Universitatea din Pitești

Facultatea de Mecanică și Tehnologie

Ingineria Transporturilor și a Traficului

Transport industrial
-Electrostivuitorul cu catarg retractabil-

Student: Drăgodan Ionuț-Cătălin

Îndrumător: asist. univ. drd. Boroiu Andrei
 Cuprins

1 Alegerea și descrierea generală a sistemului de transport industrial ............................................. 3

2 Identificarea cerinţelor şi a restricţiilor ce sunt luate în vedere la proiectarea STI ..................... 5
3 Elemente de proiectare a STI ............................................................................................................. 7
4 Analiza productivităţii STI .............................................................................................................. 12
5 Propuneri de îmbunătăţire a STI .................................................................................................... 13
6 Bibliografie ........................................................................................................................................ 14

2
1 Alegerea și descrierea generală a sistemului de transport industrial
Una dintre cele mai importante activități desfășurate în cadrul transportului industrial este
manipularea mărfurilor. Realizarea rapidă și în condiții de siguranță maximă a manipulării
mărfurilor duce la creșterea productivității și, automat, a profitului.
Pentru creșterea siguranței și a cantităților de mărfuri ce pot fi manipulate, dar și pentru reducerea
duratei procesului de manipulare se folosesc utilaje speciale destinate utilizării în terminalele de
transport. Unul dintre cele mai folosite astfel de utilaje este stivuitorul.
Stivuitorul reprezintă un sistem de transport industrial destinat manipulării mărfurilor în cadrul
unui depozit sau terminal de transport. Acesta este format dintr-un cărucior autopropulsat, la care
se află adaptat un dispozitiv special, sub formă de furcă, pe care este preluată marfa. Unitatea de
încărcatură este deplasată pe verticală prin ridicarea sau coborârea furcilor.
O prezentare generală a unui stivuitor clasic se regăsește în figura 1.1.

Figura 1.1 Prezentare generală a unui stivuitor

Stivuitoarele se pot clasifica după mai multe criterii, însă principalul criteriu de clasificare este în
funcție de sistemul de propulsie. Stivuitoarele pot fi propulsate fie de un motor termin, purtând
denumirea de motostivuitoare, fie de un motor electric, în cazul electrostivuitoarelor.
Datorită faptului că o mare parte din procesele de manipulare din cadrul transportului industrial se
desfășoară în interiorul unui depozit, adică într-un spațiu închis, se optează de cele mai multe ori
pentru utilizarea electrostivuitoarelor, acestea neproducând emisii dăunătoare muncitorilor, fiind
simultan mai silențioase și mai compacte.
3
Electrostivuitoarele sunt stivuitoare a căror acționare este pur electrică. Sursa de energie a
electrostivuitoarelor este constituită dintr-o baterie de acumulatori care alimentează un motor
electric de dimensiuni mici, fapt care determină ca utlizarea lor să fie posibilă numai pe distanțe
scurte în depozite și terminale de transport.
Datorită acționării electrice care nu creează noxe, electrostivuitoarele sunt utilizate cu precădere
în construcții închise, în acest caz nefiind necesare măsuri suplimentare ca la motostivuitoare, care
trebuie prevăzute cu dispozitive de epurare a gazelor eșapate.
Electrostivuitorul cu catarg retractabil, prezentat în figura 1.2, este o subcategorie a
electrostrivuitoarelor și reprezintă un utilaj de manipulare destinat pentru folosirea în sectoare
înguste ale depozitelor, la care acționarea principală este realizată de un motor electric de curent
continuu.

Figura 1.2 Electrostivuitor cu catarg retractabil

4
2 Identificarea cerinţelor şi a restricţiilor ce sunt luate în vedere la
proiectarea STI
Stivuitorul și subansamblurile sale trebuie să fie proiectate și executate astfel încât, în condițiile
de funcționare prevăzute, stabilitatea să fie cât mai mare încât să permită utilizarea sa fără risc de
alunecare sau răsturnare.
Stabilitatea unui utilaj este definită ca fiind proprietatea acestuia de a-și menține în permanență
contactul cu calea de rulare și de a urmări traiectoria impusă de conducătorul utilajului. Pentru ca
electrostivuitorul să-și mențină stabilitatea transversală, centrul de greutate al acestuia trebuie
menținut în interiorul triunghiului stabilității.
Centrul de greutate al unui electrostivuitor cu catarg retractabil încărcat și echipat corect se află
între roțile din față și centrul roții din spate, adică în interiorul unui triunghi imaginar, numit
triunghiul stabilității (figura 2.1).

Triunghiul stabilității

Figura 2.1 Triunghiul stabilității la electrostivuitorul cu catarg retractabil

Datorită poziționării roților din față care se extind în fața catargului, greutatea încărcăturii este
distribuită mult mai bine la acest tip de utilaj decât la stivuitoarele tradiționale cu furci, lucru care
îmbunătățește stabilitatea electrostivuitorului la ridicarea maselor mari la înălțimi mari. De
asemenea, deși ampatamentul acestora este asemănător cu ampatamentul unui stivuitor cu furci,
electrostivuitoarele cu catarg retractabil au o rază de virare cu până la 35% mai mare deoarece sunt
mult mai compacte.
Pentru a asigura stabilitatea transversală a electrostivuitoarelor cu catarg retractabil trebuie aflat
unghiul maxim de înclinare laterală al căii de rulare pe care poate circula acesta. Determinare
unghiului de înclinare se realizează cunoscând forțele și momentele care vor acționa asupra
utilajului de manipulare în exploatare și determinând dacă acestea sunt în echilibru.
Pentru determinarea unghirilor de alunecare și răsturnarea ale unui electrostivuitor cu catarg
retractabil se va realiza, în cadrul procesului de proiectarea, o reprezentarea grafică a unui astfel
de utilaj și se vor trasa forțele care acționează asupra acestuia atunci cand este înclinat cu un unghi
β. Desenul este reprezentat în figura 2.2.

5
 𝐺î 𝑠𝑖𝑛𝛽

𝐺î 𝑐𝑜𝑠𝛽

𝑍
𝐺î

ℎ𝑚𝑎𝑥 𝑂

𝐺𝑢 𝑐𝑜𝑠𝛽
ℎ𝑔
𝐺𝑢 𝑠𝑖𝑛𝛽

𝑍𝑑
𝐺𝑢
𝑍𝑚
𝑌𝑑
𝑍𝑠 𝐷
𝑌𝑚
𝑀
𝑌𝑠 B
𝑆
β

Figura 2.2 Electrostivuitorul cu catarg retractabil și forțele care acționează asupra acestuia

În figura 2.2, electrostivuitorul are un ecartament B, este înclinat cu un unghi β și este acționat de
greutatea Gu, formată din componenta Gu sinβ și componenta Gu cosβ, care acționează în centrul
de greutate aflat la înălțimea hg. De asemenea, asupra utilajului mai acționează și reacțiunile
normale, Zd și Zs, precum și reacțiunile tangențiale, Yd și Ys.
Elecrostivuitorul ridică la înalțimea hmax, egală cu suma dintre înălțimea utilajului hu și jumătate
din înălțimea încărcăturii hî, o încărcătură asupra căreia acționează forța de greutate a încărcăturii
Gî, formată din componenta normală Gî sinβ și componenta tangențială Gî cosβ.
3.1 Determinarea unghiului limită de alunecare
Pentru a determina unghiul limită de alunecare se va impune condiția de alunecare
transversală:
𝐺î ∙ 𝑠𝑖𝑛β + 𝐺𝑢 ∙ 𝑠𝑖𝑛β ≥ 𝑌𝑑 + 𝑌𝑠 + 𝑌𝑚
(𝑌𝑑 + 𝑌𝑠 + 𝑌𝑚 )𝑚𝑎𝑥 = 𝜑(𝑍𝑑 + 𝑍𝑠 + 𝑍𝑚 )
unde φ este coeficientul de aderență al roților utilajului.

6
 𝑠𝑖𝑛β(𝐺î + 𝐺𝑢 ) ≥ 𝜑(𝑍𝑑 + 𝑍𝑠 + 𝑍𝑚 ) = 𝜑(𝐺î 𝑐𝑜𝑠β + 𝐺𝑢 𝑐𝑜𝑠β) /: cos 𝛽
𝑡𝑔β(𝐺î + 𝐺𝑢 ) ≥ 𝜑(𝐺î + 𝐺𝑢 )
𝜑(𝐺î + 𝐺𝑢 )
𝑡𝑔β ≥
(𝐺î + 𝐺𝑢 )
β𝑎 ≥ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔𝜑
Din calculele de mai sus s-a determinat că utilajul va aluneca atunci când unghiul de înclinare al
căii de rulare va fi mai mare decât arctangenta coeficientului de aderență al acestuia.
Datorită stucturii anizotropice a pneului și a lipsei de simetrie în desfășurarea proceselor în raport
cu centrul petei de contact, coeficientul de aderență la deplasarea pe o cale înclinată transversal va
fi mult mai mic decât la urcarea pe o cale înclinată longitudinal.
3.1 Determinarea unghiului limită de răsturnare
Pentru a determina unghiul limită de răsturnare se va calcula suma momentelor care acționează în
punctul S și se va pune condiția ca răsturnarea să nu se poată întâmpla, întrucânt aceasta este o
stare de pierdere a stabilității mult mai periculoasă decât alunecare.

∑ 𝑀𝑠 = 0
𝐵 𝐵
𝑍𝑑 ∙ 𝐵 + 𝑍𝑚 ∙ + 𝐺î ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛽 ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 + 𝐺𝑢 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛽 ∙ ℎ𝑔 ≥ (𝐺î ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛽 + 𝐺𝑢 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛽)
2 2
ℎ𝑚𝑎𝑥 = ℎ𝑢 + 0,5 ∙ ℎî
Pentru ca răsturnarea să nu se poată produce, reacțiunile normale Zd și Zm la limita răsturnării
trebuie să fie egale cu 0. Punând această condiție, ecuația devine:
𝐵
𝑠𝑖𝑛𝛽(𝐺î ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 + 𝐺𝑢 ∙ ℎ𝑔 ) ≥ ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛽(𝐺î + 𝐺𝑢 ) /: 𝑐𝑜𝑠𝛽
2
𝐵
𝑡𝑔𝛽(𝐺î ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 + 𝐺𝑢 ∙ ℎ𝑔 ) ≥ ∙ (𝐺î + 𝐺𝑢 )
2
𝐵(𝐺î + 𝐺𝑢 )
𝑡𝑔𝛽 ≥
2(𝐺î ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 + 𝐺𝑢 ∙ ℎ𝑔 )
𝐵(𝐺î + 𝐺𝑢 )
𝛽𝑟 ≥ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 [ ]
2(𝐺î ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 + 𝐺𝑢 ∙ ℎ𝑔 )

3 Elemente de proiectare a STI

Electrostivuitoarele cu catarg retractabil se compun din următoarele ansambluri mai importante:
 Șasiul electrostivuitorului
Este executat în construcţie sudata, este de tipul longeroane depărtate. Pe şasiu sunt amplasate
mecanismele de ridicare, de deplasare pe orizontala a catargului cu furci retractabile şi de deplasare
a electrostivuitorului precum şi locul de conducere, comenzile, instalaţia electrica şi cadrul de
contragreutate.

7
  Mecanismul de deplasare
Este prevăzut cu roţi având bandaj din cauciuc sau din contilan. Variantele de execuţie pot fi cu
roată motoare în spate şi roţi libere directoare în faţă pe direcţia de mers sau cu puntea din față cu
roți motrice şi puntea din spate directoare, astfel concepută încât să permită virarea cu o raza
exterioară cât mai mică.
Antrenarea roţilor motrice este făcută de un motor electric, format din rotor și stator (figura 3.1),
alimentat de bateria de acumulatori, prin intermediul unui mecanism reductor. Direcţia este
realizată de regula tot electric, uşurând foarte mult modificarea poziţiei roţilor directoare şi în
starea de repaus a stivuitorului.

Figura 3.1 Construcția unui motor electric

Mecanismul de deplasare este prevăzut cu doua frâne, una de serviciu şi una de siguranţă. Sistemul
de frânare utilizat pentru frâna de siguranță, denumită și frână de picior, este prezentat în figura
3.2, iar schema hidraulică a sistemului de frânare este prezentată în figura 3.3.

8
 Figura 3.2 Sistemul de frânare (frâna de siguranță) al unui electrostivuitor
1 – roata de deplasare; 2 și 3 – rulmenți; 4 – capac; 5 – șurub; 6 – șaibă elastică; 7 – platou cu
mecanismul de frânare; 8 – șurub fixat platou și roată.

9
Figura 3.3 Schema sistemului hidraulic de frânare al unui electrostivuitor

10
  Mecanismul de ridicare/înclinare
Acesta poate fi executat în variantele simplex, duplex, triplex sau cvadruplex (figura 3.4) și este
prevăzut cu un mecanism de deplasare pe orizontală a catargelor cu furci. Catargul poate fi înclinat
în direcția înapoi în scopul deplasării centrului de greutate al sarcinii cât mai mult în interiorul
triunghiului stabilității, asigurând astfel o stabilitate cât mai mare ansamblului stivuitor –
încărcătură în timpul deplasării. Catargul realizează și o înclinare înainte care trebuie utilizată cu
mare atenție la așezarea încărcăturii ăn stivă.

Figura 3.4 Tipuri de mecanisme de ridicare/înclinare

11
  Instalaţia electrică
Poate fi executată în doua variante: cu comandă prin controler sau prin impulsuri.
 Instalaţia hidraulică
 Dispozitive de protecție și siguranță
 Post de conducere ergonomic.

4 Analiza productivităţii STI

Productivitatea este unul din cei mai importanți indicatori sintetici ai eficienței activității
economice a sistemelor de transport intern, care reflectă eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite
în procesul de transport. Creșterea productivității constituie cel mai important factor de sporire a
volumului producției, de reducere a costurilor și de crestere a rentabilității și competitivității
produselor.
Productivitatea medie a unui stivuitor se calculează cu relația:
3600
𝑄𝑒 = ∙ 𝑘𝑇
𝑇𝐶
unde:
- Qe – productivitatea medie orară a unui stivuitor;
- TC – durata medie a unui ciclu de manipulare;
- KT – coeficientul de folosire a utilajului.
Durata medie a unui ciclu de manipulare se calculează cu relația:
𝑇𝐶 = 𝑇𝐷 + 𝑇𝑅𝐶 + 𝑇𝑂
unde:
- TD – suma timpilor de deplasare în gol și cu încărcătură;
- TRC – suma timpilor de ridicare și coborâre a furcilor ncesari pentru manipulare unei unități
de încărcătură;
- TO – durata operațiilor.
Suma timpilor de deplasare în gol și cu încărcătură se calculează cu relația:
2∙𝑙 1 1
𝑇𝐷 = +𝑣( + )
𝑣 𝑎𝐷 𝑎𝐹
unde:
- l – lungimea medie de deplasare;
- v – viteza medie de deplasare a stivuitorului cu și fără încărcătură;
- aD – accelerația la demarare;
- aF – accelerația la frânare.

12
Suma timpilor de ridicare și coborâre a furcilor ncesari pentru manipulare unei unități de
încărcătură se calculează cu relația:
𝐻𝑚𝑒𝑑
𝑇𝑅𝐶 = 4 ∙
𝑣𝑅𝐶
unde:
- Hmed – înălțimea medie de stivuire;
- vRC – viteza medie de ridicare și coborâre a furcilor;

5 Propuneri de îmbunătăţire a STI

Rolul electrostivuitoarelor în cadrul transportului industrial este unul simplu, să ridice mărfurile
ce au o greutate mare și să le deplaseze dintr-un loc în altul. Deși această funcție rămâne
neschimbată, electrostivuitoarele pot fi îmbunătățite pentru a obține o creștere a productivității,
accesibilității și a siguranței.
Există numeroase moduri în care electrostivuitoarele cu catarg retractabil pot fi îmbunătățite, unele
dintre acestea fiind prezentate în continuare:
 Electrostivuitoare mai „deștepte”
Evoluția tehnologiei a condus la procese mai eficiente și mai sigure în toate domeniile existente,
inclusiv în domeniu transportului industrial.
Integrarea unor tehnologii inteligente în cadrul electrostivuitoarelor, precum sistemele ERP
(Enterprise resource planning) și sistemele de control zonal, va duce la optimizarea proceselor de
transport realizate cu electrostivuitoare, precum și la creșterea gradului de siguranță în utilizare.
Un exemplu de tehnologie avansată care a început să își facă apariția pe tot mai multe
electrostivuitoare este ForkTrack (figura 5.1). Acest sistem oferă managerilor flotei de stivuitoare
un raport detaliat și în timp real cu activitatea utilajului de manipulat. De asemeanea, sistemul
afișează greautatea materialelor ridicate, precum și starea tehnică a electrostivuitorului, detectează
pericolul de impact și limitează viteza în anumite zone prestabilite.

Figura 5.1 Sistemul de management al flotei de stivuitoare ForkTrack

13
  Adaptarea electrostivuitoarelor la cerere
Există numeroase situații în care, în cadrul unui depozit sau terminal de transport este nevoie ca
utilajele să execute procese mai complexe, precum manipularea obiectelor cu forme neobișnuite
sau obiectelor foarte grele, care să necesite adaptarea utilajelor de manipulare.
Modificările pot varia de la accesorii opționale până la modificări structurale ale
electrostivuitorului, de exemplu electrostivuitorul Combilift (figura 5.2), care este prevăzut cu o
platformă de lungime mare.

Figura 5.2 Electrostivuitorul Combilift

 Utilizarea motoarelor de curent alternativ

Performanță ridicată, costuri reduse de întreținere și consum de energie îmbunătățit reprezintă
avantaje ale unui motor electric de curent alternativ. Utilizarea motoarelor de curent alternativ în
electrostivuitoare asigură o perioadă mai lungă de timp între reîncărcări, ceea ce înseamnă că
utilajul poate fi utilizată pentru perioade mai lungi. Motoarele de curent alternativ sunt complet
închise, ceea ce reduce expunerea la praf, și nu au perii de motor, ceea înseamnă că nu există
scânteiere, ducând la reducerea costurilor de întreținere și a șanselor de defectare.
6 Bibliografie
1. Boroiu, A-A. – Curs “Transport Industrial”, 2017-2018, Univ. din Pitesti
2. Swagat Kelkar, S.M.Gaikwad, Virtual stability of forklift truck in CAD, International
journal of research in aeronautical and mechanical engineering, Vol. 3, pgs. 18-27
3. „Suport de curs pentru stivuitoriști”, realizat de firma S.C. CALIFICARI DESERVENTI
S.R.L.
4. http://www.aalhysterforklifts.com.au/index.php/about/blog-
post/7_ways_forklifts_are_evolving

14