1{ILtIAM Insula

STEIG lui Abel

Cu ilustrafiile autorului

Traducere din englezi

de Laura Albulescu

4RTHUR
 intr-un inceput de august al anului de gragie
t9o7, in primul an al cisniciei 1or, Abel 9i Amanda
au plecat la un picnic in pldurea din jurul oraqului
in care locuiau. Cerul era destul de acoperit de nori,
dar lui Abel nici nu i-a trecut prin cap cI s-ar putea
intAmpla ceva atAt de nesibuit cum ar fi si plou5 fix
cind el gi adorabila lui sofie aveau chef de o iegire
in natur5.
Au savurat un prAnz agreabil in mijlocul pidurii
umbroase, risfigAndu-se cu sendviquri minuscule
umplute cu brAnzici gi frunze delicate de nisturel,
dupi care au trecut la oui de prepel{5 fierte tare, cum
le plScea 1or, ceapi, misline gi caviar. Au ciocnitin cin-
stea lor gi a tuturor celorlalte lucruri cAte un pahar
de qampanie minunatS, linuti la rece intr-o frapierl
plini cu gheafS. Apoi au jucat o partidi grozavi de
crichet, rAzAnd intruna din te miri ce, continuAnd
:
 sI se amuze din orice chiar gi dupi ce partida s-a
incheiat, trAntindu-se apoi pe un covor de muqchi
si se relaxeze.
CAnd aceasti veselie firi cap gi firi
coadi a ince-
put si-i plictiseascS, Amanda s-a tArAt sub o ferigl
si citeasci pufin, iar Abel s-a dus si se plimbe sin-
gur prin pidure. in timp ce hiliduia printre copaci,
admirAnd prospefimea care il inconjura, a zirit un
snop zdravin de margarete, inghesuite toate deasu-
pra lui, ca nigte stele gigantice, gi s-a decis si reteze
una dintre ele ca s5-i poati dlrui sofiei o umbreli
de soare simpatici.
Deja i se liqise un zAmbet pe faql gAndindu-se la
glumiga pe care o va face cAnd ii va fine floarea dea-
supra capului. Alesese margareta perfecti gi i-a tiiat
cu mare atenfie tulpina folosindu-se de briceagul pe
care-l avea cu el, avAnd grijl si-gi protejeze mAna cu
batista pentru a nu se mAnji de seva florii.
Cu margareta pe umir, s-a grlbit si se intoarci la
sofia lui, foarte mullumit de sine. VAntul s-a intefit
aga, dintr-odati, gi ploaia a inceput sI cadi prin locu-
rile in care reutea sI strlbati coroanele copacilor. Era
din ce in ce mai greu si inainteze cu ditamai floarea.
$i-a gisit so(ia sub ferigS, exact acolo unde o lisase,
complet absorbiti de viafa care se desf5gura in carte.

sl
 Am ceva pentru tine, a zis el, ridicAnd ugor vAr-
-
ful ferigii.
Amanda s-a uitat in sus la el cu niqte ochi mari
gi nedumeri;i, ca gi cum o pagini din carte s-ar fi
transformat inexplicabil in soful ei. O rafali puterni-
ci de vAnt i-a smuls pur gi simplu floarea din mAn5.
a constatat Amanda.
- Plou5,
- $i inci cum! a exclamat Abel indignat, in timp
ce ploaia continua sI cadi gi mai vArtos.
Ploua de rupea p5mAntul, in timp ce ei incercau
s5-gi strAngi cAt mai repede lucrurile imprigtiate.
S-au adipostit cat au putut sub haina lui Abel, el s-a
arltat oripilat de vremea asta smintitS, ea, ingrijorati,
amAndoi sperAnd ci potopul se va potoli in curAnd.
Dar nu s-a potolit. S-a inriutlfit vizand cu ochii.
S5tui si tot agtepte gi sI se intrebe de unde poate
cidea atAta ap5, s-au hotirAt sI plece odati de acolo.
Aga c5 au pornit spre cas5, sub adlpostul hainei,
lisAnd in urmi rimigiqele picnicului exact cum s-a
nimerit, insi au constatat ci nu prea reugeau sI ina-
inteze din cauza vAntului puternic. T[nete fioroase
se auzeau din toate pirfile gi sclipiri orbitoare de
fulgere brizdau cerul ici ;i colo.

- Ah, drag5, a fipat Abel, trebuie neapirat si ne

adipostim undeva! Oriunde, nu mai conteazS!

*$l
I
 Au renunfat si meargl impotriva vAntului qi au
luat-o la goani in direcfia in care bitea, cupringi de
panici.
Agifafi unul de celilalt, au tot alergat - sau, mai
degrab5, au fost purtafi de vAnt - prin pldure pAni
cAnd au ajuns, tarafi aga, in dreptul unei stAnci imen-
se,sclipind fantomatic sub ploaia puternic5. Cu acest
obstacol in fali, vAntul nu mai avea unde s5-i impingi.
Adipostul pe care-l tot ciutau disperafi se intAm-
pla sI fie chiar lAng5 ei.
Aici, aici! au auzit nigte voci strigAndu-le.
-
 Abel qi Amanda gi-au ridicat privirile gi, nu foarte
sus deasupra lor, au apucat si vadi intrarea intr-o
pegteri unde nipte chestii blSnoase se ingrimidi-
ser5, ilindu-gi fegele. S-au cocofat cum au putut pAnI
la intrarea in pegteri, ugurafi ci au scipat cu viafi
gi risuflAnd din greu.
 Pegtera era plinl ochi cu tot felul de animiluqe
gilSgioase care avuseserl norocul sI dea peste acest
bArlog ocrotitor. Din toatl mulgimea aia pestri!5,
Abel gi Amanda au recunoscut doar cA;iva goareci qi
o familie de broagte pe care o cunoscuseri cAndva la
un carnaval; tofi ceilalli erau necunoscufi. O nevis-
tuici se retrisese de una singuri intr-un coll gi nu
mai prididea cu ruglciunile pe care le repeta intruna.
Toat5 aceasti adunare veseli i-a primit cu bralele
deschise pe Abel gi Amanda gi s-au felicitat reciproc
ci au scipat cu viafi. Furtuna s-a dezlSnpit ca gi
cum gi-ar fi pierdut complet minfile. Uzi leoarcS,
micii ocupanfi ai pegterii s-au inghesuit unii intr-alfii,
adunAndu-se la intrarea arcuitl ca Ei cum ar fi fost
nigte actori care gi-au spus replicile gi acum puteau
urmiri restul spectacolului de pe margine. Furtuna
s-a transformat intre timp intr-un uragan guierltor
i

i ri
 in toati regula. Copaci gigantici au fost indoili de
rafale dezlin;uite qi furioase de vAnt, crengile s-au
rupt, tunetele bubuiau din toate p5rlile, iar cerul
aburind gi intunecat era electrocutat de zigzagurile
demente ale fulgerelor.
Abel gi Amanda erau in primele rAnduri, hipno-
tizafi de-a dreptul de drama infricogitoare din faga
lor. Amanda a ficut insl gestul necugetat de a-qi
intinde gAtul sI vadl mai bine cum se ristoarni un
stejar, cAnd o pal5 de vAnt i-a smuls egarfa de voal pe
care-o purta gi lesitura aceasta diafani a fost tArAti
de curenqii de aer, plutind ca o fantomi. Abel a scos
atunci un icnet de groazS, ca gi cum ins59i Amanda
ar fi fost smulsl brutal de lAngi el.
S-a repezit afarl dupi egarfi, firi sI stea prea
mult pe gAnduri. Degeaba a incercat Amanda si-l
opreasci.
Abelard! a strigat ea.
-intotdeauna apela la numele lui intreg cAnd i se
pirea ci se comporti prostegte. insi Abel, flri sI
bage de seami, se l5sase deja si alunece de pe stAnc5,
ducAndu-se la vale.
A reuqit sI smulgi e;arfa din rugul in care se prin-
sese, dar, cAnd a vrut si se cafire inapoi in pegteri
cu trofeul, vAntul s-a invArtogat atAt de tare, incAt l-a
ridicat pur;i simplu in aer gi l-a risucit gi l-a invArtit

rlf"t,