OPERA LIRICĂ

Definiție:Opera lirică este textul literar în versuri, bazat pe transmiterea directă a trăirilor și a
ideilor autorului, implicând prezența unui eu liric, ca mască a subiectivității.Domeniu al confesiunii și al
contemplației, lirica are ca moduri de expunere specifice monologul și descrierea.Deși în actul liric, poetul se
comunică pe sine, el devine exponentul întregii umanități, pe care o exprimă categorial.Toate aceste
trăsături se regăsesc în poezia citată.

 Lirism subiectiv/al eului-poezia confesivă, erotică, meditativă

 Lirism obiectiv-poezia în care accentul cade asupra unor realități exterioare, din
afara sufletului-poezia peisagistică, de reflecție filosofică, a cetății.

Element paratextual, titlul este o cheie de lectură, un mijloc de pătrundere în lumea operei, prin el
anticipându-se semnificațiile operei și fiind plasat cititorul într-un orizont de așteptare.În cazul operei
literare date, titlul este format, la nivel morfologic, din ............,care,la nivel stilistic, formează o
metaforă/un epitet/o repetiție/o invocație...etc.

Tema acestei creații literare este (copilăria, natura, dragostea ,destinul, timpul, călătoria
,geniul, cunoașterea, creația), susținută prin numeroase motive literare prezente în text (fereastra,
luna,lacul, pădurea,izvorul,stelele, soarele, plânsul, amintirea, toamna, scrisoarea, cartea,etc..) și
prin termeni din câmpul semantic al.......... ,sau prin simboluri de o mare forță expresivă(ochiul,
pragul, privirea, oglinda, masca, focul, labirintul, lacrima, lutul, cercul, oul, albul, clepsidra,
sfera, negrul, cenușa, ramura de măslin, creanga de aur).

În primul rând, eul liric este instanța poetică prin care se exprimă creatorul, vocea care leagă
spațiul creației de spațiul receptării, jucând rolul enunțătorului la nivelul discursului liric. Ipostaza
eului creator poate fi-confesivă, contemplativă, reflexivă, interogativă, etc.Mărcile textuale ale acestuia sunt
verbele și pronumele la persoana I și a II-a, interjecțiile, substantivele în vocativ, verbele la imperativ,
propozițiile exclamative și interogative.Sentimentele exprimate în mod direct sunt de( iubire,admirație,
încântare, exuberanță,optimism, tristețe, melancolie, nostalgie, neliniște, armonie,freamăt interior, pace,revoltă
) , generate de (trecerea ireversibilă a timpului, frumusețea unui cadru natural, o dragoste trecută,
conștientizarea fragilității firii umane) sugestive fiind în acest sens numeroase versuri/imagini artistice/figuri
de stil(exemple din text).

De asemenea, planul exterior, al realității observate de ochiul poetic, conturează,

prin intermediul descrierii, idei poetice de o mare profunzime și sensibilitate(exemple din text),.Acesta
este dublat de planul interior, care înfățișează, prin intermediul monologului liric de tip
confesiv/adresativ reacții ale sufletului, gânduri, trăiri, aflate în consonanță sau în contrast.

În plus, fiind o operă lirică, întregul sistem de imagini artistice și de figuri de stil
integrate în țesătura creației formează imaginarul artistic sau poetic al operei, generat de
combinarea magică a cuvintelor, de de armonia profundă dintre idee și expresia verbală.
Epitetele aduc culoare, sensibilitate („………”citat ),enumeraţiile contribuie la redarea atmosferei, la
diversificarea aspectelor prezentate („………”citat ),personificările dau viaţă, plasticitate imaginilor
artistice ( „………”citat ),metaforele sugerează aspecte neasteptate, nuanţate, trăiri ale eului liric (
„……”citat ),inversiunile accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sau sintagme ( „……”citat
),comparaţiile stabilesc analogii surprinzătoare, inedite( „………”citat ).
La muzicalitatea şi armonia lirică a versurilor ce alcătuiesc strofe de n versuri
fiecare contribuie şi rima ….., ritmul……….., măsura de x, y silabe.

Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la genul
liric, dovedindu-se o minunată lecţie de trăire artistică revărsată în cuvânt.