Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deșeurilor în România are o pondere de
10 miliarde EUR.[2]
Cuprins
1Istoric
2Legislație
3Tipuri de deșeuri
o 5.1Metode de eliminare
5.1.1Depozite
5.1.2Incinerare
o 5.2Metode de recuperare
5.2.1Recuperarea materialelor
5.2.2Prelucrarea biologică
5.2.3Recuperarea energetică
6Deșeuri periculoase
8Electrice și electronice
11Vezi și
12Note
13Bibliografie
14Bibliografie suplimentară
15Legături externe
Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin
depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor
care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED)
de la Rio de Janeiro din 1992s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial.[3] În Uniunea
Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema
deșeurilor datând din anul 1975.[4] Oamenii sunt obisnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii
arheologice au arătat că, în perioadele când resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale
orașelor antice conțineau mai puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc).
În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate
în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la focurile de cărbuni
sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea cărămizilor. Principalul
motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime
naturale devenind astfel mai mică.
Un întreprinzător englez, Benjamin Law, a fost primul care a transformat reciclarea hainelor care nu mai
puteau fi purtate în materii prime pentru noi materiale textile. Astfel, el a inventat 2 noi materiale:
shoddy și mungo, bazate pe lână recuperată din haine vechi, combinată cu lână nouă. În 1860, în orașul
Batley, Anglia, se produceau peste 7000 de tone din acest material.
Perioadele cele mai “propice” reciclării în masă erau cele de război. Germania Nazistă este una dintre
țările în care raționalizarea și reciclarea au fost adoptate atât în timpul cât și în perioada pre-război. În
special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se făcea apoi săpun.
Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au încurajat puternic
reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze metale și să conserve fibrele, ca o
chestiune importantă de patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul războiului
au fost continuate și ulterior în unele țări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale, cu ar
fi Japonia.
Japonia este una dintre țările în care reciclarea este reglementată prin lege și general acceptată de către
locuitori, mai mult decât în celelalte țări. În 2007, în Japonia s-au colectat pentru reciclare 802.036 tone
de plastic, cu 429,5% mai mult dect în 2000, adică fiecare locuitor al țării reciclează aproximativ 6.4 kg
de plastic pe an.
Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei
(reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și
metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act
a creat o cerere puternică de hârtie albă(hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare
atunci).
O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt
reciclate dintr-un total de 251 tone de gunoi care se produc anual[necesită citare]. Se estimează o creștere de
100% a cantității de materiale reciclate în SUA în ultimii 10 ani.
În SUA există cea mai mare producție de gunoi (deșeuri) pe cap de locuitor din lume. Astfel, în fiecare zi,
în medie, un american produce puțin peste 2 kilograme de gunoi.
În anii 70, orașul Woodbury din statul american New Jersey a fost primul din țară care a introdus
reciclarea obligatorie. Curând, și alte orașe i-au urmat exemplul, principalul motiv al noii pasiuni a
americanilor pentru reciclare fiind costul ridicat al energiei. Astfel, se economisea 95% din energie dacă
se folosea aluminiu reciclat pentru producerea aluminiului.
Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este reciclarea lor a avut
loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare, în engleză Reduce, Reuse, Recycle,
în franceză Réduire, Réutiliser, Recycler). Deși în România s-au demarat inițiative de reciclare ale
deșeurilor sub acest generic încă înainte de 1989, în contextul lipsurilor din acea perioadă acțiunea, fiind
impusă de sus în jos, a întâmpinat rezistență.[5] În prezent reciclarea este reluată, dar reușita politicii de
reciclare ține și de posibilitatea sortării deșeurilor, care trebuie începută chiar din prima fază, prin
colectarea separată a materialelor refolosibile.
Legislația privind gestionarea deșeurilor este bogată. În februarie 2008 la nivel european acquis-ul
comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene.[4] Pentru aderarea la Uniunea
Europeană România a trebuit să implementeze în legislația sa aceste directive. Principalele directive
sunt:[6]
Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați (PCB și PCT)
În februarie 2008, dintre cele 29 directive, 21 erau complet transpuse în legislația românească, 3 erau
transpuse parțial, iar 5 încă nu erau transpuse. În total un număr de 116 acte legislative transpuneau
aceste directive: legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență ale guvernului și ordine emise
de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD, fost Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor –
MMGA, fost Ministerul Apelor și Protecției Mediului – MAPM), Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF,
fost Ministerul Economiei și Comerțului – MEC) și Ministerul Transporturilor (MT, fost Ministerul
Transporturilor și Telecomunicațiilor – MTCT).[4] Actual această transpunere este completă.
A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt grupate
în:[8]
A2 - Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).[9]
Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv orice
Q4
materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în cauză
Materiale contaminate sau pătate în urma unor acțiuni planificate (de exemplu, reziduuri de la
Q5
activități de curățire, ambalaje, containere etc.)
Q8 Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)
Reziduuri din procese de captare a poluanților (de exemplu, nămol de la epuratoare de gaze,
Q9
praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)
Reziduuri din prelucrare mecanică / finisare (de exemplu, șpan provenit de la operațiile
Q10
de strunjire, zguri măcinate etc.)
Reziduuri din extracția și prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri miniere, reziduuri
Q11
din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Q13 Orice materiale, substanțe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege
Produse care nu mai au utilizare pentru deținător (de exemplu, articole rebutate de agricultură,
Q14
menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Q15 Materiale contaminate, substanțe sau produse rezultate din acțiuni de remediere a solului
Q16 Orice materiale, substanțe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menționate anterior.
Colectarea și transportul deșeurilor[modificare | modificare sursă]
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru
deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții
economici).[12][13] Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se
face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde,
albastră, maro și negru antracit.[14]Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri
de deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru -
hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt
respectate întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune
în recipientul respectiv.[15]
Pubele în Timișoara
Containere la Deva
Pentru metale
Container de 4 m³
Autogunoieră tipică
Transportul deșeurilor se poate face pe cale rutieră, feroviară sau navală. Din cauza problemelor care
apar la transbordări, transportul feroviar sau naval se justifică doar pentru cantități mari (de obicei
deșeuri industriale), transportate pe distanțe foarte lungi, de sute sau mii de km.[13]
Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor și fără
utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
Tratarea în sol (de exemplu, biodegradarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate în
D2
sol)
Injectare la adâncime (de exemplu, injectare a deșeurilor care pot fi pompate în puțuri, domuri
D3
de sare sau falii geologice naturale etc.)
Loc de descărcare special amenajat (de exemplu, dispunerea în celule etanșe separate,
D5
acoperite și izolate unele de altele și de mediul înconjurător etc.)
Tratare biologică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuși sau
D8 amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operațiunile numerotate
D1-D7 și D9-D12
Tratare fizico-chimică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuși
D9 sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operațiunile
numerotate D1-D8 și D10-D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare etc.)
D12 Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)
D13 Amestecare sau mixare înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D12
D14 Reambalare înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D13
În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deșeuri periculoase
(clasa a), depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru materiale inerte (clasa c) și
depozite pentru un singur fel de deșeuri (monodeponie).[22] Depozitele trebuie să dispună de sisteme de
pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare a gazului de depozit și
de tratare a levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare, screpere, excavatoare) și de
servicii de întreținere a acestor utilaje.[23]
Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o
practică care nu mai este acceptată. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24] aceste depozite
trebuiau închise până în anul 2007, însă România nu s-a putut conforma în acest termen. Ca urmare,
României i s-a acordat o perioadă de tranziție, care este până la sfârșitul anului 2009pentru deșeurile
periculoase industriale, până la sfârșitul anului 2011 pentru deșeurile provenite din industria minieră,
până la sfârșitul anului 2013 pentru deșeurile provenite din industria
energetică, chimică și metalurgică și până în 16 iulie 2017 pentru deșeurile municipale. Eșalonarea
închiderii depozitelor neconforme este reglementată prin HG 349/2005.[25]
Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea depozitului prin acoperire
cu pământ (îngropare) și este o practică curentă în multe țări. Astfel de rampe se organizează în cariere
în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă de gunoi realizată și exploatată corect
este o metodă relativ ieftină și care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deșeurilor. Vechile
rampe, necorespunzătoare, au efecte negative asupra mediului, cum ar fi împrăștierea de gunoaie,
atragerea dăunătorilor (insecte, rozătoare) și poluarea aerului, a apelor și a solului. Poluarea aerului se
produce prin miasme și prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării, cum ar fi dioxidul de
carbon și metanul, care produc efect de seră și contribuie la încălzirea globală. Poluarea apei și a solului
se face prin levigat (lichidul scurs în urma proceselor biochimice), care, în lipsa unui strat izolator se
infiltrează în sol și poluează apele pânzelor freatice. Aceste poluări pot fi așa de puternice că împiedică
creșterea plantelor deasupra acestor rampe. În mod normal, pe rampă deșeurile sunt compactate
pentru a le mări densitatea și stabilitatea, și acoperite cu folii și cu pământ.[23]
Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante,
care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau textil (geotextile).
Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deșeuri inerte sau nepericuloase și
mai mare de 5 m pentru deșeuri periculoase.[23]
Din cauza problemelor pe care le ridică, găsirea unor amplasamente pentru noi depozite de deșeuri este
dificilă deoarece rezidenții din apropiere se opun, apare sindromul NIMBY (engleză Not In My BackYard),
care literalmente se traduce ca „nu în ograda mea”.[26]
Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de tratare
termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă.
Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi incinerate atât
deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de
teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele
biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza
poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați —
PCDF) produși prin ardere.[27][28]
Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu grătar cu împingere directă[29] sau
răsturnată,[30] cuptoare rotative,[31]cuptoare verticale,[32] focare cu ardere în strat fluidizat,[33] sau cu
ardere în suspensie[34] Ele pot trata (arde) deșeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg.[28]
În ultima perioadă se discută despre coincinerarea deșeurilor. În acest caz deșeurile sunt arse în focarele
marilor cazane energetice sau în cuptoarele de ciment, în amestec cu combustibilul uzual al acestora.
Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de cca. 10 %. Termenul de „coincinerare” se aplică în
cazul în care arderea amestecului combustibil care conține și deșeuri nu deturnează instalația de ardere
de la utilizarea sa obișnuită. Dacă într-o asemenea instalație scopul principal devine incinerarea
deșeurilor, procesul va fi considerat incinerare, nu coincinerare, iar condițiile de autorizare a funcționării
în acest caz vor fi mai stricte, adică cele pentru incineratoare.[28]
Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate
fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime
auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite
pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică.[11] Ca și în cazul
eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese
sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
R1 Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei
R2 Recuperarea/regenerarea solvenților
R11 Utilizarea deșeurilor obținute în urma oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R10
R12a) În cazul comerțului intern, codul R12 trebuie înlocuit cu codul R152 sau R153 corespunzător din
motive statistice
R13b)În cazul comerțului intern, codul R13 trebuie înlocuit cu codul corespunzător R151, R152 sau R153
din motive statistice
Deseuri de otel sortate si balotate version vederea reciclării la facilitatea de Central European Waste
Management în Wels, Austria.
Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului, sortare care
începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor.
În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate prima operație
este mărunțirea, care este operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri. Urmează
sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare balistice, sortarea densimetrică în
cicloane, sortarea magnetică a materialelor feroase, sortarea optică (pentru sticlă) și, eventual, sortarea
manuală. Urmează operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și purificate sunt balotate
în prese, fiind gata de livrare spre beneficiar.[36]
Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate biologic, însă trebuie
separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.[37]
Amenajare de compostare.
Deșeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi valorificate prin
compostare, care implică un proces de descompunere a materiei organice. Rezultatul este compostul,
un excelent îngrășământ agricol. în timpul compostării se produce biogaz cu un mare conținut de metan,
care poate fi folosit ca atare, de exemplu la aragazuri, sau în termocentrale la producerea curentului
electric. Prin compostare în instalații amenajate procesul natural de descompunere a materiilor organice
este accelerat.[39]
Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale din gospodării, cât și în mari instalații
industriale (ex. stații de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât și anaerobă.[39]
O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a apelor uzate
orășenești sau din stațiile de epurare industriale.[40]
Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese
de piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate (gazeificare
cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai bună, format
din monoxid de carbon și hidrogen.
Deșeurile din care se poate recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi, deșeuri de
prelucrare din industria lemnului și din demolări),[35] gazul de depozit și biogazul. Lemnul are o putere
calorifică de 14–17 MJ/kg[41] iar gazul de depozit și biogazul au compoziții asemănătoare și puteri
calorifice de 20–25 MJ/m³N.[23] Ca urmare ele pot fi arse în instalații menajere, sau în cazane pentru
producerea căldurii sau, cu ajutorul turbinelor, a curentului electric.[28]
Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți:
Simbol Proprietate
„Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai
H1
sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.
„Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu alte
H2
substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.
„Foarte inflamabile”:
substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la
temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară
H-3A substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid cu o sursă
de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de
aprindere
substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte
inflamabile în cantități periculoase.
„Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere egal sau mai mare de
H3-B
21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C.
„Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat
H4
cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamații.
H5 „Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează
pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.
„Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice) care, dacă sunt
H6 inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute sau
cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.
„Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
H7
penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.
H8 „Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu acestea.
„Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt
H9
cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organismevii.
„Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează
H10
pielea, pot induce malformații congenitale neereditare sau creșterea incidenței acestora.
„Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează
H11
pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea incidenței acestora.
Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un
H12
acid.
Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să producă altă substanță
H13
(de exemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
„Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau
H14
întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.
Stocarea deșeurilor periculoase necesită depozite speciale. Până la darea în folosință a acestora
România a obținut perioada de tranziție de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2009 pentru
stocarea temporară a deșeurilor periculoase industriale, cu respectarea tuturor cerințelor privind
protecția mediului și a sănătății. De asemenea, a obținut perioada de tranziție privind interzicerea
depozitării deșeurilor lichide, privind interzicerea depozitării deșeurilor cu anumite proprietăți (corosive
și oxidante) și privind prevenirea infiltrării apei în depozitul de deșeuri (numai apa de suprafață) până la
31 decembrie 2013 pentru 23 depozite din industria energetică, chimică și metalurgie și până la
31 decembrie 2011 pentru 5 depozite din industria minieră care se conformează sau sistează
activitatea.[43]
Un caz aparte de deșeuri periculoase este cel al deșeurilor radioactive. Acestea nu pot fi eliminate prin
distrugere, ci doar prin depozitare. Pentru eliminarea deșeurilor radioactive, România are nevoie de
două depozite de deșeuri care să stocheze deșeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la
Cernavodă.[44]
Pentru stimularea înnoirii parcului național de autoturisme prin scoaterea din circulație a celor
vechi, Guvernul României, în colaborare cu MMDD,[45] a inițiat un program, cunoscut sub numele de
„Programul Rabla”. În cadrul programului, se oferă o primă de 3000 RON persoanelor fizice care
achiziționează un autoturism nou și radiază din circulație predând spre casare unui operator economic
autorizat să desfășoare activități de colectare a vehiculelor scoase din uz un autoturism uzat, cu o
vechime de peste 12 ani.[46]
Acțiune de colectare a DEEE la Cluj-Napoca, organizată în 2010 de Asociația Română pentru Reciclare
(RoRec), în colaborare cu Umbrela Verde.[51]
Acțiune de promovare a reciclării DEEE la Timișoara, organizată în 2011 de ONG Recolamp (RO), în
parteneriat cu ONG Electro-Coord (HU).
Acțiunile de colectare organizată au fost inițiate în anul 2007 prin Campania națională de colectare a
deșeurilor de echipamente electrice și electronice[53] cunoscută și sub numele de „Marea debarasare”.
Acțiunea prevedea ca cetățenii să scoată în fața casei sau a blocului echipamentele nefuncționale, apoi
societățile de salubrizare să le ridice și să le transporte la centrele de colectare,[54] pentru ca de acolo să
fie preluate de organizațiile colective autorizate, în vederea transportării lor la reciclatori.[55][56] Sunt
colectate aparate de uz casnic de mici și mari dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de
călcat, aspiratoare, mașini de spălat, frigidere), unelte, echipamente de
iluminat, aparatură electronică și de informatică, jucării.[57]
Din cauza noutății, succesul acțiunilor din toamna anului 2007 a fost relativ. A doua acțiune a avut loc pe
19 aprilie 2008, cu rezultate notabile.[58]
A treia campanie de colectare a DEEE a fost programată pentru 4 octombrie 2008,[59] când au fost
colectate peste 400 t de deșeuri.[60]Cantitatea colectată fiind mică, au mai fost organizate campanii de
colectare, a IV-a ediție având loc pe 1 noiembrie[61] iar ediția a V-a pe 6 decembrie 2008.[62]
În afară de aceste acțiuni, importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să adune deșeuri
de aparate electrice și electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din cantitatea totală de
electronice și electrocasnice pe care le vând. În acest scop, firmele ar putea oferi bonusuri la cumpărare,
în caz de returnare a obiectului vechi similar.[63]
Un proiect de cooperare transfrontalieră româno-ungar își propune recicleze deșeurile provenite din
echipamentele de iluminat arse din județele Timiș și Arad, respectiv Hajdú-Bihar și Szabolcs-Szatmár-
Bereg. Proiectul are în vedere amplasarea de containere specializate de colectare a becurilor și tuburilor
fluorescente și construirea unei fabrici de reciclare a acestor deșeuri.[64]
Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată și costisitoare.[2] Concepția actuală privind deșeurile
nu pornește de la ideea creșterii și perfecționării capacităților de eliminare, ci de la adoptarea de
noi tehnologii, care să producă deșeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă cât mai ușor de tratat. În
plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deșeuri nu se poate face decât dacă măsurile care
sunt luate sunt coordonate. Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:[65][66]
Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței: evitarea
apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea prin
recuperare, tratarea prin eliminare.
Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care nu
presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost).
Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor.
Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară
tratării lor.
Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor
criterii uniforme.
Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din
activitățile social-economice care le generează.
Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an[68].
În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice 45% din totalul
ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013[70]. Compania Eco-Rom
Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care activează în România[70].
Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania, Coca-Cola HBC Romania,
Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever,
Titan[70]. Eco-Rom este liderul pieței de preluare de la agenții economici a obligației de reciclare și
valorificare a deșeurilor de ambalaje[70]. Modelul este inspirat din Uniunea Europeană, unde pe
ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde - simbolul firmei care se ocupă de
reciclare[68]. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile
de colectare și reciclare[68]. Lunar, societatea primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă
cantității de deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață[68]. Încasările sunt investite mai departe în
sistemul de colectare, transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje[68].
În ceea ce privește reciclarea deșeurilor municipale, un raport al Agenției Europene de Mediu din anul
2015 relevă faptul că în România rata de reciclare a acestui tip de deșeuri este de doar 4,5 % (în anul
2012) față de Germania (care este în fruntea clasamentului) cu o rată de reciclare de peste 60%. Situația
nu este foarte mulțumitoare pentru România în condițiile în care trebuie să atingă până în anul 2020 o
rată reciclare de 50 % pentru deșeurile municipale.[71] Mai multe obiective setate pentru România vizavi
de reciclare pot fi studiate și în Hotărârea 870/2013 privind aprobarea strategiei naționale de gestionare
a deșeurilor 2014-2020 [72].
În anul 2016, orașul Seini din Maramureș a devenit primul din țară care își produce energia electrică
pentru iluminatul public în regie proprie, folosind dejecții animaliere.[73]
2. ^ a b Mihail, Sorina (28 mai 2008). „Piața deșeurilor valorează zece miliarde de euro”.
Capital. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
3. ^ Ungureanu, p. 5.
9. ^ a b c d e f Ungureanu, p. 8.
10. ^ a b Ungureanu, p. 9.
15. ^ a b „Pubela „specializată", un nou test pentru români. Bunul-simț, pus la încercare”.
12 august 2008. Accesat în 27 august. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
20. ^ a b „S.C. RER Ecologic Service București REBU S.A”. Accesat în 23 septembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
31. ^ Ungureanu, p. 97
32. ^ Ungureanu, p. 99
41. ^ Popa, Bazil (1986). Manualul inginerului termotehnician (MIT) (ed. vol. 1). Editura
Tehnică.
42. ^ a b „Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (modificată prin
Directiva Consiliului 94/31/CE)” (PDF). Accesat în 26 august. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
44. ^ „România își face două depozite de deșeuri radioactive”. Gândul. 29 august
2008. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
48. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 38/2006 privind reluarea pentru anul 2006 a Programului
de stimulare a înnoirii parcului auto național”. Accesat în 24 septembrie.Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
49. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 4/2007 privind reluarea pentru anul 2007 a Programului de
stimulare a înnoirii parcului auto național”. Accesat în 24 septembrie.Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
50. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 55/2008 privind reluarea pentru anul 2008 a Programului
de stimulare a înnoirii parcului auto național”. Accesat în 24 septembrie.Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
52. ^ Veress, Robert (4 septembrie 2008). „România — țara deșeurilor electrice ținute ca
bibelouri”. Gândul. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
60. ^ „Cantități preliminare colectate pe 04.10.2008 până la ora 16:00”. MMDD. Accesat în
29 ianuarie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?)
(ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
62. ^ „Mâine debutează cea de-a V-a ediție a Campaniei „Marea Debarasare"”. MMDD.
Accesat în 29 ianuarie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-
date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
71. ^ Agenția Europeană de Mediu, Mediul European: Starea și Perspectiva 2012, raport de
sinteză, eea.europa.eu, accesat 2015-11-01
73. ^ Seini este primul oraș din țară care își produce singur energia electrică, din gunoi, 31
iulie 2016, Angela Sabau, Adevărul, accesat la 31 iulie 2016
Căpățână, Camelia (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom. Citare cu parametru
depășit |coauthors= (ajutor)
Bold, Octavian Valeriu (2003). Managementul deșeurilor solide. București: Editura Matrix
Rom. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
Păunescu, Ioan (2002). Gestionarea deșeurilor urbane. București: Editura Matrix Rom. Citare cu
parametru depășit |coauthors= (ajutor)
Lumea ca un cerc perfect: economia circulară va schimba planeta, 7 martie 2012, Descoperă
WorldCat
GND: 4000107-6
LCCN: sh85112316
Categorii:
Articole bune
Deșeuri
Protecția mediului
Reciclare (tehnologică)
Sănătate publică
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Căutare
Salt
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Participare
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Element Wikidata
În alte limbi
Български
English
Español
Français
हिन्दी
Русский
Українська
اردو
中文
Încă 40
Modifică legăturile
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții
identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
Politica de confidențialitate
Despre Wikipedia
Termeni
Dezvoltatori
Cookie statement
Versiune mobilă
Oraş curat cu e-Deşeu reciclat
“ORAŞ CURAT CU E-DEŞEU RECICLAT”: Proiect ecologic pentru o Moldovă mai curată și mai
competitivă, realizat de A.O. “Asociaţia pentru Valorificarea Deşeurilor” în parteneriat cu Asociaţia
Moldrec, Garda de Reciclare, Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului, Primăria mun.
Chişinău și cu suportul Programului de Granturi Mici al GEF, implementat de PNUD.
În toamna anului 2018, în mun. Chişinău va fi lansat un nou proiect ecologic “Un oraș curat cu e-Deșeu
reciclat”. Scopul proiectului este de a asigura locuitorii mun. Chișinău cu o rețea de colectare a e-
Deşeurilor (deşeuri echipamente electrice şi electronice) de mari și mici dimensiuni și baterii portabile
uzate, inclusiv posibilitatea ultimului deținător al deșeurilor de a le putea preda gratuit Asociației
“MoldRec” spre reciclare, în acest mod contribuind direct la reducerea cantității de deșeuri depozitate la
groapa de gunoi, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din deșeurile nevalorificate și,
implicit la protejarea mediului înconjurător și a sănătății populației.
Pe parcursul perioadei de implementare a proiectului, în mun. Chişinău vor fi create 80 puncte noi de
colectare a e-Deşeurilor, respectiv vor fi implicate în total 80 de instituţii din sectorul public, privat şi
academic.
Elevii din cadrul instituțiilor de învățământ liceal (clasele I-XII) şi universitar, vor reprezenta
promotorii/ambasadorii informației, mesajelor ecologice și a practicilor de gestionare corectă a
e-Deșeurilor, educându-și împreună cu învățătorii părinții, buneii și prietenii în sensul unei
atitudini ecologice responsabile. Tinerii și copiii în egală măsură vor fi implicați activ pe parcursul
anului școlar în ateliere eco-creative, vor învăță cum e-Deșeurile afectează sănătatea și mediul,
vor putea atrage în proiect întreaga familie și prietenii, vor putea participa la sesiuni de instruire
și vor face cunoștință cu materia primă secundară obținută din reciclarea e-Deșeurilor;
Acest proiect nu ține de vârstă, gen, origine, statut social sau posibile dizabilități. Acest proiect este
pentru toți cei care vor conștientiza și care vor dori să schimbe spre bine modul de viață, care vor dori să
acționeze corect în armonie cu natura și care recunosc şi valoarea economică a unui deșeu.
Aparate de uz casnic de mici dimensiuni (de ex. fier de călcat, robot de bucătărie, ventilator,
etc.);
Echipamente de larg consum (de ex. DVD player, TV, videocasetofoane, etc.);
Desigur întrebarea cea mai importantă este: Ce se întâmplă ulterior cu toate e-Deșeurile colectate pe
durata proiectului?
Răspuns: Asociația pentru Reciclare MoldRec, Garda de Reciclare va asigura evacuarea, transportarea,
sortarea şi reciclarea nemijlocită a cantităților colectate de la fiecare instituție în parte.
Cel mai important este faptul că datorită MoldRec, e-Deșeurile vor deveni resurse ce pot fi valorificate
şi reutilizate într-un nou circuit economic, iar în natură vor ajunge considerabil mai puține deșeuri
periculoase, reducând astfel deversările de elemente periculoase (mercur, plumb, nichel, cadmiu, litiu)
în sol și ape.
Conștientizare şi informare
Un obiectiv important al acestui proiect este și sporirea nivelului de conștientizare a populației despre
utilizarea corectă, depozitarea şi eliminarea substanțelor chimice şi a deșeurilor, în special a copiilor care
se joacă cu bateriile portabile uzate, le pun în gură sau le desfac pentru a vedea conținutul, punându-și
astfel în pericol sănătatea. În proiectul “Oraş curat cu e-Deşeu reciclat”, acești copii vor învăța să
acționeze corect. În acest sens, fiecare din instituțiile beneficiare a proiectului vor fi monitorizate și vor
beneficia de suport informațional și logistic.
Pe parcursul lunii august, identificăm toţi beneficiarii proiectului iar în cazul în care instituţia pe care o
reprezentanţi manifestă intenţia de a participa în calitate de beneficiar al proiectului şi binevol îşi
asumă angajamentul de a gestiona corect deşeurilor electronice, inclusiv de a disemina informaţia în
rândul colegilor, prietenilor, etc., vă puteţi înregistra aici.
Поделиться ссылкой:
Facebook39
Navigare în articol
ANTERIORArticol anterior:Republica Moldova alături de milioane de voluntari din 150 de țări vor
curăța Planeta în 24 de ore
Stop poluării cu PLASTIC – Dacă nu reutilizați, atunci refuzați!
În acest an, Ziua Mediului are o misiune clară şi anume să reducă poluarea cu PLASTIC. Sloganul acestei
campanii de informare, conștientizare şi mobilizare a populației la nivel global este “Stop poluării cu
PLASTIC – Dacă nu reutilizați, atunci refuzați”.
În ultimii 50 de ani, producția de materiale plastice a crescut de 20 ori, de la 15 mil. tone în 1964 la 311
mil. tone în 2014 și se așteaptă să se dubleze în următorii 20 de ani. Plasticul generează exetrnalități
negative semnificate în domeniul degradării sistemelor naturale ca urmare a scurgerilor, în special în
ocean; a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din producția și incinerarea ulterioară a plasticului;
și impactul asupra sănătății și mediului din cauza substanțelor componente ce prezintă motive
de îngrijorare.
De Ziua Mediului, Vă îndemnăm să revizuim împreună cele mai necesare acțiuni de întreprins şi practici
demne de urmat pentru a ne debarasa de plasticul care inundă Pamântul şi Oceanele.
Nu uitaţi să…
4. Respectați ordinea în locuri publice dar în special cele din mijlocul naturii şi nu aruncați plastic
pe jos;
5. Diseminați experiența Dvs., în rândul familiei şi a prietenilor, împreună e mai simplu să reușim.
Îndemnăm iubitorii şi susținătorii acțiunilor prietenoase mediului (ONG-uri, APL-uri, agenții
economici) dar şi restul populației să se implice activ şi să demonstreze că putem reduce consumul de
Plastic în Moldova!
Поделиться ссылкой:
Facebook6
e-Deşeurile: O resursă economică şi nu un deşeu!
Deşi sunt etichetate drept e-Deşeuri, în realitatea echipamentele electronice reprezintă materiale
valoroase ce pot fi supuse reciclării şi reutilizării!
Ştiaţi că:
1. În fiecare an, la nivel global, sunt puse în circulaţie aproximativ 1 miliard de telefoane mobile și 300 de
milioane de computere;
2. Reciclarea unui milion de laptop-uri economisește energia echivalentă cu energia electrică utilizată de
peste 3.500 de locuințe din SUA într-un an;
3. Anual, americanii aruncă telefoane care conțin materiale valoroase precum aur şi argint în valoare
totală de 60 milioane de dolari;
4. Se estimează că 1 tonă de plăci conține de până la 800 ori mai mult aur și de 30-40 de ori mai mult
cupru decât o tonă metrică de minereu extras;
5. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, aproximativ 20-50 milioane tone metrice de deșeuri electronice
sunt aruncate la nivel global în fiecare an;
6. În America. e-deșeurile reprezintă 2% din total gunoi din depozitele de deșeuri, şi 70% din totalul
deșeurilor toxice;
7. Se estimează că cantitatea de deșeuri electronice la nivel global, va crește cu 8% anual. Aproximativ
80% din deșeurile electronice generate în S.U.A. sunt exportat în Asia, un flux comercial care este o
sursă de controverse considerabile.
Поделиться ссылкой:
Cu Atelier 99 – învăţăm să colectăm separat şi să reciclăm deşeurile!
Este îmbucurător faptul, că treptat începem să gândim şi să acţionăm altfel, mai eco, mai green şi mai
durabil. Mulţi probabil continuă să ignore consecinţele unui consum iraţional de resurse, consecinţele
poluării excesive şi repercursiunile asupra sănătăţii, dar statisticile alarmane la nivel global au ridicat un
semnal de alarmă şi au mobilizat ţările lumii spre o nouă economie – „Economia circulară”, în care nu
există deşeuri ci doar resurse valoroase care contribuie la reducerea amprentei ecologice şi creşterea
productivităţii resurselor naturale.
Un proiect ambiţios la nivel naţional în direcţia valorificării deşeurilor prin reciclare şi reutilizare
aparţie Atelierului 99, care recent au organizat 2 seminare informative: „Seminar introductiv despre
reciclare” şi „Seminar despre tehnologia reciclării”. Au fost 2 evenimente pline de conţinut şi cu multe
informaţii practice utile, răspunsuri la întrebări şi discuţii pe măsură.
În cadrul acestui eveniment, două mari companii de reciclare, precum SRL ABS şi Asociaţia Moldrec au
reuşit să îşi prezinte activitatea şi să ne relateze povestea deşeurilor din Moldova. Da, întradevăr este o
poveste cu sfârşitul nescris pentru moment…. din moment ce actorii suntem şi noi, locuitorii acestei
ţări. Tot noi suntem cei care trebuie să conştientizăm pericolul acestor deşeuri dar şi cât de importante
pot fi acestea pentru economia naţională.
Pentru mai multă informare şi în speranţa, că vom mobiliza cât mai multă lume să sorteze corect deşeul
acasă sau în oficiu, prezentăm iniţial informaţii despre valoarea economică a deşeurilor prin reciclare:
Reciclarea Hîrtiei – 1 tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci și folosește cu 40% mai puțină energie și
cu 50% mai puțină apă. În medie un funcţionar de birou poate recicla suficientă hârtie anual pentru a
salva cel puţin un copac.
Reciclarea Maselor Plastice – Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai mic
fața de cele realizate din materiile prime. Reciclând o sticlă de plastic se economiseşte energie suficientă
pentru funcționarea unui bec de 60 W timp de 6 ore.
Reciclarea Sticlei – Se obține economie foarte mare de energie, sticla reciclată se prelucrează la
temperaturi mai scăzute decât materia primă; contribuie la reducerea poluării aerului cu 20% și a
consumului de apă cu 50%.
Valorificarea deșeurilor agricole – Resturile vegetale obținute din agricultură se pot folosi la obţinerea
celulozei, compostare, obţinere de biogaz, producerea energiei termice și electrice prin incinerare
împreună cu resturi menajere iar dejecţiile pot fi transformate în îngrăşăminte organice, din care se
poate obţine și biogaz.
În luna mai a acestui an, SRL ABS și-a inaugurat propria stație de sortare a deșeurilor, prima din
Republica Moldova. Procesul tehnologic de sortare a deşeurilor menajere se realizează prin sortarea
manuală cu atenție a deșeurilor colectate în amestec, pentru a fi transformate în materie secundară şi
pentru reintroducerea lor în circuitul industrial, generând astfel economii de resurse naturale şi de
energie. La moment, staţia lucrează cu 3 linii de sortare cu o capacitate de sortare per linie de 10
tone/oră şi o capacitate de 144 tone / 24 ore, cantitate maximă de deşeuri sortate şi balotate.
Din categoria reciclabilelor ajunse la staţia de sortare fac parte – hârtia, sticla, plasticul, metalul şi
aluminiul. La finele sortării pe categorii, acestea ajung în containere separate. Separarea se face manual
şi fiecare flux de deşeuri este depozitat separat, unele din ele fiind presate și ulterior propuse spre
comercializare.
Irina Balică, manager SRL ABS, în prezentarea sa, a ţinut neapărat să menţioneze despre importanţa
colectării separate a deşeurilor reciclabile în special pentru uşurarea procesului de sortare şi calitatea
materialelor secundare obţinute în urma reciclării. În prezent, SRL ABS a instalat în municipiu 1500
containere pentru plastic, respectiv toată cantitatea de plastic sortată corect de populaţie ajunge
integral la reciclare, scutind astfel solul, apa şi aerul de toxine periculoase pentru sute de ani înainte.
Din activitatea Asociaţiei MoldRec:
În cadrul Atelier 99 – Seminar despre tehnologia reciclării, activitatea Asociaţiei ModRec a fost
prezentată de d-ul Victor Cazac, manager proiecte. Acesta a ţinut să menţioneze rezultatele proiectului
”Garda de reciclare”, şi anume cele 350860,00 kg deşeuri colectate în anul 2016. Din total categorii de
deşeuri colectate, cea mai mare pondere revine deşeurilor din fier uzat – 150000.0 kg, DEEE-urilor –
75000.0 kg, deşeurilor din anvelope – 50000.0 kg şi deşeurilor din plastic ABS – 25 000,0 kg.
Creşterea fluxului de deşeuri electrice şi electronice din ultimii 20 de ani în Moldova a impulsionat
Asociaţia MoldRec să prezinte o abordare strategică şi durabilă a mecanismului de gestionare a acestor
deşeuri cu conţinut de substanțele toxice precum (mercur, plumb, nichel, cadmiu, litiu) şi care
contaminează solul şi apele, poluând mediul ambiant. În final, au de suferit oamenii de pe urma
consumului de produse poluate, afectându-și de multe ori ireversibil sănătatea, din moment ce metalele
conținute în DEEE-uri și baterii provoacă alergii, sterilitate, pierderi de memorie, boli de inimă, cancer,
etc..
La întrebarea adresată ce facem cu bateriile portabile uzate, d-ul Victor a menţionat despre proiectul
Green Office Box – https://box.greenoffice.md. Fiecare poate solicita o astfel de cutie pentru sortarea
corectă şi inofensivă a acestor e-deşeuri toxice.
Prin intermediul acestor 2 seminare organizate de Atelier 99, reciclatorii au reuşit să ne convigă că:
Prin colectarea corectă şi selectivă a deşeurilor reciclabile şi separarea acestora de masa umedă
(deşeuri organice) reducem considerabil cantităţile de deşeuri municipale ajunse în gropile de
gunoi, prelungind astfel viaţa depozitelor;
Produsele din plastic inundă piaţa de prosude şi ambalaje, respectiv noi consumatorii trebuie să
reeducăm preferinţele de consum, înlocuind pungile din plastic care practic integral ajung la
gropile de gunoi, nefiind reciclate cu pungi biodegradabile în special cele din pânză, evitarea sau
reducerea consumului produselor şi ambalajelor de unică folosinţă, înlocuirea acestora cu
alternative eco, etc.
Поделиться ссылкой:
Facebook14
Navigare în articol
LASĂ UN RĂSPUNS
Care va fi soarta deșeurilor din ambalaje începând cu data de 23.12.2017?
Gestionarea eficientă a deșeurilor din ambalaje este un alt obiectiv important al Legii nr.209 privind
deșeurile. Reamintim că începând cu 23.12.2017, persoanele fizice și juridice vor fi responsabilizate prin
lege să colecteze și sorteze corect deșeurile din ambalaje, asigurând și țintele de reciclare și reutilizare
stabilite prin lege.
În conformitate cu prevederile art.54 ”Deşeurile de ambalaje” , se supun prevederilor Legii nr.209 toate
ambalajele puse la dispoziție pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor
de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile private sau în orice alte activităţi.
Scopul legii este de a reduce chiar de la producători cantitatea de deşeuri ce urmează a fi depozitate,
dar şi pentru a mări durata de funcţionare a depozitului ecologic de reziduuri menajere, prin reducerea
considerabilă a deşeurilor depozitate.
Cea mai mare parte din ambalajele puse pe piață sunt confecționate din plastic, aluminiu, hârtie, sticlă și
lemn. O parte din aceste materiale pot fi reciclate în proporție de 100 % altele sunt supuse dificil sau
chiar deloc procesului de reciclare.
Din păcate soluționarea problemelor aferente gestionării deșeurilor de ambalaje este complicată și
costisitoare. Prin urmare este necesară conștientizarea și implicarea directă atât a producătorilor cât și a
consumatorilor de ambalaje.
Un rol important este de a respecta principiile colectării selective și ulterior reciclarea, procesarea
materialului din ambalaj, proces care va permite obținerea de alte ambalaje sau produse, conservarea
energiei şi a resurselor naturale.
Поделиться ссылкой:
Din 23.12.2017, producătorii sunt obligați prin lege să colecteze separat deșeurile de echipamente
electronice și electrocasnice!
Noua Lege privind deșeurile (Legea 09/2016), care în doar câteva luni va intra în vigoare (23.12.2017),
introduce obligativitatea colectării separate a unor categorii de deşeuri pentru producători. Respectiv,
în conformitate cu Legea nr.209, toate persoanele fizice și juridice (producătorul produsului) care la
nivel profesional proiectează, produc, prelucrează, tratează, vând şi/sau importă echipamente electrice
şi electronice, baterii şi acumulatori, vehicule, uleiuri și ambalaje, sânt supuse regimului de
responsabilitate extinsă a producătorului.
Categoriile de echipamente electrice şi electronice care fac obiectul articolului 50 al Legii nr.209
privind deșeurile sunt:
5. Echipamente de iluminat
6. Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de dimensiuni mari)
să asigure evidenţa, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, a punerii la dispoziție pe
piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani, raportînd anual autorităţii de reglementare cantitatea
de produse puse la dispoziție pe piață în cazul onorării responsabilităţii extinse a producătorului
în mod individual. La prezentarea dovezii de membru al unui sistem colectiv, această
responsabilitate va fi onorată de către un sistem colectiv;
să prezinte dovada unui sistem individual sau să certifice calitatea de membru al unui sistem
colectiv de colectare, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri;
să asigure, în mod individual sau prin intermediul sistemelor colective, realizarea ţintelor de
colectare şi reciclare a produselor de echipamente electrice şi electronice ce au devenit deşeuri,
stabilite de Guvern.
Conform art.12 (9), sistemele colective care acţionează în numele producătorilor de echipamente
electrice şi electronice sînt obligate să constituie un comision, în baza garanţiilor financiare prezentate
de producători, care să acopere sumele necesare finanțării operațiunilor de colectare, tratare,
valorificare şi eliminare nepoluante a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
să asigure, începînd cu data intrării în vigoare a Legii, evidenţa plasării pe piaţă a produselor pe o
perioadă de 5 ani precedenți și să raporteze anual autorităţii de reglementare cantitatea de
produse puse la dispoziție pe piață.
În atenția producătorilor de echipamente electrice şi electronice care decid să își onoreze în mod
colectiv obligațiile prin aderarea la un sistem colectiv care deține autorizație de mediu, Vă prezentăm
Asociația non-profit „Moldrec”, care își desfășoară activitatea din anul 2013 în baza Autorizației de
Mediu Nr. 60/2015 și a Licenței Nr. 048859. Moldrec prin intermediul proiectului “Garda de reciclare”,
are drept scop crearea unui sistem integrat cu soluții de reciclare pentru companii și
cetățeni. Activitățile de bază sunt: colectarea tuturor tipurilor de deșeuri; crearea și dezvoltarea
punctelor de colectare a deșeurilor; servicii de procesare a deșeurilor; dezasamblarea și sortarea
deșeurilor; reciclarea tuturor tipurilor de deșeuri la prima fabrica ECO din Moldova.
Scopul Asociației este de a informa prin intermediul Revistei, toți producătorii de echipamente electrice şi
electronice (DEEE), baterii şi acumulatori, vehicule, uleiuri și ambalaje, supuși regimului de
responsabilitate extinsă a producătorului, despre rolul acestora în gestionarea deșeurilor generate de pe
urma produselor comercializate.
1. Abonarea la Revista Managementul Deșeurilor pentru a dispune de cele mai recente informații,
practici şi instrumente necesare pentru respectarea prevederior noii Legi privind deșeurile –
Abonează-te;
2. Consultații și suport în vederea identificării celui mai potrivit operator de gestionare a deșeurilor
generate în cazul în care decideți să vă onorați obligațiunile prin aderarea la un sistem colectiv și
care deține autorizație de mediu.
Colectează selectiv deșeurile – un pas spre economia circulară!
Reprezentanţii aceluiași concept, susţin că economia viitorului este o economie a circuitului de resurse
închis, care va permite crearea condiţiilor necesare pentru trecerea la un model sustenabil de dezvoltare
economică bazat pe decuplare absolută.
La această etapă orice deșeu reprezintă de fapt o nouă resursă, încetînd astfel de a mai fi deșeuri:
Soluția irosirii excesive de resurse prin utilizarea mai eficientă a acestora este RECICLAREA. Beneficiile
economice și de mediu ale reciclării se prezintă în tabelul de mai jos.
Resurse
Beneficiile reciclării
reciclabile
Reciclarea 1 tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci și folosește cu 40% mai puțină
Hîrtiei energie și cu 50% mai puțină apă. În medie un funcţionar de birou poate
recicla suficientă hârtie anual pentru a salva cel puţin un copac.
Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai mic fața
Reciclarea
de cele realizate din materiile prime. Reciclând o sticlă de plastic se
Maselor
economiseşte energie suficientă pentru funcționarea unui bec de 60 W timp
Plastice
de 6 ore.
Starea de sănătate a planetei, precum şi consecințele impactului activităţilor umane asupra acesteia
confirmă importanța prioritizării preocupărilor cu privire la gestiunea și evidența deșeurilor în
Republica Moldova şi aportul acestora în depăşirea deficitului ecologic creat.
Deşi a fost elaborată Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027
şi Legea privind deşeurile, evidenţa corectă a fluxului de deşeuri rămâne a fi o problemă.
Ne referim, în primul rând, la prezentarea eronată a datelor și practicarea unui model sovietic învechit
de raportare a datelor cu privire la deșeuri. Statistica națională prezintă doar doua formulare:
Formularul nr.1 “Formarea, utilizarea și neutralizarea deșeurilor toxice”și Formuar nr.2 „Formarea,
utilizarea deșeurilor”. Informaţia reflectată în aceste formulare este una insufiecientă şi pe alocuri
incorectă în raport cu obiectivele stabilite în atingerea unei economii verzi la nivel naţional. O altă lipsă a
raportării, este cea din partea agenților economici și a administraţiilor locale generatoare de deşeuri
care nu declară varietatea practicilor de colectare, transportare, depozitare sau valorificare a deșeurilor
generate.
Cercetarea datelor statistice oferite cu privire la deşeuri a pus în evidenţă o serie de neajunsuri. Luînd în
considerare lipsa de informaţii mai precise şi mai complexe cu privire la gestiunea deşeurilor în plan
naţional este imposibilă identificarea unui set adecvat de politici şi instrumente de ordin economic şi la
nivelul instituţiilor competente în domeniul protecţiei mediului. Prin urmare este foarte important de
revăzut integral schema de colectare a datelor cu privire la deşeurile colectate, respectiv:
În cazul deşeurilor municipale, este important de completat statistica cu informaţii ce ţin de cantitatea
de deşeuri colectată separat şi divizată pe categorii de deşeuri (sticlă, hîrtie, plastic), cantitatea din
aceste deşeuri supuse reciclării, incinerării şi depozitării
În cazul deşeurilor de producere şi consum, este important de revăzut ce exact presupune categoria
deşeurilor reciclate, metodele de reciclare și specificarea tipurilor de deșeuri supuse reciclării.
Completarea statistici naționale cu informaţii despre deşeurilor din plastic, deşeuri din ambalaje,
deşeurile din echipamente, electronice şi electrocasnice (DEEE) şi deşeuri din baterii şi acumulatori uzaţi.
Aceste deşeuri au un rulaj cantitativ semnificativ pe piaţa naţională şi manifestă un impact negativ
asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, dar cantitatea acestora totală pe ani, cantitatea depozitată şi cea
reciclată nu se regăseşte în raportarea naţională.
În vederea obţinerii unei raportări corecte a deşeurilor este important de a stipula prin lege,
obligativitatea tuturor generatorilor cu privire la declararea cantităţilor de deşeuri generate. Acest fapt
presupune completarea sistematică a fişei „Agentului Economic”.
Cât priveşte datele statistice eronate prezentate la nivel teritorial, o soluţie ar fi instruirea periodică a
personalului desemnat responsabil pentru colectarea datelor cât şi a tutror generatorilor de deşeuri
care declară anual cantitatea de deşeuri generată şi depozitată. Aici ne referim la implicarea mai
serioasă din partea Inspecţiilor ecologice care periodic trebuie să ofere platforme de dialog între
organele competente şi agenţii economici privind practicile de evidenţă şi gestiune a deşeurilor.
Pentru a evalua statistic corect activităţile menţionare se cere a integra în evidenţa statistică autohtonă
prevederile Sistemului de contabilitate integrată economie-mediu ( SEEA – System of Integrated
Environmental and Economic Accounting), sau „contabilitate verde”, dezvoltat de Biroul de Statistică al
ONU.
Una dintre preocupările de bază ale administraţiilor publice locale şi a organelor teritoriale responsabile
de protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei este organizarea depozitării deşeurilor. Şi aici există lacune
legate de administrarea insuficientă a deşeurilor atât la nivel central, cât şi local. Suprafața depozitelor
destinată deșeurilor menajere solide a constituit în anul 2016 – 201,2 ha, comparativ cu anul precedent
s-a mărit cu 30,5 ha. Către aceste depozite au fost transportate 3,13 milioane de m2 de deșeuri, din care
2,91 milioane m2 deșeuri menajere solide și 217,8 mii m2 deșeuri stradale, zăpadă și alte încărcături. În
structura volumului deșeurilor menajere, cea mai mare pondere o au deșeurile menajere colectate de la
populație – 66,1%, după care urmează volumul deșeurilor de la instituții, agenți economici – 28,6%, iar
deșeurile stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi constituie 5,3%. În structura
deșeurilor municipale, cea mai mare pondere o au deșeurile menajere (93,0%). Cantitatea de deșeuri
lichide comparativ cu anul precedent s-a majorat cu 10,0%, alcătuind 149,7 mii m2.
Date statistice pentru anul 2016, prezintă din nou un tablou negativ cu privire la disponibilitatea
teritorială a serviciilor de salubrizare. Prin urmare, doar 29,8% din populație este deservită de servicii de
salubrizare, gradul de acoperire în mediul urban fiind de 61,7% și doar 6,0% în mediul rural. O mare
parte din deșeuri rămân a fi necolectate! Numărul localităților care au beneficiat de servicii de colectare
a deșeurilor menajere solide a constituit 160 unități, inclusiv 3 – municipii, 49 – orașe și 108 sate. Astfel,
doar un sat din nouă sunt colectate deșeurile solide.
Problematica deșeurilor este una foarte complexă și întradevăr se solicită mult mai multă implicarea din
partea autorităților locale. Cu toate acestea, o mare parte din vină ne aparține nouă, cetățenilor de
rând, consumatorilor de produse și servicii dar și generatorilor de deșeuri. Foarte puțini sunt cei care cel
puțin înțeleg importanța practicării unei colectări selective și cum funcționează aceasta.
Anume acest gunoi aruncat la nimereală și cu indiferență în urnele suprapline prin colecatre selectivă
pot ajunge a fi preluate de operatorii de salubritate. Acestea urmează a fi sortate, balotate cele
reciclabile și transportate către instalațiile/fabricile de reciclare. În cele din urmă deșeurile colectate
selectiv sunt transformate în materii prime și sunt reintroduse în circuitul economic.
În această perioadă a instabilităţilor de ordin politic şi economic, o gestiune corectă a deşeurilor
reprezintă o nişă sigură pe piaţa locală – crearea de noi locuri de muncă, de noi produse create pe
seama deşerilor reciclate, de mai mulţi colectori oficiali de deşeuri, investiţii şi nu în ultimul rând un
mediu mai sănătos pentru locuitorii republicii.
E timpul ca fiecare generator de deşeuri, fiecare localitate să recunoască valoarea unui deşeu. Pentru
multe din ţările europene, deşeul reprezintă de fapt o resursă materială valoroasă, materie primă
secundară pentru un nou ciclu de producere. Aceste ţări au recunoscut ineficienţa sistemului economic
linear (Cumpără, Produce, Utilizează și Aruncă), adoptând pachetul de măsuri privind Economia
Circulară!
Pentru Republica Moldova, modelul economiei circulare este la moment o provocare deloc uşoară. Un
prim pas spre acest model nou şi sustenabil de dezvoltare ar fi conştientizarea şi educarea generatorilor
de deşeuri!
Поделиться ссылкой:
Vreau să știu mai mult despre baterii și acumulatori portabili!
Bateriile şi acumulatorii portabili sunt acele baterii sau acumulatori, baterii de tip pastilă, ansamblu de
baterii care este sigilat, poate fi transportat manual şi nu este nici baterie industrială sau acumulator
industrial, nici baterie ori acumulator auto.
Campania de faţă îşi propune prin colectarea şi implicit reciclarea bateriilor şi acumulatorilor portabili
uzaţi să reducă numărul acestora din depozitele municipale sau din mediul înconjurător şi nu doar
pentru a respecta directivele europene ci pentru a reduce impactul devastator pe care acestea îl au faţă
de natură şi sănătatea noastră.
1. •Bateria zinc-carbon: este cunoscută şi drept baterie standard pe bază de carbon, electrozii
sunt zincul şi carbonul, între aceste substanţe existând o pastă acidă, care are rolul de
electrolit. Această baterie este cel mai puţin toxică şi este utilizată la diferite aparate mecanice,
lanterne, jucării, etc.
2. Bateria alcalină (cu dioxid de mangan): cea mai utilizată este bateria Duracell şi Energizer,
electrozii sunt zincul şi oxidul de magneziu, împreună cu un electrolit alcalin. Se utilizează în:
casetofoane, radiouri, alte aparate.
3. Bateria pe bază de litiu : această baterie conţine litiu, iodat de litiu sau iodat de plumb şi este
utilizată în aparatele de fotografiat datorită puterii mari pe care o generează.
4. Bateria nichel-cadmiu: electrozii acesteia sunt hidroxid de nichel şi cadmiu, electrolitul fiind
hidroxidul de potasiu. Această baterie este reîncărcabilă, utilizată pentru camere de filmat şi
foto, diferite unelte portabile ce necesită acumulatori reîncărcabili.
5. Bateria nichel-metal: acest tip de baterie este reîncărcabilă şi tinde să înlocuiască bateria
nichel-cadmiu, deoarece nu suferă din cauza „efectului de memorie” de care suferă bateria
nichel-cadmiu.
7. Bateria zinc-aer: această baterie utilizează oxigenul pentru oxidarea zincului, şi sunt utilizate
pentru aparatele auditive.
8. Bateria zinc-oxid de mercur: şi aceasta este deseori folosită în aparatele auditive, camere de
filmat, ceasuri,etc.
9. Bateria argint-zinc: această baterie este utilizată la aplicaţiile aeronautice, datorită raportului
optim putere-greutate. Altele: aparate auditive, aparate foto şi de filmat, calculatoare, etc.
E bine de știut:
1. O singură baterie uzată aruncată la coșul de gunoi, apoi ajunsă la rampa de gunoi, poate polua
un metru pătrat de suprafață și 10 litri de apă.
2. Din 1000 baterii portabile se poate la reciclare de obținut 190 kg de metal bun de utilizat în
industrie.
Aruncate haotic bateriile pot produce următoarele efecte:
poluarea solului și a apelor din cauza eliminării oxizilor metalici în urma arderii;
Metalele din componența bateriilor sunt cancerigene (Hg, Pb, Cd, Ni, Li).
Mercur (Hg) – este cel mai periculos; în contact cu apa, formează un compus cancerigen (metil-
mercur) ce afectează sistemul nervos şi rinichii;
Nichel (Ni) – afectează pielea dacă intră în contact direct cu aceasta, iar dacă acesta este eliberat
în aer şi aspirat, afectează căile respiratorii şi cauzează cancer la plămâni;
Litiu (Li) – în contact cu apa, litiul din baterii poate lua foc; afectează sistemul nervos, rinichii,
inima şi căile respiratorii. Pentru a fi însuşit de toţi cititorii revistei despre prejudiciul care este
cauzat mediului şi sănătăţii populaţiei de la utilizarea necorespunzătoare a baterilor şi
acumulatorilor portabili uzaţi cu aruncarea acestora la lada de gunoi vă propunem următoarea
schemă în limba rusă.
Bateriile suferă un proces de oxidare prin care metalele grele sunt eliberate în sol, pătruzînd în pînza
freatică şi într-un final în apa potabilă. La nivelul organismului uman, metalele grele provoacă afecţiuni
grave ale sistemului nervos, respirator, pierderi de memorie, boli de inimă, cancer şi alte
disfuncţionalităţi critice. Pericolul este cu atât mai mare cu cât efectele produse de gestionarea
necorespunzătoare a acestui tip de deşeuri au acţiune imediată.
Поделиться ссылкой:
Facebook2
Go
12 IDEI CREATIVE DE RECICLARE A DEŞEURILOR
Fiecare persoană fizică şi juridică aruncă anual diferite fluxuri de deşeuri, care pot fi utilizate atît în scop
energetic,tehnologic, comercial cît şi estetic.Ne-am g]ndit oare ce lucruri minunate pot fi făcute din
deşeurile plastice, anvelope, becuri electrice,hîrtie etc., care au fost scoase din uz? Nu e nevoie să le
aruncăm la gunoi, le putem transforma in diferite obiecte de larg consum, precum şi în minunate
decoraţiuni interioare sau exterioare pentru casă. De exemplu, becurile electrice pot fi folosite ca mini-
vaze pentru flori sau anvelopele uzate, care pot fi refolosite prin confecţionarea lor ca obiecte de décor.
Ca un exemplu viu pot fi prezentate cele 4 obiecte de décor ( lebedele şi papagalul) instalate în faţa
blocului de locuit de pe strada Albişoara 80/4. Pentru confecţionarea acestor obiecte aveţi nevoie de
putină imaginatie, indemanare si rabdare! “Ţineţi cont de faptul că aceste activităţi pot fi considerate ca
un mini proces de reciclare, care nu necisetă cheltuieli considerabile.
In această Galerie foto Vă prezentăm 13 variante pentru a transforma deşeurile uzate in minunate
obiecte de decor.
1. Mini-vaze
Scoate cu grijă filamentul din bec, umple cu apă si pune o floare. Găseşte un suport rotund pe care să
pui mini-vaza, astfel incat să nu cadă. Poti folosi inelele de la şerveţele de masă. Nu-i asa, că vor arăta
minunat pe masa din sufragerie.
2. Mini-vaze suspendate
Acum, cînd ai vazut ce simplu se realizează o mini-vază, poţi crea un aranjament decorativ cu mini-vaze
suspendate. Iţi va infrumuseţa spaţiul de deasupra mesei din sufragerie, sau colţul tau de relaxare din
camera de zi.
3. Mini-baloane suspendate
Introdu in becuri componente colorate si crează un aranjament suspendat in camera de odihnă. Vei fi
mai mult decat incantat!
4. Mini-ecosistem
5. Aranjament cu mini-vaze
6. Mini-globuri de Crăciun
Поделиться ссылкой:
CE ÎNSEAMNĂ DEEE – echipamentele electrice și electronice care constituie deșeuri potrivit prevederilor
prezentei hotărâri a Guvernului, precum și a Legii nr. 209 din 29.07.2016 privind deșeurile, inclusiv toate
componentele, subansamblurile și produsele consumabile, parte integrantă a echipamentelor în
momentul în care acestea devin deșeuri.
O definiție mai simplă prezintă DEEE-urile ca totalitatea echipamentelor electrice si electronice: frigider,
mașina de spălat, televizor, computere, telefoane mobile, radio-casetofoane, camere video, cuptoare cu
microunde, etc. Practic, ele sunt peste tot în jurul vostru și contribuie semnificativ la calitatea vieții
voastre.
1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni (de ex. frigidere, mașini de spălat, cuptoare, etc);
2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni (de ex. fi er de calcat, robot de bucătărie, ventilator,
etc.);
4. Echipamente de larg consum (de ex. DVD player, TV, videocasetofoane, etc.);
6. Unelte electrice si electronice (de ex. mașini de găurit, mașini de tuns iarba, etc.);
10. Dozatoare automate(de ex. cele pentru apa, cafea, sucuri, etc.).
Moldova face parte din categoria statelor cu o industrie de reciclare scăzută în care cea mai mare parte
a cantităților de deșeuri EEE sunt eliminate prin depozitare, operațiunile de reciclare și valorifi care fi ind
utilizate într-o măsură foarte mică.
O problemă importantă a sistemului de gestionare a deșeurilor EEE din țară este reprezentată de aria
scăzută de acoperire cu servicii de colectare. Astfel, la nivel național avem una sau două întreprinderi de
acest gen, iar ponderea serviciilor de salubrizare este practic zero.
Gradul de valorifi care redus a DEEE are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistența
infrastructurii de colectare separată și de sortare în cele mai multe zone ale țării, lipsa capacităților de
reciclare pentru anumite tipuri de materiale componente a DEEE-urilor, cum ar fi metalele neferoase),
dar și economică (lipsa instrumentelor financiare care să stimuleze/oblige operatorii de salubrizare să
livreze deșeurile colectate către instalații de tratare/valorifi care și nu către eliminare).
Orice persoană fi zică sau juridică, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin comunicare la
distanță, care:
a) fabrică și vinde echipamente electrice și electronice sub propria marcă;
b) revinde sub propria marcă echipamente produse de alți furnizori, vinde un obiect cumpărat
(revânzător), nefiind considerat „producător”, atunci când marca producătorului fi gurează pe
echipament conform pct. 1 din Regulament;
c) importă ori exportă EEE, cu titlu profesional, în sau din Republica Moldova;
d) vinde EEE prin mijloace de comunicare la distanță direct gospodăriilor particulare sau utilizatorilor în
afara gospodăriilor particulare, în Republica Moldova, și are sediul într-un alt stat.
Поделиться ссылкой:
Facebook9
Navigare în articol
LASĂ UN RĂSPUNS
O ECONOMIE BAZATĂ PE UTILIZAREA EFICIENTĂ DE RESURSE
Este mai mult decît evident faptul, că avem nevoie de o economie funcțională – o economie verde. O
astfel de economie, depinde, printre altele, de un flux neîntrerupt de resurse naturale și materiale.
Cît de posibilă ar fi menţinerea acestui flux de resurse? Sau riscăm să generăm un impact asupra
mediului? Cât de mult putem extrage de fapt, fără a afecta mediul? Răspunsul se regăseşte într-un nou
concept al dezvoltării, o nouă economie şi o altfel de gîndire.
Inclusiv şi pentru Republica Moldova, economia verde reprezintă o soluţie reală pentru reducerea
şomajului, a sărăciei în masă, eficientizarea procesului de producţie şi consum, evitând în acelaşi timp
epuizarea resurselor naturale.
Preluarea acestui concept la nivel naţional presupune identificarea unui set de condiţii, mecanisme şi
instrumente ale politicii de dezvoltare a economiei verzi, prezentate în lucrarea “A guidebook to the
green economy”, şi ajustate ulterior la cerinţele naţionale.
Cadru de politici privind creșterea verde pentru țările în dezvoltare –șase condiții, patru mecanisme și
opt instrumente.
2. Reforma subvențiilor;
8. Inovarea verde.
În cel mai recent raport “Decoupling technologies, opportunities and policy options, 2014”, realizat de
către International Resource Panel, se identifică posibilităţile tehnologice existente şi cele care pot fi
obţinute inclusiv oportunităţile în direcţia accelerării decuplării şi creşterii productivităţii resurselor. În
cadrul acestui raport se menţionează că o mare parte din tehnologiile de decuplare și tehnici care aduc
îmbunătăţiri de la 5 pînă la 10 ori mai mari cu privire la productivitatea resurselor sunt deja disponibile.
Acest fapt permite țărilor să continue strategiile de dezvoltare paralel cu reducerea semnificativă a
utilizării resurselor și impactul negativ asupra mediului. Îmbunătățiri cu pînă la 60%-80% a consumului
de energie și utilizarea eficientă a apei sunt posibile sub aspect tehnic și viabil comercial în sectoare
precum construcțiile, agricultura, ospitalitate, industrie și transporturi. Grupul de lucru din cadrul
acestui raport estimează ca rezultat al decuplării obţinerea unor economii de resurse în mărime de 2,9 –
3,7 mlrd USD anual pînă în anul 2030.
Obţinerea rezultatelor dorite poate fi posibilă doar prin unirea forţelor. Respectiv, se cere a fi prezentă o
colaborare strînsă a sectoarelor publice şi a celor private prin elaborarea unor politici şi planuri de
acţiuni care ar susţine şi facilita obţinerea decuplării şi eficientizarea procesului de producere prin minim
de input şi impact asupra mediului în condiţiile în care outputul va fi în creştere.
În ultimul deceniu, economia UE a creat mai multă „valoare adăugată” în ceea ce privește Produsul
Intern Brut pentru fiecare unitate de materie consumată. De exemplu, folosind aceeași cantitate de
metal, economia a produs telefoane mobile sau laptop-uri, care au fost mai „valoroase” decât
predecesorii lor. Acest lucru este cunoscut sub numele de productivitate a resurselor. În UE,
productivitatea resurselor a crescut cu aproximativ 20 %: de la 1,34 EUR la 1,60 EUR per kg de material
între 2000 și 2011, economia a crescut cu 16,5% în această perioadă.
Productivitatea mai mică a muncii și a capitalului plasează Republica Moldova pe ultimul loc în raport cu
ţările membre UE după productivitatea resurselor pe kg de materie primă utilizată, cu doar 0,56
euro/kg. Cele mai înalte valori ale productivităţii resurselor naturale sunt înregistarte de către Olanda –
3,66 euro/kg, Luxemburgul – 3,54 euro/kg şi Marea Britanie- 3,13 euro/kg, iar cele mai joase valori de
către Bulgaria – 0,67 euro/kg, Estonia – 0,64 euro/kg şi România 0,63 euro/kg.
Este o temă care ar trebui să ne dea serios de gândit, deoarece nu este la fel să crești folosind tot mai
multe resurse, sau să avansezi fără a spori pe măsură sau chiar deloc consumul de materie primă,
protejând în acelaşi timp mediului înconjurător. Condiția necesară a acestui trade-off ar fi tehnologia
eficientă şi educaţia ecologică a populaţiei.
La momentul de față, cu părere de rău, Republica Moldova mai degrabă practică un model economic
liniar de dezvoltare, în care toate resursele sunt extrase din natură pentru a fi consumate iar resturile
obținute aruncate, acțiuni care în timp generează impact asupra mediului, fapt ce implică cheltuieli
suplimentare pentru a remedia eventuale consecințe negative.
Nu mai dispunem nici de timp și nici de resurse pentru a ne permite să acționăm greșit. Acum e
momentul schimbării, reconcilierii cu natura și armonizării relației “economie-mediu – bunăstarea
populației”. Această schimbare devine posibilă doar prin practicarea unui model circular de dezvoltare
prin limitarea consumului şi a risipei de materii prime şi resurse energetice neregenerabile şi nicidecum
a celui liniar, fig.2.
Tind să menţionez că documentele fundamentale, care stau la baza priorităților Ministerului Mediului
pentru anul 2015 precum: Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-
2016; Strategia de mediu pentru anii 2014-2023; Programul de activitate a Guvernului pentru anii 2015-
2018, etc., vor avea succes doar în cazul în care se va porni de la un model prestabilit şi eficient de
colectare şi evidenţă a datelor de mediu. Aici aşi face referire la unul din cele mai practice modele la
nivel internaţional – Modelul „Presiune-Stare-Răspun (PSR)”, fig.3, care ar putea reflecta foarte bine
nivelul de degradare a mediului şi cauzele acestuia la nivel naţional.
Utilizarea modelului PSR permite evidenţierea relaţiilor cauză-efect, contribuind astfel la informarea
corectă a factorilor de decizie şi a publicului cu privire la problemele de mediu, economice şi
interconectarea acestora. Acest proces este posibil prin selectarea şi organizarea minuţioasă a
indicatorilor, asigurînd astfel că nimic important nu a fost scăpat din vedere. Fiecare componentă în
parte a modelului P-S-R, se diferenţiază după conţinut şi indicatorii de calcul.
Fig.3. Modelul “Presiune-Stare-Răspuns”, OECD.
9. Agregare şi tabelare;
10. Comparaţii între indicatorii convenţionali şi indicatorii ajustaţi după criterii de mediu.
Apropiindu-ne cu paşi fermi spre Uniunea Europeană, trebuie să urgentăm aplicarea celor mai bune
practici de mediu şi la nivel naţional. Pentru Republica Moldova, cea mai importantă orientare ar fi
stabilirea unor indicatori cheie ai dezvoltării durabile, inclusiv şi evaluarea monetară a resurselor
naturale. Această realizare se datorează în mare parte dezvoltării capacităţilor de colectare, prelucrare şi
răspundere a datelor de mediu şi a resurselor naturale, prin îmbunătăţirea sondajelor economico-
sociale, a descrierii mediului, dezvoltarea seriilor statistice de monitoring a mediului.
Поделиться ссылкой:
Navigare în articol
(studiu, grafic) Starea deșeurilor în Moldova. Doar 10% din gunoiul reciclat ajunge a fi recuperat,
restul este transportat la gunoiștile comune
Сохранить
Planul Național de Acțiuni pentru ultimii doi ani impus de Uniunea Europeană spune că țara noastră
trebuia să facă 18 acțiuni în domeniul gestiunii deșeurilor, substanțelor chimice, poluării și pericolelor
industriale. Câte a realizat Moldova? Dintr-un motiv sau altul, au fost implementate doar șapte.
Un audit privind gestiunea deșeurilor periculoase și de producție a scos la iveală faptul că în Republica
Moldova doar 10% din deșeurile reciclabile sunt recuperate, restul 90% sunt transportate la gunoiști,
fapt care poate genera riscuri majore de a aduce prejudicii mediului și sănătății populației.
Deși trebuia să fie creat un sistem integrat de gestiune a deșeurilor conform „ierarhiei deșeurilor” bazat
pe un mecanism complex, autoritățile noastre nu au ținut cont nici de această cerință.
În ultimii doi ani au fost cheltuite 67 de milioane și 111 milioane de lei prin programul de colectare și
distrugere a deșeurilor. Pare o sumă mare, însă reprezintă doar 5 % și respectiv 22 % din mijloacele
planificate în acest scop.
Care sunt efectele? Cele mai grave sunt pe termen lung. Managementul deșeurilor periculoase și de
producție nu corespunde politicilor de mediu, iar gestiunea deșeurilor se efectuează cu capacități
reduse de tratare/eliminare, periclitând calitatea mediului și sănătatea populației.
Și asta nu este cel mai mare risc. Până acum țara noastră nu are un centru de gestiune a deșeurilor
periculoase. Potrivit unui studiu, anual, pe teritoriul țării s-ar putea colecta o cantitate de circa 445 de
tone de deșeuri cu conținut de mercur, care sunt foarte toxice. Inventarierea în anul 2014 a emisiilor de
mercur au constatat 977 de kg de mercur.
Despre deșeuri de baterii sau acumulatoare uzate nici nu poate fi vorba. În ultimii trei ani, din Fondul
Ecologic Național nu a fost finanțat niciun proiect privind colectarea şi sortarea deșeurilor de ambalaje,
deși importatorii de ambalaje de plastic, polietilenă și carton achită o taxă ecologică în acest scop.
În Chișinău sunt exploatate 10 gunoiști cu suprafața de 43,4 hectare; Cahul – 45 gunoiști cu suprafața de
48,6 hectare și Bălți – trei gunoiști cu suprafața de 26,8 hecatre. Auditul a constatat o situație ecologică
excepțională privind depozitarea deșeurilor generate în mun. Chișinău, datorită blocării accesului la
poligonul amplasat în comuna Țânțăreni, raionul Anenii Noi, care în prezent deține o capacitate liberă de
stocare a deșeurilor de circa 57 %.
Gestionarea deşeurilor în Republica Moldova – aliniere la practici europene
Acces: On-line
Conferinţa a fost organizată de către Asociaţia „Planeta Verde”, împreună cu EUROexpo, Asociaţia
Română de Mediu, în parteneriat cu Reţeaua Europeană a Profesioniştilor de Mediu.Evenimentul a
reunit numeroase personalități de prim rang, factori de decizie din Instituțiile Europene, membri ai
Parlamentului și Comisiei Europene, reprezentanți ai societății civile, mediului de afaceri și academic.
Din partea Moldovei la conferintă a participat Ministrul Mediului, Gheorghe Şalaru, care a
prezentatraportul ”Managementul deşeurilor – cooperare transfrontalieră în Europa Centrală şi de
Est”.Ministrul a subliniat în raport importanţa experienţei europene în domeniul gestionării deşeurilor
şi a prezentat politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul respectiv şi perspectivele de aliniere la
practicile europene prin implementarea proiectelor oferite de parteneri.
Obiectivele de bază ale politicii actuale privind deşeurile ale UE constau în prevenirea generării deşeurilor
şi în promovarea reutilizării, reciclării şi recuperării din perspectiva de protecţie a mediului, şi oferă, de
asemenea baza pentru UE de a atinge obiectivul pe termen lung, şi anume de a deveni o societate a
reciclării deşeurilor.»
În ceea ce priveşte situaţia din Republica Moldova în domeniul gestionării deşeurilor în raport s-a
făcut referire la cele mai importante realizări şi perspective.
„ ...Prin intermediul Strategii privind gestionarea deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027,
aprobată prin H.G. 248 din 10 04.2014.Guvernul R. Moldova se angajează să dezvolte un nou cadru
legal şi instituţional de reglementare al gestionării deşeurilor conform cerințelor legislaţiei UE. Aceasta
include adoptarea cadrului legal şi normativ necesar pentru reglementarea diferitor fluxuri de deşeuri şi
a operaţiunilor de reciclare, valorificare şi eliminare a acestora, instituirea unui sistem eficient progresiv
instituţional şi administrativ de gestionare a deşeurilor, monitorizare, aplicare şi respectare a legislaţiei
de mediu, şi cel mai critic fiind atragerea de investiţii.
Întru implementarea Acordului de Asociere parafat de Republica Moldova, Ministerul Mediului și-a
asumat anumite angajamente privind transpunerea Directivelor europene în domeniul mediului. În
domeniul deșeurilor pentru transpunerea Directivei - cadru privind deșeurile 2008/98/CE, ministerul a
elaborat proiectul Legii privind deșeurilecare conține prevederi pentru promovarea principiului
responsabilităţii producătorului la producerea bunurilor materiale și va stabili reglementări suplimentare
la gestionarea unor produse, care prezintă impact potenţial asupra mediului înconjurător.
Politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul gestionării deşeurilor constă în dezvoltarea
infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul la nivel global, naţional şi
local de efectele asociate cu managementul deşeurilor generate de cetăţeni, întreprinderi şi
instituţii. Guvernul va stabili cadrul legal şi instituţional necesar pentru a sprijini alinierea treptată a
practicilor noastre de gestionare a deşeurilor la cele ale Uniunii Europene. “
În urma mobilizării resurselor interne şi atragerii investiţilor străine,au fost lansate şi sunt deja la etapa
de realizare activităţile de implementare a noilor proiecte care prevăd realizarea problemeideşeurilor:
Alte activități de cooperare transnaţională, în Europa Centrală şi de Est privind reducerea emisiilor în
mediu generate de deşeuri şi stocurile de pesticide contaminate cu POP şi alte substanţe chimice
periculoase:
Gestionarea deșeurilor
Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin
depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor
care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED)
de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial. În Uniunea
Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema
deșeurilor datând din anul 1975. Oamenii sunt obișnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii
arheologice au arătat că, în perioadele când resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale
orașelor antice conțineau mai puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc).
În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate în
Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la focurile de cărbuni
sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea cărămizilor. Principalul
motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime
naturale devenind astfel mai mică.
Un întreprinzător englez, Benjamin Law, a fost primul care a transformat reciclarea hainelor care nu mai
puteau fi purtate în materii prime pentru noi materiale textile. Astfel, el a inventat 2 noi materiale:
shoddy și mungo, bazate pe lână recuperată din haine vechi, combinată cu lână nouă. În 1860, în orașul
Batley, Anglia, se produceau peste 7000 de tone din acest material.
Perioadele cele mai „propice” reciclării în masă erau cele de război. Germania Nazistă este una dintre
țările în care raționalizarea și reciclarea au fost adoptate atât în timpul cât și în perioada pre-război. În
special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se făcea apoi săpun.
Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au încurajat puternic
reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze metale și să conserve fibrele, ca o
chestiune importantă de patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite în timpul războiului
au fost continuate și ulterior în unele țări ce nu stăteau foarte bine la capitolul resurse naturale, cu ar fi
Japonia.
Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei
(reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și
metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act
a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare
atunci).
O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt
reciclate dintr-un total de 251 tone de gunoi care se produc anual. Se estimează o creștere de 100% a
cantității de materiale reciclate în SUA în ultimii 10 ani.
În SUA există cea mai mare producție de gunoi (deșeuri) pe cap de locuitor din lume. Astfel, în fiecare zi,
în medie, un american produce puțin peste 2 kilograme de gunoi.
În anii 70, orașul Woodbury din statul american New Jersey a fost primul din țară care a introdus
reciclarea obligatorie. Curând, și alte orașe i-au urmat exemplul, principalul motiv al noii pasiuni a
americanilor pentru reciclare fiind costul ridicat al energiei. Astfel, se economisea 95% din energie dacă
se folosea aluminiu reciclat pentru producerea aluminiului.
Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este reciclarea lor a avut
loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare, în engleză Reduce, Reuse, Recycle,
înfranceză Réduire, Réutiliser, Recycler).
Management
imprimare
al deșeurilor
Management al deșeurilor
Cadrul legal
Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16 iunie 1993
Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător nr. 851-
XIII din 29 mai 1996
Legea cu privire la resursele naturale nr. 1102 - XIII din 6 februarie 1997
Legea privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540 din 25.02.1998
Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protectie a apelor, râurilor şi bazinelor de apă, nr.440-XIII
din 27.04.1995
Cadrul normativ
Hotărîre Nr. 248 din 10.04.2013 cu privire la aprobarea Strategiei de gestionare a deşeurilor în
Republica Moldova pentru anii 2013-2027
National Waste Management Strategy of the Republic of Moldova (2013-2027). Annex 1. Action
Plan on National Waste Management Strategy implementation in the Republic of
Moldova. Annex 2. Recommendations on Regional Waste Management Planning
Strategii
Strategia de gestionare integrată a deșeurilor solide Regiunea de Dezvoltare Sud,
Republica Moldova
Regiunea Nord
Regiunea Centru
Поделиться
Comentarii
Peste zece tone de deșeuri vor fi distruse zilnic în Republica Moldova, la prima fabrică de reciclare a
deșeurilor. Fabrica are capacitatea de reciclare a tuturor tipurilor de deșeuri și a fost creată cu
susținerea Ministerul Mediului în colaborare cu organizații de mediu și agenți economici privați.
Potrivit lui Iulian Gamureac, președintele Asociației „MOLDREC”, fabrica deja funcționează în regim de
testare, iar de luni urmează să activeze în regim normal. Productivitatea zilnică a primei fabrici de
reciclare din Moldova asigură procesarea a până la 10 tone de deșeuri, din care materia primă
secundară obținută constituie: până la 4 tone de combustibil lichid, 3,5 tone de carbon tehnic, 1,2 tone
de metal. Cele circa 1,2 tone de gaze naturale, care se emană în timpul reciclării, se reutilizează în
procesul tehnologic intern.
„Situația degradantă a mediului înconjurător ne obligă să acționăm cât mai rapid și eficient, iată de ce
consider că avem nevoie de un program Național social-ecologic Non-Profit, care ar susține dezvoltarea
unui sistem inteligent în domeniul gestionării și reciclării deșeurilor, iar pentru asta suntem în
permanentă căutare de parteneri locali care doresc, atât să contribuie la crearea punctelor de colectare
a deșeurilor, cât și la promovarea ideii de reciclare în linii generale”, susține Iulian Gamureac,
Președintele Asociației „MOLDREC”.
Anvelopele și masele plastice sunt o materie primă care vor putea fi prelucrate. Astfel, o tonă de
anvelope uzate conţine 700 kg de cauciuc, care poate fi procesat în combustibil. În acelaşi timp, dacă se
arde o tonă de anvelope uzate, are loc o poluare imensă: în atmosferă se degajează 270 kg de cenuşă și
450 kg de gaze toxice.
Potrivit datelor oficiale, Moldova importa anual circa 15 mii tone de anvelope, iar 12 mii de tone dintre
acestea se transformă în deșeuri și restul 3 mii de tone sunt dispersate pe drumuri în procesul utilizării
anvelopelor de unitățile de transport. Astfel, anvelopele uzate reprezintă cea mai mare cantitate de
deșeuri polimerice, care practic, nu se descompun și poluează mediul înconjurător.
Proiectul are drept scop promovarea culturii de reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi
electronice prin intermediul elaborării unui sistem de gestionare eco-rațională. Misiunea asociatiei este
să asigure protecţia mediului înconjurător prin reducerea la minim a volumului de deșeuri de
echipamente electrice și electronice, eliminate la întâmplare.
Echipamentele electrice şi electronice sunt „echipamentele care funcţionează pe bază de curenţi electrici
sau câmpuri electromagnetice şi echipamentele de generare, transport şi de măsurare a acestor curenţi
şi câmpuri, incluse în categoriile prevăzute în anexa nr. 1A şi destinate utilizării la o tensiune mai mică
sau egală cu 1.000 volţi curent alternativ şi 1.500 volţi curent continuu”.
Dacă această electricitate provine de la o baterie, de la un panou solar, de la un alt echipament sau de la
reţeaua electrică contează mai puţin. Mai important este dacă funcţia originară a echipamentului se
bazează pe electricitate. Ca îndrumare, legislaţia include o clasificare în 10 categorii:
5. echipamente de iluminat
6. unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni)
Acestea acoperă aproximativ 90% din toate EEE-urile, şi astfel din toate DEEE-urile. În mare, acestea
acoperă aproape toate echipamentele electronice de larg consum.
Cea mai mare parte a produselor din plastic sunt obtinute din petrol, o resursa naturala limitata.
In prezent, exista peste 40 de tipuri de plastic, fiecare cu o compoziţie chimica si proprietati diferite
care le fac potrivite pentru o anumita utilizare.
Plasticul este utilizat pe scara larga pentru fabricarea de produse si ambalaje, datorita avantajelor sale
cumulate: usor, rezistent, igienic, estetic si reciclabil.
Reciclarea produselor uzate si a deseurilor de ambalaje din plastic contribuie la conservarea resurselor
de petrol. In scopul reciclarii, deseurile de ambalaje din plastic trebuie colectate separat in containere
dedicate si, conform legislatiei pot fi amestecate doar cu deseuri de ambalaje din metal.
Dupa colectare, separare de metal si compactare, deseurile de ambalaje din plastic sunt transportate
pentru procesare si reciclare. Deseurile din plastic sunt sortate pe compozitii si culori si apoi sunt
macinate, spalate, aglomerate si transformate in fulgi sau granule.
Granulele din PE (polietilena) pot fi de 2 feluri: de joasa densitate care provin din deseuri de folie de la
ambalare, caserole si tavi pentru alimente, etc. si de inalta densitate care provin de la navetele de
bauturi, lazi pentru paine, pentru alte produse alimentare, bidoane, butoaie,etc.
Granulele din PP (polipropilena) provin in general de la laditele pentru fructe, folii, mosoare, flacoane
diverse alimente, etc. si sunt folosite ca materie prima pentru produsele injectate si suflate (folii, saci,
etc.).
Granulele din PET (polietilen tereftalat) provenite, in general, de la deseurile de ambalaje de la bauturi
(apa, sucuri, bere, etc.) sunt transformate in fibra PET utilizata in productia de textile, automobile, filtre,
mobilier si banda PET utilizata la ambalarea cartonului ondulat, elementelor metalice, materialelor de
constructii, balotilor de fire si fibre.
Deseurile din PS (polistiren) provin in general din ambalaje de unica folosinta, de servire a alimentelor,
tavi de expunere a diverselor produse alimentare, capace, pahare, flacoane, tavite,etc.
Stiati ca:
din 6 deseuri de ambalaje din PET se poate face un tricou? se pot fabrica si alte produse
noi: covoare, mochete, incaltaminte, umplutura pentru haine de iarna sau saci de dormit
si chiar jucarii?
DESEURI METALICE
Deseurile metalice feroase sau neferoase se colecteaza in scopul reciclarii fara a ridica probleme
deosebite, deoarece exista o piata bine conturata, bazata pe cerere si oferta.
In Moldova exista capacitati suficiente de reciclare a deseurilor metalice care pot absorbi intreaga
cantitate colectabila.
Deseurile de ambalaje din metal provin in cea mai mare parte din cutii de conserve, bidoane, butoaie,
diverse containere pentru alimente sau alte produse.
In conformitate cu legislatia in vigoare, deseurile de ambalaje din metal trebuie colectate separat in
containere specifice, impreuna cu deseurile de ambalaje din plastic.
Dupa colectare, deseurile metalice se separa pe cele 2 categorii: feroase si neferoase (in principal,
aluminiu) si sunt transportate la reciclare.
Cele feroase sunt tratate pentru a se indeparta stratul antirugina care a fost aplicat pe cutiile de
conserve provenite din ambalajele alimentare si sunt trimise la cuptoarele din topirii. Otelul este topit si
transformat in produse noi din otel.
Astfel, o cutie de conserva din otel poate ajunge prin reciclare, intr-o masina, un frigider sau intr-o alta
cutie de conserva.
Deseurile de ambalaje din aluminiu sunt topite si turnate in lingouri care sunt transformate in foi de
aluminiu din care se obtin alte produse noi.
Aluminiul poate fi reciclat la nesfarsit, fara sa isi piarda calitatile. Dozele de aluminiu uzate sunt tocate,
topite si amestecate cu o cantitate de aluminiu nou. Din aluminiul astfel obtinut, se pot produce doze
pentru bauturi, folii pentru ambalaje, folii pentru protejarea alimentelor si altele.
Stiati ca:
o tona de deseu de fier inlocuieste 3 tone minereu de fier si circa 1 tona minereu de
carbune ?
prelucrarea prin topire a unei tone de aluminiu din deseu necesita doar 5% din energia
necesara obtinerii unei tone de aluminiu din minereu ?
In zilele noastre, hartia este un material comun care in trecut era rar si foarte pretuit.
Spre deosebire de alte materiale reciclabile, deseurile din hartie nu pot fi reciclate la infinit. Dupa mai
multe reciclari, fibrele devin prea slabe si prea scurte pentru a mai putea fi folosite la fabricarea unor
produse noi. De aceea, tehnologia de fabricatie a produselor din hartie /carton, utilizeaza fibrele
reciclate in amestec cu fibre noi.
Hartia astfel obtinuta este folosita pentru fabricarea altor produse noi: pungi, ziare, reviste, ambalaje,
plicuri, caiete, hartie igienica. Pentru anumite produse, pasta obtinuta din reciclarea deseurilor din hartie
se foloseste intr-un procent bine stabilit, restul completandu-se cu materie prima virgina, celuloza.
Stiati ca:
o tona de hartie reciclata inseamna 15 copaci salvati, 26.000 litri de apa si 4 tone de
dioxid de carbon care se economisesc ?
Producerea de hartie reciclata presupune intre 28-40% mai putina energie decat
producerea de hartie din lemn. Cea mai mare parte din energie se consuma prin
transformarea lemnului in celuloza.
Deseurile de ambalaje din lemn sunt in general laditele uzate folosite pentru transportul si prezentarea
la vanzare a diverselor produse fragile (legume,fructe), cutiile, paletii pentru transportul si manipularea
mai multor unitati de vanzare grupate, etc.
Masa lemnoasa este una dintre cele mai importante surse de energie regenerabila.
[/vc_cta]
No menu assigned
TownPress News
17.12.2015
INVITAȚIE MASS MEDIA, 17 decembrie 2015: MOLDREC lansează prima fabrică Eco de reciclare a tuturor
tipurilor de deșeuri din Moldova
16.12.2015
19.06.2015
31.07.2014
[/vc_column][/vc_row]
ELEMENTS
COMUNICATE
ISTORICUL ACTIVITATILOR
GALLERY
STATISTICA COLECTARILOR
CONTACTE UTILE
MISIUNEA PROIECTULUI
Crearea unui program Național social-ecologic Non-Profit, care vine cu soluția de reciclare a deșeurilor
pentru persoanele fizice și juridice, cît și cu programe informative de educație ecologică.
ACTE MOLDREC
GALERIA ACTIVITATILOR