Introducere

Pantomima reprezintă „o altă latură a teatrului, aşa- numitul „teatru mut”, în care
acţiunea este sugerată cu ajutorul mişcărilor scenice şi poate fi întâlnită în combinaţie
cu un background muzical”.1

Pantomima este bazată mai mult pe simboluri şi sugestii, deoarece nu se

folosesc replici, decât mişcări care sugerează anumite sentimente şi idei.2

Pantomima a luat naştere cu mii de ani în urmă, încă din Antichitate. În

antichitate se punea accent deosebit pe mişcările corpului deoarece prin acestea fiinţa
respectivă îşi exprima nobleţea, frumuseţea, perfecţinea spiritului. Arta mişcării prin
dans şi teatrul erau considerate căi de a oferi spectatorilor trăiri spirituale extraordinar
de frumoase şi înalte. Dacă în Evul Mediu şi Renaştere, pantomima a continuat să
existe, dar la un nivel mai modest. în secolele XVII-XVIII, acest gen pare să fii dispărut
cu desăvârşire din peisajul artistic, reapărând de-abia în secolul al XIX-lea. În anul 1816
s-a născut pantomima modernă ce a apărut odată cu Bertrand, care a fost funabul (artist
de circ, acrobat) şi fondatorul Teatrului Funambulilor.3

Istoria pantomimei moderne înregistrează câteva puncte antologice: Jean-

Gaspard Deburau (1796-1846), fiul unor saltimbanci care avea la acea vreme 20 ani a
jucat o scenetă inventată de el, fără cuvinte; era o pantomimă diferită de cea din
Antichitate, pentru că el cerea publicului să-şi imagineze alături de el
povestea. Deburau nu îşi folosea mimica deloc, ce conta erau doar gesturile şi
expresivitatea corpului.4

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pantomimă, 03.06. 2015
2
Ibidem
3
https://teatrulmasca.wordpress.com/2011/05/03/pantomima-un-gen-teatral-mai-putincunoscuti/.
03.06.2015
4
https://teatrulmasca.wordpress.com/2011/05/04/pantomima-in-epoca-funambulilor-ii/, 03.06.2015

1
 Succesul a fost fulgerător: mişcările elegante şi maniera plină de sensibilitate cu
care l-a interpretat pe Pierrot, visătorul lunatic veşnic nefericit în dragoste, l-au făcut
celebru. Deburau l-a reportretizat pe Pierrot preluând filiera commediei dell’arte căreia
i-a ataşat dimensiunea boemă, de lirism tragic, de naivitate copilărească,
impunând pantomime albă.

Actorul a murit în timpul unui spectacol, dar fiul lui, Charles Debureau, a
continuat tradiţia tatălui, beneficiind şi de scrierile unor autori cunoscuţi în epocă (Jules
Husson Champfleury).5

În anul 1862, reorganizarea urbană a Parisului de către Napoleon al III-lea, la

îndemnul primarului Haussmann, ocazie cu care s-au creat printre altele şi marile
bulevarde ale Parisului, a dus însă la sacrificarea multor monumente istorice, printre
care şi Teatrul Funambulilor. Astfel, personajul Pierrot dispare din atenţia publicului.

Pantomima a fost readusă în atenţie de cinema. La începutul cinematografului,

actorii de film erau nevoiţi să recurgă la mijloace pantomimei, cea mai importantă
modalitate de expresie fiind mimica. 6

Filmul mut se poate defini ca producţia „ale cărei imagini nu sunt însoţite de o
pistă de sunete, iar replicile sunt redate sub formă de inserturi scrise între diferite
secvenţe.”7

Datorită condiţiilor tehnice de la începutul secolului XX, care nu permiteau încă

existenţa sonorului, jocul actoricesc în filmul mut este unul specific, exagerat de teatral,
deoarece, ca şi în pantomimă, trebuia să transmită mesajul doar prin intermediul
gesturilor. Poate tocmai de aceea, filmele de acest gen reprezintă un studiu foarte
potrivit pentru a permite omului zilelor noastre, obişnuit cu efecte sonore şi vizuale
foarte avansate, să conştientizeze importanţa comunicaţională a comportamentului

5
Ibidem
6
Ibidem
7
http://ro.wikipedia.org/wiki/Film_mut, 4.06. 2015

2
nonverbal. Iar pentru a demonstra importanţa comunicării nonverbale, am ales să
analizez filmul mut „Naşterea unei naţiuni”.

Prezentarea filmului

Nașterea unei națiuni (denumire originală The Birth of a Nation, numit

inițial The Clansman) a fost realizat între anii 1914-1915 şi este regizat D. W. Griffith.
Acesta este film mut dramatic care are la bază romanul și piesa de teatru The Clansman,
ambele fiind scrise de Thomas Dixon, Jr.8

Filmul prezintă povestea a două familii prietene. Doi frați, Phil și Ted
Stoneman, își vizitează prietenii din Piemont, Carolina de Sud: familia Cameron.
Această prietenie este afectată de războiul civil american, deoarece familiile Stoneman
și Cameron trebuie să se înroleze în armate rivale. Consecinţele războilui în viaţa
acestora sunt puse în legătură cu evenimente istorice majore, cum ar fi fi desfășurarea
Războiului Civil în sine, asasinarea lui Abraham Lincoln și fondarea KuKlux Klan. 9

Regizorul, D. W. Griffith, apelează de cele mai multe ori la sensibilitatea

publicului, caută să obţină simpatia pentru familiile de sudişti albi, care au suferit de pe
urma unui război nedrept, pentru o cauză care, în viziunea lui, nu ar fi trebuit să existe-
eliberarea negrilor din sclavie.10

Astfel, albii sunt idealizaţi de către regizor în acest film. Poveştile de dragoste
pe care familiile le trăiesc sunt tandre, atmosfera de familie este armonioasă, iubitoare.
De altfel, regizorul surprinde poveşti sensibile şi sentimentaliste cu care publicul (de
toate categoriile) se poate identifica uşor, descriind mai multe şabloane de vârstă şi
personalitate: copilul vesel şi iubitor, tinerii îndrăgostiţi, prietenii loiali, părinţii
frământaşi de grija copiilor. Secvenţele cele mai romanţate, care ilustrează familiile în

8
http://ro.wikipedia.org/wiki/Naşterea_unei_ naţiuni, 04.06.2015
9
Ibidem
10
http://funiesisapun.blogspot.ro/2009/06/nasterea-unei-natiuni.html, 05.06.2015

3
momnetele lor de graţie sunt realizate prin paralelism, acestea fiind puse în antiteză cu
cele ale negrilor. Un exmplu îl reprezintă secvenţa balul- unde se reuneşte înalta
societate şi care îi înfăţişează pe albii sudişti în toată splendoarea şi frumuseţea lor, este
montată în paralel cu secvenţa ce ilustreză petrecerea negrilor, unde violenţa pasiunilor
şi instinctelor primare ale celor prezenţi o fac să semene cu o petrecere de-a dreptul
sălbatică.11

Astfel, Nașterea unei națiuni de D. W. Griffith este considerat a fi „un succes de

casă şi totodată un catalizator al rasismulu deoarece negrii sunt prezentaţi ca nişte
maimuţe abia coborâte din copaci, corupţi, violatori, demni de a fi ucişi de albul pur,
care nu trebuie să se amestece cu acea rasă inferioară”12.

Analiza comunicării nonverbale în Nașterea unei națiuni

În filmul mut „Naşterea unei naţiuni”, comunicarea nonverbală are rolul de a

evidenţia anumite teme şi motive cum ar fi idealizarea albilor, păstrarea onoarei
Sudului, tragediile războiului, peisajul sudic paradisiac. Aşadar, în continuare voi
analiza scene din film în ceea ce priveşte comunicarea nonverbală, şi de asemenea voi
rezuma procedeele de interpretare artistică utilizate cel mai frecvent în mimă şi în filmul
mut, procedee pe care le întâlnim şi în filmul Naşterea unei naţiuni.

O scenă semnificativă este cea a balului de dinaintea plecării soldaţiilor sudişti,

scenă care descrie imaginea albilor sudişti. Modul în care aceştia sunt aclamaţi pe
stradă, în cadrul unei mari sărbători segerează într-un fel justeţea cauzei pentru care

11
Ibidem
12
http://mindporn.org/carti/filmul-surd-in-romania-muta-politica-si-propaganda-in-filmul-
romanesc-de-fictiune-1912-1989/, 10.06.2015

4
luptă Sudul şi ideealizarea războiului.13 Hainele reprezintă un alt element important in
această scenă. Bărbaţii albi sunt îmbrăcaţi la costum şi poartă papion, pălărie, iar
femeile sunt îmbrăcate în rochii cu umerii goi, cu volane, din materiale de bună calitate,
acestea purtând pălărie şi şal. Aceste haine purtate de albi denotă eleganţă, rafinament.

14

O altă scenă semnificativă, dar care de data aceasta descrie imaginea negrilor
este scena negrilor din parlament, care se aşează cu picioarele desculţe pe masă. Această
secenă sugerează faptul că negrilor le lipseşte orice dram de cultură politică şi maniere
civilizate.15

13
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/na-terea-unei-na-iuni-cum-filmul-istoric-
st-rne-te-controverse, 12.06.2015
14
http://www.cinemagia.ro/filme/the-birth-of-a-nation-nasterea-unei-natiuni-7983/imagini/,
14.06.2015
15
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/na-terea-unei-na-iuni-cum-filmul-istoric-
st-rne-te-controverse, 12.06.2015

5
 16

Griffith folosește și inserturile de text pentru a sugera anumite idei. Cele mai
directe sunt, evident, citatele din Woodrow Wilson: „The white men were roused by a
mere instinct of self-preservation… until at last there had sprung into existence a great
Ku Klux Klan, a veritable empire of the South, to protect the Southern Country”.

16
http://www.frontpress.ro/2014/03/nasterea-unei-natiuni-sau-cum-filmul-istoric-starneste-
controverse-video.html, 14.06.2015

6
 Cu ajutorul altor citate, regizorul induce spectatorului nostalgia privind viața în
Sud („in the Southland… where life runs in a quaintly way that is no more”);
distrugerile cauzate de război în Sud („Piedmont scarred by the war”, „the agony which
the South has endured so that a nation might be born”); ideea că Nordul este de vină
pentru acest război și pentru toate distrugerile („war claims its bitter, useless sacrifice”);
inocența și onoarea Florei, distrusă de capitanul negru („for her who had learned the
stern lesson of honor”).17

Aşa cum specificam anterior, există şi numeroase procedee de interpretere

artistică utilizate în mimă şi filmul mut, procedee pe care le regesim şi în filmul mut
Naşterea unei naţiuni.

Privirea reprezintă una dintre cele mai expresive modalităţi de transmitere a

stării personajului. Privirea înălţată se traduce de obicei prin nevoia de evadare, sau
privirea visătorului, a utopistului. Privirea coborâtă este un semn de tensiune. Persoana
care îşi pleacă astfel ochii este poate stânjenită, crispată sau ruşinată.18 Privirea „cu
coada ochiului”, însoţită de ridicarea sprâncenelor şi surâs, e un gest de seducţie al
personajului, pe când dacă este însoţită de sprâncere încruntate, transmite un gând de
răzbunare, de complot.19

După ochi, gura este cu siguranţă una dintre cele mai importante surse de
informaţii pentru gestualist. Strîmbăturile ei, rictusurile, culoarea şi tonusul buzelor,
dinţii şi limba sînt tot atîtea indicii pentru a descoperi ceea ce interlocutorul nu spune.
Gura întredeschisă indică receptivitate, deschidere, senzualitate, plăcere. Gura deschisă
transmite admiraţie, extaz, surpriză, stupoare. Gura închisă sugerează refuz, închidere,
non- disponibilitate, opoziţie, reprimarea dorinţelor. Gura curbată, cu buza superioară
ridicată indică o stare de dezgust. Gura strânsă, cu buzeşe ţuguiate transmite indispoziţie
imputabilă unor fapte sau vorbe neplăcute. Buza inferioară împinsă înainte indică

17
Ibidem
18
Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini, Iaşi, Polirom, 2005, p. 63
19
Ibidem, p. 64

7
îmbufnare, dubiu, perplexitate. Buzele strânste transmit o stare de furie. Buzele subţiate
indică frustrarea, nemulţumirea personajului. Buzele căzute transmit o stare de tristeţe,
pesimism.20

De asemnea observarea înclinărilor capului (în faţă, în spate, spre stînga, spre
dreapta) este esenţială în studierea limbajului corporal. Capul drept, poziţie normală
indică poziţia de ascultare, stabilirea unui contact. Capul sus, mai mult sau mai puţin
înclinat spre spate indică încredere în sine, o bună părere despre propria persoană, un
sentimnet de superioritate, dispreţ, agresivitate. Capul mai mul sau mai puţin aplecat
transmite un sentiment de jenă, rezervă, pudoare. Capul ţinut în jos, mult aplecat în faţă
indică resemnare, supunere, sentiment de inaptitudine, de incompetenţă, de neputinţă,
un sentiment de eşec. Capul aplecat, cu privirea piezişă transmite o stare de îndoială,
sceptism, insatisfacţia subiectului de ceea ce aude sau ce vede. Capul înclinat spre
dreapta infică reflecţie, raşionalitate li logică, dorinţa de a atrage atenţia, de a seduce.
Capul interlocutorului imitând mişcările capului tău indică ascultarea activă,
compasiune, empatie.21

Braţele constituie un instrument necesar pentru mimi. Braţele larg deschise,

întinse spre cineva, sunt simbolul prieteniei, al dragostei, al plăcerii de a-l vedea pe
celălalt. Ele evocă disponibilitatea. Braţele încrucişate indică retragere, închidere în sine
sau refuz. O persoană care ţine braţele încrucişate este în defensivă, se simte
ameninţată, stresată, sau angoasată de ceva.22 Braţele strânse îm jurul genunchilor
transmit starea de supărare a personajului şi nevoia sa de (auto)compătimire.

O postură care indică aroganţa este cea a mimului în poziţie şezând, cu braţele la
ceafă şi cu picioarele întinse.

Mâinile au şi ele un rol important în transmiterea emoţiilor unui personaj.

Mâinile de-a lungul corpului indică o stare de bine, absenţa încordării. Mâinile în

20
Ibidem, pp.79- 80
21
Ibidem, pp.53-54
22
Ibidem, pp.95-96

8
buzunare indică rezervă, introversiune, aroganţă, ipocrizie, viclenie, minciună.
Ascunderea palmelor indică ezitarea, dubiu, disimulare. Ascunderea mâinilor între
picioare sugerează timiditate, lipsă de încredere în sine. Mâinile care se frământă
transmit o stare de nervozitate, tensiune, stânjeneală sau inhibiţie. Poate însemna şi un
gest defensiv, atunci când planează o ameninţare. Frecarea mâinilor una de alta
sugerează o stare de mulţumire. Mâna întinsă, orientată cu palma în sus indică fidelitate,
sinceritate, loialitate, bună-credinţă. Ambele mâini întinse, cu palmele orientate în sus
sugerează pacifism, dorinţă de reconciliere, de apropiere, capitulare. Mâna întinsă,
orientată cu palma în jos sugerează o tentativă de dominare, dorinţă de a controla, de a
supune. Ambele mâini întinse, cu palmele orientate în jos indică dorinţa de a reinstaura
calmul.23

Trecerea mâinilor prin păr sau jocul cu o şuviţă de păr transmite ezitare sau,
după caz, dorinţa de a seduce.

Când actorul va dori să transmită publicului mirarea, va duce o mâna în dreptul

gurii deschise, ridicând sprâncenele.

Luarea unei decizii, la fel ca ambiţia, vor fi transmise prin încruntare, strângerea
pumnilor şi un pas făcut înainte.

Picioarele sunt utilizate şi ele de mimi pe post de „instrumente” ale transmiterii

mesajelor către public. Încrucişarea lor, fie că e vorba de actorul aşezat sau de cel care
stă vertical, semnifică, în general, rezervă faţă de o persoană sau de o situaţie, iar
deschiderea faţă de interlocutor se transmite prin îndreptarea piciorului spre acesta, ceea
ce înseamnă că personajul îi acordă întreaga sa atenţie şi încredere.

Nerăbdarea sau exasperarea sunt transmise publicului prin bătăile mărunte din
picior sau prin balansarea membrelor inferioare.

23
Ibidem, pp. 103-105

9
 Cadrul mut creează premisa non-verbalului suprasolicitat, amplificat şi direct,
prin exprimarea hiperbolizată a emoţiei, intenţiei, mesajului, prin prezenţa fizică,
costumaţie şi mişcare scenică.24

Atât pantomima, ca producţie artistică teatrală, cât şi fimul mut, ca producţie

cinematografică la început de secol XX, oglindesc cel mai bine rolul comunicării
nonverbale în artă, traducând astfel lumea interioară a personajului. Pentru a putea juca
cu succes un rol, actorul trebuie realmente să intre „în pielea” personajului, adică să fie
capabil să îşi însuşească nu doar gesturile acestuia, ci şi trăirile generatoare de gesturi,
diferenţă care, în opinia mea, face trecerea de la o interpretare bună la una magistrală.
Orice actor va şti să traducă nişte stări prin gesturile corespondente. Însă doar atunci
când publicului i se transmite şi la nivel intuitiv, deci sub conştient, trăirea personajului,
cu care va intra în rezonanţă, mesajul va fi transmis în totalitate, iar participarea afectivă
a privitorului va fi pe măsură.

24
nonverbal.ro, 14.06.2015

10
Bibliografie

1. Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini, Iaşi, Polirom, 2005

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pantomimă, 03.06. 2015

3..https://teatrulmasca.wordpress.com/2011/05/03/pantomima-un-gen-teatral-mai-putin
cunoscuti/, 03.06.2015

4.https://teatrulmasca.wordpress.com/2011/05/04/pantomima-in-epoca-funambulilor-ii/,
03.06.2015

5.http://ro.wikipedia.org/wiki/Film_mut, 4.06. 2015

6.http://ro.wikipedia.org/wiki/Naşterea_unei_ naţiuni, 04.06.2015

7.http://funiesisapun.blogspot.ro/2009/06/nasterea-unei-natiuni.html, 05.06.2015

8.http://mindporn.org/carti/filmul-surd-in-romania-muta-politica-si-propaganda-in-
filmul-romanesc-de-fictiune-1912-1989/, 10.06.2015

9.http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/na-terea-unei-na-iuni-cum-filmul-
istoric-st-rne-te-controverse, 12.06.2015

10. nonverbal.ro, 14.06.2015

11