de
la critici literari ca Antonio Patraș, Bogdan
Creţu și Dragoș Varga. Nu înseamnă că am
reușit să acopăr prin lectură tot ceea ce ei
mi‑au indicat (și i‑am întrebat, în special,
atunci cînd am avut ocazia, despre autorii
de literatură română contemporană), dar am
încercat să le urmez sfaturile și, pînă în pre-
zent, nu am nici un regret, odată paginile
citite. De pildă, cred că la sugestia lui Radu
(dar poate fi, la fel de bine, a lui Bogdan) am
citit, în trecuta vacanţă de iarnă, Cronicile
genocidului de Radu Aldulescu, un roman
care mi‑a plăcut foarte mult.
Cum îi simte pe studenţii de astăzi emi­
nentul student de altădată Daniel Șandru?
Ce anume le lipsește (dacă într‑adevăr le
lipsește) și ce îi poate motiva?
Există o marotă comică în mediul aca-
demic, preluată din spaţiul social – e aia cu
„pe vremea mea…”. Mie mi se pare o situare
în eroare ce produce un discurs defetist și
care riscă să ne încremenească mental în
spaţiul închis al propriei noastre generaţii.
Îmi amintesc titlul unui interviu din Opinia
studenţească de prin 1999‑2000, luat lui
Andrei Hoișie de către prietenul și colegul
nr. 178, ianuarie 2014
meu de atunci Cătălin Chirilă: „Trăind în cer-
cul nostru strîmt, putem crede despre noi că
sîntem genii”. Pentru mine, studenţii sînt par-
teneri ai unui firesc paideutic pe care încerc
să‑l lărgesc, din perspectiva contactelor
educaţionale, cît pot de mult. Cumva, fie
poate doar indirect, studenţii îl definesc și pe
profesor. E simplu să ai morgă academică și
să impui proxemic lemnul catedrei și spaţiul
dintre aceasta și bănci ca formă de autori-
tate epistemică. Așa, îţi poţi sprijini filele
îngălbenite de lemnul mesei de la care dic-
tezi și anulezi spaţiul comunicării. Devii „dic-
tator” și te pretinzi „educator”, în virtutea
titlului scris „sub burtă”, acela de „prof. univ.
dr.” sau ce mai vreţi dumneavoastră. Am în-
tîlnit foarte mulţi comici dintre aceștia, pe
unii i‑am avut profesori, pe alţii îmi este dat
să‑i văd și azi, vecini de generaţie cu mine.
Spun „vecini” pentru că cei mai mulţi dintre
colegii mei de generaţie sînt – depășind cri-
teriul strict biologic – studenţii cărora am
ocazia să le vorbesc, pe care am bucuria să‑i
cunosc și alături de care învăţ la fiecare curs.
Îmi este foarte des dor de seminarii și încerc
să readuc în prezent discuţiile pe care le
aveam în acel cadru prin configurarea unor
cursuri interactive. Tocmai din acest motiv
nu cred că studenţii de astăzi ar avea vreo
lipsă. E adevărat, sînt altfel, și e foarte bine
că se întîmplă așa. Au un alt mod de a comu-
nica, sînt mult mai direcţi și își manifestă
mult mai rapid curiozitatea decît ne‑am aș-
tepta poate noi, dar și în asta constă frumu-
seţea jocului academic. A fi profesor nu
înseamnă a fi un stîlp al catedrei, ci un cetă-
ţean (în sens politic, evident!) care împărtă-
șește cunoștinţe și oferă modele de acţiune.
Stîlpul de catedră poate fi un bun tehnocrat
ce‑și atinge punctajele, care‑și urmărește
riguros obiectivele stabilite în fișa analitică
și care are ordonate prin sertare toate por-
tofoliile solicitate de noua clerisy academică
(pentru a împrumuta un termen utilizat de
Wolf Lepenies, dar într‑un alt sens). El nu
este, însă, și un intelectual, în sensul în care
delimităm spaţiul academic drept partea cea
mai importantă, în opinia mea, a spaţiului
public specific democraţiei. Din această per-
spectivă, amfiteatrul nu este numai un

nr. 178, ianuarie 2014
spaţiu al notării și memorării, ci și un spaţiu
al dezbaterii. Fiecare amfiteatru ar trebui să
fie, în fapt, un spaţiu în care autoritatea epis-
temică să fie expusă unui tir continuu de
critici din partea studenţilor. Neîncurajarea
atitudinii critice în cazul unor intelectuali în
formare, așa cum sînt studenţii, poate gene-
ra riscul, altfel vizibil în cazul școlii româ-
nești, de a produce niște birocraţi nefolositori
sub aspectul unui minimal progres genera-
ţional și social. O astfel de atmosferă acade-
mică, dacă poate fi numită așa, e rezultatul
mecanicismului pedagogic sufocant și con-
trapus libertăţii asumate intuitiv de către
tineri.
Cum făceau presă tinerii în urmă cu
15‑20 de ani? Cum se face presă acum?
Nu pot generaliza, dar vă pot spune cum
a decurs experienţa mea din acea perioadă
în presa scrisă. Întîi, că a fost de la bun în-
ceput entuziasmul despre care am pomenit
și pe care l‑am împărtășit, în epocă, cu colegi
și amici de la facultăţi diferite: eram de la
Filosofie, Litere, Istorie, Drept, ba chiar Eco-
nomie și Teologie și ne‑am adunat, prin cu-
noștinţe, să dezbatem anumite idei, sub
forma unui cerc. N‑avea nici un nume, nu era
nici un profesor care să se ocupe de noi,
n‑aveam nici o direcţie, dar știam că vrem
să facem o gazetă. În fine, am trecut prin
vreo două experienţe de publicaţii, una cu
traiect cultural‑studenţesc, alta cu orientare
generalistă, pînă am intrat în contact cu pro-
fesorul Daniel Condurache și a început aven-
tura seriei noi a revistei Opinia studenţească,
ce a însemnat vreo jumătate de an de lucru
„în orb”, pînă să vedem tipărit primul număr,
iar apoi o permanentă căutare a profesiona-
lismului, transmisă de la o generaţie la alta,
pînă astăzi. Entuziasm și multă pasiune,
nopţi nedormite și bucuria fiecărui număr
apărut, cam asta ne definea, cred, pe atunci.
Dar ceea ce zic aici nu vrea să se înscrie în
formula de care am amintit mai înainte, „pe
vremea mea”. Presa de azi e altfel, în general,
pentru că în spaţiul mediatic, fie numai din
pricina dezvoltării tehnologiilor de comuni-
care, au survenit mutaţii importante. Există,
pe de o parte, deprofesionalizarea determi-
nată de tabloidizare, aspect vizibil nu doar
în cazul tot mai anemicei prese scrise, ci și
în cel al presei audio și mai cu seamă în cel
al televiziunii. Pe de altă parte, interesul in-
formaţional s‑a mutat, pentru foarte mulţi
dintre cei care formează publicul, pe reţele-
le de socializare. Oamenii se informează de
acolo, sînt „surferi” mediatici pe valurile vir-
tual‑informaţionale și de aici un declin al
impactului pe care îl aveau mediile clasice.
La fel, categoriile clasice ale presei, unele
dintre genurile publicistice altădată de nee-
vitat în demersul jurnalistic fie au dispărut,
fie sînt marginalizate. Reportajul literar ar
putea fi un exemplu în această direcţie. Si-
gur, a fost înlocuit cu reportajul de televiziune,
dar e cu totul altceva și acest altceva produ-
ce altfel de efecte, unele bune, altele proaste.
Dacă ar fi să‑l credem pe Giovanni Sartori,
unul dintre efectele proaste e apariţia lui
Homo Videns, produs al imbecilizării prin
diminuarea capacităţii de analiză abstractă
a lui Homo Sapiens ca urmare a creșterii
impactului simbolurilor transmise prin ima-
gini. Evident, nu există, însă, doar efecte ne-
gative.
Credeţi că, în domeniile știinţei și artei,
pot exista divergenţe de opinii pe conside­
rente de vîrstă sau generaţie?
Aș spune că, în principiu, aceste două
domenii se circumscriu transgeneraţional, la
fel cum valorile tradiţiei garantează menţi-
nerea unui spirit comunitar, implicit prin
conturarea unui sens al continuităţii dintre
generaţii. Dintr‑un alt punct de vedere, di-
vergenţele de opinii pot apărea și chiar exis-
tă și între membrii aceleiași generaţii. Toate
aceste ipostaze ţin de firescul existenţei
sociale, cred. Dacă‑mi aduc bine aminte,
Karl Popper spunea undeva că tocmai aces-
ta e meritul principal al dezbaterilor critice,
de a permite chiar ca, și atunci cînd se con-
fruntă mai multe idei proaste, pînă la urmă
să rezulte, din această confruntare, și o idee
bună. Nici în știinţă, nici în artă nu putem
opera cu certitudini, cu adevăruri definitive,
lipsite de rest. Sîntem precum alpinistul pe
care Popper îl identifică prin trimitere la cel
care caută adevărul absolut: atingînd vîrful
unui munte, alpinistul crede că a cucerit cel
mai înalt loc, numai că e posibil ca, odată cu
dispariţia ceţii și a norilor, un alt vîrf, mai
înalt, să se ivească mai sus. Există deci gra-
de ale adevărului, nu un adevăr unic, iar asta
este valabil, cred, și pentru știinţă, și pentru
artă. Dată fiind această situaţie, e normal să
apară opinii contrare și chiar contradictorii,
inclusiv din motive generaţionale, din cauza
unor situări diferite. Cred însă că, în aseme-
nea situaţii, e important să nu aplici scheme
maniheiste, ci să încerci să vezi lucrurile cît
mai nuanţat.
De curînd aţi fost cooptat în coordonarea
revistei culturale Timpul, în funcţia de direc­
tor general. Ce v‑a determinat să acceptaţi
această provocare?
Vreau să vă spun că invitaţia venită din
partea profesorului Liviu Antonesei și a ad-
mirabilei sale echipe a fost copleșitoare, iar
efectele stării emoţionale pe care am trăit‑o
atunci cînd am primit‑o nu s‑au risipit nici
pînă în prezent. Cînd am decis să accept pro-
vocarea am avut în atenţie faptul că Timpul
este o marcă de anvergură, pentru susţine-
rea căreia Liviu Antonesei a muncit în ultimii
douăzeci de ani și că, prin urmare, e impor-
tant să poţi pune umărul, preluînd ștafeta, la
acest efort. Pe de altă parte, m‑a cucerit nu
numai încrederea pe care profesorul mi‑a
acordat‑o, ci și entuziasmul colaboratorilor
săi cei mai apropiaţi de la Editura Adenium,
care m‑a făcut să întrezăresc un proiect im-
portant la dezvoltarea căruia să pot contri-
bui și eu.
Care sînt direcţiile pe care vi le propuneţi
ca director al Timpului?
Eu îmi propun, înainte de toate, ca veni-
rea mea în echipa Timpul să fie un perma-
nent exerciţiu de management editorial, pe
care să‑l realizez împreună cu toţi ceilalţi
colegi. În plus, alătur încrederii pe care pro-
fesorul Liviu Antonesei mi‑a acordat‑o și
promisiunea pe care domina sa a făcut‑o,
aceea că va fi un sprijin al nostru ori de cîte
ori va fi nevoie. Cu privire la direcţii, nu sînt
un adept al revoluţiilor radicale, ci al refor-
melor graduale, în ideea că schimbarea tre-
buie să se producă numai dacă e realmente
necesară și, chiar și atunci, ea nu trebuie să
afecteze ansamblul. Cred că puzzle‑ului edi-
torial ar putea să‑i fie adăugate cîteva piese
noi, pe care le veţi vedea, pas cu pas, în-
cepînd cu numerele viitoare. Vreau, spre
exemplu, să acordăm un spaţiu important
reportajului literar, aș dori să instituim o ru-
brică de analiză media, o pagină de dezba-
teri pe teme cultural‑politice, pagină în care
să se regăsească personalităţi din ţară și
străinătate. M‑ar interesa, în același timp, o
foarte bună promovare nu doar în mediul
virtual, ci și în spaţiul public – „clasic”, să‑i
spunem așa. Mă gîndesc, de asemenea, și la
posibilitatea de a configura o platformă de
bloguri în jurul publicaţiei, după cum am în
vedere și posibila extindere la nivel naţional
prin intermediul unor subredacţii. E o formu-
lă pe care am aplicat‑o și în cazul revistei de
știinţe politice Polis, al cărei redactor‑șef
sînt și care s‑a dovedit a fi funcţională. De-
sigur, din acest ultim punct de vedere, sînt
conștient că, în cazul revistei Timpul, provo-
carea este cu mult mai intensă, dat fiind că
Polis este o revistă de nișă, cu statut strict
academic. Sînt cîţiva dintre pașii graduali pe
care intenţionez să‑i fac alături de echipa de
la Timpul. În acest moment, am încredere că
vom reuși și sînt convins că și colegii mei vor
îmbunătăţi propunerile mele.
Coordonaţi o colecţie de carte știinţifică
la Editura Adenium. Ce proiecte v‑aţi propus
în acest sens?
Da, în cazul colecţiei de la Adenium, o
editură pe cît de tînără, pe atît de dinami-
că, ideea de la care am plecat a fost, de
fapt, o constatare: aceea că, în cei 25 de
ani de postcomunism, comunitatea de știinţe
INTERVIU 21
sociale și politice din România a evoluat în
forma unui fragmentarium. Specialiștii din
domeniu, atîţia cîţi sînt, fie se ignoră reci-
proc, chiar și atunci cînd se cunosc între ei,
fie sînt situaţi, de cele mai multe ori din ra-
ţiuni birocratic‑universitare, în tabere dife-
rite. E o comunitate fragmentată, nu o
comunitate de știinţă care să fie funcţională
ca un ansamblu. A fost, din punctul meu de
vedere, opţiunea unei generaţii care, în sfer-
tul de veac ce s‑a scurs, nu a reușit – excep-
ţiile sînt notabile! – să producă fie numai
instrumente relevante pentru domeniul de
studiu, în contextul unui efort colectiv. Vor-
besc de un efort colectiv pentru că de unul
singur nu ai cum să acoperi un domeniu de
știinţă ce se confruntă, sub raport epistemo-
logic, cu fluiditatea proprie fenomenelor
sociale și politice. Or, ca să preiau o idee
„neopașoptistă” de‑a lui Adrian Marino, o
cultură precum a noastră are nevoie nu doar
de cărţi, ci și de instrumente metodologice și
știinţifice, așa cum sînt enciclopediile și dic-
ţionarele. Ca să nu mă raportez, totuși, ge-
neral, pentru că nu sînt în măsură, eu vreau
să mă limitez doar la domeniul în care mă
simt acasă, cel al știinţelor sociale și politice
și, în acest sens, mi‑am spus că generaţia de
specialiști din care și eu fac parte ar putea
să fie altfel. Prin urmare, mi‑am contactat
colegii care predau la universităţi ori care
activează în institute de cercetare din ţară
și străinătate și le‑am propus să inaugurăm
această colecţie de la Editura Adenium prin-
tr‑o serie dedicată conceptelor fundamen-
tale ale domeniului. Colecţia se numește
Colloquium și va include trei serii: aceasta a
conceptelor fundamentale, numită Esenţial,
una de traduceri, sub titlul Universal și o alta
de lucrări originale ale tinerilor specialiști
români din domeniu, numită Original.
Aţi fost nominalizat recent pentru funcţia
de președinte al secţiunii carte în cadrul Fes­
tivalului de Știinţă și Educaţie care se va
desfășura în acest an în Iași. Care sînt rezul­
tatele pe care le așteptaţi în urma acestui
proiect, în ansamblul său?
Sînt deosebit de onorat și cred că este un
proiect important, la realizarea căruia ar pu-
tea să contribuie toate editurile românești ce
deţin în portofoliu publicarea de carte știin-
ţifică și didactică. Faptul că el se va petrece
la Iași oferă comunităţii academice de aici
oportunitatea de a marca încă o dată rolul
acestei cetăţi universitare în dezvoltarea po-
sibilităţilor de cunoaștere pentru studenţi și
elevi, prin promovarea unor lucrări de calita-
te. Mă aștept la o veritabilă competiţie edito-
rială, desfășurată sub forma unor standuri de
carte atractive pentru public, la conferinţe și
lansări, precum și la dezbateri care să între-
gească imaginea de provocare intelectuală
pentru toţi cei care vor participa.
A consemnat redacţia Timpul
www.timpul.ro
22 LABIRINT
Viral pe net: fişa psihopedagogică a
elevului sau foaia matricolă didactică
Marcela Ciortea
De lipsă cărticea...
În ultima vreme circulă în presă1, pe net,
pe site‑urile de socializare, un model de
foaie matricolă didactică de pe la jumă­
tatea secolului trecut, în care absolvenţii
anului 1940 sînt foarte atent observaţi, mo-
nitorizaţi – am spune astăzi – cu minuţio-
zitate. Ce cuprinde această fișă? Pe lîngă
reperele esenţiale – nume, adresă, religie,
etnie – sînt urmărite și cîteva aspecte par-
ticulare, demne de un sistem de învăţă­
mînt modern și actualizat: indicaţii privind
mediul social în care evoluează copilul,
starea lui fizică și starea de sănătate, si­
tuaţia școlară, profilul psihologic și o con-
sistentă rubrică privind preorientarea și
îndrumarea profesională a copilului. Sigur,
fiecare componentă amintită aici se des­
fășoară pe cîteva subcomponente impor-
tante; spre exemplu, dacă e să urmărim
profilul psihologic, vedem că sînt luate în
calcul funcţii și caracteristici psihice după
intelect (inteligenţă, atenţie, memorie, ima-
ginaţie), temperament (sensibilitate, sîrgu-
inţă, voioșie etc.), personalitate și caracter
(onestitate, sociabilitate, influenţabilitate
etc.), iar dacă e să urmărim starea socială
a copilului, identificăm atenţia școlii faţă
de modul în care copilul este îngrijit în fami­
lie, numărul de fraţi, numărul de camere
locuite, alimentaţia, somnul școlarului etc.
Acum, că apariţia acestui model de foa-
ie didactică îi miră pe jurnaliști, n‑ar trebui
să ne uimească pe noi. Ce ne îngrijorează,
însă, este faptul că i‑a lăsat cu gura căsca-
tă pe mulţi profesori, care au privit‑o, în
anul de graţie 2014, ca pe o revelaţie; unii
dintre ei, după o perioadă consistentă pe-
trecută la catedră. Spre știinţa celor care
n‑au mai văzut astfel de documente pînă
azi, fie ei jurnaliști, părinţi, elevi, sau –
Doamne ferește! – profesori, credem că nu
e rău să arătăm în puţine cuvinte, cum se
regăsește acest model în documentele șco-
lare actuale, luînd la întîmplare cîteva
exemple, cunoscute încă din anii nouăzeci.
Studentul practicant
De la primul nivel de practică pedago-
gică, studentul este îndrumat să întocmeas-
că o fișă psihopedagogică pentru cel puţin
un elev. Sigur, astăzi nu mai notăm etnia și
religia decît în situaţiile speciale, în care
procesul de învăţămînt ar putea fi îngreunat
de necunoașterea acestor aspecte. Dar lini-
ile generale ale respectivei fișe sînt ace-
leași: date referitoare la familie (inclusiv
veniturile sau atmosfera familială în care
evoluează copilul, eventualele conflicte în-
tre părinţi etc.), condiţiile de învăţare (ca-
meră separată, bibliotecă etc.), date
medicale semnificative, situaţie școlară,
www.timpul.ro
concursuri școlare, maniera de învăţare
(constantă sau în salturi), relaţiile cu fraţii,
cu părinţii, cu profesorii, cu colegii, carac-
teristicile psihice și de personalitate (inte-
ligenţa, gîndirea, limbajul, memoria, atenţia,
deprinderile, voinţa, motivaţia, interesele,
afectivitatea, caracterul, temperamentul,
imaginaţia), aprecieri de ansamblu și reco-
mandări psihopedagogice (dacă este ca-
zul)2. De bună seamă că, într‑un parcurs de
practică pedagogică, studentul nu va putea
observa toate aceste amănunte, dar se fa-
miliarizează cu acest tip de fișă de obser-
vare, care va trebui întocmită per elev,
odată cu intrarea sa la catedră. Cum?
În grădiniţă
Există astăzi diverse tipuri de caiete
speciale, gîndite, în general, pentru o grupă
de 25 de preșcolari. Aceste caiete, pe lîngă
o parte introductivă teoretică, includ 25 de
fișe de caracterizare psihopedagogică, pe
care educatorii le completează pe tot par-
cursul preșcolarităţii, urmărind: datele bio-
grafice ale copilului (inclusiv al cîtelea
copil este), date medicale (antecedente
patologice și evoluţia psihofizică), structu-
ra și componenţa familiei (inclusiv adopţia
sau creșterea copilului de către bunici ori
alte rude), profesia părinţilor, condiţiile de
locuit, atmosfera și climatul educativ în fa-
milie, influenţe din afara familiei, compor-
tarea copilului în familie, aspecte ale
activităţii copilului în familie (activităţile de
joc, cele intelectuale, artistice, practic‑gos-
podărești ori sportive). După acest parcurs,
sînt rezervate fiecărui copil cîte trei pagini
(una pe grupă), în care educatorul notează
comportamentele observate, le interpretea-
ză și, eventual, propune măsuri de reglare
și ameliorare3.
În învăţămîntul primar
Și învăţătorii au un caiet special – iar
dacă nu îl au, și‑l întocmesc singuri, urmă-
rind și ei datele personale și cele familiale
ale copilului, restrîngîndu‑se aici doar la
componenţa familiei și climatul familial. Pe
lîngă acestea, sînt consemnate chestiuni
ţinînd de personalitatea copilului (tempe-
rament și grad de emotivitate), dezvoltarea
lui fizică (normală sau cu deficienţe), tră-
sături individuale (atenţie, inteligenţă, me-
morie, limbaj, ritmul activităţii și conduita
lui școlară ori extrașcolară). După starea
rezultatelor la învăţătură desfășurată pe
patru pagini (una pe clasă), învăţătorul mai
are la dispoziţie o pagină finală, în care
consemnează aptitudinile copilului, pe o
scală de la nesatisfăcător la foarte bine,
încheind cu un raport privind evoluţia ele-
vului pe toată perioada claselor I‑IV4.
În gimnaziu şi în liceu
Spre deosebire de grădiniţă ori de ciclul
primar, unde activitatea cade preponderent
în sarcina educatorului sau a învăţătorului,
gimnaziul și liceul sînt etape de învăţare cu
mulţi profesori, de aceea sarcina întocmirii
fișei de observaţie a elevului îi revine pro-
fesorului diriginte. Dacă datele biografice
și cele familiale sînt relativ aceleași, la sta-
rea de sănătate a elevului se adaugă/se pot
adăuga observaţii privind starea de sănă-
tate a membrilor familiei sau boli de factu-
ră ereditară (mai ales în cazurile severe și
manifeste). Situaţia școlară include acum
și o rubrică privind eventualele corigenţe
ori cazurile de repetenţie, frecvenţa la ore,
conduita din timpul lecţiilor, conduita faţă
de profesori, faţă de colegi, faţă de părinţi,
pe stradă etc. Caracteristicile personalităţii
sînt mai riguros evidenţiate, urmărind ni­
velul de dezvoltare intelectuală (gîndirea,
memoria, atenţia, limbajul, imaginaţia), tră­
sături ale afectivităţii și motivaţiei (reacţia
la eșec/la succes, factori sensibilizatori,
factori motivatori, grad de timiditate, echi-
libru emotiv, trăiri emoţionale specifice),
trăsături de temperament (energie, mobili-
tate, echilibru psihic), aptitudini (preocu-
pări în timpul liber, interese, participarea la
activităţi extrașcolare), trăsături de voinţă
și de caracter5.
În facultate
Și noi avem un caiet al nostru – altul decît
cataloagele oficiale – în care ţinem o evi-
denţă a studenţilor, notînd, din cînd în cînd,
prezenţa lor la cursuri și seminarii, adău-
gînd o steluţă sau o bulină roșie lîngă nu-
mele unui student care s‑a remarcat în mod
nr. 178, ianuarie 2014
deosebit la o activitate sau alta, ori, dim­
potrivă, adăugînd un semn de îngrijorare
în dreptul altuia, care prezintă dificultăţi
într‑o chestiune sau alta. Pe lîngă aceasta,
respectivul caiet ne ajută în observarea
clară a rezultatelor studentului la diversele
evaluări, mai ales în cazul disciplinelor
pentru care nota finală rezultă din media
aritmetică a mai multor probe (exemplu:
dictare, test grilă, portofoliu de seminar).
Este adevărat, interesul nostru faţă de as-
pectele personale ale studentului este mai
scăzut faţă de cel manifestat în perioada
preuniversitară, deoarece noi lucrăm cu
adulţi, exclusiv persoane majore; cu toate
acestea, fiecare profesor cunoaște destul de
bine cel puţin o treime din studenţii săi, în
orientarea profesională a cărora de multe
ori are un rol important.
De lucrul de‑a mirarea...
Ce s‑a întîmplat, așadar? Ce anume a
declanșat uimirea colectivă și freamătul
general în faţa unei fișe școlare de bun‑simţ?
Din uimire în uimire, s‑a ajuns la rumoare
generală. Dacă această rumoare a pornit
din admiraţia faţă de sistemul de învă-
ţămînt din anii patruzeci ai secolului trecut,
atunci este foarte bine. Dacă s‑a pornit din
mulţumirea că, la vremea respectivă, fișele
se întocmeau cu adevărat, atunci ar trebui
să ne dea de gîndit: de ce atunci da și acum
nu? Dacă, însă, a pornit din ignoranţă,
atunci îngrijorarea noastră vine pe bună
dreptate, iar cele scrise mai sus trebuie să se
știe. Există, în școală, niște coordonate eter-
ne, care, oricît și oricum se va schimba sis-
temul de învăţămînt, rămîn valabile. Pentru
că nu poate exista școală fără elevi și fără
profesori. Probabil că, în ultima vreme, în
fuga după simpozioane, conferinţe, gradaţii
de merit sau alte chestii care dau bine la CV,
acest amănunt a fost scăpat din atenţie…
1. Modelul a fost identificat într‑un interviu cu
sculptorul Ștefan Câlţia, publicat de ziarul Ade­
vărul la data de 11 mai 2013. Vezi site‑ul http://
adevarul.ro/cultura/arte/interviu‑Stefan‑cal­
tia‑pictor‑la‑colhoz‑fost‑data‑fericit‑fu­
rat‑1_518e2c77053c7dd83f8c72ca/index.
html, online la data de 4 ianuarie 2014. Proba-
bil de aici a fost preluată ideea, așa încît s‑a
răspîndit fulgerător, iscînd valuri de uimire.
Vezi și http://www.romaniatv.net/cum‑se‑
facea‑scoala‑in‑romania‑in‑1940‑fisa‑incre­
dibila‑de‑evaluare‑a‑unui‑elev_118575.html
sau http://ro.stiri.yahoo.com/cum‑se‑f%C4%­
83cea‑%C5%9Fcoal%C4%83‑%C3%AEn‑rom
%C3%A2nia‑‑%C3%AEn‑1940‑‑formidabila‑
evaluare‑a‑unui‑elev‑‑de‑c%C4%83tre‑profe­
sori‑105558908.html?fb_action_ids=772963
136066158&fb_action_types=og.recommends
&fb_ref=facebook_cb&fb_source=aggregation
&fb_aggregation_id=288381481237582, online
la data de 7 ianuarie 2014.
2. Vezi Liliana Ezechil, Mihaela Neacșu, Caiet de
practică pedagogică, Universitatea din Pitești,
2010, pp. 65‑67.
3. Vezi Maria Mătăsaru et al., Caiet de observaţie
psihopedagogică a preșcolarului, Editura Casei
Corpului Didactic, Bacău, 2007, passim.
4. Vezi Marcela Peneș, Aurel Maior, Caietul învă­
ţătorului în cadrul Curriculum‑ului Naţional.
Documentare. Informare. Cunoaștere. Evaluare,
Editura Aramis, București, 1998, passim.
5. Vezi Caietul dirigintelui, elaborat de Ministerul
Învăţămîntului în conformitate cu Programa
Activităţii Educative nr. 10768/1994, Editura
Eurobit, s.l., 1995, passim.

nr. 178, ianuarie 2014
Împotriva derivei
Iaşul sau Iaşiul?
Dumistrăcel
Stelian
Nu numai pe ieşeni, dar mai ales pe aceştia îi preocupă
scrierea şi pronunţarea corectă (!) a numelui capitalei Mol-
dovei istorice. Aceasta deoarece, în discursul public şi în
jurnalistică, există (şi nu numai în ultimul timp) o controver-
să: cum se scrie corect: Iaşul sau Iaşiul? Problema „corecti-
tudinii” în materie de folosire curentă şi de scriere a
toponimelor nu este însă deloc simplă, deoarece, în ciuda
„normelor”, suveran este uzul comun: de exemplu, nu scriem
Tîrgul Frumos ori Tîrgul Mureş, numele oficiale sînt Tîrgu
Frumos, respectiv Tîrgu Mureş. Şi nimeni nu va putea inter-
veni, în nici un fel, ca să schimbăm, eventual, alte forme ale
vorbirii intrate în uzul oficial; deşi evocă sau reflectă fone-
tisme regionale, vom păstra ca atare toponimele Chişcăreni
(numele a două localităţi din judeţele Iaşi, respectiv Boto-
şani), după cum în Moldova de la est de Prut nu se va schim-
ba numele Drochia!
Cu referire la alt raport între normă şi uz, comparabilă
este situaţia în ceea ce priveşte numele oraşului Iaşi, caz pen-
tru care explicaţia porneşte de la nominativ, forma nearticu-
lată şi cea articulată, din vorbire. Dar s‑o luăm pe puncte…
1. Din cauză că localnicii (ca toţi moldovenii) nu pronun-
ţă „înmuiată” (nici) consoana ş, forma curentă în vorbire este
Iaş (deşi se scrie Iaşi). Pornind de la pronunţie, în scriere,
forma articulată a devenit Iaşul, ca în numele revistei Iaşul
literar. Putem cita şi alte sintagme asemănătoare, de pe in-
ternet: Iaşul Monden ar fi „prima publicaţie online de acest
gen în Iaşi (sic!) care îţi aduce informaţii din cultură…” sau
„Iaşul de ieri… Iaşul de astăzi” (expoziţie de fotografii de pe
internet). Cînd, recent, pe afişe diverse apare Iaşiul (…ospi­
talier, să zicem), lumea culturală din capitala Moldovei pro-
testează ca la o anomalie!
2. Genitivul, tot în pronunţarea localnicilor, este Iaşului:
un periodic local se intitulează Flacăra Iaşului şi nici un mol-
dovean (autentic) nu s‑ar încumeta să scrie sau să pronun-
ţe „Iaşiului” (căci i s‑ar părea că pronunţă, ca dîmboviţenii,
şiah în loc de şah). Iată şi alte enunţuri cu aceeaşi formă:
„Sărbătorile Iaşului 2013”; printre manifestări, „Noaptea
albă a Iaşului”; s‑a publicat şi „Harta Sărbătorilor Iaşului”,
după cum a existat şi „Spotul oficial al Sărbătorilor Iaşului”.
Dar, în textul ştirilor despre oraşul nostru publicate în ziare
din Bucureşti, vom întîlni curent forma de genitiv Iaşiului, ca
şi cum ni s‑ar corecta o anumită greşeală (de tipul copil, nu
copchil).
3. şi, acum, vocativul. Să ne amintim versurile din im-
nul echipei locale de fotbal: „Iaşule, Iaşule, mîndră cetate!”
Benzile lui Andy
(respectiv „Iaşule, Iaşule, mîndru oraş!”). Cum v‑ar suna aici
„Iaşiule”? Ar da impresia că cineva ar vrea pur şi simplu să
ne ridiculizeze, să ne atragă atenţia asupra unui defect de
pronunţie…
4. Este „corectă” forma Iaşul sau Iaşii? Cea de a doua
formă este cea originară, reprezentînd echivalarea în limba
română a formei gramaticale ce apare în documentul primei
atestări a numelui, redactat în slavonă, datînd din 1408. De
altfel, aşa se scria pînă în secolul al XIX‑lea. Cităm cîteva
titluri de notorietate, ale lui Alecsandri, Iaşii în 1844, o „fizio-
logie”, şi Iaşii în carnaval (1845), o comedie, sau Magaziile
(magazinele) Iaşilor, o prezentare de factură publicitară a
lui C. Negruzzi (1846).
Astăzi, istoricii şi oamenii de cultură inspiraţi de aceştia
susţin folosirea exclusivă a formei Iaşi, pe care mai ales pri-
mii o promovează şi în titluri de opere; după albumul lui Ion
Miclea, Iaşii marilor iubiri (1971), vom semnala titlul Iaşii
vechilor zidiri, al istoricilor Dan Bădărău şi Ioan Caproşu
(1974, reeditat în 2007 de Casa Editorială Demiurg). Iată
prescripţia pe care o putem citi în volumul celor doi istorici
ieşeni: „Trebuie dar să se spună Iaşii (şi nu Iaşul), precum se
spune, de alt­fel, şi Focşanii, Botoşanii, Fălticenii, Călăraşii,
Bucureştii etc.” (pp. 23‑24; la p. 23 se aminteşte că în docu-
mentele vechi apar şi grafiile Ieşi sau Eşi). Tradiţia cultura-
lă este păstrată şi de titlul albumului semnat de Valentin
Ciucă, Iaşii, între medieval şi modern (2008), dar, culmea
ironiei, apariţia editorială a fost anunţată şi comentată în
ziare sub enunţul „Manual de iubit Iaşul”!
Diferite oscilaţii sînt prezente şi în titlurile cărţilor unui
monograf sui‑generis al oraşului, Ion Mitican: Cu Mihai Emi­
nescu şi Ion Creangă prin Tîrgul Ieşilor (1990), Cu Iaşii
mînă‑n mînă (1997, în colaborare cu C. Ostap), dar Iaşul
între adevăr şi legendă (2000, cu acelaşi colaborator), după
cum emisiunea unui post de televiziune avîndu‑l ca invitat
pe I. Mitican era titrată Iaşul lui Mitican.
Aşadar, astăzi, Iaşii, ca nume al oraşului, pare să repre-
zinte o formă uşor arhaică, res­pectiv o selecţie şi o preferin-
ţă de coloratură elitistă.
O astfel de interpretare poate fi contra­zisă de următoa-
rea situaţie: deşi este vorba de pronunţarea moldovenească
a aceluiaşi sunet, nimeni n‑ar scrie Huşul (genitiv Huşului),
ci doar Huşii, (episcopia) Huşilor. Dar nimeni nu ne mai poa-
te… întoarce de la „Iaşul nostru drag” (impusă de uz). Forma
„Iaşii noştri dragi” ne dă doar impresia unui plural cumva
suspect!
5. Cu raportare la forma de nominativ Iaşii, există şi o
formă de genitiv, aceea semnalată în titlul lui Negruzzi, a
cărei variantă arhaică, de factură regională, este înregis­
trată însă în documente şi la cronicari: tîrgul Ieşilor (vezi şi,
mai sus, un titlu al lui Ion Mitican). s‑ar părea că de aceas-
tă inspiraţie (renunţîndu‑se la pronunţia regională) este
numele scris pe eticheta buteliilor de vin „Colinele Iaşilor”,
ce poate da satisfacţie (pe diferite planuri!) chiar istoricilor.
Într‑un text memorabil, marele lingvist Eugen Coşeriu
scria că „în lingvistică, vorbitorul este măsura tuturor lu-
crurilor” şi că „lingvistul nu trebuie să uite niciodată că
limbajul funcţionează prin şi pentru vorbitori, nu prin şi
pentru lingvişti”.
Aşadar, deoarece persoanele (şi nici personalităţile!) nu
pot schimba cursul vorbirii, ca lingvist, cred că în scris este
bine să se ţină seama, şi în cazul numelui oraşului Iaşi, de
formele impuse de uz.
LABIRINT 23
Gluma de mestecat
Piese de schimb
Cip Ieşan
De plictiseală, Nelu și Gică jucau șah. Ba acasă la Nelu,
ba la Gică – de obicei, cînd le lipseau soţiile – cam cicăli-
toare, iar șahul e un sport al minţii, necesită concentrare și
se știe că nu te poţi concentra cînd ţaca‑ţaca la cap, fă aia,
du ailaltă! Deci jucau șah. Nelu a mutat un pion de la C7 la
C8. Gică a mutat un cal la F3. Nelu a mutat un pion la B4.
Gică a mutat și el un pion, de la D2 la D4, apoi cei doi și‑au
umplut paharele…
Nelu a mutat un cal, la F6. Gică a mutat turnul din stîn-
ga (din lemn, ciobit la metereze) pînă la E4. Nelu a mutat
nebunul din dreapta la B3. Gică a mutat un pion (ștampila
de la alegeri, o furase din secţia de votare să‑și înlocuiască
pionul lipsă) la D4. Nelu a mutat și el un cal, la E7, apoi cei
doi și‑au umplut paharele din nou.
Gică a scos dama, la G4. Nelu nu s‑a lăsat mai prejos
și a mutat un turn pînă la G8. Gică a mutat un pion la H3.
Nelu a mutat dama la B3. Gică a mutat calul la E2, apoi cei
doi și‑au umplut paharele din nou.
Nelu a mutat un pion de la A2 la H8. Gică a mutat ne-
bunul de la F5 la G1, apoi cei doi și‑au umplut paharele din
nou. Nelu a mutat regele de la D7 la H1, Gică a mutat calul
de la F1 la A8, Nelu a mutat turn F3 la J9, Gică a mutat un
pion de la A6 la K10, Nelu a mutat nebunul de la B11 la N19,
apoi a mers în bucătărie și a mai adus un bidonaș.
Gică a mutat primul cal la D6, Nelu a mutat primul rege
la S23. Gică a mutat al treilea cal la R14, Nelu a mutat al
doilea rege la A1 și s‑a dus puţin la baie. Cînd s‑a întors, Gică
a mutat a patra tură la P34, iar Nelu a mutat al treilea rege
la Z53. Gică a înaintat cu regina pînă la O22 și a zis „Șah!”.
Nelu i‑a mîncat‑o cu al patrulea cal, apoi și‑au umplut pa-
harele din nou: după atîtea piese mîncate li se făcuse sete.
Gică a mutat ștampila de votare pînă la R21, apoi s‑a
dus și el la baie. Fănică a mutat turn la E3 și a ameninţat
„Șah!”. Relu a atacat cu nebunul pînă la S24, dar Matei a dus
calul la P42. Sandu nu s‑a lăsat și a mutat ștampila de vot
pînă la O29, mîncînd turnul ciobit la metereze. Anghel a ac-
ceptat sacrificiul și a făcut rocada, schimbînd nebunul de la
B4 cu calul lui Mihăiţă, de la N11. Remus a atacat calul de
la Z19, mutînd boul la F6. Tiberiu a mutat pion la P21, luînd
vaca lui Septimiu. Ilie a mutat porc la D4 și a zis „Șah!”.
Nelu a mutat regele la G3, a zis „Mat!”, apoi a adormit.
Gică a mutat turnul la D9, a zis „Mat!”, apoi a adormit și el.
Nevasta lui Nelu s‑a mutat la părinţi a doua zi. Și nevasta
lui Gică s‑a mutat a doua zi, dar la părinţii ei.
www.timpul.ro
24 VITRALIU
Editura Adenium dă startul
celei de‑a doua ediţii a Concursului de debut
Concursul se adresează autorilor de limba română din
ţară și străinătate și are în vedere următoarele genuri lite-
rare și/sau grafice: poezie, proză, eseu, teatru, literatură
pentru copii, bandă desenată și miniatură grafică.
Concurenţii sînt invitaţi să expedieze manuscrisele pînă
la data de 15 mai 2014 (data poştei), pe adresa Editurii
Adenium: Aleea Copou nr. 3, Iași, 700460. Cîștigătorii vor
fi anunţaţi la începutul lunii septembrie, volumele premiate
„BarriqueArt” sau arta pe butoaie
www.timpul.ro
vor fi lansate la Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus,
care se va desfășura în toamnă la Bucureşti, iar autorii vor
primi cîte 50 de exemplare din cărţile lor pentru propria
activitate de promovare.
Scopul Concursului de debut Adenium Start este să des-
copere și să promoveze autori valoroși, încă nede­butaţi
în volum, oferindu‑le acestora atît posibilitatea de a‑și
face debutul literar, cît și sprijinul integral în procesul de
„BarriqueArt” este întruchiparea ineditului. L‑am cu-
noscut sub forma a patruzeci de butoaie transformate în
obiecte de artă. Butoiul cu aripi de înger, butoiul‑fotoliu,
butoiul‑submarin, butoiul‑om sînt doar cîteva dintre per-
sonificările pe care le‑au primit „obiectele” în procesul de
creaţie al artiștilor. Ei au transpus trăiri, concepte sau
obiecte, prin culori, forme și materiale atașate butoaielor
din lemn de stejar.
Aparent fără nici o legătură între ele, butoaiele constru-
iesc o poveste a lumii de lîngă noi. În butoaiele cu forme
antropomorfe am regăsit forme ale frustrării, singurătăţii
sau durerii. În cele cu forme arhitectonice – sentimente de
nr. 178, ianuarie 2014
promovare: publicitate, serviciu de presă, lansări publice.
Regulamentul concursului poate fi consultat pe site‑ul
editurii (www.adenium.ro).
Autorii declaraţi cîștigători în urma ediţiei de anul tre-
cut a concursului sînt: Ana Ionesei, Maldororiana (poezie),
Beatris Serediuc, Varză, Cosmin Leucuţa, Laptele negru al
mamei (proză) și Adrian Serghie, 20 000 de leghe sub mări
(bandă desenată).
mult uitate, cu rădăcini în copilărie sau inocenţă. Deschi-
derea către o altă lume, reinterpretarea unor obiecte bana-
le la prima vedere – în asta constă ineditul din cadrul
expoziţiei „BarriqueArt”, expoziţie unică, deschisă publicu-
lui pînă pe 2 februarie în Atrium Palas din Iași. Dacă admi-
tem că arta contemporană ne poate uimi cu o altfel de
tălmăcire a unor simboluri sau concepte, „BarriqueArt”
poate fi privită și din perspectiva artei decorative, noncon-
formiste.
Expoziţia este cunoscută și în afara graniţelor, întrucît
cei peste treizeci de artiști care i‑au dat formă și conţinut
sînt din România, Ungaria, Franţa, Serbia și Germania.