Sunteți pe pagina 1din 97

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

MATEMATICA
ABC − ul BAC − ului

Chişinău
2007
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA INGINERIE ŞI MANAGEMENT
ÎN MECANICĂ
CATEDRA MATEMATICA

MATEMATICA
ABC − ul BAC − ului

Chişinău
U. T. M.
2007
Lucrarea e destinată studenţilor anului 1 liceal. Conform de-
ciziei Senatului UTM ei urmează a susţine examenul de bacalau-
reat. Subiectele propuse sunt clasificate ı̂n 8 compartimente. La
final sunt prezentate două teste de BAC propuse ı̂n Republica
Moldova ı̂n 2005 şi 2006. Majoritatea subiectelor au răspunsuri
sau/şi indicaţii. Subiectele testelor au rezolvări.
Implicit se presupune că profesorul este ,,la ı̂ndemâna” stu-
dentului ı̂n toată perioada pregătirii.

A elaborat: conf. univ., dr. Ion LEAH


Redactor responsabil: conf. univ., dr. Ana COSTAŞ
Recenzent: conf. univ., dr. Alexandru MOLOŞNIUC

Redactor: Elvira Gheorghişteanu

Bun de tipar 12.02.07 Formatul 60x84 1/16


Hârtie ofset. Riso Tirajul 300 ex.
Coli de tipar 6,0 Comanda nr. 29

Universitatea Tehnică a Moldovei


2007, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9
c U. T. M., 2007
°
I. ENUNŢURI
I.1. Exerciţii de calcul.
Ecuaţii şi inecuaţii elementare
½
a, dacă a > 0,
Modulul numărului real a: |a| =
−a, dacă a < 0.

De reţinut: a2 = | a| .
Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice elementare:
sin x = a (−1 6 a 6 1) : x = (−1)n arcsin a + nπ, n ∈ Z;
cos x = a (−1 6 a 6 1) : x = ± arccos a + 2nπ, n ∈ Z;
tg x = a : x = arctg a + nπ, n ∈ Z;
ctg x = a : x = arcctg a + nπ, n ∈ Z;
În unele cazuri particulare soluţia se scrie mai simplu (n ∈ Z):
π π
a) sin x = 1 : x = + 2nπ; b) sin x = −1 : x = − + 2nπ;
2 2
π
c) cos x = 0 : x = + nπ; d) cos x = −1 : x = (2n + 1)π.
2
Soluţia ecuaţiei exponenţiale elementare af (x) = b (b > 0) se
află din egalitatea f (x) = loga b. Identitatea logaritmică funda-
mentală:
aloga b = b (a > 0, a 6= 1, b > 0).
Altfel, loga x = b ⇔ x = ab . În baza acestei echivalenţe se
rezolvă ecuaţiile logaritmice elementare.
Unele proprietăţi ale logaritmilor:
x
a) loga (xy) = loga |x| + loga |y|; b) loga = loga |x| − loga |y|;
y
logb x
c) loga xα = α loga |x|; d) loga x = .
logb a
Mai poate fi utilă egalitatea: loga x = logan xn , n 6= 0, x > 0.

3
1. Să se calculeze: s √ s √
1 1 5+2 6 5−2 6
a) √ + √ ; b) √ + √ ;
4+2 3 4−2 3 5−2 6 5+2 6
s
1 1
c) 25 log6 5 + 49 log8 7 .
p √ √
2. Să se afle x, y ∈ N, astfel ı̂ncât 17 + 12 2 = x + 2y.
3. Să se calculeze:
√ √ √ √
q q q q
a) 11 − 6 2 + 3 + 2 2; b) 3 + 2 2 + 6 − 4 2;
√ √
q q
c) 27 + 10 2 + 27 − 10 2;
q √ q

d) |12 5 − 29| − 12 5 + 29;
q √ q

q

q

3 3
e) |40 2 − 57| − 40 2 + 57; f ) 2 + 5 + 2 − 5;
√ √ √ √
q q q q
3 3 3 3
g) 9 + 80 + 9 − 80; h) 7 + 5 2 − 5 2 − 7.
4. Să se compare numerele:
√ √ √
q
a) a = 55 − 12 21 şi b = 3 3 − 2 7;
√ √
q
3
b) a = 7 − 50 şi b = 1 − 2;
c) a = 2300 şi b = 3200 ;
π
d) a = sin α şi b = tg α, 0 < α < ;
2
e) a = cos 1 şi b = cos 2;
f ) a = log3 π şi b = logπ 3;
300+log4 7
g) a = 4 şi b = 8200+log8 7 .
5. Să se afle:
2
a) a 207– a zecimală a numărului ;
13
1
b) a 2007– a zecimală a numărului .
7
4
6. Să se calculeze:
a) log2 3 · log3 4 · log4 5 · log5 6 · log6 7 · log7 8;

b) tg 1◦ · tg 2◦ · . . . · tg 89◦ .
7. Să se determine ı̂ntre care două numere ı̂ntregi consecutive
se află numărul log 1 143.
7
8. Să se calculeze:
3 sin α + 2 cos α 3
a) , dacă tg α = ;
sin α + cos α 2
2 2
2 sin α + 10 sin α cos α − 3 cos α
b) , dacă tg α = 3.
3 sin2 α − 5 sin α cos α + cos2 α
9. Să se calculeze sumele:
1 1 1 1
a) + + + ... + ;
1·2 2·3 3·4 n(n + 1)

1 1 1 1
b) + + + ... + .
1·3 3·5 5·7 (2n − 1)(2n + 1)
10. Să se rezolve ecuaţiile:
a) |2x − 3| = x; b) |x − 2| = 2x − 1; c) |5x − 2| = 3x − 8;
11. Să se rezolve sistemele de ecuaţii:
½ ½
x + y − 1 = 0, |x − y| = 12y − 11,
a) b)
|y| − x = 1; y + 1 = 2x;
½
|x| + 2|y| = 3,
c)
7x + 5y = 2.

12. Să se traseze graficul ecuaţiei |x| + |y| = 1.


13. Să se rezolve, ı̂n funcţie de parametrul real a, ecuaţiile:
a) (a2 − 1)x = a − 1; b) (a − 2)x = a2 − 4;
c) (a2 − 1)x = 2a2 + a − 3.

5
14. Să se rezolve inecuaţiile:
1 5 1 1 2
a) + < 1; b) − 6 ;
2−x 2+x x−2 x x+2
3x2 − 7x + 8
c) 1 < 6 2; d) x + 2 · |x − 2| 6 2;
x2 + 1
e) 3 · |2x + 3| > 2x + 7; f ) |x + 1| + |x − 4| > 7.

15. Fiind dată funcţia f : R → R, f (x) = |x−1|+|x+2|−5,


se cere:
a) să se rezolve ecuaţia f (x) = 0;
b) să se rezolve inecuaţia f (x) > x − 1;
c) să se traseze graficul funcţiei f (x).
16. Să se rezolve ı̂n R × R sistemele de ecuaţii:
½ 2
x + y 2 = 34,
½ 2
x − xy + y 2 = 21,
a) b)
2x − y = 1; y 2 − 2xy = −15;
½ ½
xy + x + y = 11, x + y + xy = 5,
c) 2 2 d)
x y + xy = 30; x2 + y 2 + xy = 7.

17. Să se rezolve, ı̂n funcţie de parametrii reali a, respectiv


m, ecuaţiile:

a) x · |x − 4| + a = 0; b) |x2 − 8mx| = 16m.

18. Să se afle valorile parametrului a ∈ R, pentru care ecuaţia


dată are o singură soluţie:
√ √
a) x + a = x + 1; b) x − 9 = ax + 7a − 3.

19. Pentru care a ∈ R sistemul de ecuaţii



|y|
y + ln = x,

y
 y + 2(x + a)2 = x + 2a + 4

are o singură soluţie? (BAC – 2002).


6
20. Să se rezolve ecuaţiile:
√ √
a) (9 − x2 ) 2 − x = 0; 2 − x x2 − 2x − 3 = 0;
¡ ¢
b)

x2 − 4x − 5 x2 + x − 6
c) = 0; d) √ = 0;
x+1 x−2
√ √
e) (x − 2) x + 1 = x − 2; f) 6 − x = x;
√ √
g) x + 10 = x − 2; h) 4x + 1 = x + 1;
√ √ √ √
i) 3x − 5 + x − 2 = 3; j) 2x − 4 − x − 5 = 1;
√ √
k) 4 − x + x + 5 = 3.
21. Să se rezolve ecuaţiile:
√ √
q q
a) x − 4 x − 4 + x + 5 − 6 x − 4 = 1;
√ √
q q
b) x + 3 − 4 x − 1 + x + 8 − 6 x − 1 = 1;
√ √ √ √
c) 3 12 − x + 3 14 + x = 2; d) 3 10 − x − 3 3 − x = 1;
√ √ √ √
e) 4 97 − x + 9 + x = 8; f ) 3 9 − x + 35 + x = 8.
22. Să se rezolve ecuaţia
√ √
q q
x+2+4 x−2+ x+2−4 x−2=a
pentru a = 3, a = 4 şi a = 5.
23. Să se rezolve inecuaţiile:
√ √
a) x2 − 3x − 10 < 8 − x; b) x2 − x − 12 < 7 − x;
√ √
c) x2 − 5x + 6 < 2x − 3; d) x + 2 > x;
√ √
e) x + 3 > x + 1; f ) x2 + 5x − 6 > x + 2.
24. Să se rezolve ecuaţiile:
2 −3x+6
a) 0, 32x = 0, 00243; b) 9|3x−1| = 38x−2 ;
c) 9x+1 + 3x+2 = 18; d) 52 · 54 · 56 · . . . · 52x = 0, 04−28 ;
³√ ´tg 2x √
2 −2x 3 3
e) 3x = 53x+1 ; f) 3 = tg 2x .
3
7
25. Să se afle numărul real x, dacă numerele 2; 2x − 1; 2x + 3
sunt ı̂n progresie geometrică.
26. Să se afle soluţia ecuaţiei 32x+1 −4·3x + 1 = 0, ce satisface
x+9
condiţia sin > 0.
x + 0, 5
27. Pentru care p ∈ R ecuaţia (p − 1)4x − 4 · 2x + (p + 2) = 0
are măcar o soluţie?
28. Pentru care valori ale parametrului real a există astfel de
a
valori ale lui x, ı̂ncât şirul 51+x + 51−x ; ; 25x + 25−x formează
2
o progresie aritmetică?
29. Să se rezolve ecuaţiile:
³ √ ´x ³ √ ´x
a) 4 + 15 + 4 − 15 = 62;
¶x µq ¶x ³
√ √ √ ´x
µq
b) 4 + 15 + 4 − 15 = 2 2 .

30. Să se rezolve ecuaţiile:


a) log2 x2 = 1; b) log43 x4 = 256;
c) lg(x2 − 3x − 5) = lg(7 − 2x); d) log 5+x 3 = log− 1 3;
3 x+1

e) |x − 10| · log2 (x − 3) = 2(x − 10);


p
f ) (log2 x − 3) · sin x = 1 − sin2 x.

31. Pentru care a ∈ R ecuaţia log3 (9x + 9a3 ) = x are exact


două soluţii?
32. Să se afle x, dacă numerele
log2 (3x − 1); log4 (9 + 9x − 7 · 3x ); log2 (3 − 3x )
sunt ı̂n progresie aritmetică.
33. Să se rezolve ecuaţiile:
a) log1−2x (6x2 − 5x + 1) − log1−3x (4x2 − 4x + 1) = 2;

b) 2 log3 (− sin x) + log 1 (1 − sin x cos x) + 1 = 0.


3

8
34. Să se rezolve inecuaţiile:
³ √ ´x2 +2x ³ √ ´x µ 1 ¶|x−3|
a) 1 + 5 6 1; b) 3 3 > ;
9
c) (2x − 4) (x2 − 2x − 3) > 0; d) 5x−3 > 73−x ;
e) x2 3x − 3x+1 6 0; f ) 25 · 2x − 10x + 5x > 25;

g) 9x − 3x+2 > 3x − 9; h) 4x + 6x − 9x 6 0;
i) 2log0,7 (1+2x) > 4.
35. Să se rezolve ecuaţiile:
x 1 √
a) sin =− ; b) x sin x = 0;
2 2
c) log2 | 0, 5 − cos x| = −1; d) logcos x sin x = 1;
p
e) sin π(x − 0, 5) = x3 + 2x2 − 3x.
¯ ¯
¯ sin 2x − sin 3x ¯
36. Să se rezolve ecuaţia ¯¯ ¯ = 0.
cos 2x cos 3x ¯
37. Să se rezolve ecuaţiile (parametrul m este un număr real):
a) (x − 2)2 · | cos x| = cos x;

b) (tg x + 3)(sin x − 1) = 0;

q
c) 4 − 2 sin x + 2 cos x = 0;
d) sin 2x + m · sin x = 0;
2 2
e) 2sin x
+ 4 · 2cos x
= 6;
f ) sin x + cos x − cos 2x = 0;
x
g) sin + cos 2x = 2;
3
h) m(sin x − cos x)2 − cos 4x = 1.
38. Să se rezolve ecuaţia f ′ (x) = g ′ (x), dacă
1 x
f (x) = sin 2x, g(x) = − − 2 cos x.
2 2
9
x 2 + y 2 = a2 ,
½
39. Pentru care a ∈ R sistemul de ecuaţii
2 cos x = 1
are patru soluţii distincte?

I.2. Inducţia, combinatorica, binomul lui


Newton

Formulele de calcul pentru permutări, aranjări şi combinări:

Pn = n! = 1 · 2 · 3 · . . . · n;

n!
Akn = n(n − 1)(n − 2) . . . (n − k + 1) = ;
(n − k)!

n(n − 1)(n − 2) . . . (n − k + 1) n!
Cnk = = .
k! (n − k)!k!
Formula binomului lui Newton:

(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an−1 b + Cn2 an−2 b2 + . . . + Cnn bn ,

sau, mai compact,


n
X
n
(a + b) = Cnk an−k bk .
k=0

Dezvoltarea conţine n + 1 termeni. Formula termenului general:

Tk+1 = Cnk an−k bk pentru k = 0, 1, 2, . . . , n.

Coeficienţii binomiali sunt numerele Cn0 , Cn1 , Cn2 , . . . , Cnn ; ei pose-


dă următoarele proprietăţi de bază:
1. Cn0 + Cn1 + Cn2 + . . . + Cnn = 2n ;
2. Cn0 + Cn2 + Cn4 + . . . = Cn1 + Cn3 + Cn5 + . . . = 2n−1 ;
3. Coeficienţii binomiali, egal depărtaţi de extremităţile dez-
voltării, sunt egali: Cnk = Cnn−k .
10
40. Aplicând metoda inducţiei matematice, să se demonstre-
ze:
n(n + 1)(n + 2)
a) 1 · 2 + 2 · 3 + . . . + n(n + 1) = , n ∈ N∗ ;
3
n(n + 1)(2n + 1)
b) 12 + 22 + . . . + n2 = , n ∈ N∗ ;
6
c) 1 · 1! + 2 · 2! + . . . + n · n! = (n + 1)! − 1, n ∈ N∗ ;
1 1 1 n
d) + + ... + = , n ∈ N∗ ;
1·2 2·3 n(n + 1) n+1
1 1 1 13
e) + + ... + > , n > 1;
n+1 n+2 2n 24
1 1 1 3
f) + + ... + > , n > 1;
n+1 n+2 2n + 1 4
g) 7n + 3n − 2 ... 8, n ∈ N; h) 9n+1 − 8n − 9 ... 16, n ∈ N;
i) | sin nα| 6 n| sin α|.
41. Câte diagonale are un poligon convex cu n laturi?
42. Un poligon convex are 209 diagonale. Câte laturi are acest
poligon?
43. Câte persoane au luat parte la turneul de şah ı̂n care s-au
disputat 105 partide, dacă fiecare doi şahişti au susţinut ı̂ntre ei
o singură partidă?
44. De obicei, numărul maximal de puncte pe o piesă de
domino este 12. Câte piese ar conţine jocul, dacă acest număr
ar fi 18?
45. Câte elemente trebuie să conţină o mulţime, dacă numă-
rul permutărilor elementelor ei trebuie să fie cuprins ı̂ntre 500 şi
1000?
46. În câte moduri se poate organiza un grup de cercetaşi de 3
ofiţeri şi 7 ostaşi, dacă pentru formarea grupului sunt disponibili
10 ofiţeri şi 20 de ostaşi?
47. Din 7 ingineri şi 4 maiştri se aleg 5 persoane pentru a
forma o echipă de intervenţie. În câte moduri se poate alcătui
această echipă, ştiind că ı̂n componenţa ei trebuie să intre cel
puţin 2 maiştri?
11
48. Din 11 persoane, printre care sunt 7 bărbaţi şi 4 femei,
se formează o delegaţie din 5 persoane, ı̂n componenţa căreia
trebuie să intre cel puţin 2 femei. În câte moduri se poate forma
această delegaţie?
49. Câte numere naturale nenule distincte se pot forma cu
cifrele 0, 1, 2, 3, dacă ı̂n fiecare astfel de număr oricare cifră intră
cel mult o dată?
50. Să se afle suma tuturor numerelor de 4 cifre care pot fi
scrise cu ajutorul cifrelor 1, 3, 5, 7 fără repetări.
51. Echipa de 5 sportivi participă la competiţii de ı̂not, la
care mai participă ı̂ncă 20 de persoane. În câte moduri se pot
repartiza locurile ocupate de membrii acestei echipe?
52. Pe o poliţă de cărţi ı̂ncap 30 de volume. În câte moduri se
pot aranja aceste volume ı̂ncât volumele 1 şi 2 să nu fie alături?
53. În urnă sunt 50 bilete de loterie, iar ı̂n joc sunt puse 8
obiecte. Prima persoană extrage din urnă 5 bilete. În câte mo-
duri el poate extrage aceste bilete pentru ca: a) exact 2 din ele
să fie cu câştig; b) măcar 2 din ele să fie cu câştig?
54. Fiecare din 10 radişti din punctul A se străduie să sta-
bilească legătura cu fiecare din 20 de radişti din punctul B. Câte
variante de legături sunt posibile ı̂n total?
55. Să se rezolve ecuaţiile:
(2x + 1)! (2x + 2)! 1 4
a) + = 242; b) Cx3 = Cx+2 ;
(2x − 1)! (2x)! 5
c) 11Cx3 = 24Cx+1
2
; 3
d) Cx+1 = 5(x − 1);
e) Cxx−3 = 2Cxx−2 ; f ) 5A3x+6 = Cx+8
x+3
;
7
x−4
g) Cx+1 = A3x+1 ; 3
h) Cx+1 : Cx4 = 6 : 5;
15
Px+2 Px+3
i) x−4 = 210; j) = 720;
Ax−1 · P3 A5x· Px−5
5x(x − 3)
k) Cx4 = ; l) A3x + Cxx−2 = 14x;
6
m) A3x+1 + Cx+1
x−1
= 14(x + 1); n) Ax−3
x = x · Px−2 ;

12
o) A3x + Cxx−2 = 9; p) A2x−2 + Cxx−2 = 101;
q) A2x−1 − Cx1 = 79; 2
r) 3Cx+1 − 2A2x = x;
2
s) Cx3 + Cx4 = 11Cx+1 ; t) Cx3 + Cx4 = x(x − 2);
u) A10 8 8
x − Ax = 109Ax ;

v) Cx1 + 6Cx2 + 6Cx3 = 9x2 − 14x;


2
x +10 2
w) C7x = C28 .
56. Să se rezolve inecuaţiile:
(n − 1)! (n + 2)!
a) < 72; b) < 1000; c) Cn5 > Cn7 ;
(n − 3)! (n + 1)(n + 2)
d) Cx6 < Cx4 ; e) Cn5 < Cn6 ; 4
f ) 5Cx3 < Cx+2 ;
4
g) 5Cx3 6 Cx+2 ; k−1
h) C20 k
< C20 ; x
i) C13 x+2
< C13 .
57. Să se rezolve sistemele de ecuaţii:
½ x ½ y
Ay : Px−1 + Cyy−x = 126, Ax = 7Axy−1 ,
a) b)
Px+1 = 720; 6Cxy = 5Cxy+1 ;
½ 2
C2x + A1y = 17,
½ x
Ay = 8Ax−1y ,
c) d)
x
9Cy = 8Cy ;x−1
A22x − Cy1 = 28.
 y y−1
 Cx−1 + Cx−1 = 2 ,
 ½ y+1
y−1 Cx = 2, 5x,
e) Cx 3 f) y
 2C x−2 − yP = 6;
 Cx−1 = 10.
x 2
¶6

µ
1
58. Să se afle termenul din mijloc al dezvoltării x− .
x
³√ √3
´10
59. Să se afle termenul al 5-lea al dezvoltării x + x2 .
60. Să se determine termenul al treilea din dezvoltarea
¶n

µ
1
x+ √ ,
3
x
ştiind că 22n − 2n = 240, n ∈ N .
√ 9
61. Să se determine termenul din dezvoltarea ( x + y) , care
ı̂l conţine pe x3 .
13
³ 1 1
´16
62. În dezvoltarea binomială x 2 + x− 3 să se determine
8
termenul, care ı̂l conţine µ pe x .¶12
1
63. În dezvoltarea x + 2 să se afle rangul termenului,
x
ce nu conţine x. ¶12
1 √
µ
64. Se consideră dezvoltarea + x . Să se afle: a) ter-
x
menul din mijloc al acestei dezvoltări; b) termenul independent
de x.
µ 65. Să se¶determine
21
termenul independent de x ı̂n dezvoltarea
√ 3
5
x+ √ .
x
¶17

µ
1 4
66. Să se afle termenul dezvoltării √ 3
+ a 3 , indepen-
a2
dent de a.
µ 67. Să ¶se afle A2n , dacă termenul al 5-lea ı̂n dezvoltarea
n
√ 1
3
x+ nu depinde de x.
x
68. Există oare termeni independenţi de x ı̂n dezvoltarea bi-
nomului
¶1989

µq
2
x x+ √ ?
3
x
Să se justifice răspunsul şi să se precizeze aceşti termeni, dacă
există. ¶n

µ
1
69. Să se afle termenul dezvoltării binomului x x + √ ,
3
x
care conţine x5 , dacă suma tuturor coeficienţilor binomiali este
egală cu 128. ³√ √
3
´n
70. Să se afle termenul al 5-lea al dezvoltării x + x2 ,
ştiind că suma tuturor coeficienţilor binomiali este egală cu 1024.
71. Suma coeficienţilor binomiali ı̂n dezvoltarea
µ ¶3n
1
2nx +
2nx2
14
este egală cu 64. Să se afle termenul ce nu conţine x.
³ 72. Suma ´ coeficienţilor binomiali de rang impar ı̂n dezvoltarea
1 n
ax + x− 4 este egală cu 512. Să se afle termenul independent
de x. ³ √ ´n
1
73. În dezvoltarea a a + a
4 √ suma tuturor coeficienţilor
binomiali de rang par este egală cu 128. Să se afle termenul care
ı̂l conţine pe a3 .
74. Suma coeficienţilor binomiali din dezvoltarea
¶n

µ
1
x+ √ 3
x
este cu 240 mai mică decât suma coeficienţilor binomiali ai dez-
voltării (a + b)2n . Să se afle termenul al treilea al primei dez-
voltări.
75. Suma µ coeficienţilor
¶n termenilor de rang 1, 2 şi 3 ı̂n dez-
1
voltarea x2 + este egală cu 46. Să se afle termenul inde-
x
pendent de x. √

x + √x2 )100 .
3
76. Să se afle termenii raţionali ai dezvoltării ( √
4

77. Câţi termeni raţionali conţine dezvoltarea ( 4 2 + 7)400 ?


78. Coeficienţii termenilor de rang 5, 6 şi 7 din dezvoltarea
(1 + x)n sunt ı̂n progresie aritmetică. Să se afle n.
√79. Să √ se afle termenul care conţine b2 ı̂n dezvoltarea
( a − b)n , ştiind că n este cel mai mare număr natural ce
3

verifică inecuaţia log 1 n + log n3 n > 0. (BAC – 1999).


3

I.3. Numere complexe

Numărul complex z (ı̂n forma algebrică) este expresia sim-


bolică a + b i, unde a, b ∈ R, iar i este un simbol cu unica pro-
prietate i2 = −1.
Două numere complexe z1 = a1 + b1 i şi z2 = a2 + b2 i sunt egale
dacă şi numai dacă a1 = a2 şi b1 = b2 .
15
Forma trigonometrică a numărului complex:
z = r(cos ϕ + i sin ϕ).

În acest caz r = a2 + b2 , iar unghiul ϕ se află din relaţiile
b a
sin ϕ = , cos ϕ = .
r r
Formula lui Moivre:
[r(cos ϕ + i sin ϕ)]n = rn (cos nϕ + i sin nϕ).
80. Să se afle partea reală a numărului complex
z = (3 + 2i)2 + (3 − 2i)2 .
81. Să se afle partea imaginară a numărului
z = (2 + i)2 + (2 − i)2 .
82. Să se aducă la forma algebrică numărul complex z:
¶2

µ
1−i
a) z = ; b) z = (1 + i)12 ; c) z = (2 + 3 i)4 (4 + i)2 .
3+i
83. Să se calculeze:
(1 − i)128 (1 + i)8
a) √ ; b) √ ;
(− 3 + i)120 ( 3 − i)3
√ √ 6
µq q ¶
c) 3+ 3+i 3− 3 .
84. Să se determine, pentru care x, y ∈ R are loc egalitatea:
a) (3−i)x+(2+3i)y = −5+9i; b) (5−3i)x−(4−7i)y = 19−2i;
c) x2 i = y(y − i) + i(3iy + 4x).
85. Pentru care x, y ∈ R numerele z1 = (x + 1) + yi şi
z2 = (y − 1) + (x − 4)i sunt conjugate?
7
86. Pentru care x, y ∈ R numerele x2 +yi−5− şi −y−x2 i−4i
i
sunt conjugate?
87. Pentru care numere reale a şi b are loc egalitatea
(ai − b)2 = 6 − 8i + (a + bi)2 ?
88. Să se afle numărul z pentru care (z − 1)(z̄ − i) ∈ R.
16
89. Să se calculeze valoarea expresiei
E = (1 + z)(1 + z 2 )(1 + z 4 )(1 + z 8 )(1 + z 16 )(1 + z 32 )
pentru z = 1 − i.
z1
90. Să se afle numerele reale x şi y pentru care = xz1 +yz2 ,
z2
dacă z1 = 3 + 4i, z2 = 4 + 3i.
2 − 5i
91. Pentru care α ∈ R numărul este real?
3 + αi √
1−i 3
92. Pentru care α ∈ R numărul este real?
α + (α + 1)i
93. Fie z = 1 + i. Să se determine a, b ∈ R, astfel ı̂ncât
3
z = az + b.
94. Să se scrie ı̂n formele algebrică şi trigonometrică numărul
complex:

(3 + 2i)2 − 16i + 3 5+i 3
a) z = ; b) z = √ ;
1 − 3i 2−i 3
√ √
2 + 3 + i − 2 3i
c) z = .
2+i

95. Fie z1 = 3 + i, z2 = 1 − i. Punând
z1
= a + bi = r(cos ϕ + i sin ϕ),
z2
să se afle a, b, ϕ.
96. Să se verifice dacă imaginile geometrice ale numerelor
z1 = −2 − 5i, z2 = −1 − 2i, z3 = i, z4 = 1 + 4i, z5 = 2 + 7i
sunt coliniare. Să se determine ecuaţia dreptei suport.
97. Să se verifice dacă imaginile geometrice ale numerelor
z1 = 2 + i, z2 = 4 + 4i, z3 = 6 + 9i, z4 = 8 + 16i, z5 = 10 + 25i
sunt situate pe o parabolă. Să se scrie ecuaţia acestei parabole.
98. Să se afle modulele numerelor complexe:
√ ³a ´ a + bi 5 + 12i
z1 = a + − 1 i; z2 = ; z3 = ;
2 a − bi 8 − 6i
17
µ ¶
1 i
z4 = + (3 + 2i); z5 = (ac − bd) + (ad + bc)i.
2 3
99. Să se reprezinte geometric numerele complexe z pentru
care:
|z| 6 1,
( (
|z| 6 2,
a) π 2π b) π π
6 arg z 6 ; 6 arg z 6 ;
2 3 6 3
½
0 6 Re z 6 2,
c) 1 6 Re z 6 3; d)
1 6 Im z 6 4.
100. Să se reprezinte geometric mulţimea tuturor numerelor
complexe z ce satisfac condiţia:
µ ¶
1 1
a) Re = ; b) Re (1 + z) = |z|;
z 4
c) 2z · z̄ + (2 + i)z + (2 − i)z̄ = 2; d) z · z̄ + i(z − z̄) = 2.
¯ √ √ ¯
101. Să se calculeze ¯ |3 + 4i| + | 7 + i 5 | i ¯.
102. Să se determine punctele (x, y) din plan, pentru care
¯p p ¯
4x + 2y + x + 3y · i ¯ = 7.
¯ ¯
¯
1+αi
103. Să se afle |z|, dacă z = , α ∈ R.
1−αi
104. Să se determine z ∈ C, astfel ı̂ncât z 2 > 16.
105. Să se afle:
a) z 6 , dacă 4z − 3z̄ = 1 + 7i;
b) |z|, dacă z = (1 + 2i)−2 ;
c) z 12 , dacă z + 2z̄ = 3 + i;
d) z13 + z23 , dacă z1 , z2 sunt soluţiile ecuaţiei z 2 + z + 1 = 0;
e) z · z̄, dacă − z + 2z̄ = 2 − 3i;
à √ !4
1 3
f ) |z|, dacă z = − i + 5i.
2 2

18
106. Să se determine numărul complex z, care satisface ecu-
aţia:

a) | z| − z = 1 + 2i; b) z + | z + 1| + i = 0;
2+i
c) 2z = | z| + 2i; d) |z| + z = 1 + √ ;
3
2
e) (2 + i)z = 10 + 2i − z̄; f ) z + 3 − 4i = 0;
g) z 2 = −5 + 12i; h) z 2 = 5 + 12i, Re z < 0;
i) z 2 = z̄.

107. Să se determine valorile parametrului real m, pentru care


ecuaţia mx2 − 2(2 + i)x − 1 + 2i = 0 admite o rădăcină reală.
Pentru m aflat să se afle a doua rădăcină a ecuaţiei.
108. Să se rezolve ecuaţia z + a|z + 1| + i = 0, unde a > 1.
109. Să se rezolve ecuaţiile:

a) (2 + i)x2 − (4 − i)x + 1 − i = 0; b) x2 − 2ix + 3 = 0;


1
c) x2 − (3 + 2i)x + 15 + 6i = 0; d) x2 − 3ix + 10 = 0;
2
e) x2 − (5 + 2i)x + 21 + i = 0.

110. Să se rezolve ı̂n C ecuaţia


µ ¶3 µ ¶2
x+i x+i x+i
+ + + 1 = 0.
x−i x−i x−i

111. Să se rezolve ecuaţia z 3 = i.


112. Să se determine polinomul de grad minim, ale cărui
rădăcini sunt toate numerele nenule z, pentru care z 2 = z̄.
113. Să se afle numărul real x > 1, care satisface ecuaţia

(3 + 4i)x−1 − (1 + i)4 = 5x .

19
I.4. Polinoame

Pentru simplitate, polinoamele sunt tratate ca funcţii: P (x),


Q(x), etc. Cu R[X] (respectiv Q[X], Z[X]) se notează mulţimea
tuturor polinoamelor cu coeficienţi reali (respectiv raţionali,
ı̂ntregi).
Teorema lui Bèzout: restul ı̂mpărţirii polinomului P (x) la di-
ferenţa x − c este egal cu P (c).
Consecinţă: polinomul P (x) se divide la diferenţa x − c atunci
şi numai atunci când c este rădăcină a polinomului P (x).
Proprietăţile caracteristice ale progresiei aritmetice (an ) şi a
celei geometrice (bn ):
2an = an−1 + an+1 ; b2n = bn−1 bn+1 .
Pentru polinomul de gradul al treilea a0 x3 + a1 x2 + a2 x + a3
formulele lui Viéte au forma:
a1

 x1 + x2 + x3 = − ,
a0


a2


x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = ,
a0
a

3

 x1 x2 x3 = − .


a0
114. Să se determine, ı̂n funcţie de parametrul λ, gradul poli-
nomului
a) P (x) = (λ2 + 4λ + 3)x3 + (λ2 + 5λ + 6)x2 + (λ2 − 4)x + 5;

b) P (x) = (λ2 − 4)x4 + (λ2 − 3λ + 2)x3 + (λ2 + 8λ + 12)x2 +


+ (λ2 − 4)x + 15λ − 1.
115. Să se afle P (x0 ), dacă
√ 3 √ 3 √
q q
3
P (x) = x − 3x − 2 2 , x0 = 2+1+ 2 − 1.
116. Să se rezolve ecuaţiile x4 + 9x3 + 29x2 + 55x + 50 = 0 şi
x + 9x3 + 31x2 + 59x + 60 = 0, ştiind că au rădăcini comune.
4

20
117. Să se simplifice fracţia
x4 − 2x3 + 2x − 1
.
x4 − 2x3 + 2x2 − 2x + 1
118. Să se arate că ( ∀ ) m ∈ R ecuaţia
x4 + (2m + 1)x2 + 2mx + 2m2 + 1 = 0
nu poate avea soluţii reale.
119. Să se determine dacă există un numă real a astfel ı̂ncât
polinomul
P (x) = (x − 1)(x + 1)(x2 + 1)(x4 + 1) + 2(x4 + 1)
să se dividă cu x − a.
120. Pentru care valori ale lui m ∈ R restul ı̂mpărţirii poli-
nomului P (x) = x4 + mx3 + 2x2 − 8 la diferenţa x − 2 este egal
cu 48?
121. Pentru care m ∈ R polinomul P (x) = 2x3 − x2 + mx − 2
se divide cu x − 2?
122. Să se demonstreze, că pentru oricare a, b, c ∈ R polino-
mul
P (x) = axn+1 + (b − 2a)xn − 2bxn−1 + cx − 2c
se divide cu x − 2.
123. Să se verifice că polinomul ı̂n x,
P (x) = (cos α+x sin α)(cos β +x sin β)−x sin(α+β)−cos(α+β)
se divide cu x2 + 1.
124. Se consideră polinomul P (x) = x5 +ax4 +bx3 −1. Pentru
care a, b ∈ R restul ı̂mpărţirii lui P (x) la x + 1 este egal cu – 3,
iar restul ı̂mpărţirii la x − 1 este egal cu 5?
125. Pentru care valori ale numerelor reale m şi n polino-
mul P (x) = x4 − 3x3 + mx − n se divide la polinomul Q(x) =
= x2 − 5x + 4?
126. Să se determine a, b ∈ R, astfel ı̂ncât polinomul P (x) =
= x4 − 5x3 + ax2 + 3x − b să se dividă cu (x − 2)2 .
21
127. Pentru care valori ale parametrilor reali m şi n polinomul
P (x) = x4 + (m − 3)x3 + (2m + 3n)x2 − nx + 3, ı̂mpărţit la x − 1,
dă rest 5, iar ı̂mpărţit la x + 1, dă rest 3?
128. Fie polinomul P (x) = x3 + ax − 3. Să se determine
parametrul real a şi să se rezolve ecuaţia P (x) = 0, dacă se ştie,
că x = 3 este o rădăcină a polinomului P (x).
129. Să se afle polinomul P (x) = ax2 + bx + c, dacă
P (1) = 1, P (−2) = 3, P (−1) = 2.
130. Pentru care polinom de gradul doi P (x) = ax2 + bx + c
au loc egalităţile P (−1) = 0, P (1) = 2, P (2) = 9?
131. Să se determine rădăcinile polinomului
P (x) = x3 + 2ax2 − 5x − a − 9, a ∈ R,
dacă se ştie că restul ı̂mpărţirii lui P (x) la binomul x − 2 este
egal cu restul ı̂mpărţirii lui P (x) la binomul x + 1.
132. Polinomul P (x) este de gradul doi şi are coeficientul ter-
menului superior egal cu 1. Resturile ı̂mpărţirii lui P (x) la x − 1
şi x + 1 sunt egale respectiv cu 4 şi 18. Să se afle rădăcinile
polinomului P (x).
133. Să se determine polinomul de gradul trei, divizibil cu
x − 1, cu coeficientul lui x3 egal cu 1 şi care dă restul 5x − 1 la
ı̂mpărţirea la x2 + 1.
134. Să se determine, pentru care a, b ∈ R polinomul
P (x) = x4 − 4x3 + 4x2 + ax + b se divide cu x2 − 4x + 3? Să se
afle câtul ı̂mpărţirii şi toate rădăcinile polinomului P (x).
135. Să se afle restul ı̂mpărţirii polinomului x100 − 2x51 + 1
la x2 − 1.
136. Pentru care valori ale numerelor a, b ∈ R polinomul
P (x) = x5 − 3x4 + ax3 + bx2 − 5x − 5 se divide cu x2 − 1?
137. Să se afle suma coeficienţilor polinomului
P (x) = (1 + 2x − 4x2 )248 (1 − 7x + 5x2 )345 .
138. Să se determine polinomul de o variabilă x, de gradul 3,
ştiind că la ı̂mpărţirea acestuia la x2 − 2x se obţine restul 2x + 1,
iar la ı̂mpărţirea lui la x2 − 1 se obţine restul x.
22
139. Pentru care valori reale ale lui a şi b polinomul
Q(x) = x2 − 4x + 4 este un divizor al polinomului P (x) =
= 3x4 + ax3 + 9x2 + bx + 4?
140. Pentru care valori ale parametrului real m polinomul
Q(x) = x3 +2 este un divizor al polinomului P (x) = x6 +x3 +m?
141. Fie polinomul P (x) = x3 − 2x2 + ax + b ∈ R[X].
a) Pentru care a, b ∈ R restul ı̂mpărţirii lui P (x − 1) la x + 1
este egal cu 12, iar P (x + 1) ... x − 1?
b) Pentru a şi b aflaţi la punctul a) să se rezolve ı̂n C ecuaţia
P (x) = 0.
c) Pentru care a, b ∈ R P (x) are rădăcina dublă x = 2? Să se
afle a treia rădăcină.
142. Să se determine polinomul P (x) = x4 + x3 + ax + b astfel
ı̂ncât restul ı̂mpărţirii lui P (x + 2) la x + 1 să fie egal cu – 18, iar
restul ı̂mpărţirii lui P (x − 2) la x − 1 să fie egal cu – 12.
143. Fie P (x) = x4 − 2x3 + x2 + ax + b ∈ R[X].
a) Pentru care a, b ∈ R P (x) se divide cu g(x) = x2 + 1?
b) Dacă q(x) este câtul ı̂mpărţirii lui P (x) la g(x), să se afle
suma q(1) + q(2) + . . . + q(n). În caz de necesitate, se poate folosi
egalitatea n
X n(n + 1)(2n + 1)
k2 = .
k=1
6
144. Să se afle ordinul de multiplicitate a rădăcinii c = −2 a
polinomului P (x) = x5 + 7x4 + 16x3 + 8x2 − 16x − 16.
145. Pentru care valori ale parametrului a ∈ R numărul 1
este o rădăcină dublă a polinomului
P (x) = x3 − ax2 + ax − 1?
146. Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât polinomul
P (x) = x4 − 5x3 + ax2 + 3x − b să se dividă cu (x − 3)2 .
147. Pentru care valori ale parametrului real λ ecuaţia
3x4 + 4x3 − 6x2 − 12x + λ = 0 admite o rădăcină multiplă?
Să se determine această rădăcină şi ordinul ei de multiplicitate.
148. Să se determine parametrii reali a şi b, ştiind că polino-
mul P (x) = x4 − 5x3 + 8x2 + ax + b are rădăcina dublă α = 1.
23
149. Pentru care a, b ∈ R polinomul ax4 + bx3 + 1 se divide
cu (x − 1)2 ?
150. Să se afle ordinul de multiplicitate a rădăcinii x = 1
pentru polinomul P (x) = x2n − nxn+1 + nxn−1 − 1.
151. Să se demonstreze, că P (x) = xn+1 − xn−2 − 3x + 3 se
divide cu (x − 1)2 .
152. Să se arate, că pentru oricare m, n ∈ N, polinomul
P (x) = mx(1 − xn ) − nx(1 − xm ) este divizibil cu (1 − x)2 .
153. Să se arate, că polinomul (x2 + x + 1)8n+1 − x, m ∈ N
se divide cu x2 + 1.
154. Pentru care m ∈ R polinomul
¯ ¯
¯
¯ 2x −2x 1 ¯
¯
2 2
P (x) = ¯
¯ 1−x x −1 ¯¯
¯ −2x − m + 2 x + m x − 2 ¯
admite o rădăcină dublă ı̂ntreagă?
155. Pentru care a ∈ R ecuaţia
¯ ¯
¯
¯ 2−a a−x x−1 ¯
¯
¯ 1 − x2 x2 −1 ¯=0
¯ ¯
¯ 2 − a − 2x x + a x − 2 ¯
admite o rădăcină ı̂ntreagă de multiplicitatea 2?
156. Să se prezinte polinomul P (x) = x4 + 2x2 + 9 sub forma
unui produs de două polinoame cu coeficienţi ı̂ntregi.
157. Să se descompună ı̂n R[x] polinomul P (x) = x8 − 1.
158. Să se descompună ı̂n factori ireductibili peste C polino-
mul P (x) = x3 − x2 + 4x − 4.
159. Lungimile muchiilor unui paralelipiped dreptunghiular
coincid cu soluţiile ecuaţiei 4x3 − 18x2 + 24x − 9 = 0. Să se afle
volumul, aria suprafeţei totale şi lungimea diagonalei paralelipi-
pedului. ¯ ¯
¯ x21 x22 ¯
160. Să se calculeze determinantul ¯ ¯ ¯ , dacă x1 şi x2
−x2 x1 ¯
sunt rădăcinile ecuaţiei x2 − 3x + 3 = 0.
161. Ecuaţia 2x3 +mx2 +nx+12 = 0 are două rădăcini x1 = 1
şi x2 = −2. Să se afle cea de-a treia rădăcină.
24
162. Să se rezolve ecuaţia 2x3 − 9x2 + mx − 4 = 0, m ∈ R,
ştiind că produsul a două rădăcini este egal cu 1.
163. Să se rezolve ecuaţia x3 − 4ix2 − 6x + 4i = 0, ştiind că o
rădăcină a ei este egală cu suma celorlalte două.
164. Să se determine valorile lui a ∈ R, pentru care o soluţie
a ecuaţiei x3 − 8x2 + 19x − a = 0 este egală cu suma celorlalte
două soluţii. Să se afle toate soluţiile ecuaţiei.
165. Să se afle toate rădăcinile polinomului
P (x) = x3 − 3ix2 − 4x + 2i,
ştiind că ele sunt ı̂n progresie aritmetică.
166. Să se rezolve ı̂n C ecuaţia
x3 − (6 + 3i)x2 + (8 + 12i)x − 10i = 0,
dacă se ştie că soluţiile ei formează o progresie aritmetică.
167. Să se afle rădăcinile polinomului P (x) = x3+ 5x2−2x−24,
dacă se ştie că x1 + x2 = −7, unde x1 şi x2 sunt două rădăcini
ale polinomului P (x).
168. O rădăcină a ecuaţiei x3 −12x2 +44x+a = 0 este media
aritmetică a celorlalte două. Să se afle parametrul real a.
169. Să se determine m ∈ R, astfel ı̂ncât rădăcinile ecuaţiei
x4 − (3m + 4)x2 + (m + 1)2 = 0 să fie ı̂n progresie aritmetică.
170. Să se calculeze determinantul
¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
D = ¯¯ x2 x3 x1 ¯¯ ,
¯ x3 x1 x2 ¯

dacă x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0.


171. Să se rezolve ecuaţia 4x3 − 12x2 + 11x − 3 = 0, ştiind că
are rădăcinile ı̂n progresie aritmetică.
172. Să se determine parametrul m ∈ R şi să se rezolve
ecuaţia x3 − 7x2 + mx − 8 = 0, ştiind că rădăcinile ei sunt ı̂n
progresie geometrică.
173. Să se determine parametrul real a şi să se rezolve ecuaţia
x3 − 2ax2 + (2a − 3)x + 2 = 0, dacă se ştie că x1 + x2 = x3 .
25
174. Să se rezolve ecuaţia x4 + 4x3 + 8x2 + 8x − 5 = 0, ştiind
că suma a două rădăcini este egală cu suma celorlalte două.
175. Să se rezolve ecuaţia x3 +(3i−2)x2 −(1+4i)x+2+i = 0,
dacă se ştie că una din rădăcini este număr real.
176. Să se rezolve inecuaţia eP (x) 6 1, dacă P (x) = x4 −2x3 +
+2x − 1.
177. Să se scrie un polinom de grad minim cu coeficienţi reali,
ştiind că el admite rădăcinile x1 = 1 şi x2 = 2 − i.
4 3
178. Să se determine a, b ∈ R, astfel ı̂ncât √ ecuaţia x + 2x +
2
+ ax + 2x + b = 0 să admită soluţia 1 + i 3.
179. Pentru care valori a, b ∈ R numărul x1 = 1 + i este o
rădăcină a polinomului P (x) = x4 + 2x3 + 3x2 + ax + b?
180. Să se determine, pentru care valori reale ale lui m şi n
polinomul P (x) = x√4 − 7x3 + 15x2 + mx + n admite ca rădăcină
numărul x1 = 3 + i 3.
181. Fie polinomul P (x) = x3 −6x2 +(1−n)x+m; m, n ∈ R.
a) Pentru n = 3 să se afle m astfel ı̂ncât produsul a două
rădăcini să fie egal cu – 2. Să se afle toate rădăcinile polinomului.
b) Pentru care valori ale lui m şi n polinomul admite rădăcina
x1 = 2 − i? Să se afle şi celelalte două rădăcini.
182. Să se afle numerele reale a şi b şi să se rezolve ecuaţia
x4 −5x3 +18x2 +ax+b, dacă se cunoaţe o rădăcină a ei x1 = 1+3i.
183. Să se rezolve ecuaţia x3 +(3i−2)x2 −(1+4i)x+2+i = 0,
dacă se ştie că ea admite o rădăcină reală.
184. Să se rezolve ı̂n C ecuaţia 2x4 −x 3 2
√ −39x +18x+54 = 0,
dacă se cunoaşte o rădăcină a ei x1 = 3 2.
185. Se ştie că ecuaţia x4 − 3x3 − 15x2 +√mx + n = 0,
unde m, n ∈ Q, admite rădăcina x1 = 3 − 2 2. Să se afle
toate rădăcinile ecuaţiei.
186. Să se afle toate rădăcinile polinomului
P ( x) = 2x3 + 13x2 + 28x + 20,
dacă se ştie că el are o rădăcină ı̂ntreagă.
187. Să se determine rădăcinile ecuaţiei
x4 − 6x3 + 6x2 + 18x − 27 = 0.
26
188. Să se determine numerele n ∈ N, astfel ı̂ncât polinomul
x2n − 12xn + 27 să se dividă cu x − 3.
189. Să se rezolve ecuaţiile cu coeficienţi ı̂ntregi:
a) x3 + 9x − 26 = 0; b) x3 + 6x2 − x − 30 = 0;

c) x3 − 8x2 + 11x + 20 = 0;

d) x4 − 4x3 − 13x2 + 28x + 12 = 0;

e) 2x3 − x2 − x − 3 = 0; f ) x4 − 3x3 + x2 + 3x − 2 = 0;
g) x4 + x3 − 3x2 − x + 2 = 0; h) x3 + 3x2 − x − 3 = 0;
i) x4 − 2x3 − x + 2 = 0.
190. Să se rezolve ecuaţiile reciproce:
a) x4 − 7x3 + 14x2 − 7x + 1 = 0;

b) 4x4 + 12x3 − 47x2 + 12x + 4 = 0;

c) 3x3 − 7x2 − 7x + 3 = 0; d) x3 − 5x2 − 5x + 1 = 0.


191. Pentru care m ∈ R ecuaţia
x4 − (m − 1)x3 + mx2 − (m − 1)x + 1 = 0
are două rădăcini reale distincte negative?
192. Să se demonstreze divizibilităţile:

a) xn+1 − nxn + (n − 1) ... x − 1;

b) xn − nx + n − 1 ... (x − 1)2 ;
.
c) x6n+5 + x3n+4 + 1 .. x2 + x + 1.
193. Să se demonstreze că oricare ar fi numerele naturale
m, n, p, polinomul x3m + x3n+1 + x3p+2 se divide cu x2 + x + 1.
27
I.5. Matrice şi determinanţi.
Sisteme de ecuaţii liniare

194. Să se afle AB, dacă


 
µ ¶ −1 3
2 3 4
A= , B= 4 2 .
−1 2 −1
1 −1
195. Să se afle AB, dacă
 
µ ¶ 1 −1
4 2 −1 1  3 −4 
A= , B=  −3
.
3 2 1 4 1 
2 3
µ ¶
2 2 1
196. Să se afle matricea A − 2I2 , dacă A = .
−1 2
µ ¶
1 0
197. Să se afle matricea 2A2 − 3A, dacă A = .
0 −1
µ ¶
2 −1
198. Fie A = . Să se afle matricea A2 −5A+3I3 .
−3 3
199. Să se calculeze determinanţii:
¯ √ √ ¯ ¯ ¯
¯ 3+i 5 2+ 3 ¯ ¯ loga b logx y ¯
a) ¯¯ √ √ ¯ b) ¯¯ ¯
2− 3 3−i 5 ¯ logy x logb a ¯
¯ ¯ ¯ 1 ¯
¯ 2 sin x − cos x sin x + 2 cos x ¯¯ ¯ Cn Cn2 ¯¯
c) ¯¯ d) ¯ 1
¯ 2
3 sin x − 4 cos x 4 sin x + 3 cos x ¯ Cn+1 Cn+1 ¯
¯ ¯
¯ sin(α + β) sin(α − β) ¯
e) ¯¯ ¯
cos(α + β) cos(α − β)) ¯
200. Să se rezolve ı̂n C ecuaţiile:
¯ ¯ ¯ 2 ¯
¯ x x+1 ¯ ¯ x −4 −1 ¯
a) ¯¯ ¯ = 0; b) ¯ ¯ = 0;
−4 x + 1 ¯ ¯ x−2 x+2 ¯

28
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x −x + 1 ¯¯ ¯ 4 sin x 1 ¯
c) ¯¯ = 0; d) ¯¯ ¯ = 0;
x+2 −1 ¯ 1 cos x ¯
¯ ¯
¯ cos 8x − sin 5x ¯¯
e) ¯¯ = 0.
sin 8x cos 5x ¯

201. Se consideră matricele


µ √
3 i3
µ ¶ ¶
2 6
A= , B= ,
0 2 i2 i

unde i2 = −1. Să se calculeze det (2A + 3B).


202. Să se afle matricea A2 + 2A + I3 , dacă
 
1 0 1
A =  2 1 2 .
−1 4 1

203. Să se afle matricea X, ştiind că


   
1 0 −1 3 2 −3
 2 −1 2  − 2X =  0 1 0 .
−1 0 1 −3 4 3
 
0 a 0
204. Fie A =  1 0 1 . Pentru care a ∈ R are loc egali-
1 0 1
 
3 4 −1
tatea A2 − 4A + 4I3 =  −3 3 −3 ?
−3 −1 1
 
1 0 1
205. Se consideră matricea A =  0 1 0 . Pentru care
1 0 1
m, n ∈ R are loc egalitatea A3 = mA 2
µ + nA?
¶ µ ¶
1 3 3 5
206. Sunt date matricele A = şi X = .
0 1 u v
Pentru care u şi v are loc egalitatea AX = XA?
29
µ ¶
4 −6
207. Se consideră matricea A = . Se cere:
2 −3
a) să se calculeze matricea A2 ; µ ¶
x 0
b) să se determine matricele X de forma , astfel ı̂ncât
0 x
det (X + A) să fie egal cu 2;
c) să se calculeze suma A + 2A2 + .µ . . + nA¶n
.
5 0
208. Se consideră matricea A = . Se cere:
0 1
a) să se determine A2 şi A3 ; µ n ¶
∗ n 5 0
b) să se demonstreze că ( ∀ )n ∈ N , A = ;
0 1
c) să se calculeze A + A2 + . . . + An .  
−m 3m 0
209. Pentru care m ∈ C matricea A =  2 m 5  este
2 2m 1
inversabilă?  
1 2 a
210. Pentru care a ∈ R matricea A =  0 a −1  este
a 1 2
inversabilă?  
a 1 −2
211. Pentru care a ∈ R matricea A =  1 a −2  nu este
0 1 1
inversabilă?  
x 1 2
212. Pentru care x ∈ R matricea A =  2 x 1  nu este
1 2 x
inversabilă?  
0 m 1
213. Pentru care m ∈ C matricea A =  m −2 0  este
1 −1 m
inversabilă?

30
 
2 x 3
214. Pentru care a ∈ R matricea A =  x −1 x  este
1 2 a
inversabilă ( ∀ ) x ∈ R? ¯ ¯
¯ −2 −i 0 ¯
¯ ¯
215. Să se calculeze determinantul ¯¯ 0 2 −i ¯¯.
¯ 2 −i i ¯
216. Să se rezolve ı̂n C ecuaţiile:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1+x
¯ 1 1 ¯¯ ¯ x+1
¯ 1 x − 1 ¯¯
a) ¯¯ 1 1+x 1 ¯¯ = 0; b) ¯¯ 2 x + 2 −1 ¯¯ = 0;
¯ 1 1 1+x ¯ ¯ x − 2 −2 x + 3 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯ ¯ 4−x 1 4 ¯
¯ 2
¯ ¯ ¯
c) ¯¯ 1 x x ¯¯ = 0; d) ¯¯ 1 2−x 2 ¯¯ = 0;
¯ 1 x2 −x ¯ ¯ 2 4 1−x ¯
¯ ¯
¯ −3 x − 1 1 ¯
¯ ¯
e) ¯¯ x + 2 2 3 ¯¯ = 6.
¯ 0 1 x ¯

217. Să se rezolve inecuaţia |D(x)| < 1, dacă


¯ ¯
¯ 3 −2 1 ¯¯
¯
D(x) = ¯¯ 1 x −2 ¯¯ .
¯ −1 2 −1 ¯

218. Să se rezolve inecuaţiile:


¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 2 −1 ¯ ¯ 1 x −1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
a) ¯¯ x 2x −1 ¯¯ 6 0; b) ¯¯ 2 1 2x ¯¯ > 0.
¯ 3 x −3 ¯ ¯ 3 x 4 ¯

219. Să se rezolve inecuaţia |D(x)| + x > 6, dacă


¯ ¯
¯ −2 2 −x ¯
¯ ¯
D(x) = ¯¯ 2 1 x ¯¯ .
¯ −2 0 1 ¯

31
 
2 1 0
220. Să se afle A2007 , dacă A =  0 1 0 .
0 0 2
 
1 1 a
221. Se consideră matricea A =  0 1 1 .
0 0 1
 
1 2 3
a) Pentru care a ∈ R A2 =  0 1 2 ?
0 0 1
b) Pentru a = 1 să se calculeze An , n ∈ N.
µ ¶
−1 2 −1
222. Să se afle A , dacă A = .
−3 3
223. Să se rezolve ecuaţia matricială

i i2
µ ¶ µ ¶
−2 3i
X· =3· ,
i 2i −1 2i

unde i2 = −1.
224. Să
 se afle, ı̂n funcţie
 de parametrul real a, rangul matri-
1 2 −1
cei A =  −1 3 0 .
2 a 3
 
1 2 3
225. Să se afle rangul matricei A =  2 1 0  , a ∈ R.
2a 1 a2
226. Pentru care a, b ∈ R rangul matricei
 
2 −1 1 −1
A= 1 1 a 1 
1 −1 b b

este egal cu 2?
32
227. Pentru care a ∈ R rangul matricei
 
1 −2 1 −1
 2 −2 3 −3 
A= 
 1 1 1 −1 
2 a−1 2 a

este egal cu 3?
228. Pentru
 care valori
 ale parametrului real a rangul matri-
4 4 −3 1
 1 1 −1 0 
cei A =  a 2
 este egal cu 3?
2 2 
9 9 a 3
½
x + 3ay = 1,
229. Să se rezolve sistemul
ax − 3ay = 2a + 1.
230. Pentru care a ∈ R sistemul de ecuaţii

 x + 2y = a + 1,
2x + 3y = a − 1,
 ax + y = 3

este compatibil determinat?


231. În funcţie de parametrii reali a, b, m, α, β, să se rezolve
sistemele:
ax + y + a2 = 0,
½ ½
ax + y = 2a,
a) b)
bx + y + b2 = 0; a2 x − y = a2 + 1;
½ ½
x sin α + y cos α = m sin 2α, mx + y = m,
c) d)
x cos α − y sin α = 2m cos 2α; x + y = 2m − 1;
½ ½
x sin α + y cos α = sin(α + β), x + my = 1,
e) f)
x cos β − y sin β = cos 2β; mx + y = m2 .

 ax + y + z = 1,
232. Pentru care a ∈ R sistemul 3x + ay + z = 1, admite
 3x + y + az = 1
o singură soluţie?
33
233. Pentru care valori ale parametrului real m sistemul

 4x + my = 0,
y − z = 0,
2x + y + z = 0

este compatibil nedeterminat?


234. Să se rezolve, ı̂n funcţie de parametrul real m, sistemul

 mx + y + z = 0,
x + 2y − 2z = 0,
 x + y + z = 0.

 λx + y + z = 1,
235. Pentru λ ∈ R, să se rezolve sistemul x + λy + z = 2,
x + y + λz = 0.

236. Pentru parametrii m, n ∈ R să se rezolve sistemul

 mx + 2y + 2z = 1,
mx + 3y + 2z = 1,
 mx + 2y + 5z = 2n − 1.

237. Să se rezolve sistemul de ecuaţii:


 √
 sin x + y + z 2 = 14,

2 sin x + y − z 2 = −3,
 3 sin x + √y − 2z 2 = −11.

(BAC – 2001).

34
I.6. Geometrie elementară. Geometrie
analitică plană

Dacă M1 (x1 ; y1 ) şi M2 (x2 ; y2 ) sunt două puncte distincte ale


dreptei l şi x1 6= x2 , atunci panta acestei drepte este numărul
y2 − y1
m= .
x2 − x1
Ecuaţia dreptei determinate de un punct al ei M0 (x0 ; y0 ) şi
panta m:
y − y0 = m(x − x0 ).
Ecuaţia dreptei determinate de două puncte ale ei M1 (x1 ; y1 )
şi M2 (x2 ; y2 ):
y − y1 x − x1
= .
y2 − y1 x2 − x1
Două drepte cu pantele m1 şi m2 sunt paralele (perpendicu-
lare) dacă şi numai dacă m1 = m2 (m1 m2 = −1). Distanţa de la
punctul M0 (x0 ; y0 ) până la dreapta l de ecuaţie ax + by + c = 0:
|ax0 + by0 + c|
d= √ .
a2 + b 2
Dacă A(x1 ; y1 ), B(x2 ; y2 ) şi C(x3 ; y3 ) sunt vârfurile triunghiu-
lui, atunci aria lui
¯ ¯
¯ x1 y1 1 ¯¯
1 ¯
S∆ = mod ¯¯ x2 y2 1 ¯¯ .
2 ¯ x3 y3 1 ¯
Ecuaţia cercului de rază R cu centrul C(a; b):
(x − a)2 + (y − b)2 = R2 .
Ecuaţiile canonice ale elipsei, hiperbolei, parabolei:
x2 y 2 x2 y 2
+ 2 = 1; − 2 = 1; y 2 = 2p x.
a2 b a2 b

35
238. Laturile unui triunghi au lungimile egale cu 5 cm, 12 cm
şi 13 cm. Să se afle razele cercurilor ı̂nscris şi circumscris.
239. Bazele trapezului au lungimile egale cu 6 cm şi 20 cm, iar
laturile laterale sunt de 13 cm şi 15 cm. Să se afle aria trapezului.
240. În triunghiul dreptunghic ABC cu m(∠C) = 90◦ ,
CC1 ⊥ AB, BC = 3 cm, AC1 = 3, 2 cm. Să se afle raza cercului
ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC.
241. Să se afle raza cercului circumscris unui triunghi drep-
tunghic, dacă raza cercului ı̂nscris este egală cu 3 cm, iar una
dintre catete este de 10 cm.
242. Fie triunghiul ABC cu latura AB = 20 cm şi medianele
AA1 = 18 cm, BB1 = 24 cm. Să se afle aria triunghiului.
243. În triunghiul ABC cu latura BC = 9 cm este ı̂nscris un
cerc care este tangent la BC ı̂n punctul D. Ştiind că AD = DC
2
şi cos (∠BCA) = , să se afle lungimea laturii AC.
3
244. În trapezul ABCD AB k CD, AB = 5 cm, CD = 3 cm,
diagonalele se intersectează ı̂n punctul O şi triunghiul BOC este
echilateral. Să se afle lungimea laturii BC.
245. În triunghiul echilateral cu latura de lungime a,
AD ⊥ BC şi D ∈ ( BC ). Perpendiculara din D pe latura AB
intersectează paralela prin vârful A la latura BC ı̂n punctul M .
Să se afle lungimea segmentului AM .
246. Un cerc de rază 1 cm este tangent unui cerc de rază 3 cm
ı̂ntr-un punct C. O dreaptă ce trece prin C taie primul cerc ı̂n
A iar al doilea
√ ı̂n B. Să se afle lungimea segmentului AC, ştiind
că AB = 2 5 cm.
247. Fie triunghiul ABC dreptunghic ı̂n C. Mediana CP este
perpendiculară medianei BQ, iar lungimea laturii BC este egală
cu a. Să se afle lungimea medianei BQ. (BAC – 1999).
248. Aria suprafeţei laterale a unui cilindru este de două ori
mai mare decât suma ariilor bazelor. Să se afle unghhiul dintre
diagonala secţiunii axiale a cilindrului şi planul bazei.
249. Să se determine raportul dintre aria suprafeţei totale a
unui cub şi aria sferei ı̂nscrise ı̂n el.

36
250. Aria bazei unui con circular drept este 9π cm2 , iar aria
suprafeţei totale este 24π cm2 . Să se afle volumul conului.
251. Într-o prismă patrulateră regulată latura bazei are lun-
gimea b, iar diagonala prismei formează cu faţa laterală un unghi
de măsură α. Să se afle volumul prismei.
252. O piramidă are ca bază trapezul isoscel ABCD cu bazele
AB = 20 cm, CD = 10 cm şi AD = BC = 13 cm. Înălţimea
V D a piramidei are lungimea de 16 cm. Să se determine aria
suprafeţei laterale şi volumul piramidei.
253. Mărimea unghiului dintre ı̂nălţimea piramidei triunghiu-
lare regulate şi apotema feţei laterale este de 30◦ . Să se afle
volumul piramidei, dacă se ştie că lungimea apotemei este egală
cu 12 cm.
254. Baza unei piramide este un triunghi dreptunghic cu ca-
tetele de 12 cm şi 16 cm. Să se afle volumul piramidei,
√ ştiind că
muchiile laterale sunt congruente şi au lungimea 2 41 cm.
255. Într-o sferă care are volumul de 10 cm3 este ı̂nscris un
con. Să se afle volumul conului, ştiind că secţiunea axială a lui
este un triunghi dreptunghic.
256. Baza unei piramide este un pătrat cu latura a. Două
feţe laterale sunt perpendiculare planului bazei, iar alte două
feţe formează cu acest plan unghiul β. Să se afle aria suprafeţei
laterale a piramidei.
257. Ariile suprafeţelor totale ale unui cilindru echilateral şi
ale unui con echilateral sunt egale. Să se afle raportul volumelor
conului şi cilindrului.
258. Să se verifice dacă triunghiul cu vârfurile ı̂n punctele
A(−4, 1), B(3, 0) şi C(−1, −3) este isoscel.
259. Să se verifice dacă triunghiul cu vârfurile A(7, 3),
B(−1, −3) şi C(−4, 1) este dreptunghic.
260. Se cunosc trei vârfuri consecutive ale paralelogramului:
A(−2, 1), B(2, 3) şi C(4, 1). Să se afle: a) punctul de intersecţie
a diagonalelor; b) al patrulea vârf D, opus lui B; c) aria parale-
logramului.

37
261. Să se verifice dacă patrulaterul cu vârfurile A(−3, 4),
B(3, 7), C(2, 4), D(−2, 2) este trapez.
262. Să se afle punctul M ′ , simetric lui M (−1, 3) ı̂n raport
cu bisectoarea cadranelor I – III.
263. Se cunosc ecuaţiile a două laturi ale pătratului:
3x − 4y + 6 = 0 şi 3x − 4y + 1 = 0. Să se afle aria lui.
264. Două vârfuri ale triunghiului echilateral se află pe dreap-
ta de ecuaţie 3x − 5y + 10 = 0 şi au abscisele egale respectiv cu
0 şi 5. Să se afle aria triunghiului.
265. Sunt date vârfurile triunghiului: A(−1, 3), B(1, 2) şi
C(2, −1). Să se alcătuiască ecuaţia dreptei ce trece prin vârful
C, paralel laturii AB.
266. Să se scrie ecuaţia mediatoarei segmentului AB, dacă
A(4, 1), B(−2, −3).
267. Să se scrie ecuaţia dreptei ce trece prin punctul A(1, 4),
perpendicular dreptei de ecuaţie 3x − 2y + 7 = 0.
268. Se cunosc vârfurile triunghiului: A(−3, 4), B(−1, 10)
şi C(2, 4). Să se alcătuiască ecuaţia ı̂nălţimii din A.
269. Se consideră triunghiul ABC ı̂n care ecuaţiile dreptelor
suport laturilor sale sunt: AB : x − 2y + 3 = 0, BC : 3x + 2y +
+1 = 0, AC : 2x − y − 3 = 0. Să se scrie ecuaţia ı̂nălţimii din
vârful A.
270. Se cunosc vârfurile triunghiului: A(−3, 4), B(1, 6),
C(3, 2). Să se afle lungimea medianei triunghiului, trasate din
vârful C.
271. Să se afle centrul de greutate al triunghiului ABC, dacă
A(−1, 3), B(2, 1), C(−4, 2).
272. Să se determine ecuaţia dreptei ce trece prin originea de
coordonate şi prin centrul de greutate al triunghiului, laturile
căruia au ecuaţiile: 4x − y + 4 = 0; x + y − 4 = 0; x − 4y + 1 = 0.
273. Latura AB a triunghiului ABC este situată pe dreapta
de ecuaţie 3x + 2y − 16 = 0. Să se afle coordonatele vârfurilor
triunghiului ABC, ştiind că abscisele punctelor A şi B sunt egale
respectiv cu 2 şi 6, iar centrul de greutate al triunghiului este
punctul G(−1, 0).

38
274. Să se afle lungimea ı̂nălţimii din A a triunghiului cu
vârfurile A(2, 1), B(6, −1), C(4, 4).
275. Să se afle pe axa OX punctele situate la distanţa egală
cu 2 de la dreapta de ecuaţie 8x + 15y + 10 = 0.
276. Se cunosc două vârfuri ale triunghiului: A(1, 2) şi
B(3, 4). Să se afle al treilea vârf C, ştiind că el se află pe axa
OX, iar aria triunghiului ABC este egală cu 3.
277. Dreapta d este definită de ecuaţia 3x − 2y + 6 = 0. Să
se scrie ecuaţia dreptei l, care satisface concomitent condiţiile:
a) conţine punctul de intersecţie a dreptei d cu axa ordonatelor;
b) este perpendiculară bisectoarei cadranelor I – III.
278. Pentru care a ∈ R dreapta de ecuaţie 5x + ay − 2 = 0
trece prin punctul comun al dreptelor de ecuaţii x + 6y − 5 = 0
şi 3x + 4y + 8 = 0?
279. Să se scrie ecuaţiile laturilor triunghiului ABC pentru
care dreptele de ecuaţii 2x−3y +1 = 0 şi x+y = 0 sunt ı̂nălţimi,
iar punctul A(1, 2) este unul din vârfuri.
280. Se consideră punctele A(3, 0), B(4, 2) şi C(0, 4).
a) Să se scrie ecuaţiile laturilor triunghiului ABC.
b) Să se scrie ecuaţia cercului circumscris triunghiului ABC.
281. Să se scrie ecuaţia dreptei ce conţine coarda comună a
cercurilor de ecuaţii x2 + y 2 = −4x şi x2 + y 2 = 4y.
282. Să se afle lungimea liniei de ecuaţie

x2 + y 2 − 4x + 2y + 2 = 0.

283. Să se stabilească ce linie reprezintă graficul fiecăreia din


ecuaţiile date. Să se traseze aceste grafice:
p
a) x2 + y 2 − 2x + 4y − 4 = 0; b) x = 4 − y 2 ;
√ 3p
c) y = − 9 − x2 ; d) x = − 4 − y2;
2
√ 3√ 2
e) y = − 2 x; f) y = x − 4;
2
2p 2
g) x = − y − 9.
3
39
284. Să se afle distanţa de la punctul A(6, 1) până la linia de
ecuaţie x2 + y 2 − 4x − 2y + 1 = 0.
285. Să se afle lungimea tangentei trasate din punctul M (7, 8)
la cercul de ecuaţie (x − 2)2 + (y − 3)2 = 14.
286. Să se alcătuiască ecuaţia cercului cu centrul ı̂n punctul
C(5, 4), ştiind că el este tangent dreptei de ecuaţie 3x−4y +6 = 0.
x2 y2
287. Câte puncte comune au elipsa + = 1 şi dreapta
16 9
2x − y − 3 = 0 ?
x2 y 2
288. Dreapta x + y − 4 = 0 este tangentă elipsei + 2 = 1,
9 b
unde 0 < b < 3. Să se afle parametrul real b şi punctul de
tangenţă.
x2 y 2
289. Să afle punctele de intersecţie ale elipsei + = 1 cu
25 9
dreapta x − 5y + 5 = 0 şi să se alcătuiască ecuaţiile tangentelor
la elipsă ı̂n aceste puncte.
290. Se consideră cercul de ecuaţie x2 + y 2 − 6x − 4y + 8 = 0.
Să se determine: a) centrul şi raza cercului; b) ecuaţia tangentei
la cerc ı̂n punctul A(2, 0).
291. Sunt date cercul de ecuaţie x2 + y 2 = 8 şi parabola de
ecuaţie y 2 = 2x. a) Să se afle punctele de intersecţie a lor. b) Să
se scrie ecuaţiile tangentelor la cerc şi parabolă ı̂n punctul lor de
intersecţie, situat ı̂n cadranul I.
292. Să se alcătuiască ecuaţia canonică a hiperbolei, ştiind
că ea trece prin punctul A(1, 0) şi are ca asimptote dreptrele de
ecuaţii 2x ± y = 0.

40
I.7. Funcţia: limita, derivata, integrala

Tabela derivatelor

1. (uα )′ = α · uα−1 · u′ , 2. (au )′ = au · ln a · u′ ,


1
2 a. (eu )′ = eu · u′ , 3. (loga u)′ = · u′ ,
u · ln a
1 ′
3 a. (ln u)′ = ·u, 4. (sin u)′ = cos u · u′ ,
u
1
5. (cos u)′ = − sin u · u′ , 6. (tg u)′ = 2
· u′ ,
cos u
u′ u′
7. (ctg u)′ = − , 8. (arcsin u)′ = √ ,
sin2 u 1 − u2
u′ u′
9. (arccos u)′ = − √ , 10. (arctg u)′ = ,
1 − u2 1 + u2
u′
11. (arcctg u)′ = − .
1 + u2

Reguli de derivare

a) (u ± v)′ = u′ ± v ′ , b) (uv)′ = u′ v + uv ′ ,
³ u ´′ u′ v − uv ′
c) = , d) (f (ϕ(x)))′ = f ′ (ϕ(x)) · ϕ′ (x)
v v2

Funcţia f (x) se numeşte continuă ı̂n punctul x = a, dacă

lim f (x) = f (a).


x→a

41
Tabela integralelor

xα+1
Z
1. xα dx = + C; α 6= −1,
α+1
dx
Z
2. = ln |x| + C,
x
ax
Z Z
x
3. a dx = + C; a > 0, a 6= 1, ex dx = ex + C,
ln a
Z Z
4. cos x dx = sin x + C, 5. sin x dx = − cos x + C,
dx
Z
6. = tg x + C,
cos2 x
dx
Z
7. = − ctg x + C,
sin2 x
dx 1 x
Z
8. = arctg + C; a 6= 0,
x 2 + a2 a a
¯ ¯
dx 1 ¯x − a¯
Z
9. = ln ¯ ¯ + C; a 6= 0,
x 2 − a2 2a ¯ x + a ¯
dx x
Z
10. √ = arcsin + C; a > 0,
a2 − x 2 a
Z
dx ¯ √ ¯
11. √ = ln ¯ x + x2 − a2 ¯ + C,
¯ ¯
2
x −a 2
Z
dx ³ √ ´
12. √ = ln x + x2 + a2 + C,
x 2 + a2
Z
13. tg x dx = − ln | cos x | + C,
Z
14. ctg x dx = ln | sin x | + C,
dx ¯ ³ x π ´¯
Z
15. = ln ¯ tg + ¯ + C,
¯ ¯
cos x 2 4
dx ¯ x¯
Z
16. = ln ¯ tg ¯ + C.
¯ ¯
sin x 2

42
293. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiilor:
r √
6 8 + 2x − x2
a) f (x) = x − 5 − ; b) f (x) = ;
x x−2
µ ¶
p 1 1
c) f (x) = 3 − |x − 2|; d) f (x) = lg + ;
x−1 x+1
x+1
e) f (x) = arcsin ; f ) f (x) = arccos 2x ;
2
x
g) f (x) = log 1 (3 + 2x − x2 ); h) f (x) = 1 + tg ;
x 2
i) f (x) = ln(9x − 2 · 3x − 3); j) f (x) = log1−x (1 + x);
k) f (x) = log2 log 1 (x − 3); l) f (x) = log 1 log2 (x − 3).
2 2

µ ¶ f (x)µ =¶arccos(2x − 1). Să se afle:


294. Se consideră funcţia
1 3
a) f (0); b) f (1); c) f ; d) f .
2 4 
 3x , x 6 0,
295. Se consideră fguncţia f (x) = 1 − x, 0 < x 6 1, Să
 3 + x2 , x > 1.
se afle : f (−1), f (0), f (1), f (2).
296. Ce proprietate are graficul unei funcţii: a) pare;
b) impare; c) inverse unei funcţii date?
297. Să se studieze paritatea funcţiei:
|x|
a) f (x) = 2x3 − x + x cos x; b) f (x) = ;
x
x−1
c) f (x) = x sin(x − π); d) f (x) = ln ;
x+1
x+1 ³ √ ´
e) f (x) = x ln ; f ) f (x) = log2 x + x2 + 1 .
x−1
298. Să se afle cea mai mică valoare a funcţiei:
a) f (x) = x2 + 5x − 6; b) f (x) = 5 − 6x + x2 ; c) f (x) = x2 + x.
299. Să se afle cea mai mare valoare a funcţiei:
a) f (x) = 3+2x−x2 ; b) f (x) = −x2 +3x+4; c) f (x) = x−x2 .
43
300. Să se prezinte un exemplu de funcţie care nu este definită
ı̂n punctul x = 2, dar care are limită finită ı̂n acest punct.
301. Fără a aplica derivata, să se traseze graficul funcţiei:
x
a) f (x) = ; b) f (x) = 2log2 (x−3) ;
|x|
x2 − 5x + 6
µ ¶
2x − 1
c) f (x) = sin arcsin ; d) f (x) = ;
3 |x − 2|
|x2 − 5x + 6|
e) f (x) = ; f ) f (x) = lg |x|;
x−2
g) f (x) = |lg x| ; h) f (x) = log 1 x;
x

i) f (x) = |x2 − 1|.


302. Să se calculeze limitele:
x2 + 5x − 6 x3 − 4x2 − 3x + 18
a) lim ; b) lim ;
x→1 x2 − x x→3 x3 − 5x2 + 3x + 9

2x2 − x − 1 2+x−3
c) lim 3 ; d) lim ;
x→1 x + 2x2 − x − 2 x→7 x−7
√ √ √
1 + 3x − 1 − 2x 2x + 3 − 1
e) lim ; f) lim √ ;
x→0 x + x2 x→−1 5+x−2
sin 7x − sin 3x 1 − cos 4x
g) lim ; h) lim ;
x→0 5x x→0 x tg 2x

1 − cos 2x cos 5x − cos 9x
i) lim ; j) lim ;
x→0 x arcsin 7x x→0 3x tg 5x
1 − cos 6x sin 7x
k) lim ; l) lim 2 ;
x→0 1 − cos 2x x→0 x + πx

ln(x2 + 1) ln(1 − 7x)


m) lim √ ; n) lim ;
x→0 1 − x2 + 1 x→0 sin(π(x + 7))
¶x+2
x2 − 1
µ
2 + 3x
o) lim ; p) lim ;
x→1 ln x x→0 3−x
µ ¶2x+3 µ 2 ¶2x
2x − 1 3x − 2x + 5
q) lim ; r) lim .
x→+∞ 2x + 1 x→+∞ 3x2 + x − 4

44
µ ¶
1 27
303. Să se afle lim − 3 (BAC – 1999).
x→3 x − 3 x − 27
304. Să se afle lim f (x) şi lim f (x), dacă :
x→−∞ x→+∞

a) f (x) = x − x2 − x; b) f (x) = (x − 1)e−x .
305. Pentru care valori ale numerelor reale a şi b
4bx2 + 5
µ ¶
lim + ax = 1, 5?
x→∞ 2x − 1
306. Pentru care a, b ∈ R are loc relaţia
³√ ´
lim x2 + x + 1 − ax + b = 0 ?
x→−∞

307. Să se determine numerele reale a şi b, astfel ı̂ncât


³√ ´
lim x2 + 1 + ax + b = 1.
x→+∞

308. Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei


f (x) şi să se traseze graficul acesteia:
½ ½ 2
x + 1; x 6 0, x ; x 6 0,
a) f (x) = b) f (x) =
sin x; x > 0; sin x; x > 0;
 2
 x ; x 6 0,
½ x−1
e − 1; x < 1,

 π
c) f (x) = d) f (x) = tg x; 0 < x 6 ,
ln x; x > 1; 4
 −2; x > π ;


4

 −3x; x 6 1,
2
e) f (x) = x − 4; 1 < x < 3,
 log (x − 1); x > 3;
2

 sin x; x 6 0,
x
f ) f (x) = e − 1; x ∈ (0; 1], g) f (x) = |x − 2|;
ex − 1; x > 1;

h) f (x) = |x2 − 4x + 3|; i) f (x) = x · |x|.

45
309. Să se afle asimptotele la graficele funcţiilor:
2x 2x2
a) f (x) = ; b) f (x) = ;
x−1 2x − 1
1 x2 + x + 2
c) f (x) = 2 ; d) f (x) = ;
2x + x − 1 x−1
ln x
e) f (x) = ; f ) f (x) = xex ;
x
ex ³ π π´
g) f (x) = ; h) f (x) = ln cos x, − < x < .
x−2 2 2
310. Pentru care a, b ∈ R graficul funcţiei
ax2 + bx + 1
f (x) =
x−2
are ca asimptotă oblică dreapta de ecuaţie y = x − 1?
311. Să se afle:
1
a) f ′ (1), dacă f (x) = x2 + 3x − 1; b) f ′ (−1), dacă f (x) = ;
x
c) f ′ (0), dacă f (x) = e7x ;
d) f ′ (1) + f ′ (−1), dacă f (x) = x5 + x3 − 2x − 3.
312. Să se deriveze funcţiile:
√ 1
a) y = x + √ + 0, 01x100 ; b) y = x tg x + ctg x;
x
1 2x2 + x + 1
c) y = 2 ; d) y = 2 ;
x −1 x −x+1
cos x + sin x 1
e) y = ; f) y = √ ;
1 − cos x 1 − x2
g) y = ex (x2 + x + 7); h) y = ex (sin x + cos x);
√ √ ³ √ ´
i) y = ln( x − 1 + x + 1); 2 2
j) y = ln x + x + a ; 2

k) y = arcsin x + arccos x; l) y = ln cos x + cos ln x;


m) y = xx , (x > 0); n) y = xln x , (x > 0);
1
o) y = x x , (x > 0).

46
313. Să se rezolve ecuaţia f ′ (x) = g(x), dacă:
a) f (x) = sin4 3x; g(x) = sin 6x;

b) f (x) = sin3 2x; g(x) = 4 cos 2x − 5 sin 4x.


314. Să se rezolve inecuaţia f ′ (x) > g ′ (x), dacă:
a) f (x) = x3 + x + ln 4, g(x) = 3x2 + x − 30,7 ;

b) f (x) = x + ln(x − 5), g(x) = ln(x − 1).


315. Să se verifice dacă pentru funcţia f (x) = x3 −4x2 −x−6
sunt satisfăcute condiţiile teoremei lui Rolle pe intervalul [1, 4].
În cazul unui răspuns afirmativ, să se afle numărul c ∈ [1, 4],
astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0.
316. Se consideră funcţia f (x) = x3 + 5x2 − 6x. Să se de-
termine valoarea numărului real c pentru care este adevărată
afirmaţia teoremei lui Lagrange pe intervalul [0; 2].
h 317.
πi
Se consideră funcţia f (x) = sin x + cos x pe intervalul
0; . Să se determine valoarea numărului real c pentru care
2
este adevărată teorema lui Lagrange pe intervalul
½ 2 dat.
x + 4x; x 6 0,
318. Pentru care a ∈ R funcţia f (x) =
a sin x; x > 0
este derivabilă pe R?
319. Pentru care valori ale parametrului real a funcţia
f (x) = (x2 + 2x + a)ex este crescătoare pe R?
ln x
320. Se consideră funcţia f (x) = . a) Să se afle inter-
x
valele de monotonie ale funcţiei f (x). √b) Aplicând √
rezultatul
3 2
punctului a), să se compare numerele 2 şi 3 .
321. Să se afle numerele reale a şi b astfel ı̂ncât dreapta de
ecuaţie y = 2x − 1 să fie tangentă parabolei y = x2 + ax + b ı̂n
punctul de abscisă x = 1.
322. Prin care punct trebuie trasată tangenta la parabola
y = − x2 + 2x + 3 ca ea să formeze cu axa OX un unghi de
0◦ ? 45◦ ?
47
323. Prin care punct al graficului funcţiei y = ln x trebuie
trasată tangenta ca ea să fie paralelă dreptei: a) y = x + 1?
b) y = 2x − 1?
324. Prin punctele de abscisă x = a tangentele la graficele
funcţiilor f (x) = x3 − x + 3 şi g(x) = 3x2 − 4x − 3 sunt paralele.
Să se afle a.
325. Să se alcătuiască ecuaţia tangentei la parabola
y = x2 − 7x + 2 ştiind că ea este paralelă dreptei de ecuaţie
5x + y + 2 = 0.
326. √ Să se afle punctul M (a, b) de tangenţă la graficul funcţiei
f (x) = 1 − x2 ştiind că această tangentă este paralelă dreptei
de ecuaţie y = 2x + 3.
327. Să se afle intervalele de monotonie ale funcţiei:
1 4 1 3
a) f (x) = x − 2x2 + 3; b) f (x) = x − x4 ;
4 3
x
c) f (x) = ; d) f (x) = x ln x;
1 + x2
1
e) f (x) = xe−x ; f ) f (x) = + ln x.
x
328. Să se afle punctele critice ale funcţiei:
1 √
a) f (x) = x + ; b) f (x) = 3
x;
x
c) f (x) = |x − 1|; d) f (x) = |x2 − 4|.

329. Pentru care valori ale parametrului real m funcţia


f : R → R, f (x) = 2(m2 x + 3) − x(21 − mx) are minimum
ı̂n punctul x = 0, 5?
330. Să se afle punctele de extrem ale funcţiei:
1
a) y = x + ; b) y = x3 − 3x2 + 3x + 2;
x
c) y = x − ln(x + 1); d) y = xex ;
x2 − 2x + 2
e) y = ; f ) y = x − arctg x.
x−1

48
331. Se consideră ecuaţia x3 + x2 + mx − 1 = 0, m ∈ R. Să se
arate că ( ∀ )m ∈ R ecuaţia are o rădăcină pe intervalul [−1, 1].
332. Să se afle valorile cea mai mare şi cea mai mică ale
funcţiei f (x) pe intervalul ı̂nchis indicat:

a) f (x) = x4 − 8x2 + 3 pe [−2, 2]; b) f (x) = x + x pe [0, 4];
h π πi
c) f (x) = 2x + cos 2x pe − , .
2 2
ax2 + bx + 2
333. Pentru care a, b ∈ R funcţia f (x) =
x−1
admite ca asimptotă dreapta y = x + 2? Pentru a şi b deter-
minaţi, să se afle extremele funcţiei f (x).
334. Pentru care m ∈ R funcţia f (x) = mx − ln(x2 + 1) este
descrescătoare pe R?
x3 − 3x2 + m
335. Pentru care m ∈ R funcţia f (x) = admite
x2
un extrem ı̂n punctul x = 2 ?
336. Să se afle numerele reale a şi b, astfel ı̂ncât funcţia
x2 + ax + b
f (x) =
x−1
să admită un extrem ı̂n punctul A(0, 1).
337. Pentru care a, b ∈ R graficul funcţiei
x2 + ax + b
f (x) =
x2 − 6x + 8
este tangent axei OX ı̂n punctul de abscisă x = 1?
338. Pentru care a, b, c ∈ R dreapta de ecuaţie x = 2 este
x2 + ax + b
asimptotă la graficul funcţiei f (x) = 2 şi acest grafic
x − 6x + c
este tangent axei OX ı̂n punctul de abscisă x = 1?
ax2 + bx + c
339. Se consideră funcţia f (x) = . Să se deter-
x+d
mine parametrii reali a, b, c, d, astfel ı̂ncât funcţia f (x) să ad-
mită extreme ı̂n punctele x = −1 şi x = 3, iar dreapta y = x + 3
să fie asimptotă oblică la graficul acestei funcţii.
49
340. Pentru care valori ale parametrului real m cea mai mică
valoare a funcţiei f (x) = 3x2 − 2mx − 4 este egală cu cea mai
mare valoare a funcţiei g(x) = 3mx2 − 2mx − 8?
341. Un punct material se deplasează rectiliniu conform legii
s = t2 + 4t + 2 (distanţa s se exprimă ı̂n metri, timpul t ı̂n
secunde).
a) Să se afle viteza instantanee ı̂n momentul de timp t = 3.
b) În care moment de timp viteza va fi egală cu 20?
342. Punctul material se deplasează rectiliniu conform legii
s = t3 + t2 + 3. Să se afle viteza şi acceleraţia lui ı̂n momentul
de timp t = 10.
343. Corpul se mişcă conform legităţii s = t2 − 4t + 5. Să
se afle momentul de timp t ı̂n care corpul se va opri. Care este
acceleraţia ı̂n momentul opririi?
344. Corpul cu masa de 100 kg se deplasează rectiliniu con-
form legităţii s¶= 2t2 + 3t + 1. Să se afle energia cinetică
mv 2
µ
care este a corpului la 5 secunde după ı̂nceputul miş-
2
cării.
345. Pe pagina de carte textul tipărit trebuie să ocupe 405
cm2 ; câmpul stâng trebuie să fie de 3 cm, iar cel drept, de sus
şi de jos – câte 2 cm. Care sunt dimensiunile mai rentabile ale
paginii din punctul de vedere al economiei de hârtie?
346. Dintr-o foaie pătrată de tablă cu latura de 18 cm ur-
mează a fi confecţionată o cutie, deschisă deasupra, de volum
maxim, ı̂nlăturând pătrate egale pe la colţuri, iar apoi ı̂ndoind
tabla pentru a forma pereţii cutiei. Care trebuie să fie latura
pătratelor ı̂nlăturate?
347. Pentru confecţionarea unei cutii cilindrice deschise se
consumă 48π cm2 de tablă. Care trebuie să fie raza bazei şi
ı̂nălţimea cutiei ca volumul ei să fie maxim?
348. Din 3 scânduri de aceeaşi lăţime se confecţionează un
jgheab. Ce unghi trebuie să formeze pereţii laterali cu fun-
dul jgheabului pentru ca aria secţiunii transversale a lui să fie
maximă?

50
349. Rezervorul trebuie să fie de forma unui paralelipiped
drept, să aibă fundul pătrat şi să fie deschis deasupra. El trebuie
acoperit ı̂n interior cu plumb. Care trebuie să fie dimensiunile
rezervorului cu volumul de 32 l, pentru a consuma o cantitate
minimă de plumb?
350. Distanţa dintre două surse de lumină este de 30 m. Să
se afle punctul cel mai slab luminat pe segmentul de dreaptă ce
le uneşte, ştiind că intensităţile surselor se raportă ca 27:8.
351. În con este ı̂nscris un cilindru de volum maximal. Să se
afle raportul dintre raza bazei conului şi raza bazei cilindrului.
352. Un mobil se mişcă conform legităţii S = −t3 +3t2 +9t+3.
Să se afle viteza maximă de mişcare a lui.
353. Să se afle integralele:

√ √
Z µ ¶ Z µ ¶
1 1
a) x+ dx; b) √ + x x + 2 dx;
x 3
x
x2 x2
Z Z
c) dx; d) dx;
x2 − 1 3(1 + x2 )
Z Z
e) (x + 2) cos x dx; f) x2 ln x dx;
x dx
Z Z
x
g) (2x + 3)e dx; h) ;
cos2 x
Z √
dx x dx
Z
i) √ ; j) √ ;
2+ x+1 1+ x
Z 2
x dx x dx
Z
k) 4
; l) ;
1+x x+2
Z Z
2
m) cos x dx; n) sin 5x cos x dx;
Z Z
o) sin3 x cos x dx; p) esin x cos x dx.

354. Să se verifice că fiecare din funcţiile F1 (x) = sin2 x,


1
F2 (x) = − cos2 x şi F3 (x) = − cos 2x reprezintă o primitivă
2
51
a funcţiei f (x) = sin 2x. Prin ce se deosebesc ı̂ntre ele aceste
primitive? Să se afle diferenţele F2 (x) − F1 (x) şi F3 (x) − F1 (x).
1
355. Să se afle acea primitivă a funcţiei f (x) = √ +
2 x+1
2
+ , graficul căreia trece prin punctul A(0, 4).
x−1
2
356. Să se afle acea primitivă
³ π ´ πF (x) a funcţiei f (x) = cos x,
care satisface condiţia F = .
2 4
357. Fără a calcula integrala, să se determine valoarea ei:
Z1 Zπ
2−x
a) ln dx; b) (2x3 − x + x cos x)dx;
2+x
−1 −π

Z2 ³ √ ´
c) log2 x + x2 + 1 dx.
−2
Za Za
358. Fie f (x) dx = m. Să se afle f (x) dx, dacă :
0 −a

1 ¡ 2 ¢2
a) f (x) = cos x; b) f (x) = ; c) f (x) = x − 1 .
1 + x2
359. Să se afle aria figurii plane mărginite de axa OX, dreptele
x+1
x = 4, x = 5 şi de graficul funcţiei f (x) = 2 .
x − 2x − 3
360. Să se afle aria subgraficului funcţiei f (x) = 2x − x ln x,
1 6 x 6 e.
361. Să se determine aria figurii plane mărginite de parabolele
y = x2 şi y 2 = x.
362. Să se afle aria figurii plane, mărginite de parabola y = x2
şi de parabola cubică y = x3 . ½ ¾
2
363. Fie funcţia f : [0, 2] → R, f (x) = min x, ,
1 + x2
R2
(∀ )x ∈ [0, 2]. Să se calculeze f (x) dx.
0

52
364. Să se determine numerele reale a şi b, astfel ı̂ncât pentru
funcţia f (x) = a sin πx + b să fie verificate egalităţile f ′ (1) = 2
R2
şi f (x) dx = 4.
0
365. Să se afle aria figurii plane mărginite de graficele func-
ţiilor f (x) şi g(x):

a) f (x) = 9 − x2 , g(x) = x2 − 6x + 9;

b) f (x) = −x2 − 4x, g(x) = x + 4;

c) f (x) = x2 − 4x + 4, g(x) = 2x + 4.
366. Să se afle:
Zt Z0
dx
a) lim ; b) lim ex (2x2 − 3x) dx.
t→+∞ 1 + x2 a→−∞
0 a

367. Se consideră funcţia f (x). Pentru care valori ale para-


metrului real a dreapta de ecuaţie x = a ı̂mparte subgraficul
funcţiei f ı̂n două mulţimi echivalente (de arii egale)?
1
a) f : [1, e] → R, f (x) = ;
x
h √ i 1
b) f : 0, 3 → R, f (x) = ;
1 + x2
" √ #
3 1
c) f : 0, → R, f (x) = √ .
2 1 − x2

368. Se consideră funcţia f : [0, 2] → R, f (x) = 2x − x2 . Să


se determine parametrul real m, astfel ı̂ncât dreapta de ecuaţie
y = mx să ı̂mpartă subgraficul funcţiei f ı̂n două mulţimi de arii
egale. (BAC, 2003?)
53
369. Subgraficul funcţiei f (x) se roteşte ı̂n jurul axei OX. Să
se afle volumul corpului obţinut:
1
a) f (x) = sin x, x ∈ [0, π]; , x ∈ [2, 4];
b) f (x) =
x
c) f (x) = 1 − x2 , x ∈ [−1, 1]; d) f (x) = ex , x ∈ [0, 1];

· ¸
1 1 1
e) f (x) = √ x∈ − , ; f ) f (x) = xex , x ∈ [0, 1].
1 − x2 2 2
370. Figura plană mărginită de parabolele y = x2 şi y 2 = x
se roteşte ı̂n jurul axei OX. Să se afle volumul corpului obţinut.
371. Să se afle volumul corpului obţinut la rotaţia ı̂n jurul
axei OX a subgraficului funcţiei f (x) = −x2 + 4x, x ∈ [0, 2].

I.8. Diverse

372. Din punctul C turistul merge spre Nord 8 km, apoi spre
Vest 6 km şi, ı̂n sfârşit, spre Sud– Est 10 km. La ce distanţă de
punctul C a ajuns turistul?
373. Se consideră funcţia
½ x
e − 1; x 6 0,
f : R → R, f (x) =
sin x; x > 0.
Să se arate că f are primitive şi să se afle aceste primitive.
374. Să se calculeze sumele:
a) Cn1 + 2Cn2 + · · · + nCnn ;

b) 1 · 1! + 2 · 2! + . . . + n · n! .
375. Viteza luntrii ı̂n apă stătătoare este de 10 km/h. Luntrea
parcurge, pe râu, după curentul apei 91 km şi se ı̂ntoarce ı̂napoi
ı̂n timp de 20 de ore. Să se afle viteza curentului apei.
1
376. În trei vase se află apă. Dacă din apa primului vas
3
1
se toarnă ı̂n vasul al doilea, apoi din apa vasului al doilea
4
54
1
se toarnă ı̂n vasul al treilea şi, ı̂n sfârşit, din apa vasului al
10
treilea se toarnă ı̂n primul vas, atunci ı̂n fiecare vas rămân câte
9 l de apă. Câtă apă era iniţial ı̂n fiecare vas?
377. Bărbatul, singur, poate bea un polobocel de cvas ı̂n 14
zile iar ı̂mpreună cu nevasta ı̂n 10 zile. În câte zile, nevasta
singură, ar bea acest polobocel? (Problemă veche).
378. O fabrică de cherestea dispune de trei gatere de ca-
pacităţi diferite. Sosind un transport de buşteni, gaterul al
doilea, dacă ar lucra singur, ar tăia buştenii ı̂ntr-un timp cu
10 zile mai lung decât primul, lucrând singur, dar cu 15 zile
mai scurt decât al treilea gater lucrând singur. Dacă ar lucra
ı̂mpreună primul şi al doilea, lucrarea s-ar termina cu 6 zile mai
repede decât ı̂n cazul celui de-al doilea şi al treilea. Să se afle ı̂n
câte zile ar termina lucrarea fiecare gater, dacă ar lucra singur.
(BAC – 1996).
379. Pe tabla de şah se află, la moment, 7 figuri albe şi 9
figuri negre. Care -i probabilitatea că pe un pătrăţel, numit la
ı̂ntâmplare, se va afla o figură albă?
380. Rezultatele examenului la matematică ı̂ntr-o grupă a
anului 1 liceal se prezintă astfel:
Nota 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nr. de studenţi 2 0 1 6 5 3 2 1 0
a) Să se afle nota medie ı̂n grupă la acest examen.
b) Care -i probabilitatea că un student, numit la ı̂ntâmplare din
registru, ,,a picat“ la examen?
c) Să se alcătuiască tabela frecvenţelor relative ale notelor.
381. În tabelul de mai jos sunt incluse ı̂nălţimile studentelor
dintr–o grupă IPTP a facultăţii Industria Uşoară:
Înăltimea 1.56 -1.58 1.59 -1.61 1.62 -1.64
Numărul de studente 2 0 5
Înălţimea 1.65 -1.67 1.68 -1.70 1.71 -1.73
Numărul de studente 5 7 1
Să se afle probabilitatea că o studentă, numită la ı̂ntâmplare
conform registrului, va fi de statură joasă (până la 1.60)?
55
382. Fie S(m) aria figurii plane mărginite de parabola
y = x2 + 2x − 3 şi dreapta y = mx + 1. Să se afle S(−1) şi
să se determine valoarea minimă a funcţiei f (m).

Testul nr. 1
(BAC – 2005, profil real)

√ √
1. Să se calculeze produsul 3 4 · 48. p
2. Pentru care valori reale ale lui x expresia −(x + 1)2 este
un număr real?
3. Să se afle sin 2α, dacă sin α + cos α = a.
4. În sistemul cartezian de coordonate alăturat sunt reprezen-
tate graficele funcţiilor f (x) şi g(x), continue pe R. Utilizând
desenul, să se compare

Z4 Z4
f (x) dx şi g(x) dx.
0 0

6
Y
f(x)

g(x)

-
O 1 4 X

5. Mihai este un muncitor particular şi venitul lui săptămânal


variază. Diagrama alăturată indică numărul de săptămâni ı̂n
care el a câştigat fiecare din sumele arătate. Pe axa orizontală
sunt depuse veniturile ( ı̂n lei), iar pe axa verticală – numărul
de săptămâni. Utilizând diagrama, să se determine, care este
venitul mediu săptămânal al lui Mihai.
56
6
20

18

15
14

10
9

5
4

-
2000 3000 4000 5000 6000
6. Să se scrie o ecuaţie de gradul doi √ cu coeficienţi reali, dacă
se ştie că o soluţie a ei este x1 = 2 − 5 i.
7. Pentru care valori reale ale lui x este adevărată egalitatea
p
(1 − x2 )2
=1+x ?
1−x
8. Să se calculeze A3n , ştiind că termenul al treilea al dez-
voltării (1 − i)n este egal cu −28.
9. Să se rezolve inecuaţia
h i
log3 log 1 (4 − x) < 1.
2

10. Un dreptunghi cu o latutră situată pe axa OX este ı̂nscris


ı̂ntr-un triunghi format de dreptele y = x, y = 0 şi 2x + y = 12
57
(a se vedea desenul). Să se determine cea mai mare arie posibilă
pe care o poate avea dreptunghiul.
6Y

A
A
A
A
A 2x + y = 12
A
A
A
A
A
A
¡A
y=x¡ A
¡ A
¡ A
¡ A
¡ A -
O 6 X
11. O bilă de metal cu raza de 8 cm a fost retopită ı̂n forma
unui con circular drept. Să se afle ı̂nălţimea conului, ştiind că
aria lui laterală este de trei ori mai mare decât aria bazei.
12. Pentru care valori reale ale lui n sistemul

 nx + y = 1,
ny + z = 1,
x + nz = 1

este incompatibil?
13. Se consideră funcţia
x+1
f : D → R, f (x) = ,
x2 + ax + b
unde a, b ∈ R, iar D este domeniul maxim de definiţie. Pentru
care valori ale lui a şi b funcţia f (x) are ca asimptotă verticală
dreapta de ecuaţie x = 1, iar ı̂n x = 3 admite un extrem local ?
14. Se consideră triunghiul cu vârfurile ı̂n punctele O(0; 0)
A(1; 1) şi B(9; 1). Să se determine ecuaţia dreptei, paralele axei
OY , care ı̂mparte acest triunghi ı̂n două figuri de arii egale.
58
Testul nr. 2
(BAC – 2006, profil real)

1
1. Să se afle x 2 , dacă x−3 = 64.
2. Să se determine intervalele pe care funcţia f (x) = sin(x+π)
este crescătoare.
3. Să se afle abscisa punctului prin care trebuie trasată tan-
genta la graficul funcţiei y = xe−x ca ea să fie orizontală.
4. Să se verifice că mulţimea punctelor din planul complex ce
reprezintă numerele z = x+yi, pentru care |z −i| = 1, reprezintă
un cerc. Să se determine ecuaţia acestui cerc.
5. Pe o stradă, dintr–un oraş, la recensământul numărului de
copii din fiecare familie, s-au obţinut următoarele rezultate:

Nr. de copii (xi ) 0 1 2 3 4 5


Nr.de familii (ni ) 6 16 16 6 4 2
Frecvenţe relative (fi )
Frecvenţe procentuale

Se cere:
a) să se completeze casetele libere din tabel;
b) să se afle numărul mediu de copii dintr-o familie (prin
aproximare până la un ı̂ntreg).
6
Y 6. În sistemul cartezian de coordonate
este reprezentat graficul funcţiei
f(x)
f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c.
- Utilizând desenul, să se determine semnul
O X fiecăruia dintre coeficienţii a, b, c. Să se
argumenteze răspunsul.

7. Pentru care valori reale ale lui x termenul al patrulea ı̂n


√ √ 7
dezvoltarea binomului ( x + 3 x) este egal cu 280?
59
8. Să se afle soluţiile ı̂ntregi ale inecuaţiei
log2 x3 − 2
¡ ¢
√ 6 0.
x−7
9. Se consideră matricele
µ ¶ µ ¶
4 2 2 1
A= şi B = .
3 1 −2 3

Să se afle matricea C, astfel ı̂ncât 2A−1 + C = B.


10. Triunghiul ABC este dreptunghic ı̂n C. Bisectoarea un-
ghiului interior A ı̂mparte cateta BC ı̂n segmente de 5 cm şi 3 cm.
Să se afle lungimea catetei AC.
11. Un fermier are 160 m de gard pentru a ı̂ngrădi un lot
dreptunghiular. Pentru a face suprafaţa lotului cât e posibil de
mare, el poate utiliza, pe post de latură a dreptunghiuliu, şi un
perete sau o parte din peretele unui hambar, ce are lungimea de
100 m. Să se afle aria maximală posibilă a lotului.
12. Un rezervor de formă cilindrică cu diametrul de 60 cm şi
lungimea de 50 cm (a se vedea desenul) a fost umplut parţial
cu apă. În desen segmentul AQBP arată secţiunea transversa-
lă a apei. Înălţimea apei este de 15 cm. Să se afle câţi cm3 de
apă sunt necesari de adăugat pentru a umplea rezervorul până
la jumătate. (Volumul apei care se află iniţial ı̂n rezervor este
egal cu produsul dintre aria segmentului de cerc şi lungimea re-
zervorului).
q
q

D q qO qC
P q
A B
q 50
Q

60
13. În sistemul cartezian de coordonate se examinează o parte
a graficului funcţiei f (x), situată ı̂n cadranul I şi care trece prin
punctele A(2; 3, 5) şi B(5; 1,4). Derivata funcţiei f ı̂ntr–un punct
20
oarecare (x; y) este f ′ (x) = − 3 . Dreapta x = p ı̂mparte sub-
x
graficul funcţiei f , cuprins ı̂ntre punctele A şi B, ı̂n două figuri
echivalente (de arii egale). Să se afle p.

6
Y

-
O 2 p 5 X
14. Să se determine, pentru care valori reale ale lui p din
punctul B( p ; −1) pot fi trasate la graficul funcţiei
f : R → R, f (x) = x3 − 3x2 + 3,
trei tangente distincte.

61
II. Răspunsuri. Indicaţii

1. a) 2; b) 10; c) 10. 2. q x = √3, y = 2. 3. a) 4. Se ob-


p √ √ √
servă că 11 − 6 2 = (3 − 2)2 = |3 − 2| = 3 − 2;
p √ q √ √ √
3 + 2 2 = (1 + 2)2 = |1 + 2| = 1 + 2. b) 3. Se află
p √ q √ √ √
6 − 4 2 = (2 − 2)2 = |2 − 2| = 2 − 2. c) 10; d) −6;
e) −10; f ) 1; g) 3; h) 2. 4. a) a > b; b) a = b; c) a < b;
d) a < b; e) a > b; f ) a > b; g) a = b. 5. a) 3. Fracţia
2 2
este periodică: = 0, (153846). b) 2. 6. a) 3. Se ob-
13 13
servă că tg 1◦ · tg 89◦ = tg 1◦ ctg 1◦ = 1. Produsul factorilor
egal depărtaţi de extremităţile expresiei este egal cu 1. b) 1.
7. Între −3 şi −2. 8. a) 2,6. Împărţind, termen cu termen,
3 tg α + 2
numărătorul şi numitorul fracţiei la cos α, se obţine .
tg α + 1
45 n 1 1 1 1 1
b) . 9. a) . Se observă, că = 1− ; = − ,
13 n+1 1·2 2 2·3 2 3
1 1 1
..., = − . Suma devine
n(n + 1) n n+1
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 1 1 1 1 1 1
1− + − + − + ... + − ,
2 2 3 3 4 n n+1
1 n
adică 1 − . b) . 10. a) x ∈ {1; 3}; b) 1; c) ∅.
n+1 ½µ2n + 1 ¶¾
24 23
11. a) {(0; 1)}; b) ; ;
½µ ¶ 25 ¾25
11 23
c) − ; , (1; −1) . 12. Pătrat cu vârfurile ı̂n punctele
19 19
A(−1, 0), B(0, 1), C(1, 0), D(0, −1). 13. a) x ∈ R pentru
1
a = 1; x ∈ ∅ pentru a = −1; x = − pentru a ∈ R − {±1};
a+1
b) x = a + 2 pentru a 6= 2; x ∈ R pentru a = 2; c) x ∈ R
2a + 3
pentru a = 1; x ∈ ∅ pentru a = −1; x = pentru a 6= ±1.
a+1
62
à √ #
3 − 17
14. a) x ∈ (−∞; −2) ∪ (2; +∞); b) x ∈ −2; ∪
2
" √ !
3 + 17
∪ (0; 2) ∪ ; +∞ ; c) x ∈ [1; 6]; d) x = 2;
2
· ¶
1
e) x ∈ (−∞; −2] ∪ − ; +∞ ; f ) x ∈ (−∞; −2) ∪ (5; +∞).
2
15. a) ½x ∈ {−3;µ2}; b) x ∈ ¶¾ (−∞; −1] ∪ [3; +∞).
11 27
16. a) (3; 5), − ; − .
© 5 5
√ √ √ √ ª
b) (−4; −5), (4; 5), (−3 3; − 3), (3 3; 3) . Sistemul
este omogen. c) {(1; 5), (5; 1), (2; 3), (3; 2)). Se poate efec-
tua substituţia x + y = u, xy = v. d) {(1; 2), (2; 1)}. Sistemul
este simetric (nu se schimbă dacă x şi y se schimbă cu locurile).
Se notează x + y = u, xy = v. Atunci

(x + y)2 = u2 ⇒ x2 + y 2 = u2 − 2xy = u2 − 2v.


½
u + v = 5,
Sistemul capătă forma Prima ecuaţie este liniară;
u2 − v = 7.
rezolvarea de mai departe nu prezintă careva dificultăţi.
Remarcă. Sistemul poate fi rezolvat şi altfel. Prin adunarea
ambelor ecuaţii se obţine o ecuaţie pătrată ı̂n raport cu x + y:

(x + y)2 + (x + y) − 12 = 0.

17. a)
¯ √
¯ x = 2 + 4 − a pentru a < −4;
¯ x ∈ {2; 2 + √2 } pentru a = −4;
¯
¯ © √ √ ª
¯ x ∈ 2 ± 4 + a; 2 + 4 − a pentru − 4 < a < 0;
¯
¯
¯ x ∈ {0; 4} pentru a = 0;
¯ x = 2 − √4 + a pentru a > 0.
¯

Indicaţie. Ca alternativă metodei pur algebrice e util de folosit


ilustrarea grafică. Ecuaţia se scrie astfel: x|x − 4| = − a. Se
63
trasează, ı̂n acelaşi sistem de coordonate, graficele a două funcţii:
− x2 + 4x, x < 4,
½
f (x) = x|x − 4| = şi g(x) = − a.
x2 − 4x, x > 4
Primul constă din porţiunile a două parabole, iar al doilea este
o dreaptă paralelă axei OX. Din desen (efectuându-l) se vede
bine numărul soluţiilor ecuaţiei ı̂n funcţie de parametrul a.
b)
¯
¯ x ∈ ∅ pentru m < 0;
¯
¯ x = 0 pentru m = 0;
¯ √
¯ x1,2 = 4m ± 4 m2 + m pentru 0 < m < 1;
¯ √
¯ x ∈ {4; 4 ± 4 2} pentru m = 1;
¯ © √ √ ª
¯ x ∈ 4m ± 4 m2 + m; 4m ± m2 − m pentru m > 1.
½ ¾ µ ¶ ½ ¾
5 3 1
18. a) a ∈ (−∞; 1) ∪ ; b) x ∈ 0; ∪ .
4 16 4
19. a ∈ [−1; 2) ∪ {−2}. Indicaţie. DVA impune condiţia
y > 0, iar din prima ecuaţie rezultă imediat y = x. Sistemul se
reduce la ecuaţia x2 + 2ax + (a2 − a − 2) = 0, care trebuie să aibă
o singură soluţie pozitivă.
Caz. 1. ∆ = 0. Se verifică dacă soluţia ecuaţiei este pozitivă.
Caz. 2. ∆ > 0. Se urmăreşte ca o soluţie să fie pozitivă, iar a
doua – negativă sau 0. E bine de examinat două subcazuri.
Caz. 2. a. O soluţie să fie 0, iar a doua – pozitivă.
Caz. 2. b. O soluţie să fie pozitivă, iar cealaltă – negativă.
Este raţional de utilizat formulele lui Viéte.
20. În toate cazurile se va acorda atenţia cuvenită DVA.
a) x ∈ {−3; 2}; b) x ∈ {−1; 2}; c) x = 5; d) ∅; e) x ∈ {0; 2};
f ) x = 2; g) x = 6; h) x ∈ {0; 2}; i) x = 3; j) x = 20;
√ x ∈ {−5; 4}. 21. a) x ∈ [8; 13].2 Se va 2efectua substituţia
k)
x − 4 = t, t > 0. Atunci x − 4 = t , x = t + 4. Sub radicali
rămân expresiile:

x − 4 x − 4 = t2 + 4 − 4t = (t − 2)2 ;

x + 5 − 6 x − 4 = t2 + 4 − 6t = (t − 3)2 .
64
Ecuaţia capătă forma |t − 2| + |t − 3| = 1. b) x ∈ [5; 10];
c) x ∈ {−15; 13}. Se ridică la cub ambele părţi ale ecuaţiei,
folosind formula respectivă sub forma
(a + b)3 = a3 + b3 + 3ab(a + b).
√ √
Apoi a + b, adică 3 12 − x + 3 14 + x se va ı̂nlocui cu 2.
d)
√ x ∈ {2; 11};√e) x = 16. Se va efectua o substituţie dublă:
4
97 − x = u şi 9 + x = v; u > 0, v > 0. Din egalităţi rezultă
97 − x = u4 , 9 + x = v 2 . Prin adunare se află u4 + v 2 = 106.
Ecuaţia din enunţ devine u+v = 8. Rămâne de rezolvat sistemul
½ 4
u + v 2 = 106,
u + v = 8;
din care rezultă u4 + u2 − 16u − 42 = 0. Se caută o rădăcină
printre divizorii termenului liber şi se află u = 3. Atunci ecuaţia
se scrie astfel: (u − 3)(u3 + 3u2 + 10u + 14) = 0. Factorul al
doilea nu are rădăcini pozitive, deci u = 3 este unica. Se revine
x ∈ {1; 134}. Se poate efectua sub-
la substituţie şi√se află x. f ) √
stituţia dublă 9 − x = u; 35 + x = v; v > 0. 22. ∅ pentru
3

33
a = 3; x ∈ [2; 6] pentru a = 4; x = pentru a = 5.
· ¶ 4 · ¶
9 19
23. a) x ∈ (−∞; −2)∪ 5; 5 ; b) x ∈ (−∞; −3]∪ 4; 4 ;
13 33
à √ #
7 + 13
c) x ∈ ; 2 ∪[3; +∞); d) x ∈ [−2; 2); e) x ∈ [−3; 1);
6
½ ¾
1 2
f ) x ∈ (−∞; −6) ∪ (10; +∞). 24. a) x ∈ ; 1 ; b) x = ;
2 7
c) x = 0; d) x = 7;
1³ p ´
e) x = 2 + 3 log3 5 ± 9 log23 5 + 16 log3 5 + 4 ;
½2 ¾
π kπ
f) x ∈ + | k ∈ Z . 25. x = log2 5. 26. x = −1.
8 2
27. p ∈ (−2; 2]. 28. a ∈ [12; ½ +∞). ¾29. a) x = ±2; b) x = 2.
√ 1
30. a) x = ± 2; b) x ∈ ± ; ±3 ; c) x = −3; d) x = −4;
3
65
½ ¾ µ ¶
13 1
e) x ∈ ; 10 ; f ) x ∈ {4; kπ | k ∈ N}. 31. a ∈ 0; √ .
4 3
36
1
32. x = 1 − log3 2. 33. a) x = ;
½ 4 ¾
1 π
b) x ∈ arctg + (2k + 1)π; − + 2kπ | k ∈ Z .
2 4
34. a) x ∈ [−2; 0]; b)£ x√ ∈ √R; ¤ c) x ∈ (1; 2) ∪ (3; +∞);
d) x ∈ [3; +∞); e) x ∈ − 3; 3 ; f ) x ∈ (0; 2). Se grupează
termenii; inecuaţia se aduce
à la forma (2x −!1)(25 − 5x ) > 0.

5−1
g) x ∈ (2; +∞); h) x ∈ −∞; log 2 ;
3 2
i) x ∈ (−0, 5; −0, 255).
π
35. a) x = (−1)k+1 + 2kπ, k ∈ Z; b) x = kπ, k ∈ N;
3
n π o π
c) x ∈ 2kπ; + kπ | k ∈ Z ; d) x = + 2kπ, k ∈ Z;
2 4

e) x ∈ {−3; 1}. 36. x = , k ∈ Z.
n π 5 o
π
37. a) x ∈ 1; + kπ | k ∈ Z ; b) x = − + kπ, k ∈ Z;
( 2 √ 3 )
2
c) x ∈ (2k + 1)π; (2k + 1)π − arcsin |k ∈ Z ;
4
d) x =n kπ, k ∈ Z pentru m ∈m R − [−2;o2];
x ∈ kπ; (2k + 1)π ± arccos | k ∈ Z pentru m ∈ [−2; 2];
π n π2 π o
e) x = , k ∈ Z; f ) x ∈ − + kπ; − + 2kπ | k ∈ Z ; g) ∅;
2½ µ 4 2 ¶ ¾
π 1 k m − 2
h) x ∈ + kπ; (−1) arcsin + kπ | k ∈ Z pen-
4 2 2
π
tru m ∈ [0; 4]; x = + kπ, k ∈ Z pentru m ∈ R − [0; 4].
4
kπ π 5π
38. x = (−1) + kπ, k ∈ Z. 39. < |a| < .
6 3 3
n(n − 3) 3 7
41. . 42. 22. 43. 15. 44. 55. 45. 6. 46. C10 C20 .
2
47. 301. 48. 511; este suma C73 C42 + C72 C43 + C71 C44 . 49. 454.
50. 106656. 51. A525 . 52. 28 · 29! sau 30! − 2 · 29.

66
53. a) C82 C42 3
= 326240; b) C82 C42 3
+ C83 C422
+ C84 C421
+ C85 C42
0
=
200
= −377452. 54. 2 . 55. a) x = 5; b) x = 4; c) x = 10;
d) x = 5; e) x = 8; f ) x = 17; g) x = 10; h) x = 8; i) x = 5;
j) x = 7; k) x = 6; l) x = 5; m) x = 4; n) x = 7; o) x = 3;
p) x = 10; q) x = 11; r) x = 5; s) x = 13; t) x = 5;
u) x = 19; v) x = 7; w) x = 4. 56. a) n ∈ {3, 4, . . . , 9};
b) n ∈ {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6}; c) n ∈ {7, 8, 9, 10, 11};
d) x ∈ {6, 7, 8, 9}; e) n ∈ {12, 13, 14, . . . }:
f ) x ∈ {3} ∪ {14, 15, 16, . . . }; g) x ∈ {15, 16, 17, . . . };
h) k 6 10, k ∈ N∗ ; i) x ∈ {0, 1, 2, 3, 4, 5}. 57. a) (5; 7);
b) (10; 4); c) (9; 16); d) (3; 2); e) (4; 3); f ) (6; 3).
3 17 √
58. −20x− 2 . 59. T5 = 310x 3 . 60. T3 = 6 3 x.
61. T4 = 84x3 y 3 . 62. T1 = x8 . 63. T5 = 495.
6 1 8 6
64. a) T7 = C12 ; b) C12 = 495. 65. T7 = C21 .
x3
8 2 1377
66. T9 = C17 . 67. A16 = 240. 68. T1378 = C1989 · 21377 .
17
69. T4 = 35x5 . 70. T5 = 210x 3 . 71. T3 = √ 240.
2 3
72. T9 = 45a . 73. T5 = 70a . 74. T3 = 6 x (pentru n = 4).
5k
75. T7 = 84. 76. Tk+1 = C100 k
x25+ 12 , k = 0, 12, 24, 36, . . . , 96.
77. 101. 787. n1 = 7, n2 = 14. 79. T7 = 28ab2 (pentru n = 8).
−3 − 4i
80. Re z = 10. 81. Im z = 0. 82. a) z = ;
25
b) z = −64. Remarcă. Numărul complex 1 + i (de altfel, ca şi
1− i) are o proprietate deosebită: (1 + i)2 = 2i; (1 + i)4 = −4.
4 3
Dar atunci (1 + i)√12 = ((1 + 3
√i) ) = (−4) = −64.
c) z = −705−64 3+(120 3+376)i. 83. a) 2−56 ; b) 2i; c) 66 .
125 47
84. a) x = −3, y = 2; b) x = , y= ;
23 23
c) {(0; 0), (4; 0), (3; 3), (1; 3)}. 85. x = 1, y = 3.
86. x = ±2, y = 1. 87. {(−1; −2), (1; 2) }.
88. z = x + (1 − x)i, x ∈ R. 89. i(232 − 1). Se ı̂nmulţeşte şi se
ı̂mparte expresia dată cu 1− z; se aplică de câteva ori formula
44 74 15
diferenţei pătratelor. 90. x = − , y= . 91. α = − .
175 175 2

67

1− 3
92. α = . 93. a = 2, b = −4. 94.
2
√ ³ π π´
a) z = 2 + 2i = 2 2 cos + i sin ;
4 4
√ ³ π π´
b) z = 1 + i 3 = 2 cos + i sin ;
3 3
√ ³ ³ π´ ³ π ´´
c) z = 1 − i 3 = 2 cos − + i sin − .
3 3
√ √
3−1 3+1 √
95. a = ; b= ; ϕ = arctg(2 + 3).
2 2
1 1√ 2
96. y = 3x + 1. 97. y = x2 . 98. a) a + 5; b) 1; c) 1,3;
4 2
13 √ √
d) ; e) a2 + b2 c2 + d2 . 100. a) Cercul (x − 2)2 + y 2 = 4;
6 µ ¶2
2 2 1 9
b) parabola y = 2x + 1; c) cercul (x + 1) + y − = ;
2 4
2 2
d) cercul x +(y−1) = µ 3. 101. ¶13. 102. µ Segmentul ¶ de dreaptă
7 14 21 7
ce uneşte punctele A − ; şi B ;− . Indicaţie.
5 5 10 10(
½
4x + 2y > 0, y > −2x,
D.V.A. determină sistemul ⇔ 1
x + 3y > 0 y > − x.
3
Modulul va fi egal cu 4x + 2y + x + 3y, adică 5x + 5y = 7.
103. 1. 104. Doar numerele reale x ∈ (−∞; −4) ∪ [4; +∞).
1 p √
105. a) −8 i; b) ; c) −64; d) 2; e) 20 + 5 3.
5 √
3 3
106. a) z = − 2 i; b) z = −1− i; c) z = + i;
√ 2 3
3
d) z = 1 + i ; e) z = 3−i; f ) z = ±(1 + 2i); g) z = ±(2 + 3i);
3 ( √ )
1 3
h) z = −3 − 2 i; i) z ∈ 0; 1; − ± i . 107. m = 5,
2 3
½ ¾
−1 + 2i
x ∈ 1; .
5
68
108.
¯
¯ a=1 ⇒ z = −1 − i; √
¯ 1 < a < √2
¯
¯ −a2 ± a 2 − a2
⇒ z1,2 = − i;
¯
¯ √ a2 − 1
¯ a= 2
¯ √ ⇒ z = −2 − i;
¯ a> 2 ⇒ x ∈ ∅.
½ ¾
2−i
109. a) z ∈ ; 1 − i ; b) z ∈ {−i; 3i};
5
e) z ∈ {2 ½− 3i; 3 + 5i}. 110.¾ x ∈ {0; ±i}.
1¡ √
± 3 + i . 112. x3 − 1. 113. x = 1.
¢
111. z ∈ −i;
2
2
Rezolvare. (1+i)4 = [(1 + i)2 ] = (2i)2 = 4i2 = −4. Ecuaţia se
scrie astfel: (3+4i)x−1 = 5x −4. Dar atunci |3+4i|x−1 = |5x −4|.
Cum |3 + 4i| = 5, rezultă 5x−1 = |5x − 4|. Conform condiţiei,
x > 1, deci 5x − 4 > 0 şi |5x − 4| = 5x − 4. Se obţine consecutiv:
5x−1 = 5x − 4; 5x − 5x−1 = 4; 5x−1 (5 − 1) = 4; 5x−1 = 1; x = 1.
114. a) 1 pentru λ = −3; 2 pentru λ = −1; 3 ı̂n rest.
b) 2 pentru λ = 2; 3 pentru λ = −2; 4 ı̂n rest. 115. 0.
116. S1 = {−5; −2; −1 ± 2i}, S2 = {−4; −3; −1 ± 2i}.
x2 − 1
117. 2 ; fracţia se simplifică prin x2 − 2x + 1. Acest
x +1
CMMDC se află aplicând algoritmul lui Euclid. 118. Se deschid
parantezele, apoi se regrupează termenii şi se obţine:
(x2 + m)2 + (x + m)2 + 1 = 0. 119. Polinomul se aduce la
forma P (x) = (x4 + 1)2 care, evident, nu are rădăcini reale. Prin
urmare, P (x) nu se divide nici la o diferenţă x − a, unde a ∈ R.
120. m = 4; se aplică teorema lui Bézout. 121. m = −5;
rezultă din relaţia P (2) = 0. 122. Problema se reduce la veri-
ficarea egalităţii P (2) = 0. 123. Este suficient de verificat că
numerele ±i (rădăcinile ı̂mpărţitorului x2 + 1 ) sunt şi rădăcini
ale polinomului P (x). 124. a = 2, b = 3. Se rezolvă sis-
temul format din ecuaţiile P (−1) = −3 şi P (1) = 5 ı̂n ra-
25
port cu a şi b. 125. m = −22, n = −24. 126. a = , b = 7.
4
69
Numărul x = 2 este rădăcină dublă a polinomului P (x), prin ur-
mare el trebuie să fie şi rădăcină pentru fiecare din polinoamele
12 8
P (x) şi P ′ (x). 127. m = , n = − . 128. a = −8;
( √ ) 5 5
−3 ± 5 1 1 4
x ∈ 3; . 129. P (x) = x2 − x+ . 130. P (x) =
2 6 2 3
2

= 2x + x + 1. 131. a = 1; x ∈ {−2; ± 5}. 132. x ∈ {2; 5}.
133. P (x) = x3 − 3x2 + 6x − 4. 134. a = −4, b = 3; câtul
q(x) = x2 + 1; x ∈ {1; 3; ±i}. 135. −2x + 2. 136. a = 4,
b = 8. 137. −1. Suma coeficienţilor polinomului P (x) este
P (1). 138. x3 − x2 + 1. 139. a = −11, b =√0. 140. m = −2.
141. a) a = −7, b = 14; b) x ∈ {2; ± 7}; c) a = −4,
b = 8; x3 = −2. 142. a = −4, b = −16. 143. a) a = −2,
n(n + 1)(2n − 5)
b = 0; b) (câtul q(x) = x2 − 2x). 144. 4.
6
Este raţional de aplicat schema lui Horner. 145. a ∈ ∅. Pentru
a = 3 numărul 1 este rădăcină triplă. 146. a = 4, b = − 9.
147. Pentru λ = 11 x = 1 este rădăcină dublă: pentru λ = −5
x = −1 este rădăcină triplă. Se pot folosi concomitent derivata şi
schema lui Horner. 148. a = − 5, b = 1. 149. a = 3, b = −4.
150. 3. 151. Se verifică egalităţile P ( 1 ) = 0 şi P ′ ( 1 ) = 0.
152. Se arată că P (1) = P ′ (1) = 0. 153. P ( i ) = P (− i ) = 0.
154. m = 0. Pentru calcularea determinantului este raţional,
ı̂n prealabil, de adunat primele două coloane la coloana a treia.
155. a = 0. 156. (x2 + 2x + 3)(x2 −√ 2x + 3). √
157. (x − 1)(x + 1)(x2 + 1)(x2 − 2 x + 1)(x2 + 2 x + 1).
Când se ajunge la factorul x4 + 1, el se transformă astfel:

x4 + 1 = x4 + 2x2 − 2x2 + 1 = (x4 + 2x2 + 1) − 2x2 =


√ √ √
= (x2 + 1)2 − ( 2 x)2 = (x2 + 1 − 2 x)(x2 + 1 + 2 x).

9 33
158. (x − 2)(x + 2)(x − 1). 159. V = , S = 12, d = . Se
4 2
aplică formulele lui Viéte. Pentru diagonala d se acrie egalitatea
d2 = x21 +x22 +x23 . Prima dintre formulele lui Viéte, x1 +x2 +x3 =
70
9 81
= se ridică la pătrat: x21 +x22 +x23 +2(x1 x2 +x1 x3 +x2 x3 ) = .
2 4
De aici se află x21 + x22 + x23 , deci şi d.
160. 0. Indicaţie.
x31 + x32 = (x1 + x2 )(x21 − x1 x2 + x22 ) = 3(x21 + x22 − 3) =
= 3 (x1 + x2 )2 − 2x1 x2 − 3 = 3(9 − 2 · 3 − 3) = 0.
£ ¤

1
161. x3 = 3, (m = −4, n = −10). 162. x1 = , x2 = x3 = 2,
2
(m = 12). 163. x ∈ {2i; ±1 + i}. 164. a = 12, x ∈ {1; 3; 4}.
165. −1 + i, i, 1 + i. 166. x ∈ {1 + i; 2 + i; 3 + i}.
167. x ∈ {−4; −3; 2}. 168. a = −48; x ∈ {2; 4; 6}.
22
169. m1 = 2, m2 = − . Notăm rădăcinile ca termeni ai
19
progresiei: x1 , x1 + r, x1 + 2r, x1 + 3r. Prima dintre formulele
3
lui Viéte conduce la egalitatea x1 = − r. Rădăcinile vor fi
2
3 1 1 3
− r, − r, r, r. Relaţia
2 2 2 2
x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 = −(3m + 4)
5
implică egalitatea r2 = 3m + 4. Din x1 x2 x3 x4 = (m + 1)2
2
9 4
rezultă r = (m + 1)2 . Din ultimele două egalităti ce conţin
16
r2 şi r4 se află m.
170. D = 4. Indicaţie. Se află D = 3x1 x2 x3 − (x31 + x32 + x33 ).
Dar x1 x2 x3 = −17. Din ecuaţie se scrie x3 = 2x2 − 2x − 17.
Substituind consecutiv x prin x1 , x2 , x3 şi adunând egalităţile
obţinute, se află
x31 + x32 + x33 = 2(x21 + x22 + x23 ) − 2(x1 + x2 + x3 ) − 51.
Dar x1 + x2 + x3 = 2. Ridicând această egalitate la pătrat, se
află: x21 +x22 +x23 +2(x1 x2 +x1 x3 +x2 x3 ) = 4; x21 +x22 +x23 +2·2 = 4;
x21 + x22 + x23 = 0, adică x31 + x32 + x33 =
= 2 · 0 − 2½ · 2 − 51 = ¾ −55. Definitiv, D = 3 · (−17) − (−55) = 4.
1 3
171. x ∈ ; 1; . 172. m = 14; x ∈ {1; 2; 4}. 173. a = 1;
2 2
71

x ∈ {−1; 1; 2}. 174. x ∈ {−1 ± 2i; −1 ± 2 }. 175. x1 = 1,
x2 = −i, x3 = 1 − 2i. 176. x ∈ [−1; 1].
3 2
177. P (x)√ = x − √ 5x + 9x − 5. 178. a = 3, b = 28;
x ∈ {1 ± i 3; −2 √ ± i 3 }. 179. a = −10, b = 18. În acest caz
x ∈ {1 ± i; −2 ± i √ 5 }. 180. m = 6, n = −36. 181. a) Pentru √
m = 0 x1,2 = 3 ± 11, x3 = 0; pentru m = 12 x1,2 = ± 2,
x3 = 6; b) m = −10, n = −12; x2 = 2 + i, x3 = 2.
182. a = −34, b = 20; x ∈ {1 ± 3i; 1; 2}.

½ ¾
3
183. x ∈ {1; −i; 1 − 2i}. 184. x ∈ ±3 2; −1; .
√ 2
185. m = −9, n = 2; x ∈ {3 ± 2 2; −1; −2}. 186. x1 = x2 =
5 √
= −2, x3 = − . 187. x1 = x2 = 3, x3,4 = ± 3.
2 √
188. n ∈ {1; 2}. 189. a) x ∈ {2; −1 ± 2 3 i};
b) x ∈ ( {−5; −3; 2}; c) x)∈ {−1; 4; ( 5};
√ √ )
5 ± 33 3 −1 ± i 3
d) x ∈ 2; −3; ; e) x ∈ ; ;
2 2 2
f ) x1,2 = 1, x3 = −1, x4 = ( 2; g) x1,2 = 1, x3)= −1, x4 = −2;

−1 ± i 3
h) x ∈ {−3; −1; 1 }; i) x ∈ 1; 2; .
2
( √ ) ( √ )
√ 3± 5 1 11 ± 85
190. a) x ∈ 2 ± 3; ; b) x ∈ ; 2; ;
2 2 6

d) x ∈ {−1; 3 ± 2 2 }. 191. m ∈ (−∞; 0). Ecuaţia este re-
ciprocă (simetrică). 192. a) Este suficient de verificat că x = 1
este rădăcină a polinomului xn+1 − nxn + (n − 1). b) Se sta-
bileşte că x = 1 este rădăcină a polinomului xn − nx + n + 1 şi
a derivatei lui. c) Polinomul x2 + x + 1 are o proprietate impor-
tantă: rădăcinile lui x1 şi x2 sunt complexe şi satisfac egalitatea
x31 = x32 = 1. Pentru verificare e suficient de ı̂nmulţit egalitatea
x2 +x+1 = 0 cu x−1. Rămâne de arătat că x1 şi x2 sunt rădăcini
şi ale polinomului P (x) = x6n+5 + x3n+4 + 1. Într-adevăr, pentru
i = 1, 2 se obţine
2P (xi ) = (x3i )2n+1 · x2i + (x3i )n+1 · xi + 1 = 1 · x2i + 1 · xi + 1 = 0.
72
193. x3m + x3n+1 + x3p+2 = (x3 )m + (x3 )n · x + (x3 )p · x2 ; se
ţine cont
µ de proprietatea
¶ µrădăcinilor¶polinomului µ x2 + x + ¶1.
14 8 15 −10 1 4
194. . 195. . 196. .
8 2 14 2 −4 1
µ ¶ µ ¶
−1 0 0 0
197. . 198. . 199. a) 13; b) 0; c) 5;
0 5 0 0
n(n + 1)
d) ; e) sin 2β. 200. a) x ∈ {−4; −1 };
2
π nπ
b) x ∈ {2; −2 ± i }; c) x = ±2; d) x = (−1)n + , n ∈ Z;
π √ 12 2 √
e) x = (2k + 1) , k ∈ Z. 201. (787 + 12 2) + (12 + 9 2)i.
 6   
3 4 4 −1 −1 1
202.  6 12 10 . 203.  1 −1 1 . 204. a = −1.
4 16 11 1 −2 −1
2
205. µ m = 3, n¶ = µ−2. 206. ¶ u = 0, v = 3. 207. a) A = A;
−2 0 1 0 n(n + 1)
b) , ; c) · A.
0 −2 0 1 2
µ ¶ µ ¶
2 25 0 3 125 0
208. a) A = , A = . b) Se poate
0 1 0 1
µ 5(5n −1) ¶
0
folosi metoda inducţiei matematice. c) 4 .
½ ¾ 0 1
8
209. m ∈ R − 0; − . 210. a 6= 1. 211. a ∈ {1; −3}.
3 ( √ )
−1 ± i 7
212. a = −3. 213. a ∈ C − 1; .
2
µ ¶
1
214. a ∈ −∞; ∪ (2; +∞). 215. −4 − 4i.
2
216. a) x ∈√{−3; 0}; b) x ∈ {−6; 0}; c) x ∈ {0; ±1};
d) x ∈ {7; ± 3}; e) x ∈ {1; −1 ± 2i}. 217. x ∈ (3, 5; 4, 5).
218. a) x ∈ (−∞; 1] ∪ [6; +∞); b) x ∈ R.

73
µ ¸
12
219. x ∈ −∞; − ∪ [0; +∞).
 2007 5 
2 22007 − 1 0
2007
220. A =  0 1 0 .
0 0 22007
Indicaţie. Prin inducţie se arată că
 n n 
2 2 −1 0
n
A =  0 1 0 .
0 0 2n
 
1 n n(n+1)
2
221. a) a = 1. b) An =  0 1 n .
0 0 1
Indicaţie. Metoda 1. Calculând A2 , A3 şi, poate, A4 , se ob-
servă legitatea de formare a elementelor acestor matrice. Ipoteza
se demonstrează riguros prin inducţie.
Metoda 2. Se scrie A = I3 + B, unde
 I3 este matricea unitate
0 1 1
de ordinul 3, iar B =  0 0 1  . Atunci An = (I3 + B)n .
0 0 0
Cum I3 + B = B + I3 , ca excepţie pentru matrice, se poate
aplica formula binomului lui Newton:

An = I3n +nI3n−1 B +Cn2 I3n−2 B 2 +. . .+B n = I3 +B +B 2 +. . .+B n .


 
0 0 1
Dar B 2 =  0 0 0 , B 3 = O (matricea nulă), deci
0 0 0
n(n − 1) 2
B 4 = B 5 = . . . = B n = O. Rămâne An = I3 +nB + B .
µ ¶ µ 2 ¶
−1 1 3 1 3 −10 − 5i 15 + 20i
222. A = . 223. X = .
3 3 2 25 14 + 2i 4 − 3i
224. r = 2 pentru √ a = −21; r = 3 pentru a 6= 21. 225. r = 2
pentru a = −1 ± 3; r = 3 ı̂n rest. 226. a = 5, b = −1.
227. a = −2. 228. a ∈ {−6; 2}.
74
229. Dacă a = 0, S = ∅ (sistemul este incompatibil); dacă
a = −1, S = {(3m + 1; m) | m ∈ R} (sistemul
½µ este
¶¾compatibil
1
nedeterminat); dacă a ∈ / {−1; 0}, S = 2; − (sistemul
3a
este compatibil determinat). 230. a ∈ {−4; 0}.
231. a) S = {(−a − b; −ab)} pentru a 6= b (sistem compatibil
determinat); S = {(m; −am − a) | m ∈ R} pentru a = b (sis-
tem compatibil nedetrminat); b) S = ∅ pentru a = −1 (sistem
incompatibil); S = {(m;½µ m − 2) | m¶¾ ∈ R} (sistem compatibil
a+1
nedeterminat); S = ; a−1 pentru a 6= −1, a 6= 0
a
x = 2m cos3 α,
½
(sistem compatibil determinat); c) d) S =
y = 2m sin3 α.
= {(−1; 2m)} pentru m 6= 1; S = {(a; 1 − a) | a ∈ R} pentru
π
m = 1; e) S = {(cos β; sin β)} pentru α − β 6= + kπ, k ∈ Z.
2
π
Dacă α − β = + kπ atunci:
2
π
S = {(m; 1) | m ∈ R} pentru β = + 2kπ;
2
π
S = {(m; −1)} | m ∈ R} pentru β = + (2k + 1)π;
2
S = {(1; m) | m ∈ R} pentru β = 2kπ;
S = {(−1; m) | m ∈ R} pentru β = (2k + 1)π.
f ) S = {(a; 1 − a) | a ∈ R} pentru m = 1 (sistem compatibil
nedeterminat);
½µ 2 S = ∅ pentru m ¶¾= −1 (sistem incompatibil);
m +m+1 m
S= ;− pentru m 6= ±1 (sistem com-
m+1 m+1
patibil determinat). 232. a ∈ / {−3; 1; 2}. 233. m = 4.
234. Soluţia nulă (0; 0; 0) pentru m 6= 1;
S = {(4a; −3a; −a)½µ | a ∈ R} pentru m = 1. 235. S = ∅ pentru ¶¾
1 2λ + 1 −3
λ ∈ {−2; 1}; S = ; ;
λ + 2 (λ − 1)(λ + 2) (λ − 1)(λ + 2)
7
pentru λ ∈ R − {−2; 1}. 236. Dacă n = ,
½µ ¶ ¾ 4
1 7
S= a; 0; | a ∈ R ; dacă m = 0, n 6= , S = ∅;
2 4

75
½µ ¶¾
−4n + 7 2n − 2
dacă m 6= 0, S = ; 0; .
n³ π 3m ´ 3 o
237. S = + 2kπ; 16; ±3 | k ∈ Z . 238. r = 2 cm;
2
29
R = 6, 5 cm. 239. 156 cm2 . 240. r = 1 cm. 241. R = cm.
4
15 3
242. 288 cm2 . 243. 4 cm. 244. cm. 245. a. 246. AC =
√ 7 2
5 √
= , dacă cercurile sunt tangente exterior; AC = 5, dacă
2 √
a 6
cercurile sunt tangente interior. 247. . Problema se re-
2
zolvă cu mijloacele geometriei elementare. Dar e mai raţional să
se introducă un sistem de coordonate, astfel ı̂ncât catetele să se
afle pe axele de coordonate şi să se folosească metodele geometriei

3
◦ 6 3 b cos 2α
analitice. 248. 45 . 249. . 250. 12π cm . 251. .
√ π sin α
252. Slat. = (384 + 4 901) cm2 . 253. 648√ cm3 . 254. 256 cm3 .
2
a (1 + sin β 6
255. 2,5 cm3 . 256. . 257. . 258. Se calcu-
cos β 3
lează lungimile laturilor şi se stabileşte că două din ele sunt
egale. 259. Se află lungimile laturilor şi se verifică teorema lui
Pitagora. 260. a) Q(1; 1); b) D(0; −1); c) 6. 261. Se verifică
paralelismul a două laturi opuse, folosind√ pantele.
17 3
262. M ′ (3; −1). 263. 1. 264. . 265. x + 2y = 0.
2
266. 3x+2y−1 = 0. 267. 2x+3y−14 = 0. 268. x−2y+11 = 0.
269. 2x − 3y + 3 = 0. 270. 5. 271. G(−1; 2).
272. 5x √− 2y = 0. 273. A(2; 5), B(6; −1), C(−11; −4).
µ ¶
16 29 11
274. . 275. M1 − ; 0 , M2 (3; 0). 276. C(2; 0) ,
29 2
C1 (−4; 0). 277. x + y − 3 = 0. 278. a = 16. 279. AB :
x − y + 1 = 0; AC : 3x + 2y − 7 = 0; BC : 2x + 3y + 7 = 0.
280. a) 2x − y − 6 = 0, 4x + 3y − 12 = 0, x + 2y − 8 √ = 0;
b) x2 + y 2 − 3x − 4y = 0. 281. x + y = 0. 282. 2 3π.
283. a) Cercul cu centrul C(1; −2) şi raza 3; b) semicercul

76
drept cu centrul O(0; 0) şi raza 2; c) semicercul de jos cu cen-
x2 y 2
trul O(0; 0) şi raza 3; d) jumătatea stângă a elipsei + = 1;
9 4
e) jumătatea de jos a parabolei y 2 = 4x; f ) jumătăţile de sus
x2 y 2
ale ramurilor hiperbolei − = 1; g) ramura stângă a hiper-
4 9
x2 y 2
bolei − = 1. 284. 2. 285. 6. 286. (x − 5)2 + (y − 4)2 = 1.
4 9 µ ¶
192 165
287. Două puncte: M1 (0; −3) şi M2 ; .
73 73

µ ¶ µ ¶
9 7 9
288. b = 7; M0 ; . 289. A1 (−5; 0) şi A2 4; cu
4 4 5
ecuaţiile tangentelor respectiv
√ x = −5 şi 4x + 5y − 25 = 0.
290. a) C(3; 2), R = 5; b) x + 2y − 2 = 0. Ecuaţia tangentei
se poate alcătui prin două metode.
1) Prin dedublarea ecuaţiei cercului. Dacă (x0 ; y0 ) este punctul
x + x0
de tangenţă, atunci ı̂n ecuaţia cercului se substituie x = ,
2
y + y0 2
y= , x = xx0 , y 2 = yy0 .
2
2) Aflând panta tangentei din perpendicularitatea ei cu raza
CA. 291. a) A(2; 2), B(2; −2); b) x+y−4 = 0, x−2y+2 = 0.
x2 y2
292. − = 1. 293. a) D = [−1; 0) ∪ [6; +∞); b) D =
1 4
= [−2; 2) ∪ (2; 4]. c) D = [−1; 5]; d) D = (−1; 0) ∪ (1; +∞);
e) D = [−3; 1]; f ) D = (−∞; 0]; g) D = (0; 1) ∪ (1; 3);
h) D = {x | x ∈ R, x 6= (2n + 1)π, n ∈ Z}; i) D = (1; +∞);
j) D = (−1; 0) ∪ (0; 1); k) D = (3; 4); l) D = (4; +∞).
π π 1
294. a) π; b) 0; c) ; d) . 295. f (−1) = ; f (0) = 1;
2 3 3
f (1) = 0; f (2) = 7. 297. a) Impară; b) impară; µ ¶ c) pară;
5 1
d) impară; e) pară; f ) impară. 298. a) f − = − ;
µ ¶ 2 4
1 1
b) f (3) = −4; c) f − = − . 299. a) f (1) = 4;
2 4

77
x2 − 5x + 6
µ ¶
1 1
b) f (1, 5) = 6, 25; c) f = . 300. f (x) = .
2 4 x−2
301. Pentru½trasarea graficului se explicitează funcţia:
−1, x < 0,
a) f (x) = b) f (x) = x − 3 pentru x > 3;
1, x > 0;
2x − 1
c) f (x) = pentru −1 6 x 6 2;
½3
−x + 3, x < 2,
d) f (x) =
x − 3, x > 2;
½
x − 3, x ∈ (−∞; −2) ∪ [3; +∞),
e) f (x) =
−x + 3, x ∈ (2; 3);
f ) f (x) = lg x pentru x > 0; partea graficului pentru
x < 0 este ½simetrică părţii pentru x > 0 ı̂n raport cu axa OY ;
− lg x, 0 < x < 1,
g) f (x) =
lg x, x > 1;
h) f (x) = −1½pentru x ∈ (0; 1) ∪ (1; +∞);
x2 − 1, x ∈ (−∞; −1] ∪ [1; +∞),
i) f (x) = 302. a) 7;
1 − x2 , x ∈ (−1; 1).
5 1 1 5 4 1 28
b) ; c) ; d) ; e) ; f ) 4; g) ; h) 4; i) ; j) ; k) 9;
4 2 6 2 5 7 15
7 7 4 1
l) ; m) −2; n) ; o) 2; p) ; q) e−2 ; r) e−2 . 303. .
π π 9 3
1
304. a) lim f (x) = +∞, lim f (x) = ;
x→−∞ x→+∞ 2
b) lim = −∞; lim f (x) = 0.
x→−∞ x→+∞
3 1
305. a = −3, b = . 306. a = −1, b = . 307. a = −1,
2 2
b = 1. 308. a) În x = 0 funcţia nu-i continuă, deci nici deriva-
bilă; b) funcţia e continuă pe R, dar nu-i derivabilă ı̂n x = 0;
c) funcţia e derivabilă pe R, deci şi continuă; d) funcţia nu-i
π
derivabilă ı̂n x = 0, dar e continuă ı̂n acest punct; ı̂n x =
4
funcţia nu-i continuă, deci nici derivabilă; e) funcţia nu-i de-
rivabilă ı̂n x = 1, deşi e continuă ı̂n acest punct; ı̂n x = 3
funcţia nu-i continuă, deci nici derivabilă; f ) funcţia e derivabilă
78
şi continuă pe R; g) funcţia e continuă pe R, dar nu-i deriva-
bilă ı̂n x = 0; h) funcţia e continuă pe R, dar nu-i derivabilă
ı̂n x = 1 şi x = 3; i) funcţia e continuă şi derivabilă pe R.
1 1 1
309. a) x = 1, y = 2; b) x = , y = x + ; c) x = −1, x = ;
2 2 2
d) x = 1, y = x + 2; e) x = 0, y = 0 (pentru x → +∞);
f ) y = 0 (pentru x → −∞); g) x = 2, y = 0 (pentru x → −∞);
π
h) x = ± . 310. a = 1, b = −3. 311. a) 5; b) −1; c) 7;
2
1
d) 12. 312. j) y ′ = √ ; m) y ′ = (1 + ln x)xx ; funcţia se
2 2
¢x
x
+a
scrie astfel: y = eln x ; n) y ′ = 2 ln x · xln x−1 ; funcţia se scrie
¡
¢ln x 2 1
astfel: y = eln x = eln x ; o) y ′ = (1 − ln x) x −2 ; funcţia se
¡
ln x
scrie astfel: y = e x .
½ µ ¶ ¾
nπ 1 2
313. a) x ∈ ; ± arccos + 2nπ | n ∈ Z ;
6 6 3
½ µ ¶ ¾
(2n + 1)π 1 n 1
b) x ∈ ; (−1) arcsin + nπ | n ∈ Z .
4 2 3
314. a) x ∈ (−∞; √ 0) ∪ (2; +∞); √ b) x ∈ (5; +∞).
4 + 19 67 − 5 π
315. c = . 316. c = . 317. c = ; este
6 3 4
cazul particular când teorema lui Lagrange devine teorema lui
Rolle. 318. a = 4. 319. a > 2. 320. a) Funcţia e crescătoare
√ √
pe (0; e] şi descrescătoare pe [e; +∞). b) Numerele 2 şi 3
aparţin
√ √ intervalului √ (0; e] pe √
care funcţia e crescătoare. Cum
2√< 3,√ rezultă f ( 2) < f ( 3). De aici se obţine consecutiv:
ln 2 3 ln 2 ln 3 √ √ √ √
√ < √ ; √ < √ ; 3 ln 2 < 2 ln 3; ln 2 3 < ln 3 2 .
2 3 2 3
√ √ 1
Aşadar, 2 3 < 3 2 . 321. a = b = 0. 322. Prin x = 1 şi x = .
2
1
323. Prin x = 1 şi x = . 324. a = 1. 325. 5x + y − 1 = 0.
à √ √ ! 2
2 5 5
326. M − ; . 327. Funcţia este: a) crescătoare pe
5 5

79
(−2; 0) şi (2; +∞); µ descrescătoare
¶ pe (−∞; −2)µ şi (0; 2);

1 1
b) crescătoare pe −∞; şi descrescătoare pe ; +∞ ;
4 4
c) crescătoare pe (−1; 1); descrescătoare
µ ¶ pe (−∞; −1) şi
1
(1; +∞); d) descrescătoare pe 0; şi crescătoare pe
µ ¶ e
1
; +∞ ; e) crescătoare pe (−∞; 1) şi descrescătoare pe
e
(1; +∞); f ) descrescătoare pe (0; 1) şi crescătoare pe (1; +∞).
328. a) x = ±1; b) x = 0; c) x = 1; d) x = ±2, x = 0.
7
329. m = − . 330. a) x = −1 – punct de maxim, x = 1 – punct
2
de minim; b) puncte de extrem nu-s; c) x = 0 – punct de minim;
d) x = −1 – punct de minim; e) x = 0 – punct de maxim,
x = 2 – punct de minim; f ) puncte de extrem nu-s. 311. Notând
f (x) = x3 + x2 + mx − 1, se află f (−1) = −m − 1 = −(m + 1);
f (1) = m + 1. Cum f (−1) şi f (1) au semne opuse, rezultă că pe
[−1; 1] există un punct ı̂n care f (x) = 0.
Dacă f (−1) = f (1) = 0, există chiar două soluţii.
332. a) ymax = 3; ymin = −13; b) ymin = 0; ymax = 6;
c) ymax = π −1; ymin = −π −1. 333. a = b = 1; x = −1 – punct
de maxim; x = 3 – punct de minim. 334. m 6 −1. 335. m = 4.
336. a = 1, b = −1. 337. a = −2, b = 1. 338. a = −2, b = 1,
c = 8. 339. a = 1, b = 2, c = 1, d = −1. 340. m = −3.
341. a) 10 m/s; b) 8 s. 342. 320; 62. 343. t = 2, a = 2.
kg · m2
344. 26450 . 345. 27, 5× 22 cm. 346. 3 cm. 347. 4 cm,
s2

4 cm. 348. . 349. h = 0, 2 m; a = 0, 4 m. 350. 18 m de la
3
2
sursa mai puternică. 351. . 352. 12 m/s.
3
2 √ 2 √ 2 2√
353. a) x x + ln x + C; b) x x + x x +
3 3 5

80
¯ ¯
1 ¯¯ x − 1 ¯¯
+2x+C; c) x+ ln ¯ +C. Funcţia de integrare se scrie ast-
2 x + 1¯
(x2 − 1) + 1 1 1
fel: f (x) = 2
= 1+ 2 d) (x − arctg x) + C. Se
x −1 x −1 3¶
(1 + x2 ) − 1
µ
1 1
scrie f (x) = = 1− . e) (x + 2) sin x +
3(1 + x2 ) 3 1 + x2
x3
+ cos x+C; se aplică integrarea prin părţi; f ) (3 ln x−1)+C.
9
Se integrează prin părţi, punând u = ln x, dv = x2 dx.
g) (2x+1)ex +C; se integrează prin £√părţi; h) x tg x+ln √ | cos x|+
¤
+C; se integrează prin părţi; i) 2 x + 1 − 2 ln(2 + x + 1) +
√ √ √
+C; se substituie x + 1 prin t; j) x − 2 ( x − ln(1 + x)) + C;
√ 1
substituţia x = t; k) arctg x2 + C;
2
x2
µ ¶
1 1
l) − 2x + 4 ln |x + 2| + C; m) x + sin 2x + C; se aplică
2 2 2
1 + cos 2x 1
formula trigonometrică cos2 x = ; n) C − cos 4x −
2 8
1
− cos 6x; se aplică formula trigonometrică
12

1
sin α cos β = [sin(α − β) + sin(α + β)] ;
2

1 4
o) sin x + C; p) esin x + C. 354. F2 (x) − F1 (x) = −1;
4
1 √
F3 (x) − F1 (x) = − (constante). 355. F (x) = x + 1 +
2
1 1
+2 ln |x − 1| + 3. 356. F (x) = x + sin 2x. 357. 0 ı̂n toate
2 4
cazurile. Fiecare funcţie de integrare este impară, iar segmentul
de integrare este simetric ı̂n raport cu O. 358. 2m ı̂n oricare caz.
Fiecare funcţie de integrare este pară, iar intervalul de integrare
3e2 − 5 1
este simetric ı̂n raport cu O. 359. ln 2. 360. . 361. .
4 3
1 1−π
362. . 363. + 2 arctg 2. În prealabil, se stabileşte că
12 2
81
x, 0 6 x 6 1,
(
2
f (x) = 2 364. a = − , b = 2.
, 1 < x 6 2. π
1 + x2
π √
365. a) 9; b) 4,5; c) 36. 366. a) ; b) 7. 367. a) e;
√ 2
3 1 √3
b) ; c) . 368. m = 2 − 4.
3 2
4
Indicaţie. Se află aria subgraficului funcţiei f : S = . Aria
3
2
figurii dintre parabolă şi dreaptă va fi . Se află apoi abscisele
3
punctelor de intersecţie x = 0 şi x = 2 − m a parabolei cu
2
dreapta. Aria figurii dintre parabolă şi dreaptă se egalează cu :
3
2−m
2
Z
(2x − x2 ) − mx dx = .
£ ¤
3
0
De aici rezultă √
o ecuaţie cubică ı̂n raport cu m cu unica soluţie
3
reală m = 2 − 4.
Remarcă. Dacă prin deschiderea parantezelor se ajunge la
ecuaţia m3 − 6m2 + 12m − 4 = 0, ea se scrie astfel:
(m3 − 6m2 + 12m − 8) + 4 = 0
π2
şi se observă că expresia din paranteze este (m−2)3 . 369. a) ;
2
π 16 e2 − 1 π
b) ; c) π; d) π; e) π ln 3; f ) (e2 + 1). 370. 0,3π.
4 15 2 4
256
371. π. 372. 0. Turistul a parcurs laturile unui triunghi
15
dreptunghic (se presupune că el nu se afla la unul din polii Pă-
mântului). ½
ex − x + C, x 6 0;
373. F (x) =
− cos x + C + 2, x > 0.
Indicaţie. Se verifică continuitatea funcţiei f (x), din care
rezultă existenţa primitivelor. Se află primitivele pe fiecare din
intervalele (−∞; 0] şi (0; +∞) şi se aleg constantele de integrare
astfel ı̂ncât ı̂n x = 0 limitele celor două primitive să coincidă.
82
374. a) n 2n−1 . Indicaţie.
Metoda 1. Termenul general al sumei
n! n!
ak = kCnk = k · = =
k!(n − k)! (k − 1)!(n − k)!
(n − 1)! k−1
=n· = n · Cn−1 , k = 1, n.
(k − 1)!(n − k)!
Dar atunci suma
0 1 2 n−1
Sn = nCn−1 + nCn−1 + nCn−1 + . . . + nCn−1 =
¡ 0 1 2 n−1
= n2n−1 .
¢
= n Cn−1 + Cn−1 + Cn−1 + . . . + Cn−1
Metoda 2. Se scrie suma:
Sn = 0Cn0 +1Cn1 +2Cn2 +. . .+(n−2)Cnn−2 +(n−1)Cnn−1 +nCnn . (1)
Folosind relaţia Cnk = Cnn−k , se mai scrie o dată suma ,,de la
dreapta la stânga” :
Sn = nCn0 +(n−1)Cn1 +(n−2)Cn2 +. . .+2Cnn−2 +1Cnn−1 +0Cnn . (2)
Adunând (1) şi (2), se obţine:
2Sn = (0 + n)Cn0 + (1 + n − 1)Cn1 + (2 + n − 2)Cn2 + . . . +
+(n − 2 + 2)Cnn−2 + (n − 1 + 1)Cnn−1 + (n + 0)Cnn =
= n Cn0 + Cn1 + Cn2 + . . . + Cnn = n2n .
¡ ¢

n2n
Astfel, Sn = = n2n−1 .
2
Metoda 3. Se examinează funcţia f : R → R,
f (x) = (1 + x)n = 1 + Cn1 x + Cn2 x2 + Cn3 x3 + . . . + Cnn xn .
Prin derivare,
f ′ (x) = n(1 + x)n−1 = Cn1 + 2Cn2 x + 3Cn3 x2 + . . . + nCnn xn−1 .
Pentru x = 1 se obţine:
n2n−1 = Cn1 + 2Cn2 + 3Cn3 + . . . + nCnn = Sn .
Astfel, Sn = n2n−1 .
Evident, poate fi aplicată şi metoda inducţei matematice.
83
b) (n + 1)! − 1. Indicaţie. Se scrie şi se transformă termenul
general al sumei:
ak = k · k! = [(k + 1) − 1]k! = (k + 1)k! − k! = (k + 1)! − k!
Prin urmare, Sn = (2!−1!)+(3!−2!)+(4!−3!)+. . .+[(n+1)!−n!].
După reduceri rămâne Sn = (n + 1)! − 1.
De remarcat, că această sumă a fost ı̂ntâlnită la ex. nr. 40, c)
cu formularea să se demonstreze.
375. 3 km/h. 376. 12 l; 8 l; 7 l. 377. În 35 de zile.
378. 20 zile, 30 zile şi 45 zile.
Indicaţie. Notând cu x numărul de zile, necesare gaterului al
doilea pentru a termina singur lucrul, se obţin, conform condi-
ţiilor problemei, părţile de lucru a gaterlelor I, II, III ı̂ntr-o zi
respectiv:
1 1 1
, , .
x − 10 x x + 15
Partea de lucru, efectuată ı̂ntr-o zi de către gaterele I şi II, va
1 1 2x − 10
fi + , adică . Prin analogie, gaterele II şi III
x − 10 x x(x − 10)
2x + 15
efectuează ı̂ntr-o zi parte de lucru. Se ajunge astfel la
x(x + 15)
ecuaţia
x(x − 10) x(x + 15)
+6= .
2x − 10 2x + 15
7
379. . 380. a) 5,7; b) 0,15; c) Frecvenţele relative sunt in-
64
cluse ı̂n următorul tabel:
Nota 2 3 4 5 6 7 8 9 10
frecv.rel. 0,1 0 0,05 0,3 0,25 0,15 0,1 0,05 0
5 2
381. 0,1. 382. S(−1) = 20 ; min S(m) = 10 .
6 3
Indicaţie. Se află abscisele punctelor de intersecţie a parabolei
şi dreptei. Din sistemul y = x2 + 2x − 3 şi y = mx + 1 se obţine
ecuaţia
x2 − (m − 2)x − 4 = 0 (1)
84
cu soluţiile

(m − 2) − m2 − 4m + 20
x1 = ;
2

(m − 2) + m2 − 4m + 20
x2 = .
2
Atunci
Zx2
(mx + 1) − (x2 + 2x − 3) dx =
£ ¤
S(m) =
x1

¶ ¯x2
x3 m − 2 2
µ
¯
= − + x + 4x ¯¯ .
3 2 x1

La această etapă e bine de raţionalizat calculele. După ı̂mpărţi-


rea cu rest a primitivei la x2 − (m − 2)x − 4 se află
· µ ¶
¡ 2 ¢ m−2 x
S(m) = x − (m − 2)x − 4 − +
6 3
¸¯x
m2 − 4m + 20 2(m − 2) ¯¯ 2
+ x+ ¯ .
6 3 x1

Conform (1), x2 − (m − 2)x − 4 se anulează pentru x = x1


2(k − 2)
şi x = x2 ; constanta dispare la aplicarea formulei lui
3
Newton–Leibniz (ea √ se adună apoi se scade). Definitiv, ţinând
cont că x2 − x1 = m2 − 4m + 20, rămâne
1 3
S(m) = (m2 − 4m + 20) 2 .
6
Valoarea minimă S(m) o capătă pentru m = 2:
1 2 3 32
S(2) = (2 − 8 + 20) 2 = .
6 3

85
Testul nr. 1
√ √ 2 23 3 17 √
1. 4 · 8 = 2 · 2 = 2 3 + 4 = 2 12 = 2 12 32.
3 4
3 4

2. Cum −(x + 1)2 6 0, ( ∀ )x ∈ R, rezultă x = −1.


3. Din sin x + cos x = a rezultă (sin x + cos x)2 = a2 ;
sin2 x+2 sin x cos x+cos2 x = a2 ; 1+sin 2x = a2 ; sin 2x = a2 −1.
4. Cum ( ∀ )x ∈ [0; 4] g(x) > f (x), rezultă
Z4 Z4
f (x)dx > g(x)dx.
0 0

5. Datele diagramei pot fi amplasate ı̂ntr–un tabel.


Venitul săptămânal (xi ) 2000 3000 4000 5000 6000
Nr. de săptămâni (ni ) 4 18 14 9 5
Numărul săptămânilor lucrate n = 4 + 18 + 14 + 9 + 5 = 50. Se
cere de calculat media unei mărimi. Vom aplica formula
k
1X
M (X) = x i ni .
n i=1

În cazul nostru k = 5. Avem:


1
M (X) = (2000·4+3000·18+4000·14+5000·9+6000·5) = 3860.
50
R: 3860 lei. √
6. Dacă x1 = 2− 5√ i este o soluţie a unei ecuaţii cu coeficienţi
reali, atunci x2 = 2 + 5 i de asemenea este o soluţie a acestei
ecuaţii. Partea stângă a ecuaţiei se descompune ı̂n factori liniari
şi ecuaţia de gradul doi poate fi scrisă sub forma (x−x1 )(x−x2 ) =
0, adică x2 −(x1 +x2 )x+x1 x2 = 0, sau, definitiv, x2 −4x+9 = 0.
R: x2 − 4x + 9 = 0.
p7. DVA impune cerinţa x 6= 1. Transformăm egalitatea:
(1 − x ) = (1 + x)(1 − x) ⇔ |1 − x | = 1 − x ⇔ 1 − x2 > 0 ⇔
2 2 2 2

⇔ x2 −1 6 0 ⇔ (x−1)(x+1) > 0. Aplicând metoda intervalelor


se află x ∈ (−∞; −1] ∪ [1; +∞). Ţinând cont de DVA, se obţine
definitiv: x ∈ (−∞; −1] ∪ (1; +∞).
86
8. Termenul al treilea se obţine pentru k = 2:
n(n − 1)
T3 = Cn2 1n−2 (−i)2 = · (−1) = −28.
2
De aici n2 − n − 56 = 0; n1 = −7; n2 = 8. Valoarea negativă n1
e străină problemei. Rămâne doar n = 8. Dar atunci

A3n = A38 = 8 · 7 · 6 = 336.


h i h i
9. log3 log 1 (4 − x) < 1 ⇔ log3 log 1 (4 − x) < log3 3 ⇔
2 2


1
log 1 (4 − x) < 3,
½
log 1 (4 − x) < log 1 ,

⇔ 2 ⇔ 2 2 8 ⇔
log 1 (4 − x) > 0  log 1 (4 − x) > log 1 1
2
2 2

1 31
 
 4−x> ,
  x< ,

⇔ 8 8
 4 − x < 1, ⇔  x > 3,
4−x>0 x<4
 
µ ¶
31
R: x ∈ 3; .
8
10. Fie A punctul de intersecţie a dreptelor de ecuaţii y = x
şi 2x + y = 12. Uşor se află A(4; 4). Notăm cu B punctul de
A intersecţie a dreptei 2x + y = 12
¡A
¡ cu axa OX; B(6; 0). Înălţimea
¡ A
¡ A AA1 a triunghiului OAB, trasată
C ¡ Q DA la latura OB, este egală cu 4 (or-
¡ A donata punctului A). Examinăm
¡ A
¡ A triunghiul OAB separat de sis-
¡ A temul de coordonate. Notăm
¡ A
O C A B AQ = x (0 < x < 4).
1 1
Atunci QA1 = 4 − x. Cum ∆OAB ∼ ∆CAD, obţinem
OB AA1 6 4 3
= ; = ; CD = x. Laturile dreptunghiului
CD AQ CD x 2
87
3 3
au lungimile 4 − x şi x. Atunci aria lui, S = x(4 − x), adică
2 2
3
S = − x2 + 6x. (1)
2
3
Cum S e un trinom pătrat şi − < 0, punctul de extrem va

2
fi punct de maxim. S = −3x + 6 = 0, x = 2. Dar atunci,
3
conform (1), S = − · 22 + 6 · 2 = 6.
2
R: 6 u.p.
4 2048
11. Volumul bilei V = π · 83 = π. Fie r şi l respectiv
3 3
raza bazei şi generatoarea conului. Sb = πr2 ; Slat = πrl. Con-
2
form √condiţiei, πrl
p = 3πr , de unde
√ l = 3r. Înălţimea conului
2 2 2 2
H = l − r = (3r) − r = 2 2 · r. Volumul conului
√ √
1 2 1 2 √ 2 2 2 2 3
V = πr H = πr · 2 2r = πr = πr .
3 3 3 3
Volumul conului şi volumul bilei coincid:

2 2 3 2048 √ √
π ⇒ r3 = 512 2; r = 8 2.
6
πr =
3 3
√ √ √ √
Dar atunci
√ H = 2 2r = 2 2 · 8 6 2 = 16 6 16.
R: 16 6 16.
12. Calculăm determinantul sistemului:
¯ ¯
¯ n 1 0 ¯
△ = ¯¯ 0 n 1 ¯¯ = n3 + 1 = (n + 1)(n2 − n + 1).
¯ ¯
¯ 1 0 n ¯

∆ = 0 pentru n = −1 (trinomul pătrat n2 − n + 1 nu are rădăcini


reale). Atunci sistemul capătă forma

 −x + y = 1,
−y + z = 1,
 x − z = 1.

88
Adunând termen cu termen cele trei ecuaţii, obţinem 0 = 3 –
egalitate numerică falsă. Astfel, pentru n = −1 sistemul este
ı̂ntr-adevăr incompatibil.
R: n = −1.
13. Cum x = 1 este asimptotă verticală, rezultă că numitorul
fracţiei devine nul pentru x = 1:
1 + a + b = 0. (1)
Calculăm derivata funcţiei:
′ (x + 1)′ (x2 + ax + b) − (x + 1)(x2 + ax + b)′
f (x) = ;
(x2 + ax + b)2

′ −x2 − 2x + b − a
f (x) = .
(x2 + ax + b)2
Cum ı̂n x = 3 funcţia admite extrem, rezultă f ′ (3) = 0, adică
−9 − 6 + b − a = 0 sau
a − b = −15. (2)
Relaţiile (1) şi (2) constituie un sistem de ecuaţii liniare cu ne-
cunoscutele a şi b:
½ ½
a + b = −1, a = −8,

a − b = −15 b = 7.
x+1
Funcţia se scrie acum explicit: f (x) = . Rămâne de
x2
− 8x + 7
verificat că x = 3 este ı̂ntr-adevăr punct de extrem (până acum
era doar punct critic). Avem:
−x2 − 2x + 15 (x − 3)(x + 5)
f ′ (x) = 2 2
=− 2 .
(x − 8x + 7) (x − 8x + 7)2
La trecerea lui x prin 3 derivata ı̂şi schimbă semnul de la ,,+ ”
la ,,– ”. Prin urmare, x = 3 este punct de maxim.
R: a = − 8; b = 7.
14. Înălţimea triunghiului OAB dusă la latura AB este egală
1
cu 1. Cum AB = 9 − 1 = 8, S△OAB = · 1 · 8 = 4.
2
89
6
Y l
C A D B
¡
¡
¡ -
O a X
Aria triunghiului, tăiat de dreapta l trebuie să fie egală cu 2.
1
Alcătuim ecuaţiile dreptelor: AB : y = 1, OB : y = x. Fie
6
x = a ecuaţia dreptei l, 1 < a < 9. Atunci aria triunghiului
tăiat de dreapta l va fi
Z9 µ ¶ ¯9
x2 ¯¯
¶ µ
1
1 − x dx = x − =
9 18 ¯a
a

a2 a2
µ ¶ µ ¶
81 9
= 9− − a− = − a + = 2.
18 18 18 2
De aici a2 − 18a + 45 = 0; a1 = 3; a2 = 15. Cum a2 > 9, rămâne
doar soluţia a1 . Aşadar, a = 3.
Remarcă. Problema poate fi rezolvată şi fără aplicarea in-
tegralei. Prelungim latura AB până la intersecţia cu axa OY
ı̂n punctul C. Triunghiul OCB şi triunghiul, tăiat de dreapta
l, sunt asemenea. Ariile triunghiurilor asemenea se raportă ca
pătratele elementelor liniare. Cum aria triunghiului OCB este
9
egală cu , avem:
2
9 µ ¶2 µ ¶2
2 CB 9
= = .
2 DB 9−a
De aici uşor se află a = 3.
Testul nr. 2
− 13 1 1 1 1
1. x−3 = 64 ⇒ (x−3 ) = 64− 3 ; x = , adică x 2 = .
4 2
1
R: x = .
2
90
2. f (x) = sin(x + π) = − sin x, f ′ (x) = − cos x. Funcţia este
crescătoare, dacă − cos x > 0, adică cos x 6 0.
[ µπ 3π

R: x∈ + 2kπ; + 2kπ .
k∈Z
2 2

3. Tangenta este orizontală dacă are panta m = 0. Dar m =



f (x) = (xe−x ) = 1·e−x +x·e−x ·(−1) = (1−x)e−x . Evident,m =

0 pentru x = 1.
R: x = 1.
4. Dacă z = x + yi, atunci z − i = x + (y − 1) i. Prin urmare,
p
|z − i| = x2 + (y − 1)2 = 1.
R: x2 + (y − 1)2 = 1.
5. Numărul total de familii chestionate este
6 + 16 + 16 + 6 + 4 + 2,
adică n = 50.
ni
a) Frecvenţa relativă a fiecărei mărimi xi este . Pentru
n
valorile lui ni egale cu 6,16,16,6,4,2 se află respectiv:
0, 12; 0, 32; 0, 32; 0, 12; 0, 08; 0, 04.
Aceste numere, ı̂nmulţite cu 100, vor fi frecvenţele procentuale.
b) Numărul mediu de copii (valoarea medie a selecţiei) se va
afla astfel:
1
M (X) = (0 · 6 + 1 · 16 + 2 · 16 + 3 · 6 + 4 · 4 + 5 · 2) = 1, 84.
n
Prin aproximare până la un ı̂ntreg, media este 2.
6) Graficul funcţiei pătratice este o parabolă. Cum ramurile
sunt orientate ı̂n jos, a < 0. Parabola intersectează axa OY
ı̂n partea pozitivă: f (0) = c > 0. Din desen, vârful parabolei
are abscisa negativă. Dar atunci rădăcina negativă x1 este mai
mare, după modul, ca rădăcina pozitivă x2 . Astfel, x1 + x2 < 0;
b
conform teoremei lui Viéte, > 0. Cum a < 0, rezultă b < 0.
a
R: a < 0, b < 0, c > 0.
91
7. Folosind formula termenului general al binomului lui
Newton pentru n = 7, √k = 3, obţinem:

3
T4 = C7 ( x)7−3 ( 3 x)3 = 35x3 = 280.
Din x3 = 8 rezultă x = 2.
R: x = 2.
8. Existenţa radicalului la numitor impune condiţia x > 7.
Cum radicalul³este pozitiv, rămâne ³
x ´ x ´
log2 − 2 6 0 sau log2 − 2 6 log2 1.
3 3
x
Prin urmare, 0 < − 2 6 1. De aici uşor se află 6 < x 6 9.
3
Cum x > 7 şi x este ı̂ntreg, rămân pentru el doar valorile 8 şi 9.
R: x ∈ {8; 9}.
9. Din egalitatea 2A−1 +C = B rezultă C = B −2A−1 . Aflăm
matricea inversă A−1 :
¯ ¯
¯ 4 2 ¯
det A = ¯¯ ¯ ; A11 = 1; A12 = −3; A21 = −2; A22 = 4.
3 1 ¯
µ ¶
−1 1 1 −2
Astfel, A = − . Prin urmare,
2 −3 4
µ ¶ µ ¶µ ¶
2 1 1 1 −2
C= −2· − =
−2 3 2 −3 4
µ ¶ µ ¶ µ ¶
2 1 1 −2 3 −1
= + = .
−2 3 −3 4 −5 7
µ ¶
3 −1
R: C = .
−5 7
10. Fie că bisectoarea intersectează cateta BC ı̂n punctul D.
Folosim proprietatea bisectoarei "B
"
CD AC "
ı̂ntr–un triunghi: = . " 5
AB 5x "
DB "
Pentru datele problemei avem " »
"
"
» »»» D
AC 3 " »» » 3
AB
= . Notăm AC = 3x,
5 »
"»» »
" 3x C
A
AB = 5x; x > 0.

92
Pentru triunghiul ABC folosim teorema lui Pitagora: AB 2 =
AC 2 + BC 2 sau (5x)2 = (3x)2 + 82 ; 16x2 = 64; x2 = 4, x = 2.
Dar atunci AC = 3x = 6.
R: AC = 6 cm.
11. Considerăm P QRD – hambarul, ABCD – lotul; |P Q| =
= 100 m. Fie AB = CD = x; AD = BC = y; y 6 100. Lungimea
gardului va fi AB + BC + CD = 2x + y = 160 ⇒ y = 160 − 2x.
R Q Aria lotului S = xy = x(160 − 2x) =
= −2x2 + 160x. Rămâne de aflat
B A valoarea maximă a funcţiei S =
x Hambar = S(x) = 2x2 +160x, care reprezintă
y y un trinom pătrat şi care posedă doar
un punct de extrem – punct de
x maxim. S ′ (x) = −4x + 160 = 0,
C D P de unde se află x = 40.
Pentru această valoare a lui x se află y = 80, care satisface
condiţia y 6 100. Dar atunci S = − 2 · 202 + 160 · 40 = 3200.
R: 3200 m2 .
12. Secţiunea transversală a apei care mai trebuie adăuga-
tă este figura ABCD, ce constă din triunghiul isoscel AOB şi
două sectoare de cerc congruente: BOC şi AOD. Cum OP =
= OQ − P Q = 15 cm, rezultă că m(∠OBP√ ) = 30◦ . Dar atunci
AB = 2 · P B = 2 · OB cos 30◦ = 30 = 3 şi deci

1 √
S∆AOB = AB · OP = 225 3.
2
Din DCkAB rezultă m(∠BOC) = 30◦ , prin urmare, aria sec-
30
torului BOC va fi π ·OB 2 · = 75π. Astfel, aria figurii ABCD
360
va fi
√ √
S = S△AOB + 2SBOC = 225 3 + 150π = 75(3 3 + 2π).

Acum putem√afla volumul apei adăugate: V = S · 50.


R: 3750(3 3 + 2π) cm3 .
93
20
13. Din egalitatea f ′ (x) = − se află
x3
x−2
Zµ ¶
20 10
Z
f (x) = − 3 dx = −20 x−3 dx = −20 · + C = 2 + C.
x −2 x
Constanta C se află din faptul că graficul funcţiei f (x) trece prin
punctul (2; 3, 5):
10
3, 5 = +C ⇒ C = 1.
22
10
Aşadar, f (x) = + 1. Aria subgraficului acestei funcţii ı̂ntre
x2
punctele (2; 3, 5) şi (5; 1, 4) va fi
Z5 µ ¶ µ ¶ ¯5
10 10 ¯
S= + 1 dx = − + x ¯=
x2 x ¯
2
2
µ ¶ µ ¶
10 10
= − + 5 − − + 2 = 6.
5 2
Zp µ ¶
10
Valoarea lui p se află din condiţia + 1 dx = 3 :
x2
2
µ ¶ ¯p µ ¶ µ ¶
10 ¯ 10 10 10
− + x ¯¯ = − + p − − + 2 = p − + 3 = 3.
x 2 p 2 p
√ √
Astfel, p2 −10
√ = 0; p = ± 10. Cum 2 < p < 5, rezultă p = 10.
R: p = 10.
14. Fie (x0 ; y0 ) punctul de tangenţă; y0 = x30 −3x20 +3. Pentru
ecuaţia tangentei se va folosi formula
y − f (x0 ) = f ′ (x0 )(x − x0 ).
Dar f ′ (x) = 3x2 − 6x; ecuaţia tangentei capătă forma
y − (x30 − 3x20 + 3) = (3x20 − 6x0 )(x − x0 ).
94
Această dreaptă trebuie să treacă prin punctul B(p ; −1), prin
urmare, 1 − (x30 − 3x20 + 3) = (3x20 − 6x0 )(p − x0 ) sau, după
transformări elementare,
2x30 − 3(p + 1)x20 + 6px0 − 4 = 0. (1)
Astfel, problema s-a redus la următoarele: pentru care valori
ale parametrului p ecuaţia (1) are trei soluţii distincte? Pentru
aceasta e necesar ca funcţia din partea stângă a ecuaţiei (1),
care este un polinom de gradul trei, să aibă două puncte de
extrem: unul de maxim (cu abscisa mai mică) şi unul de minim
(cu abscisa mai mare). Mai mult chiar: ordonata punctului de
maxim trebuie să fie pozitivă, iar a celui de minim – negativă.
Derivata părţii stângi a ecuaţiei (1) trebuie să devină egală cu 0:
6x20 − 6(p + 1)x0 + 6p = 0 sau x20 − (p + 1)x0 + p = 0. Această
ecuaţie are două soluţii: 1 şi p. Urmează a fi examinate două
cazuri.
Caz. 1. 1 < p. Notând cu ϕ(x0 ) partea stângă a ecuaţiei (1),
trebuie să fie satisfăcute condiţiile: ϕ(1) > 0 şi ϕ(p) < 0. Ob-
ţinem:
5
½ (
2 − 3(p + 1) + 6p − 4 > 0, p> ,
⇔ 3
2p3 − 3(p + 1)p2 + 6p2 − 4 < 0. p3 − 3p2 + 4 > 0.
Inecuaţia a doua se scrie astfel: (p + 1)(p −µ2)2 > ¶0, adică p > −1
5
şi p 6= 2. Definitiv, din sistem rezultă p ∈ ; 2 ∪ (2; +∞).
3
Caz. 2. p < 1. Acum se impun condiţiile ϕ(p) > 0 şi ϕ(1) < 0,
adică ( 3
p − 3p2 + 4 < 0,
5
p< .
3
În acest caz p ∈ (−∞; −1).
Reunind soluţiile obţinute ı̂n ambele cazuri, se află şi soluţia
definitivă.
µ ¶
5
R : p ∈ (−∞; −1) ∪ ; 2 ∪ (2; +∞).
3

95
Cuprins
I. Enunţuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1. Exerciţii de calcul. Ecuaţii şi inecuaţii elementare . . . 3
I.2. Inducţia, combinatorica, binomul lui Newton . . . . . . . 10
I.3. Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
I.4. Polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
I.5. Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare . . 28
I.6. Geometrie elementară. Geometrie analitică plană . . . 35
I.7. Funcţia: limita, derivata, integrala . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
I.8. Diverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Testul nr. 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Testul nr. 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
II. Răspunsuri, indicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

96