Fișă de lucru – Zmeura de câmpie

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul elementelor postmoderniste din rmătorul fragment al

operei literare Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu:

O sală de festivități. Elevi din toate clasele, profesori, pedagogi, nerăbdare sau plictiseală, mici
emoții, așteptare prelungită a unui lucru față decare interesul nu e prea ridicat. O acțiune culturală,
cum se spune, o acțiune de masă. Popescu Gelu are 14 ani și face parte din această masă. A reușit să
ocupe un loc în apropierea ferestrei, stă liniștit, mai liniștit decât de obicei și privește afară. E o
toamnă plină de soare, se apropie sfârșitul lui octombrie și încă nu s-a făcut frig. La masa care ține loc
de tribună s-au așezat vreo douăsprezece persoane, scriitori, activiști culturali, directorul Stamatescu,
profesorul de istorie Valedulcean, profesoara de română Maria Stănescu, trei sau patru elevi printre
care și o fată cu tenul foarte alb și cu părul negru tuns scurt. Lângă tribună vin să recite mai întâi
elevii care au compus ei înșiși versuri.

Prelins în palma mea fluid

Ca o cerneală veche-n călimară

De teama irosirii te închid

Și pumnu-l voi desface mai pe seară

Când va fi umbră rece peste toate

Și duhurile bune au să vie,

O poezie albă peste noapte

Cerneala cărnii tale va să scrie.

(...)

Așadar, cu timpul, toți se obișnuiseră să-i considere frați. Lui Gelu i se spunea Popescu, fratele lui
Zare, iar lui Zare Popescu, fratele lui Gelu. Lucrul nu putea fi contrazis nici oficial, mai târziu, când
amândoi căpătaseră buletine, pentru că în ambele stătea scris:

Prenumele părinților NATURAL

NATURAL