Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teorii Cu Privire La Agresivitate Si Violenta
Teorii Cu Privire La Agresivitate Si Violenta
1. TEORIA BIOLOGICA
Animalul isi apara teritoriul, disponibilitatile pentru hrana si, indepartandu-i pe altii, previne
supraaglomerarea.
In acest sens se poate spune ca omul este efectiv singurul animal capabil sa
omoare premeditat pentru ca el este singurul capabil si sa anticipeze conduita distructiva intr-un
proiect mai mult decat la animal, in afara de actul distructiv propriu-zis. Conduita heteroagresiva
mai poate fi tradusa in doua moduri*(3):
- printr-o depersonalizare a victimei, care isi pierde toata valoarea afectiva pentru agresor;
- printr-un mecanism cu care incearca sa justifice actul comis sau sa-l integreze intr-un sistem
global de justificari.
influente neuronale; exista anumite zone ale cortexului care, in urma stimularii electrice,
faciliteaza adoptarea de catre individ a comportamentului agresiv;
influente hormonale; masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita diferentelor de
natura hormonala;
2. TEORIA PSIHOLOGICA
Aparitia neastepata a unui obstacol real sau imaginar intrerupe fluxul normal al
actiunii, creeaza o dificultate majora, dezorganizeaza stereotipurile motorii, aduce individul
(animal, dar mai ales uman) intr-o stare de criza.
O asemenea stare de criza se numeste ,,frustratie'', stare in care la cei mai multi indivizi se
declanseaza mecanisme agresive. La unii oameni insa reactia poate fi regresiva sau represiva -
refulatoare. (V. PAVELESCU, 1969)
Cei mai multi psihologi si criminologi au considerat ca starea de frustrare duce la comportament
agresiv intelegand aici atat factorii frustranti de ordin biologic cat si de ordin social. Aceasta
teorie a corelarii celor doua fenomene nu poate fi luata drept stabilirea unei relatii cauzale. Se
poate constata ca orice infractor este un frustat, dar nu orice frustrat devine logic si infractor.
Experienta cotidiana ne arata clar ca un copil caruia i se smulge jucaria raspunde agresiv ostil,
dar exista aproape sanse egale ca sa fuga de la parinti si sa se planga de agresori.
Atat teoretic, cat si practic este deschisa atat calea agresiunii cat si cea a
regresiunii in situatii frustrante.
Teoretic ,,frustrare - agresiune'' lansata inca din anul 1939 de JOHN DOLLARD
si COLEGII DE LA Universitatea Yale din S.U.A. a fost ulterior revazuta si mult nuantata.
1. in cultura sau subcultura data, reactia la o situatie frustranta ,,cere'' raspuns agresiv;
2. situtia frustranta decurge din caracteristicile unui frustrator care si asa este privit ostil;
3. situatia are o forta de incitatie deosebita.
4. Agresivitatea fara frustrare apare atunci cand:
5. este instrumentala (un spargator vrand sa ia banii de la un casier, acesta se impotriveste si
este impuscat, desi scopul infractorului a fost doar devalizarea bancii);
6. este rezultatul unei imitatii coercitive;
7. este rezultatul unui ordin superior;
8. este rezultatul unui rol social (rolul de politist);
9. este rezultatul unui efect al activitatii de grup (membrii unui grup terorist care, personal,
nu au nimic impotriva celui victimizat).
i. In opozitie cu aceste cazuri, exista altele in care frustrarea desi majora, nu
duce la comportamente agresive.
10. Astfel, frustrarea nu duce la comportament agresiv, in cazul:
11. cand individul a primit o educatie moral-cetateneasca solida, asa incat il repugna orice
forma de agresiune;
in care individul are suficiente resurse pentru a canaliza energiile declansate de starea de
frustrare in directia unei realizari sociale;
chiar daca nu absolutizam raportul dintre frustrare in opozitie cu aceste cazuri, exista altele in
care frustrarea desi majora, nu duce la comportamente agresive, totusi putem afirma ca actele
deviante in genere si cele tipice infractionale in special sunt motivate in mare masura, de
existenta unor frustrari, fie ca starile frustrante sunt de moment, de durata medie, ori continua.
Daca una sau mai multe componente ale celor doua ,,structuri'' sunt deteriorate
sau lipsesc, tanarulmanifesta sentimente de frustrare si marginalizare personala si
sociala, avand predispozitii pronuntate spre violenta si agresivitate.*(11)
3. TEORIA SOCIO - CULTURALA
Aceasta inseamna ca mecanismul biologic innascut de atac este realizat de situatii si conditii care
sunt oferite de societate, de cultura in care traieste individul.
Din momentul in care s-a stabilit o subcultura care aproba violenta, invatarea
devine principalul factor de propagare a ei. Numeroase cercetari arata ca pana si la copiii
prescolari se manifesta forme de comportament agresiv si chiar violent, daca asemenea modele
sunt incurajate de parinti, vecini. Unii autori (B. CORNIER, 1970) considera ca ,,agresiunea este
un instinct bipolar, care poate sa se manifeste fie prin distructie, fie prin creativitate.''
Trebuie sa ne fie limpede ca nu numai familia sau scoala, cat mai ales cercul de
prieteni si colegi pot intari sau inhiba pornirile agresive ale individului. Traiul in mediul violent
(subculturi violente), comunicarea frecventa cu indivizi violenti isi pune amprenta pe
comportamentul celor din jur, mai ales cand acestia sunt usor influentabili si apartin categoriei de
dependenti.
Invatarea sociala pare a avea pe agresivitatea oamenilor o ifluenta foarte
importanta. Se utilizeaza agresiunea si pentru obtinerea recompenselor sau pentru evitarea
pedepselor.
Parintii care-si pedepsesc copiii pentru comportamentul lor agresiv le poate servi
ca modele de agresiune si de crestere a agresiunii copiilor lor.*(14)
Similar, se pune problema in privinta cinematografului, televiziunii sau literaturii care prezinta
scene agresive distructive, nestiindu-se niciodata daca aceste scene au asupra spectatorilor un
efect inhibator sau, dimpotriva il incita spre imitarea comportamentului pe care-l descopera.
Unii critici cred ca argumentele contra violentei televizate sunt exagerate. Ei cred
ca televiziunea favorizeaza violenta printre cei care iau fictiunea televizata pentru realitate, sau
printre cei care sunt deja inclinati spre agresiune.*(15)
valoarea vietii, pe fiecare dintre cele trei dimensiuni (biologica, psihica, sociala) inteleasa ca
aditionare a duratei parcurse (cantitatii) a vietii, a calitatii acesteia si a semnificatiei atribuite de
catre subiect, primelor doua componente (biologica si psihica).
4. TEORIA PSIHOANALITICA
Cu cat acest joc are loc mai timpuriu in etapele dominant afectogene, cu atat eul
de baza se incarca si invata inconstient raspunsul negativ.
1. rolul fundamental este jucat de perceptia lumii din afara, de perceptia normelor si legilor
sociale, dupa care doreste sa se ascunda;
2. intre ,,sine'' si ,,eu'' exista interferente si grade de evolutie;
3. este reprezentantul lumii din afara;
4. este o sinteza intre ratiune si inconstient;
5. produce fixarea erotismului asupra obiectelor din afara;
6. este compus din identificarile care succed diferitelor fixari neizbutite (eritice, vitale) pe
care lumea din afara le interzice;
7. este un mixtum compositum din inconstient si constient;
8. se autoregleaza;
9. toate refularile sunt produse de eu;
10. tempereaza exigentele morale ale suspansului;
11. in timpul somnului exista o cenzura asupra viselor si le modeleaza;
12. doreste sa fie moral;
13. stabileste prin psihicul constient o relatie de adaptare, adecvare la realitate.
FREUD stabileste doua sisteme duale ale pulsiunilor. Primul este cel al
pulsiunilor sexuale si al pulsiunilor eului sau de autoconservare, acesta din
urma reprezentand marile trebuinte de care depinde supravetuirea individului (foamea si functiile
alimentare) si fiind opuse pulsiunii sexuale.
Al doilea sistem este dat de pulsiunile vietii si ale mort Aceasta reprezinta cel mai
eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivitat
Pulsiunile agresivitatii
Alti autori, cum ar fi KLEIN M. admite existenta primara a iubirii si urii aflate in
conflict inca de la inceputul vietii, iar W. REICH descrie agresivitatea ca pe un rezultat al
frustrarilor sexuale.
Pulsiunea de distrugere
Are drept scop dominarea obiectului respectiv, nefiind o pulsiune sexuala. Ea sta
la baza cruzimii infantile.
Pulsiunea de autoconservare
Pulsiunea eului
Sunt acele impulsuri profunde ale fiintei, care tind sa reduca pulsiunile vietii cu
scopul de a le suprima pe acestea, reducand viata la formele ei anorganice. La inceput pulsiunile
mortii se indreapta spre intrare, urmarind aceasta distructie, apoi se orienteaza spre
exterior, manifestandu-se cu pulsiuni agresive sau distructive.
Pulsiunea sexuala
Este conceputa ca un puseu intern, ale carei activitati nu trebuie echivalate cu cele
ale activitatii sexuale in conceptiunea curenta in sensul ca pulsiunea sexuala acopera
un camp mai larg de manifestare.
Pulsiunile vietii
deplasarea energiei pulsionare spre alte obiecte, deci devierea directiilor primare;
intricatia si libidoul;
sublimarea agresivitat