A DOUA ŞANSĂ

Program pentru ora tinerilor (sfârşit de an)

CUPRINS:

1. Deschidere 85/100 Suntem una-n iubirea Lui

2. Rugă
3. Introducere:
4. Tema: A doua şansă –
5. Poezie: Pledoarie –
6. COR + COM – 5/100 Tată iubit, Te-adorăm
7. Tema: Riscul iertării I -
8. Tema: Riscul iertării II -
9. Poezie: Otrava memorie –
10. Punct instrumental:
11. Tema: Marele absent -
12. Tema: Campionii corigenţei -
13. Poezie: Instanţă –
14. COR + COM – 11/52 Atâta har
15. Întrebări pentru concursul biblic:
16. Teme de discuţie în sală + împărţire foi decizie:
17. Închidere 33/100 Am fost iertat de Dumnezeu
18. Rugă
19. Postludiu – ieşire
 INTRODUCERE

 Ce înseamnă „a doua şansă”?

 Puteţi da exemple de noi şanse de care avem parte

fiecare? Fiecare început este o nouă şansă:

o Începutul unui an

o Schimbarea locuinţei sau a serviciului

o Împlinirea unei vârste

o Fiecare început de săptămână

o Fiecare dimineaţă – „Bunătăţile Domnului nu

s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci
se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile
lui Ieremia 3:22-26)

Diana, o perfecţionistă care căuta întotdeauna să-şi

mulţumească profesoara, stătea înaintea acesteia plângând
de-ţi sfâşia inima. De ce? Pentru că stricase complet foaia
de hârtie pe care trebuia să-şi scrie tema. „Doamnă
profesoară, pot să iau o altă foaie?” se tângui ea.
Profesoara, plină de compasiune, o mângâie pe creştet şi-i
dădu o foaie nouă.
În fiecare an, în fiecare zi, Mântuitorul nostru, plin de
milă, ne dă câte o foaie nouă. „Îndurările Lui nu sunt la
capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă”. Astfel, în fiecare
zi putem „să nădăjduim în Domnul” şi „să aşteptăm în
tăcere ajutorul Lui”. Cât de recunoscători ar trebui să fim
pentru vestea cea bună că Isus nu ne dă doar o pagină nouă,
ci o pagină nouă şi o nouă ocazie în fiecare zi.

Pavel ne aminteşte: „Dacă este cineva în Hristos, este

o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17). Atâta timp cât un om
rămâne „în Hristos”, în imediată atingere cu Isus, această
făgăduinţă este înnoită în fiecare zi. Uniţi în credinţă cu
Isus în fiecare zi a acestui an, putem cere împlinirea
făgăduinţei că „cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-
au făcut noi” (2 Corinteni 5:17) În fiecare zi, Isus ne va da
o pagină nouă.

 Eventual puteţi da ocazia cuiva să povestească pe scurt o

întâmplare din viaţă, când s-a bucurat de o nouă şansă.
 1

A DOUA ŞANSĂ

E ştiut că oameni, din ţările sărace, încearcă să aducă pe lume

copii pe teritoriul unor ţări dezvoltate, pentru că legislaţia unor astfel
de ţări, conferă drept de rezidenţă acestor copii. Este limpede că nici
un părinte din occident nu-şi doreşte să nască un copil şi să obţină
pentru acesta drept de cetăţenie într-o ţară săracă. Totuşi, părinţii
noştri au ales să ne nască aici, pe o planetă decăzută, înrobită, datoare
şi mutilată.
Sunt vinovaţi părinţii noştri pentru asta? E vina noastră pentru
că lanţurile robiei au adunat verigă cu verigă prin secole şi s-au întins
până la noi?
Cine să dea socoteală pentru arestul nostru?… va recunoaşte
vreodată vinovatul?
Poate că da, dar nu verdictul lui e important, ci situaţia mea.
Mă întreb: Naşterea mea în robie presupune condamnarea ca
destin, fără speranţă de schimbare?
Judecând după gravitatea alegerii noastre iniţiale, dar şi după
deciziile de subscriere la convenţiile păcatului, este clar că robia
rămâne meritul nostru. Dar, economia situaţiei umane se modifică
radical prin contribuţia Sacrificiului de pe Golgota. Prin sângele Său,
Hristos ne-a absolvit de condiţia noastră, de condamnare. Aşa se face
că fiecare om născut pe planetă, deşi se naşte pentru prima oară,
trăieşte o a doua şansă. Ceea ce noi trăim, este o ocazie. Acest dar
are un scop precis: trăim pentru a ne pregăti în vederea veşniciei. Nu
avem altă chemare decât chemarea la viaţă.
Nu-i aşa că ar fi lipsit de înţelepciune dacă am rata această
şansă? Şi totuşi, cât de puţini aleg să facă apel la mântuire!? Cât de
puţini decid să consume din rezerva de har oferită cu infinită
generozitate, ca un capital la dispoziţia tuturor.
Doar orgolioşii nu preţuiesc iertarea. Doar împietriţii refuză
dragostea mântuitoare.
Doar Iuda Iscarioteanul alege mai bine sinuciderea decât
lacrimile căinţei şi iertarea. Doar cei care se cred infailibili consideră
darul iertării divine ca pe ceva străin de viaţa lor. Istoria abundă de
temniţe în care au sfârşit oameni ce au refuzat graţierea. Pentru că de
cele mai multe ori graţierea a venit însoţită de condiţii; primeai
iertarea dacă trădai sau renegai pe cineva; iertarea venea doar dacă
mituiai vreun tribunal sau pur şi simplu se întâmpla ca judecătorul să
fie în toane bune. Fiecare proces omenesc şi fiecare condamnare
dictată de aceste procese poartă marca subiectivităţii. De prea multe
ori preţul cerut în schimbul graţierii era compromisul moral,
imposibil de acceptat pentru cei care aveau caracter.
Spre deosebire fundamentală de instanţele pământeşti, instanţa
universului acordă iertare fără condiţii. Dumnezeu declară: chiar
dacă mă iubeşti sau nu, Eu te iubesc; şi dacă îmi ceri şi dacă nu, Eu
voi muri pentru păcatele tale. Fără nici un fel de onorariu Eu voi fi
Avocatul tău, voi garanta pentru tine, voi avea încredere în tine, voi
uita trecutul tău şi îţi voi acorda o şansă..
Din acest moment singura determinantă este voinţa mea;
accept sau refuz oferta. Caut argumente să rezist iubirii lui Dumnezeu
sau mă las copleşit de ea? Accept recunoscător şi profit de marele har
acordat sau îi întorc spatele?!…
Cine ştie ce motivaţii tainice şi sumbre ne determină să dăm
cu piciorul unui dar atât de mare cum este Salvarea prin Jertfa
Mântuitorului!
Cine ştie ce izvor otrăveşte valea gândurilor noastre şi ne ţine
ferecaţi în respingerea bunătăţii divine?
De pe marginea orizontului lumii un glas adresează chemarea:
Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, Eu vă voi da odihnă
pentru sufletele voastre…
Auzi această chemare şi tu? Ascultă şi hotărăşte-te!
 RISCUL IERTĂRII I

Cu multă vreme în urmă oştirile flămânde ale lui

Lisimah au năvălit să cucerească ţinutul harnicului
Dromichetes. Acesta din urmă, ajutat de bravii lui oşteni,
bucurându-se şi de o cunoaştere mai bună a locurilor (era la
el acasă), a câştigat bătălia. Legaţi în lanţuri şi escortaţi de
soldaţii lui Dromichetes, oştenii lui Lisimah, în frunte cu
acesta, au fost luaţi prizonieri. Dromichetes i-a condus pe
prizonieri, prin mijlocul capitalei sale, spre locuinţa sa.
Toată lumea se întreba ce va fi cu prizonierii, ce are de
gând comandantul cu ei? La curte nu existau atât de multe
locuri de întemniţare, potrivit cu numărul mare de
prizonieri. Era limpede că a hotărât să-i decapiteze, în piaţa
din faţa palatului.
Mirarea a fost peste măsură de mare când, ajunşi în
curtea palatului, Dromichetes a poruncit gărzilor să dezlege
prizonierii şi să-i conducă în sălile de mese. Miraţi peste
măsură, dar supuşi, curtenii au aşezat pe duşmani la masa
îmbelşugată pregătită pentru ei. Prizonierii îşi spuneau că,
probabil, învingătorul lor a hotărât să-i decapiteze, dar că
înainte de moarte le-a mai oferit ultima hrană.
Odată aşezaţi la mese prizonierii, a început servirea
hranei. Ostaşii care până acum au păzit pe prizonieri, au
primit poruncă să umple cele mai scumpe cupe şi să le ofere
vrăjmaşului înfrânt.
De ce a făcut acest lucru, viteazul şi înţeleptul
Dromichetes? Nu ştim. Ştim însă că după servirea mesei,
prizonierii au fost eliberaţi, în frunte cu liderul lor, iar după
acel moment, nu s-au mai întors niciodată cu gânduri de
cucerire.
O lecţie de neuitat….
RISCUL IERTĂRII II

Să oferi cinstire din cupele de aur duşmanului tău parcă e

prea mult. Să ierţi parcă mai e acceptabil, dar să tratezi cu
prietenie şi onoare pe cel ce ţi-a dorit răul, parcă depăşeşte orice
datorie, chiar şi creştinească. Şi totuşi, din câte se pare este cea
mai bună cale de a transmite celui greşit că l-ai iertat. Nu sabia
este cea care aduce convertire de rău, ci încrederea.
A birui pe cineva este o chestiune de tehnică şi de dotare.
Dacă eşti bine pregătit şi dispui de armamentul corespunzător,
poţi învinge. Întrebarea este dacă aceasta e biruinţa adevărată.
De obicei, istoria ne prezintă succesiunea clasică a
lucrurilor; cuceritorul de astăzi va fi la rândul lui cucerit mâine.
Roata istoriei s-a tot rotit aducând alternativ biruitori şi înfrânţi.
Avem falsa impresie că armele rezolvă totul. Am cultivat
în mod constant părerea că răzbunarea pune capăt conflictelor
şi instalează dreptatea, dar am greşit. Nimic nu se vindecă prin
dreptul la replică, nimic nu se câştigă prin răfuială, totul se
obţine prin iertare. Acceptarea este mult mai vindecătoare decât
orice armă.
Dintre toate lucrările lui Dumnezeu, cea mai importantă
pentru noi este iertarea. Nu ne-ar folosi la nimic dacă El şi-ar
demonstra sfinţenia sau dreptatea. Nu ne-ar ajuta cu nimic nici
cunoştinţa, nici exemplele sfinţilor, dacă Mântuitorul nu ar
declara în dreptul nostru „nici Eu nu te osândesc, du-te şi să nu
mai păcătuieşti!”
Cel mai important eveniment pentru un suflet este
momentul când iertarea e însoţită de eliberare şi încredere.
Ce garanţii poate avea Dromichetes că iertând şi
eliberând pe duşmanii lui, aceştia vor respecta încrederea
acordată? Ce garanţie poate avea Mântuitorul, când mă iartă şi
mă reabilitează? Nici una. Totuşi, El îşi asumă acest risc.
Iertarea presupune un risc.
Eu sunt gata să-mi asum acest risc ?

MARELE ABSENT

Într-un moment de confuzie, el îşi trădează prietenii;

îşi renegă crezul şi se îndepărtează. Cum era de aşteptat, a
venit foarte curând înţelegerea corectă a situaţiei şi a hotărât
să se întoarcă. Dificultatea abia acum îşi conturează
pretenţiile; cineva spune: ai greşit, nu mai eşti credibil! Eşti
un trădător, în tine nu se mai poate avea încredere, nu ne
mai asumăm riscul unui parteneriat cu tine.
Era tânăr, era capabil, avea foarte multă dorinţă de a
munci, dar greşise. Orizontul îşi ferecase porţile în calea
lui. Simţea că totul şi-a pierdut semnificaţia. În situaţii
asemănătoare, alţi cunoscuţi de ai lui au recurs la
sinucidere, dacă nu s-au îndepărtat şi mai mult. El aştepta.
În timp ce frământarea inimii lui căuta soluţii, un om,
din anturajul celor pe care îi trădase cu puţin timp în urmă,
i-a întins o mână. Am curajul să fac echipă cu tine, i-a zis
acesta, vino să lucrăm împreună. Am încredere în tine, nu
te mai gândi la greşeala ta, am iertat şi am uitat.
Binefăcătorul şi-a periclitat prietenia cu grupul său, a riscat
acordând încredere unui trădător, dar a considerat că merită.
De pe urma acestui gest, a rezultat un om de caracter
şi de mare talent. Numele trădătorului iertat este Ioan
Marcu, iar rezultatul slujirii lui este cunoscuta Evanghelie
după Marcu.
Barnaba, nu a fost o personalitate de primă linie în
topul celor mai celebri ucenici. Nu s-a remarcat nici în
domeniul predicării răsunătoare, nici în domeniul literar. El
este acel anonim de mare caracter, care, conştient de
slăbiciunile personale, înţelegea nevoia acordării unei noi
şanse celui care a greşit şi se căieşte. Atitudinea lui nu
neagă trădarea, nici nu minimalizează importanţa
corectitudinii şi a consecvenţei. Atitudinea lui Barnaba este
atitudinea vizionarului, care depăşeşte bariera primei
impresii şi superficialităţii. El vede lucrurile în ansamblul
lor, nu judecă punctual viaţa cuiva. Deşi nu se întrezărea
nici un câştig din iertare, dimpotrivă, el îşi asumă rolul
celui care întinde mâna reabilitării. Din totdeauna,
reabilitarea cuiva a presupus un preţ. Cel care acordă
încredere unui trădător, poate fi asociat cu acesta, îşi poate
pierde prietenii de până acum, îşi riscă poziţia socială şi
cariera. Oare chiar merită să ierţi pe cei ce au greşit?

Din punct de vedere economic nu. Iertarea este o

afacere falimentară, cu un ridicat grad de risc. Tendinţa este
să ocoleşti pe cei ce au trădat o dată; mai bine îi evităm…
mai bine…

Dar, dacă m-aş aşeza eu pe locul trădătorului, aş mai

privi situaţia ca pe una economică? Aş mai face calcule? Aş
mai fi atât de dur în judecăţile pe care le emit?
Cât de diferit vedem lucrurile de pe poziţia celui ce
are nevoie de iertare şi de încredere! Am fi cu mult mai
toleranţi şi mult mai constructivi în relaţiile noastre dacă am
porni de la premisa că toţi am greşit într-un fel sau altul.
Veacul în care trăim are o mare lipsă: BARNABA.
Unde este acela ce iartă? Unde sunt cei care uită după ce au
iertat? Ce s-a întâmplat cu oamenii care aveau încredere în
ceilalţi?
Sunteţi cumva unul dintre ei?…
 CAMPIONII CORIGENŢEI

Iacov, David, Maria, Petru, Pavel,... Oameni care au trăit a

doua şansă.

Iacov eşuează lamentabil încercând să fure de la fratele său.

La pârâul Iaboc, prin atingerea unei coapse, înşelătorul primeşte o
nouă şansă; un alt nume, un destin special şi o nouă direcţie de viaţă.
David, eroul întregului regat al lui Israel, pierde tocmai
examenul integrităţii morale. O mână întinsă îl reabilitează şi
consemnează pentru posteritate categorisirea inimaginabil de scumpă;
„om după inima lui Dumnezeu”. Poate fi vorba de merit? Nicidecum.
Se poate aduce în discuţie vreo amendă sau de anularea unor
consecinţe ale greşelii? Nici vorbă. David a fost un naufragiat, doar
graţia divină l-au reaşezat în condiţia de om.
Maria, pe marginea prăpastiei; pronunţarea osândei avusese
loc în procesul ei. A fost achitată la recursul deschis din oficiu de
către Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii.
Petru, fratele de faptă a lui Iuda. Trădează, minte, înjură, se
compromite total. Numai că la răscrucea dintre Galileea şi Calea
Lactee, îl aşteaptă a doua viaţă. Practic, viaţa lui Petru abia atunci
începe, când Mântuitorul pronunţă cuvintele: „mă întâlnesc cu voi în
Galileea, spuneţi ucenicilor şi lui Petru”. Ratarea fusese anulată,
uitată; urma o nouă şansă, misiunea: „paşte mieluşeii mei!”
Pavel, nici nu are nevoie să trădeze pentru că el s-a născut şi a
fost educat de la început de partea cealaltă a baricadei. El şi
Dumnezeu. Cine avea să câştige? Dacă pierdea lupta, însemna că va
trebui să retracteze totul, să revizuiască trecutul, să accepte rănile
abdicării de la o direcţie greşită. Nu-i uşor. În acelaşi timp şansele de
a fi convertit dintr-un duşman într-un servitor devotat, nu sunt deloc
încurajatoare. Şi totuşi... Dincolo de eroare, Ochiul divin observă
valoarea şi îi acordă o şansă.
 În fond, întreaga Scriptură este o ţesătură de corigenţi. Nici
unul nu a reuşit din prima. Toţi au eşuat şi au beneficiat de Harul lui
Hristos.
Nici eu, nici tu, nici ceilalţi, nu suntem premianţi dar putem fi
campioni. Campion este acel ce înţelege că are încă o şansă şi se
foloseşte de ea.

ÎNTREBĂRI PENTRU CONCURSUL BIBLIC

DIN SALĂ

1. Cine ştie cele mai multe cazuri concrete de iertare,

din Biblie.
- Geneza 50:17 Iosif iartă fraţii lui.
-
-
-

2. Cine a iertat o persoană dar a învăţat pe altcineva să

nu ierte, referindu-se la aceeaşi persoană?
(David iartă pe Şimei dar sfătuieşte pe Solomon să-l
pedepsească) (2 Samuel 19:21-23)

3. Cui aparţin următoarele expresii:

 „pentru ce nu-mi ierţi păcatul?”
----- (Iov 7;21)
 „roagă-te să ţi se ierte gândul acesta al
inimii tale!” -------- (Fapte 8;22)
 „dar pe cine iertaţi voi, îl voi ierta şi eu...”
------ (2 Cor. 2; 10)
  „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci,
şterge-mă din Cartea Ta, pe care ai scris-o!”
(Exodul 32:32)
 „Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca
23:34)
 „El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi
vindecă toate bolile tale” (Psalmul 103:3)

Sugestii generale
 Dacă spaţiul permite şi aveţi pe cineva priceput, ar fi foarte bine
să pregătiţi o planşă mai mare sau un fel de banner pe care să fie
scris şi afişat genericul programului, încă de Vineri seara. A
DOUA ŞANSĂ
 Se poate organiza un fel de sondaj în comunitate, în loc de
introducere, cu întrebarea: Ce înseamnă a doua şansă? Eventual
puteţi da ocazia cuiva să povestească pe scurt o întâmplare din
viaţă, când s-a bucurat de o nouă şansă.
 Pentru discuţie împarte participanţii în grupe, aşa cum stau şi
distribuie bileţele cu teme de discuţie. Multiplica foaia cu titlul
teme de discuţie pentru participanţi şi taie bileţele. Participanţii
vor da răspunsul la întrebările lor în ordinea numărului de pe bilet.
Acordă pentru acest lucru 10 minute. Anunţă-i ca să ştie, să fie
concişi.
 De dorit ar fi să multiplicaţi Foaia de decizie pentru fiecare
participant din sală. Implicarea participanţilor în program şi
determinarea unei decizii este de fapt scopul manifestărilor
noastre în programele tineretului. Dacă participantul nu este
condus la o decizie, am vorbit degeaba. (dacă nu poţi multiplica
scrie măcar pe folie, iar participanţii să-şi noteze deciziile).
 Întrebările de la concursul cu sala vor fi mult mai eficiente şi mai
clare dacă le veţi scrie pe folie sau pe retroproiector.
 Cântările de deschidere şi închidere sunt mult mai trăite şi
mobilizatoare dacă proiectaţi textul de pe folie. Însăşi ţinta
comună (textul de pe ecran) dă un plus de vigoare şi motivaţie
închinării noastre. Faceţi acest lucru, chiar dacă nu se face de
obicei, chiar dacă trebuie să vă deranjaţi să instalaţi aparatul
pentru numai două cântări. Merită, veţi vedea!

Temele de discuţie pentru participanţi. De multiplicat. + foaie

de decizie (ultima pagină)
1. Când ai spus ultima dată Iartă-mă ?

2. Ai spus vreodată expresia Iert dar nu uit ? În ce

situaţie ?

3. O greşeală majoră, pentru care am fost iertat şi

despre care vă pot spune a fost…

4. Cel mai greu de iertat cred că este atunci când

……

5. Care din următoarele declaraţii te caracterizează

cel mai bine ?
a. Cred că am greşit mai mult decât am iertat.
b. Cred că am iertat mai mult decât am greşit.

6. Dacă ar trebui să asemăn iertarea cu ceva aş

asemăna-o cu ……. Pentru că………
7. Cel mai frumos gest de iertare, despre care ştiu
este în următorul caz ……

8. Cel mai mare avantaj al celui care iartă cred că

este …………

1. Când ai spus ultima dată Iartă-mă ?

2. Ai spus vreodată expresia Iert dar nu uit ? În ce

situaţie ?

3. O greşeală majoră , pentru care am fost iertat şi

despre care vă pot spune a fost…

4. Cel mai greu de iertat cred că este atunci când

…..

5. Care din următoarele declaraţii te caracterizează

cel mai bine ?
a. Cred că am greşit mai mult decât am iertat.
b. Cred că am iertat mai mult decât am greşit.

6. Dacă ar trebui să asemăn iertarea cu ceva aş

asemăna-o cu ……. Pentru că………
7. Cel mai frumos gest de iertare, despre care ştiu
este în următorul caz….

8. Cel mai mare avantaj al celui care iartă cred că

este …………

PLEDOARIE

Nu-mi cere să uit că m-ai trădat

Şi nici că ai greşit a câta oară;
Te voi sili să-mi dai ce n-ai furat,
Iertarea nu-ţi va fi uşoară!

Cum să te văd cu ochi senin,

Dacă de-atâtea ori m-ai umilit?
Ai să plăteşti greşeala ta din plin,
Chiar şi cuvântul nerostit.

Ai să regreţi iubite frate

Şi ziua când mi s-a părut
Că porţi pe creştet lauri de dreptate;
Ai să-mi redai ce n-am avut!

Am eşuat de-atâtea zeci de ori

Dar niciodată n-a fost vina mea.
Eu sunt cel bun; eu nu comit erori,
Dar vinovat e totuşi cineva.
Găsesc de bine condamnarea ta
Chiar dacă încă n-ai greşit.
Mă simt eliberat că vei purta
Povara unor crime gratuit.

Eşti ţap ispăşitor, stimatul meu.

Nu-i drept, dar cineva e vinovat.
Crezi că-aş putea greşi vreodată eu ?
Aş recunoaşte dacă am greşit vreodat` ?

De la-nceput am fost un ipocrit

Tot alţii mi se par de vină.
Crezi că-i uşor să fii cinstit ,
Când ai clădit minciună şi ruină?

Te poţi ruga să am curaj pentru o clipă?

Şi să mă plec în lacrimi de iertat?
Poţi ridica o viaţă falsă din risipă?
Ai vrea să uiţi că eu nu am uitat?
OTRAVA MEMORIEI

Drumul vieţii poartă-n poală

Ironie, nedreptate,
Într-o cupă de otravă
Cu aromă de răniri şi nepăsări.
La răscruci, cu noaptea plânsă,
Ne aşteaptă trădători;
Ne-au vândut
Şi-acum se roagă de iertări.

Ca-n poveşti cu nobili mândri,

Stau în cale cerşetori.
Dar, grăbiţi,
Noi trecem peste lacrimi cu osândă.
Zi de zi furtuni de gânduri
Răscolesc prin întrebări:
„M-ai iertat?”
Sau „ard şi mâine şoaptă fumegândă?”

Cu un ochi strigăm după-ndurări,

Cu alt ochi
Adulmecăm torturi,
Judecând fără apel pe cei greşiţi sub zare.
O lacrimă-i otravă, o lacrimă-i lumină;
Un ochi e bun,
Un gând e demon
În care zămislim prejudecăţi şi răzbunare.
Un gând e bun, un ochi nu uită;
Suntem deopotrivă
Judecaţi şi procurori,
Purtăm în noi fântâni de condamnare.

……….
Drumul vieţii poartă-n poală
Cerşetorul din răscruce:
Dacă ierţi,
Iertarea izbăveşte de osândă şi povară.
INSTANŢĂ

Degeaba mă ierţi Doamne,

Degeaba mă iartă fratele meu.
Procurorul
Nu eşti nici tu , nici el.
Cel ce nu uită
Sunt eu.

Sufletul meu, ca de piatră

E călăul.
Disperarea mea îmi şopteşte sinistru:
„Ai greşit!”
„Să nu te ierţi, nu uita!”

Undeva, în inima mea

S-a ferecat izvorul căinţei,
Plâng fără lacrimi şi ochii mă dor.
Aripile
Mi-au căzut ca de plumb
Nu pot să mă iert,
Nu pot să uit.

Degeaba …

Degeaba m-Ai plătit cu sânge,

Degeaba m-a spălat cu lacrimi fratele meu.
Procurorul nu eşti Tu, nici el;
Procurorul e-n inima mea,
Sunt eu.
…
Dacă Tu m-Ai spălat,
Dacă el m-a iertat,
Coboară Te rog în lacrima mea
Cu pacea cerului Tău !
DECIZIA MEA
*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile
de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!
 Constat că nu am mulţumit de prea multe ori lui
Dumnezeu pentru a doua şansă pe care mi-a
acordat-o. Voi face acest lucru cât mai curând
posibil.
 Între mine şi persoana următoare
_________________________________________
(scrieţi numele întreg sau prescurtat)
este un conflict, relaţia noastră nu este bună.
Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de
__________ , să merg la această persoană, să
discut şi să fac tot posibilul pentru a ne împăca.
 Conştient că orice om poate greşi, mă decid să iert
şi să uit orice greşeală pe care cineva a făcut-o faţă
de mine. Indiferent dacă persoanele care mi-au
greşit îmi cer sau nu acest lucru. Este o hotărâre
între mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.
DECIZIA MEA
*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile
de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!
 Constat că nu am mulţumit de prea multe ori lui
Dumnezeu pentru a doua şansă pe care mi-a
acordat-o. Voi face acest lucru cât mai curând
posibil.
 Între mine şi persoana următoare
___________________________________
(scrieţi numele întreg sau prescurtat)
este un conflict, relaţia noastră nu este bună. Mă
angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de _______ ,
să merg la această persoană, să discut şi să fac tot
posibilul pentru a ne împăca.
 Conştient că orice om poate greşi, mă decid să iert
şi să uit orice greşeală pe care cineva a făcut-o faţă
de mine. Indiferent dacă persoanele care mi-au
greşit îmi cer sau nu acest lucru. Este o hotărâre
între mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.
DECIZIA MEA
*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile
de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!
 Constat că nu am mulţumit de prea multe ori
lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe care
mi-a acordat-o. Voi face acest lucru cât mai
curând posibil.
 Între mine şi persoana următoare
___________________________________
(scrieţi numele întreg sau prescurtat)
este un conflict, relaţia noastră nu este bună.
Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de
_________ , să merg la această persoană, să
discut şi să fac tot posibilul pentru a ne
împăca.
 Conştient că orice om poate greşi, mă decid
să iert şi să uit orice greşeală pe care cineva
a făcut-o faţă de mine. Indiferent dacă
persoanele care mi-au greşit îmi cer sau nu
acest lucru. Este o hotărâre între mine şi
Dumnezeu. El mă va ajuta.
DECIZIA MEA
*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile
de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!
 Constat că nu am mulţumit de prea multe ori
lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe care
mi-a acordat-o. Voi face acest lucru cât mai
curând posibil.
 Între mine şi persoana următoare
___________________________________
(scrieţi numele întreg sau prescurtat)
este un conflict, relaţia noastră nu este bună.
Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua
de _________ , să merg la această persoană,
să discut şi să fac tot posibilul pentru a ne
împăca.
 Conştient că orice om poate greşi, mă decid
să iert şi să uit orice greşeală pe care cinev a
făcut-o faţă de mine. Indiferent dacă
persoanele care mi-au greşit îmi cer sau nu
acest lucru. Este o hotărâre între mine şi
Dumnezeu. El mă va ajuta.