Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT
EXECUłIONAL PENAL
TEMA 1
RAPORTUL JURIDIC EXECUłIONAL PENAL
SecŃiunea I
ConsideraŃii generale
Au existat mai multe opinii cu privire la raportul juridic execuŃional penal. Într-o
opinie s-a considerat că el face parte din cel penal‚ şi că parcurge mai multe etape.
Într-o altă opinie, se susŃine că există un raport juridic special execuŃional penal
care este reglementat de norme juridice execuŃional-penale. El ia naştere odată cu
aplicarea unei sancŃiuni şi se deosebeşte de raportul juridic penal.
În opinia profesorului C. Bulai1 odată cu stabilirea sancŃiunii pentru persoana
vinovată de săvârşirea infracŃiunii, s-a definitivat raportul juridic de conflict. Raportul
juridic penal se stinge prin executarea sancŃiunii aplicate infractorului ori prin intervenŃia
unei cauze care-l stinge.
Din această perspectivă, executarea sancŃiunii penale este atât o executare materială,
dar şi un raport juridic special de executare a sancŃiunii aplicate, mai exact un raport
juridic execuŃional penal derivat şi subordonat raportului juridic penal.2
Într-o altă opinie3 s-a subliniat că raportul juridic penal parcurge mai multe etape şi
anume:
a. cea a definitivării raportului juridic penal prin intermediul raporturilor juridice
procesuale, definitivare care se efectuează prin aplicarea sancŃiunilor penale;
b. cea a executării sancŃiunilor penale ce durează până la stingerea executării
acestora prin vre-un mod prevăzut de lege (executare, graŃiere etc.);
c. etapa de după executarea sancŃiunilor penale când pentru cel condamnat mai sunt
prezente interdicŃii, decăderi şi care se sting prin obŃinerea reabilitării.
În această opinie, acest raport se întinde de la etapa definitivării prin aplicarea
sancŃiunilor penale până la etapa terminării sancŃiunilor penale. Se constată că este folosită
noŃiunea „etapa executării sancŃiunilor penale” fără a se evidenŃia şi existenŃa unui raport
juridic special care este raportul juridic execuŃional penal.
Într-o altă opinie, profesorul Oancea4, afirmă că întrucât dreptul execuŃional penal
reglementează relaŃii sociale distincte de relaŃiile sociale de tragere la răspundere penală şi
anume relaŃii sociale de executare a sancŃiunilor penale şi întrucât aceste relaŃii sunt
reglementate prin norme de drept execuŃional penal există implicit premisele naşterii şi
1
C. Bulai, Drept penal partea generală, vol. I, T.U.B., 1979, p.129
2
I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura ALL Beck, 1998, p.34
3
M. Zolyneak, Drept penal partea generală, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, 1977, p.129-133
4
I. Oancea, Drept penal partea generală, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971, p.494-496
1
existenŃei unui raport juridic special, anume a raportului juridic execuŃional penal.
Acest raport are trăsături proprii care îl particularizează faŃă de raportul juridic penal
care ia naştere odată cu aplicarea unei sancŃiuni penale.
Raportul juridic execuŃional penal are trăsături, caracteristice proprii, şi
particularităŃi ale elementelor sale, ceea ce îi conferă un caracter propriu, separat faŃă de
raportul juridic penal.
În ce ne priveşte găsim judicioasă susŃinerea profesorului I. Oancea şi achiesăm la
opinia acestuia în sensul existenŃei unui raport juridic execuŃional penal de sine stătător.
NoŃiunea de raport juridic execuŃional penal constă în relaŃiile sociale de executare
a sancŃiunilor penale reglementate prin norme juridice execuŃional penale, relaŃii între
organele de stat şi condamnat potrivit cărora statul are dreptul de a pune pe condamnat
să execute pedeapsă ori altă sancŃiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă
iar condamnatul are obligaŃia să o execute.5
SecŃiunea II
Trăsăturile specifice ale raportului juridic execuŃional penal
1. Între raportul juridic execuŃional penal şi raportul juridic penal există o strânsă
legătură. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformării lui
din raportul juridic de conformare. La naşterea acestui raport juridic de conflict a stat
săvârşirea unei infracŃiuni.
Raportul juridic de conflict privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept penal,
poartă denumirea de raport juridic de răspundere penală. O etapă în desfăşurarea acestuia
este executarea sancŃiunii de drept penal aplicate. Această durată, în cadrul raportului
juridic penal, ia forma unui raport juridic special şi anume a raportului juridic execuŃional
penal. Cu alte cuvinte acest raport juridic execuŃional penal derivă din cel penal.6
2. Din cele de mai sus rezultă că raportul juridic execuŃional penal se referă la
relaŃii de executare a sancŃiunilor penale, care se deosebesc de relaŃiile de tragere la
răspundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal.
3. Deşi pentru epuizarea raportului juridic execuŃional penal se apelează la acte
procesual-penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii, a celei
complementare etc.) reglementate prin norme juridice procesual-penale şi puse în
executare de organe procesual-penale, totuşi cele două raporturi juridice nu se confundă,
ele rămânând raporturi juridice distincte într-o strânsă interdependenŃă.
SecŃiunea III
Elementele raportului juridic execuŃional
A. SubiecŃii
La raportul juridic execuŃional penal, participă statul prin organele speciale pe de o
parte, într-o calitate de subiect activ şi condamnatul pe de altă parte ca şi subiect pasiv.
În situaŃia executării pedepsei închisorii, împuternicitul statului este conducerea
penitenciarului sau a locului de muncă care acŃionează prin conducătorul ei.
5
I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura ALL Beck, 1998, p.35.
6
I. Oancea, Raportul juridic execuŃional penal, în R.D.P, anul II, nr. 1/1996
2
În situaŃia executării pedepsei amenzii statul participă în cadrul raportului prin
organul financiar.
Celălalt subiect, cel pasiv, este condamnatul care va executa pedeapsa aplicată
printr-o hotărâre definitivă. În această situaŃie, condamnatul are o serie de drepturi şi
obligaŃii prevăzute în legea privind executarea pedepselor.
În cadrul raportului juridic execuŃional penal subiecŃii dobândesc o anumită
specificitate, calitatea lor fiind deosebită de cea întâlnită în cadrul celorlalte raporturi
juridice penale sau procesual penale.
Întrebări:
1. Ce este raportul de drept execuŃional penal?
2. Elementele raportului de drept execuŃional penal.
3. Care sunt trăsăturile raportului de drept execuŃional penal?
TEMA II
EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE
SecŃiunea I
Răspunderea penală7
ConsideraŃii introductive
7
A se vedea şi M. I. Rusu Drept penal Partea generală EdiŃia a 2 a, Editura C. H. Beck pag. 301 şi urm.
4
cunoscuta DeclaraŃie a drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789 în virtutea căreia
răspunderea penală devine personală, limitată şi condiŃionată.
LegislaŃiile ulterioare momentului RevoluŃiei Franceze au adoptat principiul
răspunderii penale în mod limitat şi condiŃionat.
Acelaşi principiu a fost păstrat şi în legislaŃia română în sensul că orice persoană
care a săvârşit o faptă ce constituie infracŃiune urmează a fi adusă în faŃa instanŃelor de
judecată pentru a răspunde din punct de vedere penal.
Răspunderea penală alături de instituŃia infracŃiunii şi a sancŃiunilor este o instituŃie
fundamentală a dreptului penal.
Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinŃa
nesocotirii dispoziŃiei normei juridice penale.
Răspunderea penală este însăşi raportul juridic de conflict de constrângere, raport
juridic complex cu drepturi şi obligaŃii specifice pentru subiecŃii participanŃi. Singurul
temei al răspunderii este infracŃiunea.
SecŃiunea II
SancŃiunile penale
Pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranŃă
Codul penal român prevede trei categorii de sancŃiuni de drept penal şi anume:
1) Pedepsele care sunt specifice dreptului penal şi care prevăd o anumită
constrângere a făptuitorului menită să-l determine să nu mai săvârşească în viitor alte fapte
penale şi totodată să-l educe şi să-l pregătească ca după executarea pedepsei să se realizeze
resocializarea acestuia. Pedeapsa are un caracter inevitabil, deoarece odată săvârşită fapta
penală aceasta atrage automat răspunderea penală.
DispoziŃiile privitoare la pedepse îşi au sediul materiei în codul penal în Titlul III al
părŃii generale, fiind prevăzute de la art. 52 la 89.
2) Măsurile educative sunt sancŃiuni de drept penal care se aplică în situaŃia
minorilor care au săvârşit infracŃiuni. Ele sunt menite să corijeze lacunele în educaŃia
minorilor, având şi un rol coercitiv fiindcă implică anumite restrângeri de libertăŃi.
Titlul V din codul penal cuprinde dispoziŃiile referitoare la măsurile educative de la
art. 99 până la art. 109. Acest capitol este intitulat "Minoritatea ".
3) Măsurile de siguranŃă se aplică persoanelor ce au săvârşit fapte penale cu scopul
de a înlătura o stare de pericol şi a preveni săvârşirea de noi infracŃiuni. Ele au rol
preventiv şi se deosebesc de pedepse care au rol represiv. Ele se aplică doar dacă s-a
săvârşit o faptă penală, nefiind condiŃionate de aplicarea unei pedepse.
Aceste sancŃiuni penale se regăsesc reglementate în Titlul VI al codului penal între
art. 111-118 şi 118/1.
SecŃiunea II
Pedepsele
Sediul materiei
Reglementări interne
Principala reglementare internă o reprezintă CONSTITUłIA ROMÂNIEI8 care
conŃine o serie de prevederi care au aplicativitate şi în domeniul executării pedepselor, şi
anume în: art. 16, 20-23, 29, 49.
Codul penal conŃine dispoziŃii în: Titlul III – VII; iar Codul de procedură penală
conŃine dispoziŃii în Titlul III.
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor este o lege specială penală, care
împreună cu ordinele ministrului justiŃiei: ordinul ministrului JustiŃiei nr.
2063/C/24.11.1997, privind exercitarea dreptului la corespondenŃă; ordinul ministrului
JustiŃiei nr. 1312/C/20.07.1998, privind experimentarea regimurilor prevăzute în
8
A. Bălan, E Stănişor, M. Mincă, Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag. 31-32
6
proiectul legii de executare a pedepselor; ordinul directorului general al D.G.P. nr. 32
338/06.01.1995, privind lărgirea gamei obiectelor ce pot fi păstrate de către deŃinuŃi,
Hotărârea Guvernului nr. 1.897 din 21 dec. 2006 completează legislaŃia în materie
Reglementări internaŃionale în materie pot fi:
- DeclaraŃia Universală a drepturilor Omului, adoptată de OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite. Anterior ConvenŃiei Europene pentru Drepturile Omului, Adunarea Generală a
NaŃiunilor Unite a adoptat, la data de 10.12.1948, o DeclaraŃie Universală.9
Aceasta prevede în mod expres: interzicerea torturii şi pedepselor sau
tratamentelor crude, inumane ori degradante (art. 5); dreptul la egalitate a tuturor în faŃa
legii (art. 7); judecarea de către un tribunal imparŃial şi independent (art. 10).
- ConvenŃia Europeană de Apărare a Drepturilor Omului. Ca urmare a
DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului, ConvenŃia a fost semnată la Roma, la data
de 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Ulterior, textul a fost
revizuit prin mai multe protocoale. În conformitate cu art. 55, prevederile acestui
document au o valoare juridică superioară dispoziŃiilor din dreptul intern, iar respectarea
lor este asigurată prin Comisia InternaŃională pentru Drepturile Omului şi prin Curtea
Europeană pentru Drepturile Omului. Titlul III, referitor la drepturi şi libertăŃi (art. 2-18),
este susceptibil de a fi aplicat şi deŃinuŃilor, iar regulile trebuie să fie aduse la cunoştinŃa
personalului şi să fie accesibile deŃinuŃilor. - ansamblul de reguli minime pentru
tratamentul deŃinuŃilor, adoptat prin RezoluŃia 663C(XXIV) din 31.07.1957 de către
Consiliul Economic şi Social al NaŃiunilor Unite. Acesta nu a urmărit descrierea unui
sistem penitenciar model, ci a statuat un set de principii şi reguli referitoare la o bună
organizare a penitenciarelor.
- Recomandări şi rezoluŃii ale Consiliului Europei, care reglementează aspecte din
întreaga sferă a executării pedepselor:
- Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri către Statele membre,
referitoare la Regulile europene asupra sancŃiunilor aplicate în comunitate;
- Recomandarea nr. R (82) 17 a Comitetului de Miniştri către Statele membre,
referitoare la deŃinerea şi tratamentul deŃinuŃilor periculoşi;
- Recomandarea 1257 referitoare la condiŃiile de detenŃie în statele membre ale
Consiliului Europei.
FuncŃiile pedepsei
FuncŃiile pedepsei reprezintă mijloace de realizare a scopului acesteia :
- funcŃia de constrângere10 unanim recunoscută şi precizată în art. 53 cod penal -
presupune privaŃiune de drepturi, restricŃie. Pedeapsa nu este menită să provoace suferinŃă. Ea
reprezintă echivalentul pe plan sancŃionator al gradului de pericol social pe care îl prezintă
fapta săvârşită şi făptuitorul ei. Represiunea nu este primordială dar constituie un element de
eficienŃă juridică a pedepsei.
- pedeapsa are şi o funcŃie de reeducare, menită să înlăture deprinderile antisociale ale
condamnatului aceasta realizându-se prin împletirea, completarea reciprocă a funcŃiei de
constrângere cu cea de reeducare. Pedeapsa nu este expresia răzbunării şi a prigonirii
făptuitorului de către societate, ci dimpotrivă, prin aplicarea ei se urmăreşte îndreptarea
condamnatului; or aceasta nu se poate realiza când omul este înjosit şi torturat;
9
Ana Bălan, Emilian Stănişor, M. Mincă, Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag_ 33
10
Marcel Ioan Rusu - Drept Penal - partea generală - Editura "Alma Mater" Sibiu - 2003, pag. 192 şi urm.
7
- funcŃia de exemplaritate decurge din caracterul ei inevitabil atunci când s-a săvârşit o
infracŃiune care nu presupune neapărat maximul pedepsei, ci mai degrabă o fermitate,
promptitudine, intransigenŃă în aplicarea ei, deoarece survine inevitabilitatea ei. Pedeapsa
trebuie să aibă şi un rol de intimidare a celor ce ar fi ispitiŃi să săvârşească alte infracŃiuni;
- funcŃia de eliminare - care constă în înlăturarea temporară sau definitivă a
condamnatului din cadrul societăŃii când pedeapsa este privativă de libertate. Ea este
temporară, când se aplică o pedeapsă cu închisoarea sau definitivă, când se aplică o pedeapsă
cu privaŃiune pe viaŃă. Eliminarea serveşte atât la realizarea prevenŃiei generale cât şi la cea
specială.
Felurile pedepselor
În doctrină sunt diverse clasificări, după diferite criterii:
După rolul şi importanŃa lor sunt pedepse:
- principale
- complementare
- accesorii.
Pedepsele principale au un rol principal în sancŃionarea infractorilor. Orice faptă
încriminată are pedeapsa sa. Are o existenŃă de sine stătătoare putând fi aplicată singură
infractorului, fără a fi condiŃionată de aplicarea altor sancŃiuni de drept penal.
Pedepsele complementare sunt acele pedepse cu rol de complinire, de a completa
represiunea şi se aplică pe lângă o pedeapsă principală. Nu pot fiinŃa singure şi se numesc
secundare sau alăturate. 11
Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale şi decurg din ea
11
C. Bulai, Manual de drept penal-partea generala, Editura All, 1997, pag. 289
8
Închisoarea este o pedeapsă aplicabilă aproape tuturor infracŃiunilor putând fi
revocabilă, adaptabilă, îmbinând constrângerea cu reeducarea, putând fi prevăzută singură,
sau alternativ cu amenda, ori cu detenŃiunea pe viaŃă.
În partea specială a Codului penal, limita specială minimă este de o lună putând fi
coborâtă la 15 zile, iar limita maximă este de 25 de ani, putând fi majorată la 30 de ani.
Regimul de executare a pedepsei închisorii se cercetează încă din secolul XVIII.
De-a lungul vremii, s-au practicat nenumărate sisteme de executare a pedepsei închisorii,
care nu întotdeauna si-au dovedit eficienŃa în ce priveşte reeducarea condamnaŃilor.
În general sunt cunoscute mai multe regimuri şi anume:
- regimul deŃinerii în comun în penitenciare, detenŃia în comun implicând
aglomerări de infractori de toate categoriile fără distincŃii de vârstă, sex, antecedente
penale, gravitatea infracŃiunii etc. CondamnaŃii sunt ŃinuŃi împreună atât ziua, cât şi
noaptea, însă în săli comune, dormitoare comune şi lucrează în ateliere comune. Acest
regim de deŃinere este mai uşor de organizat şi este mai suportabil, dar prezintă şi aspecte
negative: contactele între condamnaŃii de diferite feluri, primari, recidivişti, periculoşi şi
ocazionali, pot fi o şcoală de pregătire a crimei (Traian Pop) şi creează o piedică de
reîncadrare socială, deoarece se reîntâlnesc foştii deŃinuŃi cu cei primari. Statutul lor de
foşti deŃinuŃi stigmatizaŃi poate genera promiscuitate şi relaŃii homosexuale. Se poate să se
dezvolte relaŃii de dominare, de autoritate, de şantaj, forŃă, ameninŃare din partea celor
periculoşi faŃă de cei primari.
În Ńara noastră acest regim de deŃinere în comun, cu anumite particularităŃi, este
foarte răspândit datorită construcŃiilor cu o astfel de destinaŃie care au o anumită vechime
şi datorită faptului că nu au fost construite alte penitenciare.
- regimul izolării celulare (pensilvanian) experimentat prima dată în Anglia şi apoi
adoptat de statul american Pensylvania în 1790 care constă în izolarea celulară absolută pe
durate lungi de timp, atât ziua cât şi noaptea, cu interdicŃia de a comunica cu vreo persoană
sau de a o vedea (chiar şi pe paznici).
Acest regim de executare a apărut după regimul în comun ca o reacŃie la acesta în
Italia, SUA, Anglia, Belgia, Germania. El constă în Ńinerea condamnaŃilor în celulă,
izolaŃi, noaptea şi ziua, cu alte cuvinte condamnaŃii acolo unde dorm, desfăşoară şi
activităŃi lucrative. Se evită astfel influenŃele negative, promiscuitatea, şantajul şi
ameninŃările.
Criticile aduse acestui regim de deŃinere sunt de ordin financiar: pe de o parte, la
penitenciare mari e greu să fie compartimentate clădirile în celule, iar pe de altă parte,
izolarea excesivă duce la înstrăinarea omului, la resentimente. În aceste condiŃii nu se
poate organiza munca condamnatului în celulă. Regimul de deŃinere celulară se aplică
condamnaŃilor pentru infracŃiuni grave cu pedepse mari şi pentru condamnaŃii recidivişti
periculoşi.
- Tot un sistem de izolare celulară, dar doar pe timpul nopŃii este sistemul mixt
(auburnian) aplicat în închisorile din statul american Auburn-New-York la 1820. În timpul
zilei condamnaŃii sunt obligaŃi la lucru în comun, însă fără a comunica între ei. Tăcerea
totală şi de neîncălcat care era sancŃionată prin măsuri draconice asigura o linişte de
mormânt în aceste locuri de muncă;
Pornind de la critica regimului comun şi a regimului celular s-a ajuns la un regim
mixt, auburnian (S.U.A.). Numele provine de la localitatea Auburn din S.U.A. În cadrul
acestui regim de deŃinere condamnatul este Ńinut ziua în comun cu ceilalŃi condamnaŃi, iar
9
noaptea este încarcerat în celulă. Se elimină astfel, pe timp de zi, aspectele negative şi se
creează premise pentru o deŃinere uniformă, rigidă, statică şi nestimulatoare la
resocializare a condamnaŃilor.
Acest regim de deŃinere nu Ńine cont de conduita condamnatului.
Ca un efect a celor arătate mai sus a apărut regimul de deŃinere progresiv.
- regimul progresiv (irlandez), deoarece s-a aplicat pentru prima dată în Irlanda
presupune mai multe etape, perioade şi anume: separaŃia celulară, cu învăŃarea unei
meserii; munca în comun cu observarea disciplinei muncii; etapa muncii în colonii
agricole pentru cei cu o bună conduită, care într-o oarecare măsură umaniza regimul de
deŃinere. Regimul de deŃinere progresiv trebuie să se diferenŃieze şi să se desfăşoare în
faze, de la cele mai severe la cele mai puŃin severe.
Regimul progresiv constă în deŃinerea la început în regim celular şi în măsura
îndreptării şi a comportării bune, se face trecerea la deŃinerea în regim comun, apoi la
semilibertate, iar la urmă la liberarea condiŃionată.
Este o izolare scurtă şi în cadrul acestui regim, ziua se munceşte în comun, astfel
încât condamnatul este scos din pasivitate, ceea ce înseamnă sănătate şi refacere morală,
iar pe măsura îndeplinirii condiŃiilor legale se ajunge la liberare condiŃionată. În opinia
unor autori acest regim de deŃinere progresiv nu ar fi indicat în cazul condamnărilor la
pedepse mari.
Sunt discuŃii tot mai aprinse cu privire la regimul penitenciar şi anume la cel celular
care este tot mai mult criticat, deoarece duce la evadări sau sinucideri conform studiilor
psihologice şi psihiatrice efectuate.
DiscuŃii sunt şi cu privire la durata muncii, retribuirea ei, precum şi la reeducarea
condamnaŃilor, chiar susŃinându-se incompatibilitatea între reeducare şi penitenciar.
În România, un inconvenient al regimului de deŃinere, este cauzat de împrejurarea
că nu sunt penitenciare în toate judeŃele Ńării şi că nu există locuri de deŃinere destinate
arestaŃilor preventiv, astfel încât nu se poate evita situaŃia când unii dintre aceştia, fiind şi
recidivişti, sunt depuşi în penitenciare alături de condamnaŃii primari pentru infracŃiuni cu
un grad de pericol social mai scăzut.
- regimul deschis sau pe încredere, care presupune că este liber condamnatul având
suspendată condiŃionat executarea pedepsei sau executarea se face la un loc de muncă etc.
Cunoaşterea regimului de executare ajută la o bună individualizare a pedepsei, la
asigurarea legalităŃii în aplicarea şi executarea ei.
Normele principale din Codul penal - art. 53/3 şi 53/4 - se completează cu Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal.
Potrivit art. 53/3 alin. 3 Cod penal, regimul executării pedepsei închisorii se
întemeiază pe posibilitatea condamnatului de a presta o muncă utilă, pe acŃiunea educativă
ce se desfăşoară cu condamnaŃii, cu respectarea de către aceştia a disciplinei şi a ordinii
interioare, la locurile de deŃinere, pe stimularea celor stăruitori şi disciplinaŃi, cu dovezi de
îndreptare, cu scopul prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni de către aceştia.
Posibilitatea de a munci revine condamnaŃilor apŃi pentru aceasta.
Nu sunt obligaŃi a munci bărbaŃii condamnaŃi care au împlinit vârsta de 60 de ani şi
femeile peste vârsta de 55 ani, executarea fiind posibilă numai dacă aceştia sunt apŃi de
muncă şi o cer în mod expres.
10
Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate
Amenda - este principala pedeapsă pecuniară ce constă în plata unor sume de bani
către stat, la care a fost condamnat inculpatul. Amenda penală se deosebeşte de amenda
administrativă, disciplinară, civilă, fiscală, procesuală, prin caracterul său coercitiv.
Ea este aplicată numai de către instanŃă şi se trece în cazierul judiciar. Ea se aplică
la infracŃiuni cu pericol social redus şi duce la micşorarea patrimoniului inculpatului, dar
îşi păstrează caracterul personal, în sensul că Ńinând seama de criteriile de individualizare,
nu se răsfrânge asupra familiei.
12
P. Zidaru, Drept penitenciar, 2001, Bucureşti, p.38-39
11
Reglementarea este dată în art. 63 şi 63/1 Cod penal şi este prevăzută unic sau
alternativ cu închisoarea, iar limitele ei sunt între 100 - 50.000 lei.
Limitele speciale prevăzute pentru fiecare infracŃiune în parte se încadrează între
aceste limite generale.
Dacă legiuitorul nu prevede limitele speciale, ci doar face precizarea că infracŃiunea
se sancŃionează numai cu amendă, atunci minimul special al acesteia este de 150 lei, iar
maximul special este de 10.000.
Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa
închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei şi maximul special
este de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai
mare de un an, minimul special este de 500 lei şi maximul special de 30.000 lei.
Executarea amenzii condamnatul trebuie să plătească amenda în termen de 3 luni de
zile de când a rămas hotărârea definitivă. Plata se poate eşalona pe timp de 2 ani, dacă cel
condamnat este salariat sau pensionar, iar dacă nu se plăteşte, atunci se execută silit pe
bunuri, sau se poate înlocui amenda cu închisoarea, în situaŃia în care amenda nu se
execută cu rea credinŃă - art. 63/1 Cod penal.
Înlocuirea amenzii cu închisoare este posibilă doar la infracŃiunile sancŃionate
alternativ cu amendă şi închisoare. Desigur într-o astfel de situaŃie, judecătorul va proceda
la o nouă individualizare a pedepsei.
În caz de înlocuire, limitele sunt cele speciale prevăzute de lege. La stabilire se va
Ńine seama şi de partea din pedeapsa ce a fost executată.
CondiŃii de aplicare
Pedepsele complementare se aplică dacă pedeapsa principală este de cel puŃin 2 ani.
Ea este obligatorie când este prevăzută de lege, dar şi în acest caz dacă pedeapsa principală
aplicată de către instanŃa de judecată este de 2 ani. Ea nu se aplică la o pedeapsă rezultantă
dacă nu s-a aplicat mai întâi unei pedepse componente.
InculpaŃilor cetăŃeni străini nu li se aplică dispoziŃiile art. 64 lit. a şi b Cod penal
chiar dacă pedeapsa complimentară este prevăzută de lege şi cuantumul celei aplicate este
de peste 2 ani.
Dacă textul de lege incriminatoriu nu prevede aplicarea acestei pedepse, atunci ea
este facultativă, putând rămâne la aprecierea instanŃei oportunitatea aplicării ei, în funcŃie
de persoana infractorului, natura şi gravitatea infracŃiunii, împrejurările săvârşirii faptei
penale (art. 65 alin. 1 Cod penal). Şi în aceasta situaŃie, pentru a se aplica pedeapsa
13
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman partea generală, 2002, pag. 177
12
complementară, trebuie ca pedeapsa principala aplicată să fie închisoarea cu un cuantum
de cel puŃin 2 ani.
Pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei principale, graŃierea
totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripŃia executării pedepsei principale.
Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă temporară, durata ei fiind între 1 an şi 10
ani după cum este fixată în hotărârea de condamnare definitivă.
B) Degradarea militară constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta
uniforma. Ea se aplică doar acelor inculpaŃi care au calitatea de militari activi sau
rezervişti. Ea este o măsură definitivă şi nu doar temporară. Această măsură se aplică
obligatoriu infracŃiunilor grave care au atras aplicarea unei pedepse mai mari de 10 ani,
sau pe viaŃă. Pentru infracŃiuni intenŃionate la care s-au aplicat pedepse cu închisoarea
între 5-10 ani, aplicarea degradării militare este facultativă.
Din punctul de vedere al duratei sale, degradarea militară este o pedeapsă continuă,
adică gradul militar se pierde pentru totdeauna, neputând fi redobândit nici chiar pe calea
reabilitării judecătoreşti (art. 133 alin. 2 Cod penal).
Executarea acestei pedepse se face după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 în
condiŃiile prevăzute de art. 71 cod penal.
Pedepsele accesorii sunt acele pedepse alăturate pedepselor principale cu închisoare
şi detenŃiune pe viaŃă care constau în interzicerea tuturor drepturilor ce fac obiectul
pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pe durata executării pedepsei până la
graŃierea totală, sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripŃie
a executării pedepsei. De regulă se interzic toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c)
cod penal.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplică Ńinându-se seama de
natura şi gravitatea infracŃiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului
şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
13
Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată
să o plătească.
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa
închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana
juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa
detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii
pentru persoana juridică este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900. 000
lei.
Aplicarea şi executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice
Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare, se dispune atunci când
instanŃa constată că, faŃă de natura şi gravitatea infracŃiunii, precum şi faŃă de împrejurările
în care a fost săvârşită, aceste pedepse sunt necesare.
Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă.
Pedepsele complementare prevăzute de lege mai puŃin dizolvarea persoanei juridice,
se pot aplica în mod cumulativ.
Executarea pedepsei complementare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
SecŃiunea III
Punerea în executare a pedepsei închisorii
15
instanŃei de judecată, aceasta cooperează şi cu alte organe competente cum ar fi poliŃia,
parchetul etc., dar rolul primordial revine instanŃei de executare.
Determinarea instanŃei de executare se face având în vedere instanŃa care a judecat
cauza în fond (în primă instanŃă).
Dacă în perioada cuprinsă între momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare penală şi momentul punerii în executare a acestei hotărâri se modifică potrivit
legii competenŃa de judecată în primă instanŃă, instanŃa de executare va fi cea care potrivit
noii legi ar fi judecat cauza ca instanŃă de fond14.
InstanŃa de executare este întotdeauna prima instanŃă indiferent că măsurile dispuse
au fost pronunŃate de această instanŃă, de instanŃa de apel sau de instanŃa de recurs15.
Oricare dintre instanŃele judecătoreşti poate fi instanŃă de executare deoarece toate
au competenŃa funcŃională de a judeca în primă instanŃă. De la această regulă există o
singură excepŃie prevăzută de articolul 418 alin. 2 cod procedură penală, care prevede că
hotărârile pronunŃate în primă instanŃă de către Curtea Supremă de JustiŃie se pun în
executare după caz de Tribunalul Bucureşti sau de Tribunalul Militar teritorial cu sediul în
Bucureşti16.
În caz de desfiinŃare sau casare cu trimitere spre rejudecare la o altă instanŃă decât
aceea a cărei hotărâre a fost desfiinŃată sau casată instanŃa de executare va fi instanŃa la
care s-a trimis cauza în măsura în care a avut loc rejudecarea.
InstanŃa de executare are obligaŃia generală de a iniŃia executarea hotărârilor
penale a căror executare este dată în competenŃa sa, adică de a dispune punerea în
executare a acestora precum şi de a lua măsurile ce se impun pentru efectuarea executării.
InstanŃa de executare deleagă pe unii dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii
în executare (art. 419 alin. 1 cod procedură penală). Această dispoziŃie legală se
coroborează şi cu prevederile art. 47 din Legea nr. 304/2004 modificată şi completată
potrivit căruia „preşedinŃii instanŃelor desemnează judecătorii care urmează să
îndeplinească potrivit legii şi regulamentelor şi alte atribuŃii decât cele privind activitatea
de judecată”.
În mod concret în baza ordinului de serviciu emis de preşedintele instanŃei există nu
judecător sau mai mulŃi care coordonează şi supraveghează compartimentul de executări
penale din cadrul fiecărei instanŃe judecătoreşti17. Pentru exercitarea acestei atribuŃiuni,
judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârilor penale este ajutat de un grefier
sau mai mulŃi, după caz.
În cadrul fiecărei instanŃe există un compartiment privind punerea în executare a
hotărârilor penale definitive unde funcŃionează un grefier sau mai mulŃi care efectuează
lucrările de punere în executare a hotărârilor penale sub îndrumarea şi controlul
judecătorului delegat (art. 117-125 din Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea
administrativă a instanŃelor de judecată).
Judecătorul cu atribuŃii privind activitatea compartimentului de executări penale
este delegat de către preşedintele instanŃei şi are următoarele atribuŃii:
- urmăreşte înregistrarea corectă şi la timp a sentinŃelor penale, numerotarea
14
Trib. Supr. sec. pen. dec. nr. 1671/1977, în Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe anul 1977, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.383
15
Trib. Supr. sec. pen. dec. nr. 1331/1984, în Revista română de drept, 8/1985, p.70-71
16
Dan Lupaşcu, Punerea în executare a pedepselor principale, Editura Rosetti, 2003, p.44
17
A se vedea art. 6 din Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi atribuŃiunile stabilite în capitolul al treilea din
Regulamentul pentru organizarea şi funcŃionarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor şi curŃilor de apel.
16
acestora;
- urmăreşte şi controlează modul în care se emit şi se comunică mandatele de
executare şi supraveghează luarea tuturor măsurilor pentru aducerea la îndeplinire a
acestora precum şi a celorlalte dispoziŃii prin sentinŃele penale;
- ia măsuri pentru rezolvarea tuturor cererilor ivite în cursul executării;
- supraveghează comunicarea în termen a sentinŃelor penale;
- verifică evidenŃa amânărilor şi întreruperilor de executare a pedepsei închisorii şi
efectuează adresele de revenire;
- supraveghează completarea corectă a registrelor de evidenŃă şi punerea în
executare a hotărârilor penale precum şi a celorlalte evidenŃe prevăzute în regulamente;
- sesizează instanŃa de executare în cazul în care cu prilejul punerii în executare a
hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare;
- închide poziŃiile din registrul de executări penale, informează conducerea instanŃei
despre întârzierile nejustificate în executări;
- verifică păstrarea în bune condiŃii a dosarelor şi a lucrărilor de executări;
- verifică expedierea în termen a dosarelor în apel şi recurs;
- rezolvă corespondenŃa aferentă a activităŃii de punere în executare a hotărârilor
penale.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este
desemnat pentru penitenciarul în a cărui circumscripŃie se află un centru de reŃinere şi
arestare preventivă şi supraveghează şi controlează legalitatea în executarea pedepselor şi
a măsurilor preventive privative de libertate. Pe perioada desemnării cu această calitate,
judecătorul nu îndeplineşte alte activităŃi decât cele stabilite prin Legea 275/2006.
Punerea în executare a pedepselor închisorii şi a detenŃiunii pe viaŃă se efectuează
prin emiterea de către judecătorul delegat cu executarea mandatului de executare a
pedepsei închisorii sau a celei de detenŃiune pe viaŃă. Mandatul de executare este ordinul
de punere în executare emis de către instanŃa de executare.18
Acesta constituie însă şi un act procedural prin care se pune în executare actul
procesual. Mandatul de executare se emite de instanŃa de executare şi se întocmeşte în 3
exemplare cuprinzând denumirea instanŃei care a emis mandatul, data emiterii, datele
privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70 cod proc. pen, numărul şi data
hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care a pronunŃat-o, pedeapsa pronunŃată şi
textul aplicat, timpul reŃinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei,
menŃiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deŃinere, semnătura
preşedintelui instanŃei precum şi ştampila instanŃei (art. 420 cod procedură penală).
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimit două
exemplare după caz organului de poliŃie, comandantului locului de deŃinere când
condamnatul este arestat sau comandantului unităŃii militare unde face serviciul militar cel
condamnat.
Pe baza mandatului de executare, organul de poliŃie procedează la arestarea
condamnatului. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul
de deŃinere cel mai apropiat, unde organul de poliŃie predă celălalt exemplar al mandatului
de executare.
DispoziŃiile art. 161 cod procedură penală sunt aplicabile în mod corespunzător,
obligaŃia de încunoştinŃare revenind organului de poliŃie.
18
I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro Bucureşti, 1997, p.651
17
Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de poliŃie
constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. Un exemplar
de pe procesul verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit
instanŃei care a emis mandatul.
Comandantul unităŃii militare primind mandatul de executare înmânează un
exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a
pedepsei.
Când condamnatul se află arestat, un exemplar al mandatului de executare i se
înmânează de către comandantul locului de deŃinere. Comandantul locului de deŃinere
consemnează într-un proces verbal data de la care condamnatul a început executarea
pedepsei şi o copie se trimite instanŃei de executare.
Dacă prin hotărârea de condamnare s-a dispus o pedeapsă a închisorii cu
executare la locul de muncă, aceasta se pune în executare prin emiterea mandatului de
executare şi prin emiterea ordinului de interzicere a părăsirii Ńării. Ambele sunt emise de
judecătorul delegat al instanŃei de executare.
Mandatul emis de instanŃa de executare, se întocmeşte în 4 exemplare şi cuprinde
pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 420 cod procedură penală care se aplică în mod
corespunzător şi următoarele date: denumirea, sediul unităŃii unde se execută pedeapsa,
dispoziŃia de executare a pedepsei către conducerea unităŃii şi de reŃinere şi vărsare la
bugetul statului a cotei prevăzute de lege.
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimite câte un
exemplar unităŃii unde se va executa pedeapsa, condamnatului şi organului de poliŃie din
localitatea în care îşi are sediul unitatea.
O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanŃa de executare la Consiliul
local în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul, precum şi organului
competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratului General al PoliŃiei de frontieră (421;
422; 4221 cod procedură penală).
În cazul în care persoana, care urmează să execute pedeapsa, ridică obiecŃii în ceea
ce priveşte identitatea, atunci se va proceda potrivit art. 153 cod procedură penală, în
sensul că va fi condus în faŃa procurorului care va cere relaŃii organului judiciar care a
emis mandatul şi care până la rezolvarea obiecŃiilor poate dispune punerea în libertate a
persoanei dacă nu există pericol de dispariŃie sau dacă va constata că obiecŃiile sunt
justificate, va pune de îndată în libertate pe cel reŃinut, iar dacă obiecŃiile sunt nefondate va
dispune executarea mandatului.
În cazurile prevăzute în art. 62 Cod penal instanŃa militară prin hotărârea de
condamnare se pronunŃă şi asupra executării pedepsei închisorii într-o unitate militară.
În cazul condamnării la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiŃionată a
executării sau cu suspendarea pedepsei sub supraveghere19, instanŃa potrivit art. 359 alin.
1 din Codul de proc. pen., atrage atenŃia celui condamnat asupra dispoziŃiilor a căror
nerespectare conduc la revocarea suspendării.
În situaŃia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, preşedintele face
cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la care este supus şi obligaŃiile pe care
trebuie să le respecte.
19
C. Bulai - Manual de drept penal. Partea generală, pag. 533-539
18
Potrivit art. 359 alin. 2 din Codul de procedură penală, dacă inculpatul nu este prezent
la pronunŃarea hotărârii şi instanŃa apreciază că nu este necesară chemarea lui, acestuia i se
face o comunicare scrisă, în care i se atrage atenŃia asupra măsurilor de supraveghere şi a
obligaŃiilor pe care trebuie să le respecte.
În toate cazurile în care s-a pronunŃat condamnarea cu suspendarea condiŃionată a
executării pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa de
executare aduce la cunoştinŃa unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea, iar în
cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, şi organului de poliŃie din
localitatea unde domiciliază condamnatul.
Pentru a se pune în executare o hotărâre penală aceasta trebuie să rămână definitivă
şi în cele ce urmează vom prezenta situaŃiile în care hotărârea penală dobândeşte un astfel
de caracter.
SecŃiunea IV
Probleme ivite cu prilejul executării pedepsei închisorii
22
SecŃiunea V
Sistemul penitenciar şi categorii de condamnaŃi la închisoare în sistemul penitenciar
Sistemul penitenciar
Penitenciarul: scop, sarcini, principii de executare a pedepselor.
Scopul organizării şi funcŃionării penitenciarelor este de a asigura locul de
executare a detenŃiunii pe viaŃă şi a închisorii.
Sarcinile organizării şi funcŃionării penitenciarelor pot fi prezentate pe scurt pe trei
direcŃii:
1- deŃinerea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii sau arestate preventiv;
2- aplicarea regimului legal de deŃinere;
3- organizarea şi desfăşurarea procesului de educare a persoanelor arestate şi condamnate.
Penitenciarele se înfiinŃează şi se desfiinŃează prin hotărâre a Guvernului şi sunt
instituŃii cu personalitate juridică subordonate AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor.
23
- respectarea drepturilor persoanelor condamnate, pe timpul executării pedepselor
în penitenciare;
- individualizarea aplicării regimului de detenŃie, care se realizează de către
conducerea penitenciarului, în funcŃie de celelalte principii enunŃate mai sus, precum şi în
funcŃie de scopul executării pedepselor în penitenciar.
21
Publicat în M. O. nr. 24 din 16 ianuarie 2007
22
Documente internaŃionale privind apărarea drepturilor omului - M.J. - A.N.P.
23
Elaborează norme referitoare la aplicarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a pronunŃat o pedeapsă privativă de liberate şi
acŃionează pentru respectarea reglementărilor interne şi internaŃionale cu privire la executarea pedepselor.
25
Sistemul penitenciar
Prin sistemul penitenciar al Ńării se înŃelege ansamblul penitenciarelor destinate
executării pedepselor privative de libertate de către diferitele categorii de condamnaŃi
amplasate în diferite oraşe.
Sistemul este format din penitenciare generale: locale, regionale şi centrale, şi din
penitenciare speciale: penitenciare de femei, minori şi tineri şi penitenciare-spital.
Amplasarea acestora este în funcŃie de politica penitenciară şi de sistemul
instanŃelor de judecată şi a categoriilor de condamnaŃi.
În prezent, se manifestă tendinŃe noi cu privire la penitenciarele speciale şi
penitenciarele semideschise şi deschise.
SecŃiunea VII
Regimul penitenciar general
Regimul penitenciar în sens larg înseamnă felul în care este organizată viaŃa şi
activitatea condamnatului în penitenciar pe durata executări pedepsei în scopul reeducării
lui şi al prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni.
Acest regim presupune drepturi şi obligaŃii ale condamnatului aşa cum rezultă din
Legea nr. 275/2006. Fiecare dintre dispoziŃiile legii sunt mijloace de referinŃă pentru
încadrarea condamnaŃilor în programul ordonat în raport de care cu ajutorul normelor
permisive sau restrictive sunt promovate cerinŃele funcŃionale ale executării pedepsei
închisorii.
OperaŃiunea individualizării administrative a executării pedepsei în cadrul regimului
penitenciar este complementară separaŃiunii condamnaŃilor, însă cele două operaŃiuni sunt
legate între ele.
Regimul penitenciar aplicat condamnaŃilor este un fapt obiectiv şi real coordonat
prin lege şi prin regulamentul de aplicare al acesteia, de aceea în cadrul regimului, o
poziŃie specială o au drepturile condamnaŃilor, iar respectarea lor poate merge chiar
înaintea regimului.
Legat de drepturi trebuie să „aşezăm” lângă ele şi măsurile disciplinare necesare
pentru menŃinerea ordinii, disciplinei, siguranŃei în penitenciar şi Ńinerea sub control a
relaŃiilor interpersonale din interiorul penitenciarului.
B. ObligaŃiile condamnaŃilor
Aşa cum am arătat anterior, de la primul contact pe care condamnatul îl are cu
penitenciarul, i se aduc la cunoştinŃă drepturile şi obligaŃiile pe care le are pe timpul
executării pedepsei cu închisoare.
Prevăzute de lege şi detaliate în regulament, obligaŃiile constituie reguli de conduită
obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaŃilor de a se supune din
momentul luării la cunoştinŃă, iar pe de altă parte, obligaŃia administraŃiei locului de deŃinere
de a pretinde condamnaŃilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a
exercitării drepturilor pe care le au.
25
Publicată în M. O. nr. 747/26.10.2003
30
Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligaŃii:
a) să respecte prevederile legii privind executarea pedepselor, a regulamentelor de
aplicare a acesteia, a ordinelor emise în baza legii, a regulamentului de ordine interioară a
penitenciarului, după luarea la cunoştinŃă a acestuia;
b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;
c) să se supună percheziŃiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară, în
condiŃiile regulamentului;
d) să întreŃină în mod corespunzător bunurile încredinŃate de administraŃia
penitenciarului şi bunurile din dotarea unităŃilor unde prestează munca.
Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct de
vedere civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul
executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.
Aceste obligaŃii sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancŃionaŃi cu măsurile
educative de internarea într-un centru de reeducare sau în institute medical-educative.
Abateri disciplinare
Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziŃiilor prevăzute la art.
62 lit. a – e şi art. 63 lit. a – m din prezentul Regulament, determinarea cu intenŃie a altei
persoane private de libertate să săvârşească faptele prevăzute la art. 63 lit. a – e din
Regulament, ori cele care iniŃiază acŃiuni penale, ori civile, urmărind menŃinerea, sau
transferarea într-un anumit loc de deŃinere.
Abaterile disciplinare grave sunt cele care privesc încălcarea dispoziŃiilor art. 62 lit.
f – j, art. 63 lit. n – t, sau cele care determină un condamnat să săvârşească aceste abateri
din Regulament.
Abaterile disciplinare uşoare sunt cele care privesc încălcarea dispoziŃiilor prevăzute
31
la art. 62 lit. k – n şi 63 lit. t – v din Regulament, ascunderea adevărului privind nivelul de
instruire şcolară sau pregătire profesională şi determinarea cu intenŃie, a altui condamnat,
să săvârşească aceste abateri.
3. Recuperarea pagubelor
Orice pagubă cauzată la locul de detenŃie sau de muncă, de către condamnat, se
32
repară pe baza ordinului emis de către directorul penitenciarului, care constituie titlu
executoriu. Împotriva ordinului se poate face contestaŃie în termen de 30 de zile de la data
primirii acestuia, la judecătoria în circumscripŃia căreia se află situat penitenciarul.
Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele cauzate de uzul normal al
bunurilor încredinŃate spre folosinŃă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
C. Drepturile condamnaŃilor
Drepturile persoanelor condamnate se exercită potrivit ConstituŃiei şi legislaŃiei în
vigoare. Orice îngrădire a acestora se poate face tot în contextul acestor acte normative.
Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate se face de către
judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Orice condamnat care consideră că drepturile sale i-au fost încălcate se poate adresa
cu plângere în termen de 10 zile de la aflarea de măsura luată împotriva sa de către
administraŃia penitenciarului.
SoluŃionarea plângerii se face de către acelaşi judecător, după ce a ascultat pe
condamnat, după caz, pe orice persoană care poate furniza informaŃii în acest sens, prin
încheiere motivată în termen de 10 zile de la primirea plângerii. Încheierea se comunică
petiŃionarului în termen de 2 zile de la data pronunŃării acesteia.
Prin încheiere se poate admite plângerea şi implicit se poate anula, revoca sau
modifica măsura luată, sau se poate respinge plângerea.
Împotriva încheierii, condamnatul petiŃionar poate formula contestaŃie la judecătoria
în a cărei circumscripŃie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea
încheierii. ContestaŃia se judecă potrivit procedurii de la contestaŃia la executare prevăzute
la art. 460 şi urm cod procedură penală.
Hotărârea judecătoriei este definitivă.
În penitenciare se pot efectua vizite de către reprezentanŃii organizaŃiilor
neguvernamentale care desfăşoară activităŃi în domeniul protecŃiei drepturilor omului,
dacă au obŃinut aprobarea directorului general al AdministraŃiei NaŃionale a
Penitenciarelor.
Întrevederile au loc asigurându-se confidenŃialitatea lor, dar sub supraveghere
vizuală.
Drepturile condamnaŃilor sunt prezentate în Cap. IV din Legea privind executarea
pedepselor la art. 40-55.
Dreptul la libertatea conştiinŃei, a opiniilor şi a credinŃelor religioase. CondamnaŃii
pot participa liber la servicii şi întruniri religioase, pot consulta liber reviste, cărŃi cu
caracter religios. De asemenea, în penitenciar, ei pot deŃine materiale de cult. Acest drept
mai presupune înlăturarea oricărei îngrădiri sau discriminări pe teme de opinii, convingeri,
credinŃe religioase.
Dreptul de petiŃionare
Prin petiŃie se înŃelege orice cerere sau sesizare adresată autorităŃilor publice,
instituŃiilor publice, organelor judiciare, instanŃelor sau organizaŃiilor internaŃionale.
Statul prin conducerea penitenciarelor garantează acest drept persoanelor
condamnate. PetiŃiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenŃial şi nu pot fi deschise
sau reŃinute.
36
AsistenŃa medicală în cazuri speciale (Art. 36-37 din Regulament)
Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate,
beneficiază de asistenŃă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri ca naşterea să
aibă loc în afara penitenciarului. După acest moment administraŃia penitenciarului va lua
măsurile necesare, la solicitarea mamei, ca aceasta să îşi poată îngriji copilul până la vârsta
de 1 an.
La împlinirea vârstei de 1 an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul
mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.
Dacă nu este posibilă această încredinŃare, atunci se poate recurge la încredinŃarea
unei instituŃii specializate, cu înştiinŃarea autorităŃilor competente pentru protecŃia
copilului.
D. Recompense
CondamnaŃilor, care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinaŃi, muncesc
conştiincios, îndeplinesc sau depăşesc în mod obişnuit normele de producŃie, ori ale căror
propuneri de invenŃii, inovaŃii şi raŃionalizări sunt însuşite de organele competente, care au
rezultate pozitive în munca terapeutică, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială, în
37
pregătirea şcolară şi profesională, li se pot acorda de directorul penitenciarului următoarele
recompense:
a) încredinŃarea unei responsabilităŃi în cadrul activităŃilor
prevăzute în art. 64 din lege şi 143 din Regulament (educative, terapeutice, culturale, de
consiliere psihologică şi asistenŃă socială);
b) ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior (art. 144 din Regulament);
c) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenŃă (art. 145 din
Regulament);
d) acordarea de premii constând în materiale pentru activităŃi ocupaŃionale(art. 146
din Regulament);
e) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de o zi, dar nu mai mult de 15
zile pe an (art. 147 din Regulament);
f) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai
mult de 25 zile pe an;
g) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai
mult de 30 zile pe an;
Având în vedere dispoziŃiile legale ale art. 68 din Legea privind executarea
pedepselor, putem conchide că recompensele constituie un stimulent pentru reeducarea
omului în general şi a condamnatului în special, iar pentru a le obŃine trebuie ca acel
condamnat să facă fapte de bună comportare şi fapte de merit.
Sunt asimilate unei fapte de bună comportare disciplina în toate zilele, respectarea
programului de lucru, a dispoziŃiilor conducerii, respectarea regulilor de igienă, bună
conduită şi participarea la programele de calificare, cultural-educative etc.
Faptele de foarte bună comportare sunt influenŃe pozitive asupra celorlalŃi
condamnaŃi.
Prin fapte de merit sau de curaj trebuie să înŃelegem acele fapte prin care
condamnaŃii au salvat sau şi-au pus viaŃa în pericol pentru a salva bunuri şi viaŃa altora, au
elaborat lucrări ştiinŃifice, au avut contribuŃii la reeducarea celorlalŃi sau au prevenit
acŃiuni ostile cum ar fi evadările.
Persoanele condamnate trebuie să dovedească interes în muncă şi în cadrul
activităŃilor de educaŃie şi de intervenŃie psiho-socială, să sprijine şi să îngrijească
persoane private de libertate cu dizabilităŃi, să contribuie la revenirea sau înlăturarea unor
situaŃii de risc, precum şi la realizarea unor invenŃii, inovaŃii şi lucrări ştiinŃifice ce sunt
recunoscute de autorităŃile competente.
Acordarea acestor recompense se face de către comisia pentru individualizarea
regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la propunerea şefului secŃiei
unde este deŃinută persoana condamnată (încredinŃarea responsabilităŃii, ridicarea
sancŃiunii, suplimentarea pachetelor, vizitelor, premii în materiale, ieşirea din penitenciar
1-15 zile).
Acordarea celorlalte recompense se face de către directorul general al ANP la
propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative
de libertate .
Permisiunea de ieşire din penitenciar
Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordată în următoarele situaŃii:
a) la prezentarea persoanei condamnate în vederea
ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;
38
b) pentru menŃinerea relaŃiilor de familie ale persoanei condamnate;
c) susŃinerea unui examen de către persoana condamnată;
d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;
e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soŃiei, a soŃului, unui copil,
părinte, frate, soră sau bunic.
Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute
la lit. a, b, c, d, se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de
libertate în regim închis.
Persoanelor care execută pedepse privative de libertate în regim semideschis, li se
pot acorda pentru aceleaşi situaŃii, permisiunea de ieşire din penitenciar pentru cel mult 5
zile.
Executarea pedepsei în regim deschis permite ieşirea din penitenciar pentru cel mult
10 zile.
Având în vedere situaŃia excepŃională în cazul decesului unei rude apropiate, legea
prevede că este posibil a se acorda cel mult 5 zile permisiunea de ieşire din penitenciar,
indiferent de regimul de executare, dacă se îndeplinesc condiŃiile prevăzute de art. 68 alin.
1 din lege (bună conduită, stăruinŃă în muncă sau în cadrul activităŃilor educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială, al instruirii
profesionale şi şcolare).
La ieşirea din penitenciar, în cazul permisiei mai mari de 24 de ore, condamnatului i
se aduc la cunoştinŃă: data şi ora înapoierii, regulile pe care trebuie să le respecte şi
consecinŃele nerespectării acestora, obligativitatea prezentării la autorităŃile publice locale
sau la organele de poliŃie din localitatea în care se deplasează.
Cheltuielile ocazionate de ieşirea din penitenciar sunt suportate de către persoana
privată de libertate.
Întrebări:
1. Ce este răspunderea juridică penală?
2. Care sunt sancŃiunile penale?
3. Care sunt atribuŃiile instanŃei de executare?
4. Regimul penitenciar în România.
5. Care sunt obligaŃiile condamnaŃilor?
6. Care sunt drepturile condamnaŃilor?
7. Care sunt recompensele?
TEMA III
REGIMUL PENITENCIAR SEMILIBER
SecŃiunea I
Munca fără pază în afara penitenciarului
Aceasta constituie prima formă prevăzută de legea nr. 275/2006, privind executarea
pedepsei privative de libertate, în regim semiliber.
39
Aceasta formă de executare constă în aceea că unii condamnaŃi, în anumite condiŃii,
pot executa o parte din pedeapsă în penitenciar, iar diferenŃa, restul de pedeapsă, prin
muncă, fără pază, în afara penitenciarului, sub îndrumarea şi controlul penitenciarului.
Beneficiarii acestei forme de executare
CondamnaŃii care pot beneficia de această formă de executare, trebuie să
îndeplinească anumite condiŃii în momentul acordării ei şi totodată să-şi asume anumite
obligaŃii pe toată perioada executării ei şi anume:
a) pedepsele care au fost aplicate, să fie de până la 5 ani;
b) condamnatul, să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, stăruinŃă în muncă şi
disciplină;
c) persoanelor private de libertate, clasificate iniŃial în regim deschis, care au comis
o abatere disciplinară au devenit incompatibile cu acest tip de regim;
d) persoanelor private de libertate,clasificate iniŃial în regim închis, care au avut o
comportare bun;
e) în mod excepŃional, persoanelor cu pedeapsă până la 15 ani, în funcŃie de
considerarea naturii, modului de săvârşire a infracŃiunii şi a persoanei condamnate (art.
114 din Regulament).
Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate, ori în locuri sau
secŃii special amenajate, în interiorul, ori exteriorul altor penitenciare. Cazarea persoanelor
se face pe sexe, vârste, compatibilităŃi intelectuale şi culturale, interesul pentru
resocializare.
Regimul semideschis se realizează în comun, sub supravegherea personalului
anume desemnat.
CompetenŃa
Stabilirea acestui regim de semilibertate o face judecătorul pentru executarea
pedepsei, la propunerea comisiei din penitenciar, condusă de directorul penitenciarului.
Această cerere poate fi făcută şi de către condamnat, dar ea trebuie să treacă prin filtrul
aceleiaşi comisii care va face propunerea judecătorului.
SecŃiunea II
Supravegherea condamnaŃilor de către alŃi condamnaŃi, la locurile de muncă
Această formă de executare este apropiată de prima formă, aceea a muncii fără pază,
în afara penitenciarului. Deşi există asemănări între ele, totuşi se desprind şi puncte de
deosebire, motiv pentru care sunt apreciate ca forme separate de executare.
Premisa adoptării acestei forme, de către legislaŃia noastră, a constituit-o numărul
mare de deŃinuŃi dintr-un penitenciar, precum şi numărul mic al personalului de
supraveghere, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere şi existenŃa persoanelor
condamnate pentru infracŃiuni din culpă, în care se poate avea încredere.
Pentru a se aplica această formă de executare trebuie îndeplinite mai multe condiŃii
care coincid cu cele enumerate la prima formă de executare în regim semiliber: cuantumul
din pedeapsă executată, dovezile de îndreptare şi stăruinŃă în muncă, încrederea în
condamnatul pus să supravegheze pe alŃi condamnaŃi.
Alegerea acestora trebuie făcută cu grijă de către conducerea penitenciarului.
ObligaŃiile şi drepturile condamnaŃilor: aceştia au toate obligaŃiile unui condamnat
la locul de deŃinere, privind ordinea şi disciplina în penitenciar, privind conduita faŃă de
ceilalŃi condamnaŃi şi faŃă de conducerea penitenciarului.
Pe lângă aceste obligaŃii mai există o obligaŃie specială, aceea de a supraveghea pe
alŃi condamnaŃi la locul de muncă. Aceasta obligaŃie constă în conducerea altor
condamnaŃi la locul de muncă, în incinta sau în afara penitenciarului, urmată de Ńinerea
evidenŃei acestora, care se împleteşte cu supravegherea efectivă la locul de muncă.
Drepturile de care beneficiază aceşti condamnaŃi sunt acelea de a se mişca liber
până şi de la locul de muncă, la penitenciar. Au drepturi sporite la corespondenŃa cu
familia, la pachete, la vizite din partea familiei, etc.
SecŃiunea III
Liberarea condiŃionată26
26
Ana Bălan, Emilian Stănişor, M. Mincă,- Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag. 125.
27
Ghe. Nistoreanu, A. Boroi, Dreptul penal, Editura ALL Beck, 2002, p.183
C. Bulai, Manual de drept penal - partea generală, Editura ALL, p.555
28
Drept execuŃional penal - Marcel Ioan Rusu, Editura "Alma Mater"2003
41
judecată oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse definitive cu privare de libertate
care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege.
Liberarea condiŃionată are caracter general, legea neprevăzând restricŃii cu privire la
natura, gravitatea infracŃiunii săvârşite, durata pedepsei privative de libertate ori persoana
condamnatului. În consecinŃă, toŃi condamnaŃii la pedepse privative de liberate, inclusiv cei
la detenŃiunea pe viaŃă, indiferent de natura infracŃiunii săvârşite, de starea de recidivă,
vârstă, sex, aptitudini pentru muncă, starea de sănătate, etc. pot fi liberaŃi condiŃionat dacă
îndeplinesc anumite condiŃii.
Persoanele private de libertate care au lucrat, au participat la cursuri de alfabetizare,
ori instruire şcolară primară, gimnazială, liceală sau universitară, ori de formare
profesională, sau la programe de resocializare, precum şi persoanele private de libertate care
nu au muncit din motive neimputabile lor, dar au dovedit un progres real în propria
conduită şi au participat constant la programele de educaŃie, Ńinându-se cont şi de
antecedentele penale, pot beneficia de liberare condiŃionată după executarea fracŃiunii de
pedeapsă stabilită de lege.
42
În cazul detenŃiunii pe viaŃă, condiŃiile acordării liberării condiŃionate sunt aceleaşi
cu cele prevăzute pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii, cu precizarea că trebuie
executaŃi 20 de ani de închisoare efectivă.
CondamnaŃii trecuŃi de vârsta de 60 de ani, pentru bărbaŃi şi 55 de ani pentru femei,
pot fi liberaŃi condiŃionat, după executarea efectivă a 15 ani de detenŃie, dacă sunt
îndeplinite şi celelalte condiŃii prevăzute de lege
Efectul definitiv, adică considerarea pedepsei ca executată, se produce dacă în
termen de 10 ani de la liberare, condamnatul nu a mai comis o altă infracŃiune. În caz
contrar, instanŃa va revoca, sau va menŃine liberarea condiŃionată, procedându-se conform
regulilor aplicabile la pedeapsa închisorii.
Partea din durata pedepsei care se consideră ca executată pe baza muncii prestate sau
a instruirii şcolare şi formării profesionale
Pedeapsa în aceste situaŃii se calculează în felul următor:
a. în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiŃiile prevăzute în art. 59
alin. 1 şi 2 (când ziua de muncă este de 8 ore, iar săptămâna de 40 de ore, şi respectiv, 6
ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână) din Legea privind executarea pedepselor, se consideră
5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaŃilor majori şi 3 zile executate
pentru 2 zile de muncă în cazul condamnaŃilor minori şi tineri;
b. în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiŃiile prevăzute de art.
59 alin. 1 şi 2 (când ziua de muncă este de 8 ore, iar săptămâna de 40 de ore, şi respectiv, 6
ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână) se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă,
în cazul condamnaŃilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncă în cazul
condamnaŃilor minori şi tineri;
c. în cazul în care munca este prestată de către persoane condamnate, pe baza
acordului scris al acestora, câte 10 ore pe zi şi 50 de ore pe săptămână, se consideră 4 zile
executate pentru 3 zile de muncă;
d. în cazul în care munca este prestată pe timpul nopŃii, cu acordul scris al
condamnatului, 7 ore pe noapte, şi 35 de ore pe săptămână, se consideră 3 zile executate,
pentru 2 nopŃi de muncă;
e. în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare, ori recalificare
profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui semestru şcolar şi 15
zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare, ori recalificare profesională;
f. în cazul elaborării de lucrări ştiinŃifice publicate, sau invenŃii şi inovaŃii brevetate,
se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.
Reducerea fracŃiunii de pedeapsă, care este considerată ca executată pe baza muncii
prestate, sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, nu poate fi revocată.
Practica judiciară
TEMA IV
EXECUTAREA PEDEPSEI ÎNCHISORII IN REGIM LIBER
SecŃiunea I
ModalităŃi de executare a pedepsei închisorii în regim liber
29
C. Bulai, Manual de drept penal partea generală, Editura ALL Beck, pag. 520 şi urm.
45
închisorii este egal cu cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani.
În cazul aplicării amenzii, termenul de încercare este de 1 an.
El se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin care s-
a pronunŃat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei şi nu poate fi modificat decât
ca efect al graŃierii.
În cazul pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata
pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de
instanŃă.
Dacă pedeapsa aplicată minorului este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.
Termenul de încercare fiind de drept substanŃial, se socoteşte împlinit cu o zi înainte
de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă.
Efectele juridice
Efectele suspendării sunt de 2 feluri: imediate, dar provizorii şi ulterioare expirării
termenului de încercare, însă definitive.
Efectele imediate (provizorii) constau în primul rând în aceea că pedeapsa definitiv
aplicată (principală, complementară şi accesorie) nu se mai pune în executare. Nu se
suspendă însă măsurile de siguranŃă şi obligaŃiile civile cuprinse în hotărârea de
condamnare, fiindcă primele au un caracter preventiv, iar ultimele, dacă nu sunt reparate,
suspendarea va fi revocată.
În al doilea rând, efectele suspendării depind, sunt condiŃionate, de purtarea
condamnatului, pe durata termenului de încercare.
Efectele definitive constau în reabilitarea de drept a celui condamnat, cu toate
consecinŃele care decurg din aceasta.
Reabilitarea operează dacă a expirat termenul de încercare şi condamnatul nu a
comis o altă infracŃiune, iar suspendarea nu a fost revocată, sau anulată, potrivit legii.
Reabilitarea face să înceteze interdicŃiile, decăderile şi incapacităŃile ce decurg din
condamnare, însă radierea din cazierul judiciar se va face după 2 ani de la expirarea
termenului de încercare.
Cererea privind reabilitarea de drept se poate face şi de către condamnat, chiar dacă
ea operează ope legis.
Revocarea suspendării
Revocarea este o sancŃiune care intervine atunci când condamnatul în cursul
termenului de încercare comite o nouă infracŃiune. Revocarea intervine în cazurile anume
prevăzute de lege şi este, după caz, obligatorie sau facultativă.
Potrivit art. 83 Cod penal instanŃa este obligată să dispună revocarea suspendării
condiŃionate dacă infracŃiunea comisă ulterior este intenŃionată şi s-a comis în termenul de
încercare.
Dacă această infracŃiune s-a comis din culpă, nu este obligatorie revocarea, deoarece
aprecierea iniŃială privitoare la aptitudinea inculpatului de a fi reeducat fără executarea
pedepsei, rămâne valabilă. De aceea, chiar dacă s-a comis o infracŃiune din culpă, instanŃa
poate să dispună suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, astfel că cele două măsuri
de suspendare urmează să coexiste fiecare cu termenul său de încercare.
În cazul condamnării, pentru o infracŃiune intenŃionată, revocarea este obligatorie şi
are drept efect executarea în întregime a pedepsei care se cumulează aritmetic cu pedeapsa
aplicată pentru infracŃiunea ulterioară, fără contopirea pedepselor.
46
Potrivit art. 84 Cod penal, dacă până la expirarea termenului de încercare,
condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
instanŃa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când
condamnatul dovedeşte că nu a avut putinŃa de a îndeplini aceste obligaŃii.
Revocarea are, în acest caz, caracter facultativ, iar dacă se va dispune, pedeapsa se
va executa în întregime în penitenciar.
Anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei
Potrivit art. 85 Cod penal, pentru a se dispune anularea suspendării, se cer întrunite
următoarele condiŃii:
a) condamnatul să mai fi comis o infracŃiune, anterior rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei;
b) pentru această infracŃiune, să i se fi aplicat, chiar după expirarea termenului
de încercare, pedeapsa închisorii;
c) infracŃiunea care atrage anularea să fi fost descoperită mai înainte de
împlinirea termenului de încercare.
În cazul anulării se va proceda la contopirea pedepselor, conform art. 39 Cod penal
sau, după caz, conform art. 40 Cod penal, iar dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu
depăşeşte 2 ani, se poate dispune din nou suspendarea ei (pedepsei globale), termenul de
încercare calculându-se potrivit art. 85 alin. 3 Cod penal, de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.
Deşi nu sunt îndeplinite condiŃiile art. 81 Cod penal legiuitorul a prevăzut două
cazuri de suspendare condiŃionată a executării pedepsei:
a) potrivit art. 305 alin. 4 Cod penal, dacă părŃile nu s-au împăcat, dar în cursul
judecăŃii inculpatul îşi îndeplineşte obligaŃiile, instanŃa, reŃinând vinovăŃia inculpatului, va
dispune o pedeapsă cu suspendarea condiŃionată a executării ei. Revocarea acesteia are loc
doar când în cursul termenului de încercare, condamnatul comite din nou, infracŃiunea de
abandon de familie.
b) potrivit art. 86 alin. 9 Cod penal când condamnatul nu mai poate presta munca,
din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă, instanŃa revocă executarea pedepsei la
locul de muncă, dispunând suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.
Revocarea sau anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei închisorii o
poate face numai instanŃa de judecată, judecătorie sau tribunal, care judecă ori a judecat în
primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea (447, cod procedură
penală).
Practică judiciară
47
Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşeşte o nouă
infracŃiune cu intenŃie, instanŃa revocă suspendarea condiŃionată şi dispune
executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa aplicată pentru noua
infracŃiune. Executarea pedepsei rezultante nu poate fi suspendată condiŃionat în
baza art. 81 Cod penal.
T. Mun. Bucureşti SecŃia I Penală decizia nr.609/2000
În cazul în care pentru una din infracŃiunile concurente s-a stabilit pedeapsa
închisorii şi pentru cealaltă pedeapsa amenzii, pedeapsa rezultantă aplicată fiind
pedeapsa închisorii la care s-au adăugat amenda, nu se poate dispune suspendarea
condiŃionată numai a pedepsei închisorii. Într-un atare caz, suspendarea executării se
dispune pentru ambele componente ale pedepsei rezultante.
C.S.J. Dec. Dec. Pen. 110/22.01.1997
Practică judiciară
SecŃiunea III
Executarea pedepsei la locul de muncă30
InstituŃia executării pedepsei la locul de muncă a fost introdusă prin Legea nr.
6/1973, iar în prezent sediul materiei îl constituie dispoziŃiile art. 86 alin. 7, 86 alin. 11
Cod penal, la care se adaogă codul de procedură penală şi Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor.
CondiŃii de aplicare
30
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român - partea generală, Editura Şansa, 2002, p.359-366
C. Bulai, Manual de drept penal, Editura All, p.540-552
51
Modul de executare a pedepsei închisorii, la locul de muncă
Pedeapsa la locul de muncă se execută în baza mandatului de executare a pedepsei.
Dacă pedeapsa se execută în aceiaşi unitate, contractul de muncă se suspendă, iar dacă
pedeapsa se execută într-o altă unitate, contractul de muncă încheiat anterior, încetează.
În timpul executării pedepsei la locul de muncă, condamnatul este obligat să
îndeplinească îndatoririle de muncă cu următoarele limitări:
a) din totalul veniturilor cuvenite, se reŃine o cotă de 15-40%, iar pentru
condamnaŃii minori, o cotă de 7,5 –20%;
b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul
net, cuvenit condamnatului după reŃinerea cotei prevăzute mai sus;
c) durata pedepsei nu se consideră vechime în muncă;
d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin
hotărâre judecătorească;
e) condamnatul nu poate fi promovat şi nu poate ocupa funcŃii de conducere, funcŃii
ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat, funcŃii instructiv – educative, ori de
gestiune;
f) condamnatul nu poate fi ales.
După caz, instanŃa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe
din obligaŃiile prevăzute la executarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
Revocarea executării pedepsei
Revocarea poate fi facultativă sau obligatorie. Ea este obligatorie în următoarele
cazuri:
a) dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea
pedepsei la locul de muncă, şi înainte de începerea executării sau în timpul
acesteia, condamnatul comite o nouă infracŃiune, intenŃionată, restul de pedeapsă
se va executa în penitenciar;
b) când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a
capacităŃii de muncă;
c) când instanŃa poate dispune executarea pedepsei într-un loc de deŃinere sau
dispune suspendarea executării.
Revocarea este facultativă când:
a) infracŃiunea ulterioară este comisă din culpă;
b) condamnatul se sustrage de la prestarea activităŃii în cadrul unităŃii fie prin
neprezentarea la unitate, fie prin îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor
ce-i revin la locul de muncă (absenŃe nejustificate, indisciplină);
c) condamnatul nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaŃiile stabilite prin
hotărârea de condamnare.
Practică judiciară
În cazul revocării executării pedepsei la locul de muncă, pedeapsa rezultată
din contopirea acesteia cu pedeapsa ulterioară se execută în regim de detenŃie,
neputându-se dispune suspendarea executării pedepsei rezultante.
C.S.J. Dec.Sec.Pen. nr.223/30.01.1997
Potrivit art. 8611 alin. 1 din Codul penal, dacă cel condamnat a executat cel
puŃin 2/3 din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună
conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, instanŃa poate dispune încetarea
executării pedepsei la locul de muncă la cererea conducerii unităŃii unde
condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau a condamnatului. În speŃă condamnatul a
început executarea pedepsei de 1 an închisoare la locul de muncă la 3 ianuarie 1992,
iar la 11 august unitatea a solicitat încetarea executării acestei pedepse. În perioada
susmenŃionată condamnatul a avut 229 ore de învoire şi 176 ore absenŃe nemotivate.
În asemenea situaŃie, în mod justificat prima instanŃă considerând că acel condamnat
53
nu a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, a respins cererea de încetarea executării
pedepsei la locul de muncă.
Trib. Mun. Bucureşti secŃia penală II Decizia nr. 7/1993
SecŃiunea IV
Executarea pedepsei într-o închisoare militară
Efectele juridice
Primul efect se referă la durata pedepsei, în sensul că dacă a executat jumătate din
pedeapsă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, parte din durata pedepsei ce a mai rămas
de executat, se reduce cu 1/3, iar dacă s-a evidenŃiat în mod deosebit, reducerea poate
depăşi o treime, putând cuprinde tot restul pedepsei.
Un alt efect se referă la condiŃiile liberării condiŃionate, care sunt derogatorii de la
dreptul comun şi care se acordă dacă în timpul executării, militarul condamnat a devenit
inapt serviciului militar, fără a fi necesară împlinirea vreunui termen.
Cel de al treilea efect constă în reabilitarea de drept a condamnatului, care intervine
dacă s-a executat pedeapsa (sau este socotită executată), sau dacă a fost graŃiată.
Revocarea executării pedepsei într-o închisoare miliară are loc dacă militarul
condamnat comite din nou o infracŃiune în timpul executării pedepsei în închisoarea
militară, astfel că instanŃa va revoca această din urmă pedeapsă, sau restul rămas de
executat, pe care îl va contopi cu pedeapsa stabilită pentru noua infracŃiune în condiŃiile
art. 39 alin. 1 şi 2 Cod penal sau art. 40 Cod penal, iar pedeapsa rezultată se va executa
într-un loc de deŃinere.
În situaŃia condamnatului care a fost trecut în rezervă, înainte de începerea
executării pedepsei, pedeapsa cu închisoare aplicată se va executa într-un loc de deŃinere.
54
Practică judiciară
55
îl constituie existenŃa situaŃiei prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. c, care este distinct de
obiectul primei cereri de amânare a executării pedepsei.
În consecinŃă, instanŃele aveau obligaŃia să verifice prin efectuarea unei
anchete sociale dacă executarea imediată a pedepsei închisorii ar putea avea grave
consecinŃe asupra familiei condamnatei în sensul lipsirii mamei sale şi a copiilor săi
minori de mijloacele de întreŃinere.
Cauza s-a trimis spre rejudecare la instanŃa de fond.
C.S.J- Decizia secŃiei penale nr. 1806/20 aprilie 2000
Potrivit art. 457 alin. 2 cod procedură penală instanŃa care dispune
întreruperea pedepsei închisorii are obligaŃia de a fixa un termen până la care ia
această măsură. Încălcarea acestei obligaŃii ar atrage desfiinŃarea hotărârii.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 2655/30 noiembrie 1993
Potrivit art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală executarea pedepsei
închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că
cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa
pedeapsa. Dacă expertiza nu este clară, cu privire la aspectul susmenŃionat, ea
trebuie completată sau trebuie dispusă efectuarea unei noi expertize medico legale
prin care să se conchidă cu claritate asupra posibilităŃii efectuării tratamentului
afecŃiunilor de care suferă condamnatul într-una din cele două reŃele sanitare.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 1962/5 mai 2000
Când se invocă existenŃa unor împrejurări speciale (art. 453 alin. 1 lit. c C.
proc. pen.) din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru
familia condamnatului este necesar, atunci când acele împrejurări apar credibile, să
se dispună efectuarea unei anchete sociale prin care să se verifice realitatea
motivelor invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.
C.S.J. SecŃia penală, decizia nr. 757 din 25 februarie 2000.
SecŃiunea V
Intervenirea unei legi de amnistie sau graŃiere
SecŃiunea VI
Incidente la locul de deŃinere
La locul de deŃinere, în penitenciar, pot avea loc unele activităŃi ale deŃinuŃilor, sau
care privesc viaŃa personală a acestora, care intră sub incidenŃa normelor juridice de drept
execuŃional penal.
Pe parcursul încarcerării în penitenciar în viaŃa personală a condamnatului, pot
apărea fapte juridice care la rândul lor produc efecte juridice, sau necesită întocmirea unor
acte juridice de către condamnaŃi. Astfel de fapte juridice sunt de exemplu: naşterea unui
copil într-un loc de deŃinere, căsătoria unui condamnat, ori moartea unui condamnat într-
un loc de deŃinere.
Desigur, apariŃia unor astfel de evenimente atrag după sine întocmirea, sau
încheierea unor acte juridice, ce au un caracter mixt, de drept civil, de dreptul familiei etc.
pe de o parte, dar şi de drept execuŃional penal, pe de altă parte, ca urmare a locului unde
se încheie aceste acte şi a persoanelor care le încheie (organele administraŃiei de stat,
penitenciare, şi condamnatul care execută pedeapsa).
Condamnatul personal va încheia actul juridic al căsătoriei sau, după caz, se va
întocmi, certificatul de naştere a unui copil născut în penitenciar, sau se va întocmi
certificatul de deces, ca urmare a decesului unei persoane condamnate aflate în
penitenciar, după care va avea loc predarea cadavrului familiei condamnatului etc.
Toate aceste situaŃii sunt reglementate prin Legea nr. 275/2006, precum şi prin
Regulamentul privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive.
În timpul detenŃiunii, unii condamnaŃi pot recurge la forme de protest faŃă de
administraŃia penitenciarului, ajungându-se chiar la declararea grevei foamei (refuzul de
hrană) de către un deŃinut care poate pune în pericol sănătatea acestuia. Desigur, în astfel
58
de situaŃii, administraŃia penitenciarului urmează să intervină prompt şi cu metode
specifice, pentru determinarea deŃinutului să renunŃe la această formă de protest.
O altă situaŃie constă în activitatea de audiere a unor deŃinuŃi aflaŃi în penitenciar,
de către organele de cercetare penală, în legătură cu alte infracŃiuni, comise de către
deŃinut, decât cea pentru care execută pedeapsa, ori în legătură cu infracŃiuni comise de
alte persoane.
În continuare, încercăm să prezentăm fiecare dintre situaŃiile amintite mai sus.
59
Autentificarea şi legalizarea unor acte juridice
În timpul executării pedepsei pot apărea situaŃii în care este nevoie de autentificarea
sau legalizarea unor acte juridice, care emană de la condamnat, cum ar fi: un testament,
recunoaşterea unui copil, cesionarea unor bunuri, etc.
Dacă în condiŃii de libertate, aceste acte intră în competenŃa unui notar public, în
situaŃia condamnatului, această operaŃiune juridică nu este posibilă. SoluŃia oferită de lege
este aceea că la cererea condamnatului, a unui organ competent, sau a unei alte persoane
interesate, se adresează conducerii penitenciarului astfel că operaŃiunile se vor face la
penitenciar, de către organele competente, cărora conducerea penitenciarului le eliberează
un act corespunzător.
Cheltuielile efectuate cu întocmirea actului juridic se suportă de către condamnat.
61
c. Greva foamei (refuzul de hrană)
Uneori, din anumite motive, condamnatul îşi poate manifesta protestul pentru
anumite nemulŃumiri privind regimul penitenciar prin declararea grevei foamei (refuzul de
hrană).
NemulŃumirea acestuia poate fi reală, dar ea poate fi şi expresia unei ambiŃii
exagerate, a unei încăpăŃânări sau a unei neînŃelegeri şi necunoaşteri a unor stări de lucruri.
Refuzul de hrană poate avea un impact nedorit atât individual (personal pentru
condamnat), dar şi colectiv (asupra celorlalŃi condamnaŃi), motiv pentru care acest incident
trebuie să fie tratat cu grijă de maniera să conducă la soluŃionarea conflictului şi la
încetarea acesteia.
Refuzul de hrană - în mediul penitenciar are o valoare simbolică şi anume: subiectul
vrea să arate că este gata pentru orice sacrificiu dacă nu îi sunt satisfăcute anumite cereri
desigur, aceste cereri lui i se par justificate (revizuirea pedepsei, suplimentarea unor
drepturi), deşi regimul la care este supus corespunde normelor în vigoare. Acest tip de
comportament are în el ceva spectaculos, şi prin el se doreşte să atragă atenŃia şi admiraŃia
celor din jur.
2. ViolenŃa colectivă
Acest fenomen psihosocial care are loc în penitenciar este condiŃionat, mereu, de
acumularea unor tensiuni în interiorul unui grup de deŃinuŃi, având diferite cauze:
- atitudini nonconformiste;
- prezenŃa unora cu inadaptări marcante la mediul penitenciar;
- revolta penitenciară;
Luând în considerare specificul vieŃii de detenŃie deseori actele de violenŃă au rolul
"de descărcare afectivă, de uşurare". Micile acte agresive, de obicei trecute cu vederea,
trebuiesc considerate ca semnale pentru ceea ce este valorizat de deŃinuŃi şi încălcat de
cineva: forŃa, prestigiul, vârsta, loialitatea, sentimentul de siguranŃă.
În faŃa unui mediu considerat ostil - mediul penitenciar - individul se simte
vulnerabil, ameninŃat, incapabil de a face faŃă unor dificultăŃi, astfel că la deŃinuŃi ieşirile
agresive sunt mult mai frecvente.
ViolenŃa colectivă în mediul penitenciar are o desfăşurare fazică:
- în urma unui incident apreciat de deŃinuŃi ca jignitor sau nedrept, se stârneşte în
rândul acestora o oarecare agitaŃie. Faptul se propagă din gură în gură, este deformat, ornat
cu detalii ireale sau exagerate. La nucleul agitaŃiei se adaugă noi indivizi şi starea de spirit a
grupului intră într-o nouă fază;
- grupul creşte, deŃinuŃii devin din ce în ce mai agitaŃi şi mai furioşi, fără a şti precis
ce vor. În acest moment poziŃia mulŃumii este oscilantă şi poate fi uşor dirijată de agitatori.
InfluenŃa acestor agitatori depinde de autoritatea de care se bucură, de măsura în care
exprimă trebuinŃele de bază ale grupului şi mai ales reuşesc să formuleze clar nemulŃumirea
de moment şi cea latentă. Deşi furia grupului creşte, ea se menŃine în această fază în
interiorul grupului.
- în următoarea fază agitaŃia mulŃimii este în continuă creştere. Cei mai tineri din grup
încep să-şi manifeste violenŃa încercând să-i încurajeze şi să-i distreze pe ceilalŃi prin
fluierături, injurii, provocări verbale. DeŃinuŃii adulŃi care reprezintă centrul de greutate al
mulŃimii, nu se manifestă şi de aceea trebuie să li acorde maxim de atenŃie;
- ultima fază, când grupul este în situaŃia de a comite acte de violenŃă, orice
intervenŃie verbală sau de control este inutilă.
64
3. Automutilările. Tatuajele
În mediul penitenciar, unul dintre fenomenele des întâlnite este şi automutilarea.
Aceasta se întâmplă adesea din cauza unor probleme psihice, sociale sau culturale. Pierderea
încrederii în viitor, situaŃia socială din închisoare, hărŃuirea sexuală, izolarea faŃă de familie
şi prieteni, multe motive personale pot explica astfel de comportamente.
Automutilările - pot fi întâlnite la obsedaŃii sexuali ca semnificaŃie de autopedepsire,
la unii subiecŃi chinuiŃi de scrupule religioase sau la deŃinuŃii hiperemotivi. La aceştia din
urmă automutilările apar pe fondul unei slăbiciuni psihice, după o perioadă de activităŃi sau
relaŃii penibile cu alŃi deŃinuŃi.
Tatuajul – a fost şi este o problemă studiată de mulŃi criminologi ca Lombroso, H.
Minovici - care au emis diverse teorii cu privire la originea şi semnificaŃia tatuajului.
Principala cauză a tatuajului îl constituie nivelul scăzut intelectual şi de cultură care
favorizează apariŃia acestui fenomen. Motivele tatuării sunt imitaŃia, forma de manifestare
a dragostei şi prieteniei şi vanitatea (rezistenŃa la o durere).
4. Tulburările psihice
La contactul cu viaŃa de detenŃie pot apare o serie de tulburări psihice. Desigur că nu
ne referim aici la manifestările care Ńin de constituŃia subiectului sau cele declanşate în
stare de libertate, ci numai la acelea care apar ca reacŃii faŃă de încarcerare. Acestea apar
mai ales la deŃinuŃii primari. Ele survin la puŃin timp după depunerea în penitenciar şi sunt
tranzitorii. În ordinea frecvenŃei lor se situează stările depresive care se caracterizează prin
următoarele forme de manifestare: o puternică melancolie, disperare, agitaŃie anxioasă,
tentative de suicid, halucinaŃii auditive şi vizuale, temeri delirante de persecuŃie.
Tabloul acestor manifestări este influenŃat de o serie de factori psihologici ruşinea;
remuşcările; despărŃirea bruscă de familie.
Alt grup de tulburări este constituit de stările confuzionale care apar după câteva
săptămâni sau luni de la depunerea în penitenciar.
Unele tulburări psihice mai pot fi determinate de sevrajul la care sunt supuşi
alcoolicii. Ei se manifestă prin: crize anxioase, violente; febră, tremurături; agitaŃie psiho-
motorie; halucinaŃii, insomnii, puls accelerat.
Toate aceste tulburări psihice reclamă examinarea de specialitate a unui tratament
precoce.
5. Suicidul
E.S. Shneidman (1980) definea suicidul „un act de încetare din viaŃă, autopropus şi
cu intenŃie proprie". Se poate detalia această definiŃie ca fiind „actul autooprimării
existenŃei, desfăşurat într-un moment de tensiune afectivă sau de perturbare a conştiinŃei".
Suicidului i se acordă semnificaŃii multiple, ca aceea a curmării singurătăŃii, a
răzbunării ca ultimă sau unică soluŃie a unei situaŃii intolerabile, înlăturării dependenŃei; o
altă semnificaŃie aste aceea a menŃinerii onoarei; se consideră că suicidul poate fi o sursă
de uşurare.
Venirea în penitenciar tulbură echilibrul personalităŃii printr-o triplă reducere a
spaŃiului de viaŃă, a timpului personal, a comportamentului social. Pe acest dezechilibru al
personalităŃii are loc o disfuncŃie a conduitei individuale. Aproape fiecare deŃinut trăieşte
traumatic perioada de detenŃie, mai ales la prima condamnare; frustrările în plan social,
65
instinctul şi în ce priveşte imaginea de sine, îi poate face să caute un remediu definitiv al
nefericirii sale.
Fiind o tulburare a instinctului de conservare, o reacŃie catastrofală a individului
exprimând neputinŃa de a se adapta la situaŃia dată, suicidul se prezintă ca o realitate
complexă a cărei fenomenologie poate lua forme diverse
Formele suicidului în mediul penitenciar sunt:
• suicidul emotiv - care rezultă dintr-o mare anxietate, fiind pentru subiect un mijloc
de rezolvare al unei emoŃii puternice (teama);
• suicidul pasional - care este mai curând o conduită de disperare care încearcă astfel
să se elibereze de o durere morală insuportabilă;
• echivalenŃe suicidare - sunt frecvente în mediul penitenciar, datorită beneficiilor
secundare de îngrijire medicale.
În general, aceste conduite sunt ca un şantaj fără a se da o semnificaŃie deosebită
faptului că individul foloseşte moartea ca o monedă de schimb, trecându-se destul de uşor
peste toate conduitele de revendicare ale deŃinuŃilor. Trebuie făcută distincŃia între şantaj cu
sinucidere şi sinuciderea şantaj. În primul caz individul scontează că va obŃine beneficiul
înainte de trecerea la act, iar în al doilea caz, după ce va muri.
6. Homosexualitatea
ÎnŃelegem prin homosexualitate preferinŃa sexuală a unei persoane pentru un partener
de acelaşi sex. AdulŃii homosexuali nu se deosebesc de adulŃii heterosexuali în ce priveşte
starea de sănătate, sentimentul de fericire sau de nefericire. Efectele negative ale
homosexualităŃii se manifestă la persoanele care au un sentiment de culpabilitate în raport cu
opŃiunea sexuală.
Homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această
tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex. Ea
este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogenici în cazul unei boli
propriu-zise.
Unii autori consideră homosexualitatea drept o perversiune, în adevăratul înŃeles al
cuvântului, doar atunci când persoana îşi caută în mod conştient şi deliberat satisfacŃii în
relaŃia sexuală de acest tip.
O serie de orientări includ homosexualii printre psihopaŃi, perverşi sexuali, deoarece,
in general, conduita lor relevă o serie de deviaŃii caracteriale adânci, pe care nu le putem
reduce doar la o simplă anomalie de satisfacere a instinctului sexual.
Cauzele homosexualităŃii:
• existenŃa unui fond genetic generator de tendinŃe homosexuale;
• traumatismele psihosexuale din copilărie şi în special iniŃierea homosexuală de către
un adult;
• influenta stimulatoarea din mediile închise.
Tipuri de homosexuali:
• homosexuali autentici;
• homosexuali ambigui;
• homosexuali ocazionali.
Mediul privativ reprezintă una din cauzele homosexualităŃii şi, totodată, reprezintă
un fenomen întâlnit în cadrul grupurilor de deŃinuŃi. Dintre tipurile de homosexualitate
întâlnite in mediul penitenciar, cel ocazional este cel mai des.
66
Periculozitatea socială a fenomenului este dată de faptul că homosexualitatea poate
constitui un element de recunoaştere, racolare şi coeziune a grupurilor de deŃinuŃi. În
acelaşi timp demascarea lor poate declanşa o reacŃie puternică şi cu urmări neprevizibile.
h. Transferarea condamnaŃilor
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, condamnatul este repartizat la
un penitenciar de profil, corespunzător, pentru executarea pedepsei. Dacă pentru anumite
considerente, cum ar fi: afaceri judiciare la alte instanŃe, mutarea în alte penitenciare ca
urmare a conduitei condamnatului în penitenciar, ca urmare a unei boli suferite de acesta
în penitenciar, etc. se impune transferarea, mutarea şi ducerea condamnatului dintr-un loc
în altul, acesta se va realiza cu respectarea unor anumite reguli de pază şi securitate.
Transferarea condamnatului se face numai pe baza unei dispoziŃii de transferare
emisă de un organ competent şi anume instanŃa de judecată sau procuror, având în vedere
instituŃia la care se găseşte în cercetare dosarul. Dacă motivul transferării nu mai subzistă,
condamnatul transferat va fi readus la locul de deŃinere iniŃial, în aceleaşi condiŃii de pază
şi securitate.
Transferarea se realizează atunci când condamnatul este chemat de către organul
judiciar din altă localitate, când acesta este trimis pentru executarea pedepsei într-un
anumit regim, când condamnatul este trimis în vederea unui consult, tratament, internare
sau expertiză medicală, sau când condamnatul o solicită şi are avizul comisiei speciale.
DispoziŃia privind transferarea se dă de către organul judiciar competent, Ńinând
cont de următoarele criterii:
a) instanŃele judecătoreşti au întotdeauna prioritate faŃă de celelalte organe
judiciare;
b) cauzele penale în care, pentru persoanele private de libertate au fost emise
mandate de arestare preventivă;
c) gradul de jurisdicŃie al organului judiciar care instrumentează cauza;
d) netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.
67
Repartizarea este influenŃată de situaŃia fizică, de pregătirea profesională, ori de
calificarea profesională obŃinută la locul de deŃinere. Condamnatul liberat are de asemenea
obligaŃia de a se încadra în muncă, iar în cazul în care nu reuşeşte prin forŃe proprii va
apela neîntârziat la organele specializate ale Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale.
O atenŃie deosebită trebuie acordată şi repartizării în muncă a minorilor, în condiŃiile
prevăzute de Codul Muncii, în funcŃie de domiciliile acestora, de calificarea profesională
şi de aptitudinile fizice şi psihice. În cazul în care minorii au fost repartizaŃi unor unităŃi şi
nu dispun de o calificare profesională, aceste unităŃi au obligaŃia de a se îngriji de
calificarea profesională a minorilor.
SecŃiunea VII
Repararea pagubelor în cazul condamnării pe nedrept
68
Hotărârea definitivă de achitare de care se Ńine seama la calcularea termenului de
introducere a acŃiunii este hotărârea dată după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii
unei căi extraordinare de atac.
InstanŃa competentă pentru obŃinerea reparaŃiei este tribunalul în a cărui rază
teritorială domiciliază persoana îndreptăŃită la dezdăunare. Aceasta cheamă în judecată
civilă Statul Român prin Ministerul FinanŃelor Publice.
AcŃiunea civilă este scutită de plata taxei de timbru.
Procedura de soluŃionare a cererii se desfăşoară potrivit regulilor prevăzute de
Codul de procedură civilă. Pentru instanŃa civilă, hotărârea penală dată asupra erorii
judiciare are autoritate de lucru judecat. Dovedirea şi evaluarea pagubei suferite de către
condamnatul pe nedrept se fac potrivit procedurii civile.
InstanŃa civilă, după verificarea regularităŃii şi temeiniciei acŃiunii sub aspectul
calităŃii procesuale, a termenului de introducere al acŃiunii şi al condiŃiilor cerute pentru
acordarea reparaŃiei, va pronunŃa o hotărâre care va fi supusă căilor de atac, după regulile
procedurii civile.
La stabilirea reparaŃiei pagubei se va avea în vedere prejudiciul de natură materială
suferit de către persoana condamnată. La stabilirea cuantumului acestuia este irelevantă
situaŃia economică a celui îndreptăŃit la reparaŃie. Totodată, persoanei care înainte de
condamnare a fost încadrată în muncă, i se va calcula la vechimea în muncă şi timpul cât a
fost arestată sau timpul cât a executat pedeapsa la locul de muncă.
ReparaŃia constă în plata unei sume de bani sau, Ńinându-se seama de condiŃiile celui
îndreptăŃit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente
viagere ori în obligaŃia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate
a fost restrânsă să fie încredinŃat unui institut de asistenŃă socială şi medicală.
În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit dispoziŃiile art. 506 cod
procedură penală, statul are acŃiunea în regres împotriva aceluia care cu rea credinŃă, sau
din gravă neglijenŃă, a provocat situaŃia generatoare de daune.
AcŃiunea în regres este obligatorie.
Pentru folosirea acŃiunii în regres nu este nevoie să existe o hotărâre de condamnare
împotriva celui care s-a făcut vinovat de provocarea situaŃiei generatoare de daune, fiind
suficient să se facă dovada că cel chemat să răspundă a contribuit cu rea credinŃă, sau
printr-o gravă neglijenŃă la producerea situaŃiei generatoare de pagubă.
Greşelile simple ce se pot ivi în cursul desfăşurării activităŃii procesuale nu sunt deci
de natură să atragă răspunderea civilă. Reaua credinŃă este însă implicit dovedită când
există hotărâri de condamnare împotriva unor persoane ce s-au făcut vinovate de
producerea unor erori judiciare.
Deşi în literatura de specialitate au existat controverse cu privire şi la repararea
pagubelor morale (a daunelor morale), ca urmare a atingerii aduse unor valori morale,
spirituale, afective, persoanei condamnate pe nedrept, apreciem că se impune ca instanŃele
de judecată, pe lângă repararea materială, să realizeze totodată şi o reparaŃie morală, pentru
prejudicii de ordin moral, iar cuantumul acestora să fie la libera apreciere a instanŃei de
judecată.
Procedând la o reparare doar a daunelor materiale, legate de condamnarea pe
nedrept, apreciem asemeni profesorului I. Oancea, că se realizează o reparaŃie trunchiată
(parŃială) a prejudiciului suferit32.
32
I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura All, p.252 şi urm.
69
Procedura dezvoltată anterior are o funcŃie reparatorie dar, în acelaşi timp, şi o
finalitate preventivă în producerea erorilor judiciare.
ExistenŃa unor asemenea instituŃii este de natură a spori vigilenŃa organelor judiciare
în realizarea unui proces penal de înaltă calitate şi cu evitarea luării oricăror măsuri
nedrepte (V. Dongoroz).
Întrebări:
1. Care sunt modalităŃile de executare a pedepsei închisori în regim liber?
2. Care sunt incidentele la locul de deŃinere?
3. Care sunt condiŃiile de transferare a condamnaŃilor?
4. Care este procedura de reparare a pagubelor în cazul condamnării pe nedrept?
TEAMA V
EXECUTAREA PEDEPSEI AMENZII PENALE
SecŃiunea I
ModalităŃi de executare a amenzii penale
Potrivit art. 425 cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii
este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanŃa de executare, în
termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
La alin. 2 al art. 425 cod procedură penală, legiuitorul a reglementat situaŃia în care
persoana condamnată se găseşte în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul
prevăzut de 3 luni. SoluŃia oferită de către legiuitor este că instanŃa de executare la cererea
condamnatului poate dispune eşalonarea plăŃii amenzii în rate, pe o perioadă de cel mult 2
ani.
Această apreciere a instanŃei se face dacă persoana condamnată nu este încadrată în
muncă şi nu are posibilităŃi materiale şi financiare pentru a achita amenda integral, dar are
capacitate de muncă.
Dimpotrivă, dacă persoana condamnată nu are nici un fel de venituri care să asigure
garanŃia achitării amenzii, o astfel de cerere de eşalonare poate fi respinsă.
Plata amenzii penale se face de către condamnat la AdministraŃia financiară de la
domiciliul său, care o face venit la bugetul de stat. O cerere de eşalonare a plăŃii poate fi
adresată instanŃei de executare înăuntrul termenului de 3 luni.
În practică s-au întâlnit soluŃii prin care, deşi acest termen de 3 luni a expirat şi
cererea de eşalonare a fost promovată ulterior, totuşi s-a admis reeşalonarea. După plata
tuturor ratelor, pedeapsa se socoteşte executată.
În cazul neîndeplinirii obligaŃiei de plată în întregime în termen de 3 luni sau de
neplata unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv
care priveşte aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii
potrivit dispoziŃiilor legale privind executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura
prevăzută de aceste dispoziŃii.
Organul financiar are obligaŃia de a lua măsuri pentru încasarea amenzii şi de a
comunica instanŃei de executare luarea în debit pentru a se face menŃiunea corespunzătoare
în registrul de evidenŃă a executării pedepsei.
70
Aşadar, evaluând cele de mai sus, se poate conchide că executarea amenzii poate fi
voluntară, ca urmare a executării ei din proprie iniŃiativă de către condamnat şi aceasta are
un caracter principal, dar poate fi şi silită având un caracter subsidiar, care se realizează
atunci când amenda nu este achitată de bună voie.
SecŃiunea II
Înlocuirea pedepsei amenzii penale
SecŃiunea III
Pedeapsa amenzii aplicată minorilor
Întrebări:
1. Care sunt modalităŃile de executare a amenzii penale?
72
2. Este aplicabilă amenda penală la minori?
3. Care sunt condiŃiile de înlocuire a pedepsei amenzii penale?
TEMA VI
EXECUTAREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE
SecŃiunea I
Arestarea preventivă34
Arestarea preventivă este măsura preventivă privativă de libertate prin care organul
judiciar competent dispune deŃinerea învinuitului sau inculpatului pe durata şi în condiŃiile
prevăzute de lege, în locuri special prevăzute, în interesul urmăririi penale sau a judecăŃii.
Arestarea preventivă se prezintă sub două modalităŃi:
a) arestarea preventivă a învinuitului;
b) arestarea preventivă a inculpatului.
Măsura reŃinerii şi a arestării preventive în cursul urmăririi penale se execută numai
în centrele de reŃinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului AdministraŃiei şi
Internelor.
Măsura arestării preventive, în cursul judecăŃii se execută în secŃii speciale ale
locurilor de deŃinere din subordinea A.N.P. sau în centre de arestare preventivă ce
funcŃionează pe lângă acestea. Primirea şi cazarea persoanelor reŃinute ori arestate, se
realizează, de regulă, individual, în condiŃiile dispoziŃiilor regulamentului şi a legii, iar
arestaŃii preventiv aflaŃi în curs de judecată sau urmărire penală, vor fi ŃinuŃi separat de
persoanele condamnate definitiv, cercetate într-o altă cauză.
34
V. Câmpean, Aspecte controversate referitoare la arestarea preventivă, R.D.P. nr. 2/2001, p.155
Al. łuculeanu, Arestarea inculpatului în faza judecăŃii. ConstituŃionalitate, R.D.P. nr. 1/2001, p.67-69
73
Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, punerea în executare a
măsurii arestării preventive a învinuitului se va face de către poliŃie în baza unui mandat
de arestare cu următoarele menŃiuni: (art. 151 Cod procedură penală)
- instanŃa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului (învinuitului);
- data şi locul emiterii;
- numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;
- datele privitoare la persoana inculpatului prevăzute în art. 70 şi codul numeric
personal;
- arătarea faptei ce formează obiectul învinuirii şi denumirea infracŃiunii;
- temeiurile concrete care determină arestarea;
- ordinul de a fi arestat inculpatul;
- indicarea locului unde urmează a fi deŃinut cel arestat;
- semnătura judecătorului.
Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care
a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt
exemplar îl trimite organului de poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere, odată cu
arestatul. Dacă arestarea s-a luat în lipsa inculpatului, mandatul emis se înaintează în dublu
exemplar organului de poliŃie pentru executare.
Organul de poliŃie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi
predă un exemplar al mandatului şi o conduce la judecătorul care a emis mandatul.
Judecătorul procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridică obiecŃii, care
necesită o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată.
Durata arestării preventive a învinuitului este de cel mult 10 zile. Dacă învinuitul
este minor, durata arestării este de cel mult 3 zile.
Învinuitului i se aduce la cunoştinŃă, în cel mai scurt timp, în prezenŃa unui avocat,
învinuirea pentru care este cercetat, iar în termen de 24 ore, ca şi o expresie a garantării
dreptului la apărare, a umanismului dreptului execuŃional penal, luarea măsurii este adusă
la cunoştinŃa unui membru de familie al învinuitului, ori unei persoane desemnate de către
acesta, împrejurare consemnată într-un proces verbal.
SoluŃionarea cererii se face în prezenŃa procurorului şi a avocatului ales sau
desemnat din oficiu.
Împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, de către judecător,
se poate face recurs în termen de 24 de ore, de la pronunŃare pentru cei prezenŃi şi de la
comunicare pentru cei lipsă.
Dosarul de înaintează de urgenŃă, în 24 de ore, instanŃei competente să judece
recursul formulat. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea
măsurii arestării preventive nu este suspensiv de executare.
Învinuitul poate fi arestat în faza de urmărire penală la cererea procurorului sau la
instanŃa de judecată, în cazul acŃiunilor directe, infracŃiunilor de audienŃă şi în cazul
extinderii procesului penal cu privire la alte persoane.
35
D. Audrieş, D. Meteş, Măsura arestării preventive, R.D.P. nr. 2/2001, p.88
Art. 149 Cod proc. pen. , modificat prin OUG nr. 109 din 24 oct,. 2003 în M.O. nr. 748/26.10.2003
74
Pentru a se lua această măsură este nevoie să existe probe sau indicii temeinice că
inculpatul a săvârşit o faptă penală pentru care s-a pus în mişcare acŃiunea penală, iar
pentru fapta săvârşită, legea să prevadă pedeapsa cu închisoarea sau detenŃiunea pe viaŃă,
şi totodată instanŃa să aprecieze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol
pentru ordinea publică.
De asemenea legea prevede şi o a treia situaŃie pentru cazurile prevăzute de art. 148
lit. c-g cod procedură penală, când pedeapsa trebuie să fie mai mare de 1 an.
O altă condiŃie este şi aceea ca înainte de luarea măsurii arestării preventive,
inculpatul să fi fost ascultat de către organul competent. Această din urmă condiŃie se
consideră îndeplinită chiar dacă inculpatul nu va fi în faŃa organului de anchetă, în
următoarele 3 situaŃii:
- inculpatul este dispărut;
- inculpatul se află în străinătate;
- există probe din care rezultă că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală
sau de la judecată.
O ultimă condiŃie ce trebuie îndeplinită pentru buna desfăşurare a procesului este
aceea cerută de necesitatea privării de libertate a inculpatului.
Punerea în executare a măsurii arestării inculpatului se face în baza unui mandat de
arestare individual cu menŃiunile arătate mai sus la arestarea învinuitului.
AtribuŃiunea de arestare preventivă în faza de urmărire penală, precum şi în faza de
judecată revine instanŃei, care din oficiu sau la propunerea procurorului, poate să o facă
prin încheiere sau, după caz, prin hotărâre judecătorească.
Dosarul cu propunerea de arestare, înlăuntrul termenului de 24 de ore de reŃinere -
în cazul în care inculpatul a fost reŃinut - va fi prezentat preşedintelui instanŃei, sau
judecătorului delegat de către acesta, care va fixa ziua şi ora de soluŃionare a propunerii de
arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului,
devenit inculpat, sau până la expirarea - aşa cum s-a arătat mai sus - a perioadei de 24 de
ore de reŃinere. Ziua şi ora se comunică de către instanŃă atât apărătorului ales, sau numit
din oficiu, cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenŃa în faŃa
judecătorului a inculpatului arestat sau reŃinut.
Propunerea de arestare preventivă se soluŃionează în Cameră de consiliu de către un
singur judecător, indiferent de natura infracŃiunii.
Judecarea cererii se face în prezenŃa inculpatului, asistat de apărător, precum şi a
procurorului. Prin excepŃie de la această situaŃie, propunerea de arestare va fi examinată şi
în lipsa inculpatului, dar cu prezenŃa apărătorului acestuia în situaŃia în care inculpatul nu
poate fi prezentat în faŃa judecătorului din cauza stării sănătăŃii ori din cauză de forŃă
majoră sau stare de necesitate.
Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă prin încheiere
motivată. Luarea măsurii arestării nu poate depăşi perioada de 30 de zile, iar dacă
inculpatul a fost arestat sau reŃinut anterior, luarea măsurii va fi dispusă pentru zilele care
au rămas după scăderea acesteia din perioada de 30 de zile. Arestarea preventivă a
inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.
Împotriva încheierii se poate face recurs în 24 de ore de la pronunŃare pentru cei
prezenŃi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Mandatul de arestare a învinuitului încetează
de drept la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.
75
Legat de punerea în executare a mandatului de arestare putem distinge 2 situaŃii şi
anume:
- în prima situaŃie dacă inculpatul a fost prezent, organul judiciar emitent înmânează
un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de
poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere odată cu inculpatul arestat;
- a doua situaŃie este cea când inculpatul nu a fost prezent, când organul judiciar
emitent, înmânează în dublu exemplar mandatul de arestare organului de poliŃie pentru
executare. Organul de poliŃie la rândul său va proceda la arestarea inculpatului căruia îi
predă un exemplar al mandatului şi odată prezent în faŃa judecătorului se va proceda la
ascultarea lui.
Dacă inculpatul nu este găsit, organul de poliŃie va încheia un proces verbal de
constatare şi va înştiinŃa în consecinŃă organul judiciar care a emis mandatul şi organele
competente pentru darea în urmărire.
Durata arestării poate fi de cel mult 30 de zile, termen care se va putea prelungi.
Prelungirea termenului de arestare36 cu alte 30 de zile cade în sarcina instanŃei de judecată
care este competentă să judece şi fondul cauzei. CompetenŃa de arestare revine instanŃei
corespunzătoare instanŃei de fond în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere.
Propunerea de prelungire a arestării se face de către procuror sau de către organul de
cercetare penală şi se înaintează instanŃei de judecată cu cel puŃin 5 zile înainte de
expirarea duratei arestării.
InstanŃa se va pronunŃa asupra prelungirii măsurii prin încheiere, în Cameră de
consiliu, în complet de judecător unic înainte de expirarea duratei mandatului pentru o
perioadă de 30 de zile. După pronunŃare, la 24 de ore, instanŃa va restitui dosarul
procurorului.
Prelungirea măsurii arestării este dispusă de către instanŃă prin încheiere, care poate
fi atacată în 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi (procuror, inculpat) şi de la
comunicare, dacă cei doi lipsesc.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării
preventive nu este suspensiv de executare.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins prelungirea arestării
preventive este suspensiv de executare
În baza art. 157 alin. 9 cod procedură penală instanŃa de judecată este obligată că
comunice administraŃiei locului de deŃinere, de prelungirea arestării, iar aceasta din urmă
este obligată să o aducă la cunoştinŃă inculpatului.
Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale, nu poate depăşi un termen
rezonabil şi nu mai mult de 180 de zile (art. 159 alin. 13 cod procedură penală, modificat).
În situaŃia inculpaŃilor minori, legea penală face distincŃie pentru minorul ce are o
vârstă între 14-16 ani, pentru care măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale
este de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităŃii şi temeiniciei măsurii se efectuează în
cursul judecăŃii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Totalul perioadei de arestare
preventivă, ca urmare a unor prelungiri consecutive, fiecare în parte de câte 15 zile, nu
poate depăşi 60 de zile. In mod excepŃional, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracŃiunea pentru care s-a pus în mişcare acŃiunea penală împotriva minorului este
36
V.A. Podar, Recurs. Prelungirea arestării preventive, R.D.P. nr. 3/2001, p.127
76
detenŃiunea pe viaŃă, sau închisoarea mai mare de 20 de ani, atunci durata arestării
preventive poate fi de până la 180 de zile.
Inculpatul minor mai mare de 16 ani, poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi
penale pe o perioadă de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită
în cursul urmăririi penale, de fiecare dată cu 20 de zile, dar în total nu poate depăşi un
termen de 90 de zile. În mod excepŃional, când pedeapsa prevăzută de lege este
detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani, ori mai mare, arestarea preventivă a
inculpatului minor în cursul urmăririi penale, poate fi prelungită până la 180 de zile.
Verificarea legalităŃii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor, mai
mare de 16 ani, în cursul judecăŃii, se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.
77
acestora faŃă de martori, experŃi, etc., care ar putea influenŃa mersul procesului, regimul
penitenciar stabilit de lege este cel închis.
La locul de deŃinere se impune o separare şi între condamnaŃi şi arestaŃii preventiv,
iar această separare constă în necesitatea ca arestaŃii preventiv să nu intre în contact cu
condamnaŃii, pentru că aceştia din urmă, cu toate măsurile ce se iau, pot influenŃa arestaŃii
preventiv. InfluenŃarea poate fi în dublu sens: atât cu privire la chestiuni legate de
urmărirea penală, ori judecată, cât şi cu privire la comportamentul arestaŃilor preventivi în
general.
Aceleaşi considerente stau şi la baza separării arestaŃilor preventiv de alŃi arestaŃi
preventiv. Dacă nu s-ar respecta această regulă s-ar produce urmări defavorabile atât
pentru buna desfăşurare a urmăririi penale sau a judecăŃii, cât şi asupra conduitei
arestaŃilor.
Prin legea de executare a pedepselor s-a instituit şi regula separării arestaŃilor
preventivi din aceiaşi cauză în scopul evitării denaturării adevărului şi a încheierii unor
înŃelegeri care pot constitui piedici în munca organelor judiciare, de aflarea adevărului.
78
posibil ca arestatul preventiv să beneficieze de păstrarea hainelor personale, după ce s-a
efectuat percheziŃia corporală prealabilă.
După îndeplinirea acestor formalităŃi administrative, arestatul preventiv aflat în
locul de deŃinere (penitenciar) urmează să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea
interioară, să execute dispoziŃiile date de personalul penitenciarului, să se supună
percheziŃiilor, să respecte regulile de igienă şi prescripŃiile medicului locului de deŃinere,
să se comporte cu grijă faŃă de bunurile proprietatea penitenciarului.
ArestaŃii preventivi nu au obligaŃia de a presta o muncă, în schimb au obligaŃia de a
presta munci cu caracter gospodăresc, situaŃie în care, consimŃământul lor nu este necesar.
Ca excepŃie, cu avizul organului de urmărire penală, arestaŃii preventivi pot fi folosiŃi la
muncă.
Programul de lucru al acestora este alcătuit de directorul penitenciarului cu
respectarea normelor de protecŃia muncii. Durata zilei de muncă este de 8 ore şi activitatea
desfăşurată de ei se face în raport cu calificarea profesională pe care aceştia o au.
Munca prestată şi retribuită va aduce arestatului preventiv anumite sume de bani,
din care o parte se depun la CEC, beneficiind de ea la liberare, iar o altă parte poate fi
cheltuită în penitenciar.
Femeile gravide nu pot fi folosite la muncă în perioada stabilită de normele legale.
ArestaŃii preventiv nu au obligaŃii de participare la acŃiunile de instrucŃie, educare şi
calificare profesională care sunt de durată, iar şederea acestora în penitenciar poate fi de
scurtă durată.
ArestaŃilor preventiv li se aplică dispoziŃiile Legii 275/2006.
79
Împlinirea termenului executării arestării preventive37
Arătam mai sus că arestarea preventivă poate să se dispună în faza de urmărire
penală sau în faza de judecată. Legat de aceste două faze se întâlnesc şi situaŃiile de
împlinirea termenului executării arestării preventive în faza de urmărire penală şi în faza
de judecată.
În ce priveşte terminarea arestării preventive în faza de urmărire penală, trebuie
arătat că sunt frecvente aceste situaŃii. Punerea în libertate a arestatului preventiv se poate
dispune de judecător în două situaŃii şi anume:
- în cazul scoaterii de sub urmărire penală;
- în cazul încetării urmăririi penale.
În aceste situaŃii sunt incidente dispoziŃiile art. 11 cod procedură penală raportat la
art. 10 lit. a-e cod procedură penală, adică atunci când se constată că:
a) fapta nu a avut loc;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală;
c) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni;
d) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;
e) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii sau există
vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Oricare din aceste cauze ar fi incidente, efectul juridic ar fi acelaşi – încetarea
arestării preventive ca urmare a scoaterii de sub urmărire, moment în care arestatul
preventiv trebuie să fie pus în libertate.
A doua situaŃie a încetării urmăririi penale se dispune când potrivit art. 11 cod
procedură penală se constată existenŃa cauzelor prevăzute la art. 10 lit. f-j cod procedură
penală, adică:
a) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea
organului competent, ori altă condiŃie prevăzută de lege, necesară pentru punerea
în mişcare a acŃiunii penale;
b) a intervenit amnistia sau prescripŃia, ori decesul făptuitorului;
c) a fost retrasă plângerea prealabilă, ori părŃile s-au împăcat în cazul infracŃiunilor
pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părŃilor înlătură răspunderea
penală;
d) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;
e) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei
definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică.
În aceste situaŃii, arestarea preventivă încetează ca urmare a încetării urmăririi
penale prevăzute de art. 11 lit. c cod procedură penală, iar arestatul preventiv este pus în
libertate
În faza de judecată38, organul competent să dispună încetarea arestării preventive
este instanŃa de judecată, în cazurile de achitare şi încetarea procesului penal. Achitarea,
potrivit art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală, se pronunŃă pentru aceleaşi situaŃii
enumerate mai sus şi care sunt prevăzute de art. 10 lit. a – e cod procedură penală (fapta nu
există, fapta nu a fost săvârşită de învinuit, etc.).
37
A. łuculeanu, Încetarea de drept a măsurilor preventive, Dreptul nr. 11/2002, p.215, 220
A. łuculeanu, Prelungirea şi revocarea măsurilor preventive. Probleme de practică judiciară, Dreptul nr. 12/2001, p.136
38
D. Lupaşcu, Revocare. CondiŃii de admitere la arestarea preventivă, Dreptul nr. 10/2000, p.132
R. Lupaşcu, Revocarea sau înlocuirea arestării preventive, Dreptul nr. 4/2000, p.141
80
Potrivit art. 11 punctul 2 lit. b cod procedură penală, încetarea procesului penal este
dispusă de instanŃa de judecată în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f-j cod procedură penală
(lipsa plângerii prealabile, împăcarea părŃilor, amnistie, etc.).
În aceste două situaŃii, odată cu pronunŃarea soluŃiilor de către instanŃa de judecată,
aceasta trebuie să dispună de urgenŃă punerea în libertate de îndată a arestaŃilor preventivi.
Cu ocazia punerii în libertate a arestaŃilor preventivi în faza de urmărire penală sau
în faza de judecată, aceştia vor fi scoşi din registrul de evidenŃă al arestaŃilor preventivi.
Aceiaşi măsură de scoatere din evidenŃă se va dispune şi în ipoteza în care arestatul
preventiv va fi condamnat la închisoare, de către instanŃă şi va fi înregistrat în registrul de
evidenŃă al condamnaŃilor cu toate datele personale, precum şi cu datele privind pedeapsa
aplicată.
81
ReŃinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale se execută în centrele de
reŃinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcŃionează în subordinea
Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, iar arestarea preventivă în cursul judecăŃii se
execută în secŃiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sau în centrele de
arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care funcŃionează în subordinea ANP.
Prin ordinul ministrului MAI se înfiinŃează centrele de reŃinere şi arestare preventivă
şi se stabileşte penitenciarul în a cărui circumscripŃie funcŃionează aceste centre, iar prin
ordinul ministrului justiŃiei se înfiinŃează centrele de arestare preventivă şi se stabileşte
penitenciarul în a cărui circumscripŃie funcŃionează aceste centre de arestare preventivă.
Organizarea, funcŃionarea, siguranŃa acestor centre se stabilesc prin regulament
aprobat prin ordin comun al ministrului administraŃiei şi internelor şi al ministrului
justiŃiei.
În aceste centre persoanele reŃinute sau arestate poartă Ńinută civilă. Aceste persoane
la cererea lor pot presta o muncă sau pot desfăşura activităŃi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială cu avizul judecătorului delegat cu
executarea pedepselor.
În aceste centre se respectă dispoziŃiile referitoare la drepturi, obligaŃii, sancŃiuni
prevăzute în Legea 275/2006.
Practică judiciară
39
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată şi completată prin Legea
nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006.
82
23 alin. 5 şi art. 24 din ConstituŃie şi ale art., 6, 171 alin. 2 şi art. 172 cod procedură
penală
Nulitatea menŃionată nu poate fi acoperită prin desemnarea unui apărător din
oficiu după 2 zile de la arestarea preventivă, iar împrejurarea că înainte de luarea
acestei măsuri inculpatul a declarat în scris că nu înŃelege să uziteze de dreptul său
de a fi asistat de un apărător nu era relevantă deoarece în caz contrar ar fi lipsite de
conŃinut aceste drepturi constituŃionale.
C.S.J. Decizia secŃiei penală nr. 1009/9 iunie 1993
Potrivit art. 141 Alin. 1 şi 303 alin. 3 cod procedură penală pot fi atacate cu
recurs încheierile date în primă instanŃă prin care se dispune luarea, revocarea,
înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive sau suspendarea judecăŃii. Ca atare,
încheierile prin care au fost respinse asemenea cereri nu pot fi atacate cu recurs.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 2605/19 iulie 1995.
83
Întrebări:
1. Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a învinuitului?
2. Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului?
3. În ce condiŃii se dispune punerea în libertate?
4. Centrele de reŃinere şi arestare preventivă.
5. CondiŃiile de emitere ale mandatului european de arestare.
84
85