MINISTERUL ADMINISTRATIE INTERNE

ACADEMIA DE POLITIE „A.I. CUZA”

MANAGEMENTUL INSTITUTIILOR PENITENCIARE

EXECUTAREA PEDEPSELOR PRIVATIVE DE

LIBERTATE

MASTERAND
 ENCULESCU FLORIN
DETENTIUNEA PE VIATA.MODUL DE EXECUTARE SI
REGIMUL ACESTEIA
In cadrul sanctiunilor de drept penal un loc important ocupa pedeapsa care e singura
sanctiune penala si este menita sa asigure restabilirea ordinii de drept incalcata prin savarsirea
de infractiuni. Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare , prevazuta de
lege , aplicata de instanta judecatoreasca infractorului in scopul prevenirii savarsirii de
infractiuni .

Trasaturile pedepsei retinute in definitia de mai sus se regasesc si in definitia legela data
acesteia prin dispozitia art.52 C.p , unde se arata ca: ,, Pedeapsa este o masura de constrangere
si un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi
infractiuni”.Ca masura de constangere , pdeapsa implica deci o suferinta (aflictiune) , o
privatiune sau o restangere de drepturi civice , o privatiune de bunuri , o privatiune de libertate ,
uneori in cazuri exceptionale chiar de viata in unele tari.

Caracteristicile pedepsei sunt urmatoarele:

- este un mijloc de reeducare (prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar custodierea

infractorului ci si formarea la acesta a unei atitudini fata de valorile sociale);

- este prevazuta de lege;

- se aplica numai de instantele judecatoresti;

- se aplica numai infractorului;

- se aplica in scopul prevenirii de noi infractiuni

Pedeapsa are anumite funcţii, acestea fiind:

- de constrangere;
- de reeducare (pedeapsa, in dreptul penal a incetat sa mai fie o retributie – rau pentru rau)
- de exemplaritate (fermitatea cu care a fost pedepsit infractorul exercita o influneta
pozitiva asupra altor indivizi care cor fi determinati astfel sa nu savarseasca infractiuni
caci pedeapsa va fi inevitabila)
- de eliminare (consta in inlaturarea temporara sau definitiva a condamnatului din cadrul
socitatii)

Detenţia pe viata este o pedeapsa principala si reprezintă cea mai severa pedeapsa din
legislaţia penala actuala. Detenţiunea pe viata a fost introdusa prin Decretul Lege nr.6 din 7
ianuarie 1990 al Consiliul FSN. Ea este o pedeapsa principala ,prevăzuta in Codul Penal art.53-
55.Aceasta forma a pedepselor principale, cea mai grea dintre toate, se poate aplica persoanelor
care au savarsit infracţiuni grave: infracţiuni contra siguranţei statului(art.155-163) si art.167.
CP) , infracţiuni de omor deosebit de grav (art.176 CP), pentru infracţiuni grave contra
siguranţei transporturilor (distrugerea si semnalizarea falsa care a avut ca urmare o catastrofa pe
calea ferata) ,pentru unele infracţiuni grave contra capacitaţii de apărare.Pedeapsa cu

2
detenţiunea pe viata este prevăzuta alternativ cu pedeapsa închisorii de pana la 25 de ani pentru
marea majoritate a infracţiunilor, oferind largi posibitati de individualizare judiciara si
recurgerea la pedeapsa cu detenţiunea pe viata numai in cazuri extreme .Pedeapsa cu
detenţiunea pe viata nu este alternativa cu închisoarea ci unica in doua cazuri: pentru
infracţiunea de genocid , savarsita in timp de război (art.357 al.2 CP) si pentru infracţiunea de
tratamente neomenoase savarsite pe timp de război (art. 358 al.4 CP).Spre deosebire de
pedeapsa cu moartea , detenţiunea pe viata are avantajul ca poate fi retrasa in caz de eroare
judiciara.

INCOMPATIBILITATI

- Detenţiunea pe viata nu poate fi aplicata faptuitorului daca, la data pronuntarii sentintei

acesta a implinit varsta de 60 de ani. In acest caz pedeapsa detentiei pe viata este inlocuita cu
pedeapsa inchisorii pe 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

- Pedeapsa detentiunii pe viata nu poate fi aplicata minorilor (art.109 alin.2 CP). In cazul
in care pentru fapta savarsita pedeapsa era detenţiunea pe viata, faptuitorului minor i se va
aplica o pedeapsa cuprinsa intre 5 si 20 de ani.

LIBERAREA CONDITIONATA

Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi eliberat conditionat dupa

executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor in munca, disciplinat si da
dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de vasta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei

poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt indeplinite
si celelalte conditii.

Pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de la liberare cel condamnat

nu a savarsit din nou o infractiune. Daca in acest interval de timp cel liberat a comis din nou o
infractiune, atunci noua fapta comisa si restul de pedeapsa de executat se contopesc. La
pedeapsa contopita poate fi aplicat si un spor de 5 ani.

MODUL DE EXECUTARE A DETENTIUNII PE VIATA

Persoanelor carora li s-a aplicat pedeapsa detentiunii pe viata, cat si celor care au de
executat o pedeapsa mai mare de 15 ani vor fi incadrati in regimul de maxima siguranta. In mod
exceptional, natura si modul de săvârsire a infractiunii, precum si persoana condamnatului pot
determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de
severitate.(regim inchis)

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă sigurantă sunt

supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere si escortare, sunt cazate, de regulă, individual,
prestează muncă si desfăsoară activitătile educative, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologică si asistentă socială în grupuri mici, în spatii anume stabilite în interiorul
penitenciarului, sub supraveghere continuă.

3
 Datorita schimbarilor intervenite in tara noastra dupa 1990, pedeapsa cu moartea
a fost abolita si inlocuita cu pedeapsa cu inchisoare pe viata, acesta fiind sanctiunea
penala cea mai grea.Legislatia penala in vigoare considera pedeapsa detentiunii pe viata
o pedeapsa principala, iar in ceea ce priveste regimul de aplicare si executare, acesta este
reglementat in Codul Penal si in legea 275/2006 privind executarea pedepselor si a
masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal si regulamentul de
aplicare al acesteia.

Aceasta pedeapsa este prevazuta de catre legiuitor la un numar relativ mare de

infractiuni, cu un grad de pericol social marit, insa in toate cazurile detenţiunea pe viata
este prevazuta, de regula, alternativ cu pedeapsa inchisorii, ceea ce face ca instantele sa
recurga numai in mod exceptional la aceasta pedeapsa.

LOCUL DE EXECUTARE A PEDEPSEI

Pedeapsa detentiunii pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru

aceasta sau in sectii existente in celalalte penitenciare. Regimul executarii sale este, in principiu,
acelasi cu al inchisorii pe timp limitat, iar conditiile de detentie nu trebuie sa aduca vreo
atingere demnitatii umane.

Inchisoarea pe viata produce probleme deosebite pentru detinuti: izolarea

sociala, dependenta totala, sedentarismul, singuratatea si pierderea sentimentului
responsabilitatii, asociate cu uniformizarea si monotonia vietii.Acesti detinuti au necesitati
specifice, ca rezultat al duratei nedeterminate a condamnarii lor si al diferitelor probleme care
stau la baza comportamentului lor criminal.

Administratia penitenciarului, prin personalul specializat de care dispune,

stabileste, pe baza evaluarii personalitatii si a nevoilor fiecari condamnat la detenţiune pe viata,
obiectivele programelor in tratament, in asa fel incat sa se remedieze, pe cat posibil,
consecintele daunatoare ale acestei detentii.

Condamnatii la detenţiunea pe viata constituie o categorie aparte in sistemul

justitiei penale, fiind consideratii ultimii care pot fi liberati conditionat, aceasta decizie
sprijinindu-se adesea pe rezultatele unei analize a periculozitatii viitoare a detinutiilor.

PARTICULARITATI IN REGIMUL APLICAT

Studiile despre urmarile detentiei pe viata reliefeaza consecinte psihologice pe care privarea de
libertate pe o perioada nedeterminata o are asupra detinutilor.Problema principala a
condamnatilor la inchisoarea pe viata este incertitudinea in ceea ce priveste libertatea, intrucat
isi dau seama ca sunt supravegheati permanent, fara sa stie totusi pe baza caror criterii se judeca
comportamentul lor.Aceasta incertitudine traumatizeaza mult detinutii condamnati la inchisoare
pe viata deoarece conceptul de libertate este foarte indepartat si ei nu au notiunea de
viitor.Inchiderea unei persoane pe viata, fara perspective de liberare, nu ar tine seama de cele
doua obiective principale ale acestui tip de pedeapsa –reeducarea si reintegrarea sociala- si ar fi
o sarcina grea pentru contribuabili.

4
 Dat fiind ca inchisoarea implica privarea de unele drepturi fundamentale pe o
perioada lunga de timp, este explicabil comportamentul negative pe plan sociologic, prin aceea
ca cei mai multi sunt marginalizati, asociabili, isi pierd simtul responsabilitatii, au crize de
identitate si o dependenta totala fata de institutia penitenciara.

Izolarea sociala este, in general, o consecinta inevitabila a inchisorii pe viata,

detinutii tinzand spre pierderea tuturor contactelor cu exteriorul. Ruperea legaturilor familiale si
amicable este probabil prejudicial cel mai grav pe care il antreneaza privarea libertatii pe o
perioada lunga de timp. Programele de tratament prevazute de institutiile penitenciare vor
urmari mentinerea relatiilor cu lumea exterioara, care sunt deosebit de importante in pastrarea
sanatatii morale a condamnatilor la detentie pe viata. Inchisoarea pe viata, duce putin cate putin
la o deformare a comportamentului social. Cursurile de orientare si pregatire profesionala, ca si
programele socio-educative, pot fi utilizate pentru a crea aceasta stimulare sociala, astfel
detinutii devin incapabili sa se readapteze sis a se reintegreze in societate. Condamnatii la
inchisoarea pe viata sfarsesc adesea prin a se resemna cu soarta lor. Este paradoxal ca acestia se
adapteaza cel mai bine in penitenciar, nu cunosc gravele probleme privind obisnuinta cu mediul
carceral

Situatia condamnatilor la inchisoarea pe viata ridica unele probleme speciale,

care ii privesc nu numai pe ei ca indivizi, ci intreg sistemul penitenciar. Din studiile effectuate
reiese ca acesti condamnati au adesea tulburari psihice sau de comportament, associate sau
dependente, ceea ce reprezinta un pericol pentru sanatatea lor, dar si pentru intreaga societate in
cazul unei liberari. Pedeapsa cu inchisoarea pe viata se va aplica numai daca este absolute
necesar pentru a proteja societatea si a asigura dreptatea, iar conditiile de incarcerare vor fi
conforme normelor enuntate in Ansamblul de Reguli Minime pentru Tratamentul Detinutilor.

Detentiunea pe viata si inchisoarea mai mare de 10 ani sunt considerate ca fiind

pedepse privative de libertate pe termen lung, aplicate pentru infractiuni ce prezinta un pericol
social grav si deosebit de grav (infractiunile contra vietii, unel infractiuni contra statului).

Organizarea regimului penitenciar al condamnatilor la pedepse de lunga durata

este una din problemele principale ale stiintei si practicii penitenciare, deoarece acesti
condamnati au savarsit infractiuni grave si tratamentul lor este mai dificil, avandu-se in vedere
natura diferita a infractiunilor. De asemenea, ei raman multi ani in penitenciar, timp in care
intervin schimbari in comportamentul lor moral si social. Cu toata diversitatea acestor
condamnati, ei alcatuiesc un grup aparte, unindu-i gravitatea deosebita a infractiunilor comise,
exprimata in durata lunga a pedepsei inchisorii aplicate.

Scopul condamnarii pe termen lung este de a izola infractorii mai periculosi si

greu de influentat, de a preveni savarsirea de catre acestia a altor infractiuni si de a-i face sa
devina persoane care respecta legea. Condamnatii la inchisoare de lunga durata constituie o
categorie periculoasa si dificila. Executarea pedepsei inchisorii de catre acesti condamnati ridica
probleme multiple, cum sunt: regim de detentie mai sever, masuri de paza si supraveghere
stricte.

Avand in vedere continutul regimului penitenciar general al executarii pedepsei

inchisorii, adica drepturile si obligatiile ce revin, in principiu, tuturor condamnatilor, ceea ce
caracterizeaza regimul penitenciar al condamnatilor la pedepse pe termen lung este faptul ca
unele din aceste elemente se accentueaza (interdictiile, obligatiile), iar altele se limiteaza
(drepturile). Astfel, acesti condamnati nu pot presta munca in afara locurilor de detinere sau in

5
regim semideschis, beneficiaza de pachete, vizite si corespondenta la intervale si cantitati mai
mici decat cele stabilite pentru celalalte categorii de condamnati, iar invoirile se acorda intr-o
masura mai redusa. In ceea ce priveste munca, insa numai dupa verificarea conduitei,
deprinderilor si trasaturilor de character (agresivitate, periculozitate etc.) condamnatii care au o
calificare profesionala pot fi folositi in domeniul respective, dar la nevoie ei pot depune si o
munca necalificata. Reeducarea acestor condamnati este o activitate importanta si complexa.
Este necesara desfasurarea unor activitati reeducative differentiate dupa profilul condamnatilor,
adecvate caracteristicilor de personalitate ale acestora (agresivi, violenti, lipsiti de stapanire de
sine, lipsiti de morala etc). Pentru unii este recomandabila observarea si cercetarea din punct de
vedere fizic, psihologic si psihiatric.

In cazul sentintelor mari, orice strategie de tratament cere o examinare profunda

a personalitatii detinutului de la inceputul incarcerarii. Asa cum se mentioneaza si in
reglementarile Regulilor europene pentru penitenciar, trebuie luate masuri pentru asigurarea
unei reintoarceri graduale la viata in societate a detinutilor cu pedepse lungi. Examinarile
psihologice au aratat ca acesti detinuti sufera perturbari emotionale ale capacitatii de intelegere
si gandire, schimbari in modul de viata, dificultati in stabilirea contactelor sociale, pierderea
simtului realitatii, o crestere semnificativa a ostilitatii si agresivitatii impotriva propriei
persoane, insa trebuie subliniat faptul ca privarea de libertate pe termen lung nu provoaca
aceleasi efecte in fiecare caz.

Persoanele private de libertate cu pedepse mari au nevoie, in special, de un regim

intensive de activitati in perioada de pre-liberare care, dupa lungii ani ai detentiei, sa le
furnizeze un suport social care il va ajuta sa intampine dificultatile si esecurile vietii.

PEDEPSE PE TERMEN LUNG IN SISTEMUL PENITENCIAR EUROPEAN

Multe tari europene se confrunta cu o crestere a numarului de detinuti, situatie

cauzata de:

- Sentinte pe termen lung;

- Abolirea pedepsei cu moartea;
- Restrictii privind liberarea conditionata.

Conform unui chestionar al Consiliului Europei, cu aceasta problema se

confrunta Bulgaria, Franta, Irlanda, Portugalia, Romania si Marea Britanie, care au un numar
mare de detinuti pe termen lung.Acestia, condamnati de obicei pentru infractiuni grave, nu sunt
neaparat periculosi inauntrul inchisorii, pentru personalul acesteia sau pentru ceilalti detinuti.
Din contra, ei sunt recunoscuti pentru contributia adusa mentinerii echilibrului in inchisoare,
fiind mai degraba interesati sa duca o viata cat mai pasnica posibil.

In majoritatea tarilor europene, condamnatii pe viata pot fi pusi in libertate, dupa

executarea unui termen minim care variaza intre 10 si 14 ani in Belgia, 15 ani \in Germania si
25 de ani in Rusia si Letonia. In timp ce unii condamnati nu vor parasi niciodata inchisoarea,
majoritatea este pusa in libertate dupa ce a executat in medie 12 ani in Suedia, 13 ani in Belgia,
14 ani in Anglia si Tara Galilor. Cresterea restrictiilor in vederea liberarii conditionate pentru
anumite categorii de detinuti, in special infractorii sexuali si cei violenti sau cei condamnati la
inchisoare pe viata conduc spre a o tot mai lunga perioada de incarcerare (Austria, Franta,
Marea Britanie).

6
 BIBLIOGRAFIE:

- Codul Penal al Romaniei

- Codul de procedura penala

- Legea 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor

dispuse de organele judiciare in timpul procesului penal

- HG 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

legii 275/2006

- Balan, Ana; Minca, Marinela; Stanisor, Emilian, Penologie,

editura Oscar Print

- Comitetul European pentru Prevenirea Torturii si Pedepselor sau

Tratamentelor Inumane sau Degradante, 2001.