Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrarile Solului
Lucrarile Solului
ŞI SISTEMELE DE LUCRĂRI
GENERALITĂŢI
Lucrările solului influenţează direct sau indirect toate însuşirile fizice ale
acestuia, atât din stratul lucrat cât şi din cel din imediata apropiere a
acestuia.
Tabelul 4.1.
Producţiile de floarea soarelui în funcţie de porozitatea solului – în cultura
succesivă
(după Rubenzan, 1969, citat de Gh. Budoi, 1996)
Tabelul 4.2.
Influenţa metodelor de lucrare a solului şi a agrofondului asupra greutăţii
volumetrice la porumbul irigat (g/cm3) (după C. Pintilie şi colab., 1973)
Tabelul 4.3.
Conţinutul de apă în solul de tip cernoziom lavigat de la Fundulea în funcţie de
felul lucrării solului (după C. Pintilie, 1973)
Adâncimea Arat la 15 cm Discuit în iulie, arat la Nearat
(cm) 15 cm adâncime în
august
% de % de t/ha % de % de t/ha % de % de t/ha
greutate volum greutate volum greutate volum
0-10 11,5 14,9 149 13,9 18 180 7,9 10,2 102
10-20 16 20,8 208 15 19,5 195 11,8 15,3 153
20-30 15,9 20,5 206 15,3 19,8 198 3,1 17,3 173
30-40 15,8 20,5 205 14,6 18,9 189 15,4 20,2 202
40-50 14,9 19,3 193 14,5 17,8 178 19,9 10,6 206
Tabelul 4.4.
Influenţa adâncimii de lucru asupra activităţii microorganismelor
din sol
(după Gh. Eliade, 1966)
ARĂTURA
OBIECTIVE, CALITATE
ADÂNCIMEA ARĂTURII
Executarea arăturii, ca de altfel a tuturor lucrărilor solului la
adâncimea cerută presupune existenţa a două laturi neseparabile: una
agrotehnică şi una energetică.
Latura agrotehnică scoate în evidenţă importanţa adâncimii de arat
în realizarea unui strat afânat, suficient de profund (adânc), permeabil
pentru apă, aer, capabil să înmagazineze apă, să asigure pătrunderea
rădăcinilor plantelor în profunzime uşor, pentru a-şi procura hrana
dintr-un volum mai mare de sol, să asigure îngroparea totală a
resturilor organice de la suprafaţă etc. Rădăcinile plantelor se dezvoltă
în stratul arabil. Cu cât stratul arabil este mai gros (mai mare), cu atât
condiţiile sunt mai favorabile pentru plante. Adâncimea stratului arabil
afânat, bogat în humus, structurat (fertil) de la suprafaţă influenţează
direct viaţa plantelor. Rădăcinile plantelor pătrund şi în stratul
subarabil şi ca atare apare necesitatea îmbunătăţirii însuşirilor, atât a
stratului arabil cât şi a celui subarabil. Realizarea acestui lucru
presupune cunoştinţe despre profilul solului, despre structura şi
grosimea orizonturilor, compoziţia chimică etc. Practica a demonstrat
că sunt multe situaţii diferite care trebuie tratate ca atare. Pe solurile
podzolite, cu soluri cu grosimea mică a stratului arabil (humus),
executarea unei arături adânci are consecinţe nefavorabile: stratul fertil
de la suprafaţă este îngropat în profunzime şi este scos la suprafaţă un
strat de sol sărac în elemente nutritive, bogat în aluminiu solubil, cu
reacţie acidă total nefavorabil creşterii plantelor. Adâncirea arăturii în
aceste cazuri se face treptat, cu pluguri echipate cu trupiţe şi
scormonitoare. Astfel, stratul de sol fertil este lucrat pe adâncimea
cerută de acesta şi, în acelaşi timp, scormonitorul lucrează stratul
subarabil, creând astfel un strat de sol afânat pe o adâncime mai mare
cu o activitate microbiologică puternică. În următorii ani, adâncimea
arăturii poate creşte datorită îmbunătăţirii stării fizice şi chimice a
stratului subarabil. Pe terenurile sărăturate, cu conţinut ridicat de
săruri la suprafaţă se poate ara mai adânc pentru a aduce din
profunzime la suprafaţă un strat de sol cu un conţinut mai scăzut de
săruri.
Latura energetică este, de asemenea, extrem de importantă în
stabilirea celei mai raţionale adâncimi de arat. Pentru a justifica acest
lucru avem două motive principale:
a) Un centimetru de sol la suprafaţa de un hectar cântăreşte
125 tone, cantitate şi greutate care prin arat se ridică şi se
răstoarnă de cormana plugului, având nevoie de un consum de 1
litru de motorină.
b) Suprafaţa arabilă a ţării este de aprox. 9.500.000 hectare; deci,
pentru a
ara o singură dată, pentru fiecare centimetru de adâncime de
arătură este nevoie de 9.500 tone motorină. Este de adăugat la acest
consum uzura maşinilor, a tractoarelor, scăderea productivităţii etc. Iată
de ce este necesar ca, pentru fiecare caz în parte, în funcţie de sol, climă
şi cerinţele plantelor de cultură, să se stabilească cu exactitate
adâncimea optimă a arăturii.
ADÂNCIMEA ARĂTURII
Arătura superficială
Arătura superficială se execută la o adâncime de 15-18 cm. Aceasta
se execută în următoarele situaţii: pe solurile cu profil superficial
(pentru a nu aduce din profunzime sol steril); pentru culturile
succesive; când arătura de bază s-a tasat şi nu se poate semăna (pe
terenurile argiloase, în crovuri ş.a.); la întoarcerea pajiştilor naturale şi
cultivate ca o arătură de decojire, pentru a grăbi uscarea lăstarilor;
când se ară primăvara târziu, pentru a nu determina uscarea solului la
o adâncime prea mare; pentru culturile de cereale de toamnă, numai în
situaţia când solul este foarte uscat, iar o arătură mai adâncă ar duce la
formarea de bulgări mari. Se execută pe soluri afânate, curate de
buruieni şi cu resturi vegetale puţine la suprafaţă, care nu necesită
arături mai adânci.
Arătura normală
Arătura normală se execută la adâncimea de 18-20 cm, vara sau
toamna, pentru culturile de toamnă, cât şi pentru culturile de
primăvară care necesită un strat arabil mai adânc. Arătura normală se
poate folosi în cazul culturilor succesive pe solurile uşoare sau în situaţia
când stratul de humus este subţire.
Arătura adâncă
Se execută la adâncimea de 21-30 cm. În acest interval, adâncimea se
stabileşte în funcţie de cerinţele plantelor de cultură, tipul de sol,
umiditatea solului, starea culturală a terenului etc. Arătura se execută la
21-23 cm sau 23-25 cm pe solurile afânate cu o stare de cultură bună, cu
resturi vegetale puţine la suprafaţă sau atunci când umiditatea solului
nu permite o arătură mai profundă. Se recomandă o arătură mai
adâncă la 25-27 cm pe solurile argiloase, compacte, foarte îmburuienate,
sau cu multe resturi organice la suprafaţă pentru culturile de porumb,
lucernă, sfeclă de zahăr, cartof, plante legumicole etc.
Efectul arăturilor mai adânci, mai profunde este benefic, doar pe
anumite soluri şi pentru anumite culturi. În tabel 4.5. se scoate în
evidenţă care este sporul de producţie pentru sfecla de zahăr cultivată la
Fundulea şi Mărculeşti, în condiţii de arătură cu diferite adâncime (V.
Popescu, 1988).
Tabelul 4.5.
Influenţa adâncimii de lucru a solului asupra producţiei de sfeclă de zahăr în perioada
1985-1986, (V. Popescu 1988)
Tabelul 4.6.
Cantitatea de azot nitric la hectar pe parcelele cu diferite arături (exprimată în kg/ha
NO3) (după Ir. Staicu, 1969)
DESFUNDAREA
Tabelul 4.7.
Influenţa desfundării asupra producţiei de fructe
la în vârstă de 4 şi 5 ani, pe nisipurile ameliorate de la Dăbuleni:
(Baniţă şi colab., 1979 citat de Gh. Budoi şi A. Penescu, 1996)
AFÂNAREA ADÂNCĂ
Tabelul 4.8.
Criterii pedologice pentru stabilirea cerinţei de efectuare
a afânării adânci a solului după gradul de tasare
(Niţu, Răuţă, Drăcea, 1988 citat de Gh. Budoi şi A. Penescu, 1996)
LUCRAREA CU GRAPA
LUCRAREA CU FREZA
Tabelul 4.9.
Influenţa alternării lucrărilor de bază ale solului asupra producţie de grâu
cultivat după porumb (rezultate medii 1970-1978 pe solul brun roşcat de la Şimnic)
(Fl. Ionescu, 1979 citat de Gh. Budoi şi A. Penescu, 1996)