2

File din monografia

județului Olt
Text cules, ordonat și actualizat din sursele
citate pe parcursul și la sfârșitul documentului
Vol. I

Gabriela MATIU – bibliotecar la Filiala Universitar ă

Biblioteca Județ eană Olt ”Ion Minulescu”
Slatina - 2015
 CUPRINS

CUPRINS.......................................................................................................................... 1
JUDEȚUL OLT (interbelic) ȘI FOSTUL JUDEȚ ROMANAȚI ..................................... 5
1. JUDEȚUL OLT (INTERBELIC) .............................................................................. 5
1.1. Întindere ............................................................................................................. 5
1.2. Organizare .......................................................................................................... 6
1.3. Populație ............................................................................................................. 6
1.4. Religie ................................................................................................................ 6
1.5. Mişcarea populaţiei ............................................................................................ 7
1.6. Înfăţişare socială................................................................................................. 8
1.7. Economia............................................................................................................ 9
1.8. Drumuri. ........................................................................................................... 10
1.9. Administraţie .................................................................................................... 11
1.10. Cultura .......................................................................................................... 12
1.11. Principalele aşezări ....................................................................................... 14
1.12. Referințe ....................................................................................................... 18
2. JUDEȚUL OLT (actual) .......................................................................................... 19
2.1. Geografie .......................................................................................................... 20
2.2. Stema județului Olt........................................................................................... 23
2.3. Lista orașelor din județul Olt............................................................................ 23
2.4. Lectura suplimentară ........................................................................................ 24
2.5. Turismul de vânãtoare și de pescuit: ................................................................ 25
2.6. Infrastructura de transport: ............................................................................... 27
3. JUDEȚUL ROMANAȚI (INTERBELIC) ............................................................. 29
3.1. Întindere ............................................................................................................... 29
3.2. Înfăţişarea pământului.......................................................................................... 29
3.3. Climă şi ape.......................................................................................................... 30
3.4. Vegetația .............................................................................................................. 30
3.5. Istorie ................................................................................................................... 30
3.6. Monumente istorice.............................................................................................. 31

1
3.7. Populaţie ............................................................................................................... 31
3.8. Înfăţişare socială................................................................................................... 33
3.9. Economia.............................................................................................................. 35
3.10. Cultură .............................................................................................................. 37
3.11. Religie............................................................................................................... 39
3.12. Administraţie .................................................................................................... 39
3.13. Principalele aşezări ........................................................................................... 40
ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL) .................................................................... 46
4.1. SLATINA, Județul Olt ......................................................................................... 46
4.1.1. Despre Slatina, capitala judeţului, dar nu numai. ............................................. 47
4.1.2. Slatina, trecut şi prezent în industrie ................................................................ 49
4.1.3. Etimologie ........................................................................................................ 53
4.1.4. Istorie ................................................................................................................ 54
4.1.5. Stema ................................................................................................................ 61
4.1.6. Geografie .......................................................................................................... 62
4.1.7. Demografie ....................................................................................................... 64
4.1.8. Economie .......................................................................................................... 65
4.1.9. Obiective turistice............................................................................................. 73
4.1.10. Moștenirea culturăla și istorică ..................................................................... 91
4.1.11. Personalități................................................................................................. 103
4.1.12. Cinematografe ............................................................................................. 104
4.1.13. Case de cultură ............................................................................................ 107
4.1.14. Biblioteci ..................................................................................................... 108
4.1.15. Muzee din Slatina........................................................................................ 109
4.1.16. Proiecte imobiliare: ..................................................................................... 110
4.1.17. Lectură suplimentară................................................................................... 110
4.1.18. Legături externe .......................................................................................... 110
4.2. CARACAL ......................................................................................................... 111
4.2.1. Geografie ........................................................................................................ 111
4.2.2. Istorie .............................................................................................................. 111
4.2.3. Demografie ..................................................................................................... 118
4.2.4. Clima .............................................................................................................. 119
4.2.5. Prezentare ....................................................................................................... 119

2
4.2.6. Transport ........................................................................................................ 122
4.2.7. Obiective culturăle și turistice ........................................................................ 123
4.2.8. Economie........................................................................................................ 135
4.2.9. Industrie.......................................................................................................... 137
4.2.10. Educație ...................................................................................................... 142
4.2.11. Sport............................................................................................................ 153
4.2.12. Sanatate ....................................................................................................... 154
4.2.13. Personalități marcante................................................................................. 156
4.2.14. Politica și administrație............................................................................... 156
4.2.15. Legaturi externe .......................................................................................... 157
ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL) .................................................................. 158
4.3. CORABIA.......................................................................................................... 158
4.3.1. Istorie.............................................................................................................. 159
4.3.2. Demografie ..................................................................................................... 167
4.3.3. Oameni renumiți din Corabia ......................................................................... 171
4.3.4. Bibliografie..................................................................................................... 178
4.3.5. Legaturi externe.............................................................................................. 178
ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL) .................................................................. 179
4.4. DRĂGĂNEȘTI-OLT ......................................................................................... 179
4.4.1. Scurt istoric ................................................................................................. 179
4.4.2. Demografie ................................................................................................. 182
4.4.3. Învăţământ - cultură .................................................................................... 184
4.4.4. Personalități ................................................................................................ 184
4.4.5. Trăsăturile fizionomice ale așezării ............................................................ 185
4.4.6. Economie .................................................................................................... 185
ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL) .................................................................. 190
4.5. PIATRA-OLT .................................................................................................... 190
4.5.1. Prezentarea localității.................................................................................. 190
4.5.2. Economia .................................................................................................... 192
4.5.3. Evoluţia demografică:................................................................................. 194
4.5.4. Bistriţa Nouă ............................................................................................... 195
4.5.5. Criva ........................................................................................................... 196
4.5.6. Enoseşti, Ienuşeşti, Ienoşeşti ...................................................................... 199

3
 4.5.7. Piatra-Olt ..................................................................................................... 208
4.5.8. Demografie.................................................................................................. 209
4.5.9. Obiective turistice: ...................................................................................... 210
4.5.10. Bibliografie.............................................................................................. 215
4.5.11. Lectură suplimentară ............................................................................... 215
ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL) .................................................................. 216
4.6. BALȘ.................................................................................................................. 216
4.6.2. Geografie ............................................................................................................. 220
4.6.3.Demografie ........................................................................................................... 223
4.6.4.Turism .................................................................................................................. 224
Educație în Balș............................................................................................................. 229
Personalități ................................................................................................................... 230
4.6.5. Cultură ................................................................................................................. 230
4.7. SCORNICEȘTI .................................................................................................. 233
4.7.1. Istoric .............................................................................................................. 234
4.7.2. Date geografice............................................................................................... 234
4.7.3. Demografie ..................................................................................................... 236
4.7.4. Infrastructura .................................................................................................. 237
4.7.5. Economia ........................................................................................................ 238
4.7.6. Învățământ ...................................................................................................... 238
4.7.7. Cultură ............................................................................................................ 239
4.7.8. Sanatate........................................................................................................... 239
4.7.9. Sport ............................................................................................................... 239
4.7.10. Turism ......................................................................................................... 240
4.7.11. Personalități................................................................................................. 244
4.7.12. Legaturi externe .......................................................................................... 244
4.8. POTCOAVA ...................................................................................................... 245
4.8.1. Repere istorice:.................................................................................................... 245
4.8.2. Așezarea geografică: ........................................................................................... 246
4.8.3. Prezentarea localității .......................................................................................... 246
4.8.4. Geografie şi patrimoniu de mediu ....................................................................... 247
4.8.5. Servicii şi infrastructură educaţională ................................................................. 253
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE .................................................................................. 264

4
Capitolul 1- Județul Olt (interbelic) și fostul județ Romanați

JUDEȚUL OLT (interbelic) ȘI FOSTUL JUDEȚ ROMANAȚI

1. JUDEȚUL OLT (INTERBELIC)

Județul Olt a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României,
aflată în regiunea istorică Muntenia. Reședința județului era orașul Slatina.

Județul Olt (interbelic) Stema Județului Olt din perioada interbelică

1.1. Întinde re

Clădirea Prefecturii județului Olt din perioada interbelică. Clădirea-monument

istoric, construită în anul 1887 și situata pe Str. Ana Ipatescu nr. 1, gazduiește în prezent
Muzeul Județean Olt din Slatina. Județul se afla în partea sudica a României Mari, în
vestul regiunii Muntenia. Județul cuprindea partea nord-estică a actualului jude. Olt,
partea sud-vestică a actualului județ Argeș și partea nord-vestică a actualului județ
Teleorman.
Se învecina la nord cu județul Argeș, la est cu județele Argeș și Teleorman, la sud

5
cu județul Teleorman, iar la vest cu județele Romanați și Vâlcea.
1.2. Organizare

Teritoriul județului era împarțit inițial în trei plași:[1]

1. Plasa Drăgănești,
2. Plasa Dumitrești și
3. Plasa Spineni.
Ulterior, teritoriul județului a fost reorganizat din punct de vedere administrativ,
fiind înființăta a patra plasa (în jurul orașului Slatina):
1. Plasa Mijlocul.
1.3. Populație

Conform datelor recensamântului din 1930 populația județului era de 183.595 de

locuitori, dintre care 98,2% români, 1,2% țigani ș.a.
1.4. Re ligie

Confesiuni. Conform rezultatelor provizorii ale recensământului din 1930, din

totalul locuitorilor judeţului 99,5% sunt ortodocşi.
Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. În judeţ sunt 228 biserici şi 2 schituri
ortodoxe, 1 casă de rugăciune romano-catolică şi 1 sinagogă.
Instituţii bisericeşti. Judeţul este împărţit în două protopopiate şi se află în
eparhia Episcopiei Argeşului (Mitropolia Ungro-Vlahiei).

Mediul urban

În anul 1930 populația urbana a județului era de 11.243 de locuitori, dintre care
92,5% români, 2,5% maghiari, 1,5% evrei, 0,8% germani ..a. Din punct de vedere
confesional orășenimea era alcătuită din 94,1% ortodocși, 2,3% romano-catolici, 1,6%
mozaici, 0,9% reformați, 0,6% lutherani, ș.a.
Populația județului este repartizata astfel:1
a) Pe orașe și plăși, după sex:

Unitati administrative Numărul locuitorilor

Total Barbati Femei

1
http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/olt/
6
 Total judet 184.219 87.901 96.318

Orasul Slatina 11.010 5.822 5.188

Total rural 173.209 82.079 91.130

1. Plasa Drăgăneşti 59.040 28.426 30.614

2. Plasa Dumitreşti 54.896 26.016 28.880

3. Plasa Spineni 59.273 27.637 31.636

b) Pe grupe de vârsta:

Grupe de vârsta Locuitori Grupe de vârsta Locuitori

Toate vârstele 184.219 30 - 49 de ani 41.067
0 - 9 ani 50.111 50 - 69 de ani 17.262
10 - 29 ani 72.346 70 de ani si peste 2.557
Vârsta nedeclarata 876

1.5. M iş care a populaţie i

Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul Olt în conformitate cu

cifrele publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931 –1936 sunt
următoarele:

Cifra probabila a
populatieii
Anual Cifre absolute Proportii la 1.000 locuitori
județului la 1 iulie
în fiecare an
Născuti Excedent Născuti Excedent
Morti Morti
vii natural vii natural
1930-
1935
- 6.96 3.892 3.094 36,3 20,2 16,1
(medie
anuala)
1931 185.111 6.928 3.745 3.183 37,3 20,3 17,1
1932 189.578 7.765 3.731 4.034 41,0 19,7 21,3

7
 1933 192.664 6.404 3.866 2.538 33,2 20,1 13,1
1934 195.850 7.145 3.815 3.330 36,5 19,5 17,0
1935 198.475 6.690 4.303 2.387 33,7 21,7 12,0
1936 201.570 7.352 4.092 3.260 36,5 20,3 16,2

La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei judeţului Olt a fost de 204.631
locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 şi anume 184.219
locuitori, cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural de 20.412 locuitori în
timp de 6 ani şi jumătate, ceea ce corespunde unei creşteri medii de 11,1%.
1.6. Înfăţiş are s ocială

Prin aşezarea lui judeţul Olt este unic în Muntenia: nu are nici beneficiul munţilor
şi nu se întinde nici până la Dunăre. Deşi ca unitate administrativă este foarte vechi, nu
a reuşit nici până azi să prezinte o coerenţă organică. În apropierea drumului ce leagă
Transilvania de calea Dunării, Slatina suferă de aşezarea sa dincoace de Olt. Folosul
situaţiei sale pe o importantă arteră de cale ferată îi este anulat de nodul de cale ferată
care se află la Piatra-Olt.
Oraşele vecine: Drăgăşani, Piteşti, Craiova, Caracal, Roşiorii-de-Vede, Turnu-
Măgurele exercită o influenţă în toate domeniile de viaţă ale judeţului. Slatina nu a
putut deveni un centru capabil să le neutralizeze atracţiile şi influenţele. Aceste oraşe îi
răpesc mare parte din posibilitatea pe care ar avea-o de a deveni un centru economic.
Locuitorii din sud îşi fac o parte din cumpărături şi vânzări la Turnu-Măgurele
sau Caracal, iar cei din Nord se duc la Piteşti sau Drăgăşani. În Slatina, deci, comerţul e
slab. De asemenea, nu e de menţionat nicio industrie de mari proporţii. Şi nici în viitor
nu se poate întemeia, din lipsa materialului prim. Singurele izvoare de propăşire pentru
acest oraş ar fi agricultura şi Oltul. S-ar putea înfiripa la Slatina un centru de
industrializare a produselor agricole. Astăzi sunt aici două mori mari. În Nodrul
judeţului industrializarea ar putea să vizeze şi pomicultura, care ar putea lua o mai mare
extindere. Dacă pe Olt ar exista navigaţie, judeţul ar avea, ieftin, tocmai drumul care îi
lipseşte azi: Nord-Sud. Azi, pe Olt, nu circulă decât plutele care coboară din munţi lemn
pentru a fi prelucrat la Turnu-Măgurele sau la Slatina.
Aceeaşi slabă coeziune o găsim şi în domeniul vieţii spirituale. Slatina nu are
posibilitatea să-şi ţină la ea nici măcar o parte dintre oamenii care se disting într-un fel
sau altul. Ei sunt luaţi de alte centre. Aflăm şi aici tot două zone de influenţă. Sudul
8
aparţine regiunii din şesul Dunării. Portul, datinele, graiul, mentalitatea sunt specifice.
În Nord, dimpotrivă, costumul este la fel cu cel din zona subcarpatică a Munteniei. Tot
aşa e şi limba. Aici oamenii sunt ceva mai întreprinzători, mai buni gospodari, mai
deschişi inovaţiilor vieţii moderne, cu un mai viu spirit de independenţă. Cauza trebuie
căutată în două direcţii:
a) în supravieţuirea spiritului moşnenesc, în Nord moşiile boiereşti foarte puţine;
b) în diversitatea posibilităţilor de manifestare economică, aici, regiune de dealuri,
oamenii având la îndemână nu numai gricultura ci şi pădurile, azi pe sfârşite, pomii,
viile, vitele.

1.7. Economia

Judeţul Olt este prin excelenţă un judeţ agricol.

Agricultura. Judeţul ocupă o suprafaţă totală de 286.300 ha. Suprafaţa arabilă este
de 183.699 ha, adică 64,16% din suprafaţa judeţului şi 0,62% din suprafaţa totală a ţării.
Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine 30.585, adică 16,65% , iar
mica proprietate 153.114 ha, adică 83,35%. Din totalul suprafeţei arabile cerealele
ocupă 172.954 ha astfel repartizate :
 Grâul ocupă 80.946 ha, cu o producţie de 570.304 chint. (prod. medie la
ha 7,0 chint).
 Porumbul ocupă 77.108 ha, cu o producţie de 811.970 chint. (prod.
medie la ha 10,5 chint.).
 Ovăzul ocupă 12.985 ha, cu o producţie de 85.968 chint. (prod. medie la
ha 6,6 chint.).
 Orzul ocupă 1.581 ha, secara ocupă 165 ha, meiul ocupă 88 ha şi
măturile ocupă 81 ha.
 Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 2.435 ha. Lucerna ocupă
1.470 ha, cu o producţie de 29.578 chint. fân şi 25 chint sămânţă. Alte
fâneţe cultivate ocupă 870 ha, cu o producţie de 17.084 chint.
 Plantele alimentare ocupă 1.702 ha. Din această suprafaţă mazărea
ocupă 343 ha, cu o producţie de 4.096 chintale (media la ha 11,9 chint),
varza ocupă 230 ha, cu o producţie de 29.473 chint. (media la ha 128,1
chint.). Ceapa ocupă 231 ha, cu o producţie de 10.239 chint. (media la
ha 43,3 chint.).
9
  Fasolea printre porumb dă o producţie de 26.724 chint.
 Plantele industriale ocupă 2.912 ha. Floarea soarelui ocupă 1.184 ha, cu
o producţie de 9.731 chint. Rapiţa ocupă 1.113 ha, cu o producţie de
5.425 chintale.
 Vegetaţie şi culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (286.300
ha), ogoarele sterpe ocupă 3.696 ha.
 Fâneţele naturale ocupă 1.886 ha, cu o producţie de 28.856 chint. (prod.
medie la ha 15,3 chint.).
 Păşunile ocupă 15.300 ha.
 Pădurile ocupă 21.442 ha.
 Livezile de pruni ocupă 2.532 ha cu o producţie de 72.162 chint. (prod.
medie la ha 28,5 chint.)
 Alţi pomi fructiferi ocupă 202 ha.
 Viţa de vie ocupă 52.595 ha cu o producţie de 57.672 hl.
 Creşterea animalelor. În judeţul Olt se găseau în anul 1935: Cai 6.696 ,
boi 45.485, bivoli 128, oi 160.485, capre 7.839, porci 34.936 , stupi
sistematici 1.105, stupi primitivi 5.788.
Industrie. 2 mori sistematice, 1 fabrică de cherestea, 2 tăbăcării, 1 fabrică de
cărămizi şi ţigle, 3 fabrici de ulei.
Comerţ. Judeţul Olt fiind un judeţ eminamente agricol, singura ramură de comerţ
dezvoltată este comerţul cu cereale.
Centre comerciale: Slatina, Corbu şi Potcoava.
Credit şi cooperaţie: În cuprinsul judeţului funcţionează 8 bănci (societăţi
anonime).
Cooperative de credit (bănci populare) 140, cu 19.220 membri şi cu un capital
vărsat de 40.255.897 lei.
Cooperative de producţie diversă 13, cu 1.600 membri şi cu un capital social
vărsat de 2.562.141 lei.
Cooperative forestiere 1.
Cooperative agricole de aprovizionare şi vânzare în comun 3, cu 320 membri.
Cooperative de consum 19, cu 2.434 membri.
1.8. Drumuri.

10
 Judeţul Olt este străbătut de o reţea totală de drumuri de 1.567 km, 951 m
împărţită astfel :
 Drumuri naţionale 116 km, 300 m, din care Direcţia Generală a
Drumurilor, întreţine o reţea pietruită şi pavată de 114 km 708 m, iar
oraşul Slatina întreţine 1 km 592 m pavaţi.
 Drumuri judeţene 443 km 601 m (întreţinute în întregime de
administraţia judeţului) din care 440 km 321 m sunt pietruite.
 Drumuri comunale 1.108 km 650 m.
Lungimea podurilor este de 4.280,90 metri repartizată astfel : poduri naţionale
1.386,00 m, judeţene 1.274,30 m şi comunale 1.620,60 m.
Prin judeţ trec 3 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :
1. Piteşti – Slatina - Craiova
2. Alexandria – Roşiorii-de-Vede – Caracal
3. Piteşti- Dărăgăşani
Cale ferată. Judeţul este străbătut de o reţea totală de linie ferată principală simplă
de 44 km.
Itinerarii principale: Rapide: (Simplon) Bucureşti – Timişoara – Jimbolia
(Belgrad –Paris)
Accelerate : Bucureşti –Timişoara, Bucureşti – Sibiu.
Staţii importante : Slatina.
Poştă, telegraf, telefon. 4 oficii P.T.T. de stat la Slatina, Drăgăneşti, Potcoava şi
Spineni şi 4 agenţii speciale la Bălteni, Buzeşti, Câmpul Mare şi Chilia.
Oficii telefonice la Slatina, Bălteni, Buzeşti, Drăgăneşti, Potcoava şi Spineni.
1.9. Adminis tra ţie

Organizare administrativă. Capitala judeţului Olt este oraşul Slatina. Judeţul

are 332 sate, împărţite astfel:
• I. Plasa Drăgăneşti 52 sate.
• II. Plasa Dumitreşti 75 sate.
• III. Plasa Mijlocul 107 sate.
• IIV. Plasa Spineni 98 sate.
Organizare judecătorească:
 Un tribunal la Slatina, cu o secţiune şi 9 magistraţi, 1 prim-procuror şi
1 procuror, în circumscripţia Curţii de Apel din Craiova.

11
  4 judecătorii :la Slatina, Drăgăneşti, Negreni şi Urşi, cu un total de 8
magistraţi.

Organizare sanitară:
 Spitale de stat : în Slatina, Drăgăneşti, Drăgoeşti, Ion Kalinderu
(sanatoriu pentru tuberculoşi), Spital militar la Slatina, Sanatoriul
particular « Dr. I. Soreanu ».
 Dispensare de stat şi comunale în Slatina, Bârseştii-de-Sus, Bărăştii-de-
Vede, Crâmpoaia, Spineni, Urşi, Dumitreşti, Radomireşti, Izvoru,
Potcoava, I. C. Brătianu.
 Serviciul sanitar al judeţului şi Serviciul sanitar al oraşului Slatina.
Asistenţă şi prevedere socială.
 Casa Asigurărilor Sociale din Piteşti are un oficiu la Slatina.
 În Slatina se mai află :
 Societatea « Cruca Roşie »,
 Societatea pentru profilaxia tuberculozei,
 Societatea « Principele Mircea »,
 Oficiul I.O.V.,
 Societatea Femeilor ortodoxe române,
 2 aziluri de bătrăni.
1.10. Cultura

Ştiinţă de carte. După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930,

populaţia judeţului, de la 7 ani în sus este de 146.288 locuitori, din care 44,4% sunt
ştiutori de carte. După sex, proporţia este de 66,9% bărbaţi ştiutori de carte şi 24,1%
femei ştiutoare de carte. Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie, în procente,
este următoarea :

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural

Totalul stiutorilor de carte 100,0 100,0

• Extrașcolară 1,7 0,6

12
 • Primară 63,2 93,0

• Secundară 15,9 4,0

• Profesională 13,2 2,0

• Universitară 3,3 0,3

• Alte scoli superioare 2,0 0,1

Învăţământ. Populaţia şcolară a judeţului (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de
47.776 locuitori (1.583 mediu urban şi 46.193 mediu rural).
Şcoli secundare. 1 liceu de băieţi, 1 liceu de fete, 1 liceu comercial de băieţi, 1
gimnaziu industrial de băieţi, 1 şcoală normală de menaj, 1 şcoală profesională de fete,
1 şcoală inferioară de agricultură, 1 şcoală de ucenici.
Şcoli primare 190, din care 184 rurale şi 6 urbane (toate şcoli de stat), cu un
număr total de 26.393 elevi (977 mediu urban şi 25.416 mediu rural) şi cu 451 învăţători
şi alt personal didactic (situaţia din 1934).
Grădini de copii 3, din care 1 rurală şi 2 urbane, toate de Stat, cu un număr total
de 151 copii (100 mediu urban şi 51 mediu rural) şi cu 3 conducătoare (situaţia din
1934).
Instituţii culturale.
 Fundaţia Culturală Regală « Principele Carol » are 18 cămine culturale.
 Centrala Caselor Naţionale are organizaţie culturală în Slatina şi Deleni.
 Liga Culturală activează în localităţile : Albeşti, Mihăeştii-de-Sus, Negreni şi
Tătuleşti.
 Casa Şcoalelor şi a Poporului întreţine în judeţ 46 cămine culturale, o societate
muzicală şi 18 biblioteci, adică un total de 65 organizaţii, dintre care 33 au
personalitate juridică.
Alte instituţii culturale în Slatina:
 Biblioteca comunală,
 Societatea culturală « Titu Maiorescu »,
 Societatea culturală « Nicolae Bălcescu » (cu bibliotecă),
 Asociația corală « Ciprian Porumbescu »,
13
  2 cinematografe,
 1 asoc. sportivă şi
 2 societăţi de vânătoare.
1.11. Principale le aş e zări

Slatina, capitala judeţului

Stema. Scut tăiat; în câmpul superior, pe roşu, un turn crenelat de argint cu poarta
închisă şi ferestre negre; în câmpul inferior, pe albastru, un pod de aur pe o apă de
argint.Vechea stemă completată. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint, cu 5
turnuri.
Istorie
Vechime şi desvoltare istorică. Prima menţiune documentară a oraşului S.
datează din 1368, când apare ca punct vamal, în privilegiul comercial acordat de Vlaicu
Vodă negustorilor din Braşov. Numele său este de origină slavă şi înseamnă “apă
sărată”.
În acest loc se făcea, în cursul timpurilor, trecerea între Muntenia şi Oltenia, pe un
pod de vase peste Olt. În 1846 s-a construit aici cel dintâi pod static al Principa-
tului.
Monumente istorice.
Schitul Strihareţ a cărui biserică e o ctitorie a Mitropolitului Varlaam din anul
1672.
Schitul Clocociov, a cărui biserică a fost înălţată sub Matei Basarab în 1641.
Biserica Sf. Treime ridicată la 1645, renovată în 1789.
Populaţie
Oraşul Slatina avea în 1930, după datele provizorii ale recensământului general al
populaţiei din acel an, 11.010 locuitori.
Cifra probabilă a populaţiei actuale (calculată la 1 Iulie 1937 este de 11.155
locuitori (fără comuna suburbană Proaspeţi, care la recensământul din 1930 s-a trecut la
oraşul S. şi care la acea dată avea un total de 394 locuitori).
Economie
Industrie şi comerţ:
2 mori sistematice,
1 fabrică de cherestea,
2 tăbăcării,

14
 1 fabrică de cărămidă şi ţiglă.
Din întreprinderile de mai sus, următoarele au un capital social sau un capital
investit de 5.000.000 lei şi peste : Moara « Alutu » (soc. 5, inv. 16), fabrica de
cherestea (inv. 7).
Centru de desfacere a produselor regiunii: cereale şi fructe. Comerţ se face şi cu
lemnăria adusă dela munte pe Olt şi prelucrată aci.
Bâlciu anual la 23 Aprilie.
Instituţii de credit:
 Banca Naţională a României (agenţie);
 Banca Uniunii Agricole, Comerciale şi Industriale;
 Casa de Credit a Agricultorilor;
 Banca de Credit Popular;
 Banca Agrară;
 Banca Federală;
Banca Negustorească:
 Banca populară “Înfrăţirea “;
 Banca populară “Lunca Oltului”;
 Banca Comerţului din Olt,
 Casa de Credit şi Economii “Munca ».
Finanţe publice. Bugetul oraşului, pe exerciţiul 1935-1936, prevede 9.331.727 lei
venituri şi cheltuieli.
Cultură
Învăţământ:
 Liceul de băieţi « Radu Greceanu »,
 Liceu de fete,
 Liceul comercial de băieţi « Nicolae Titulescu »,
 Gimnaziu industrial de băieţi,
 Şcoală normală de menaj,
 Şcoală profesională de fete,
 Şcoala inferioară de agricultură « Strihareţ »,
 Şcoală de ucenici,
 6 şcoli primare,
 2 şcoli de copii mici.
15
 Instituţii culturale:
 Casa Naţională « Oltul » (cu bibliotecă);
 Bibliotecă comunală,
 Societatea culturală « Titu Maiorescu » (cu bibliotecă),
 Societatea culturală « Nicolae Bălcescu » (cu bibliotecă),
 Asociaţia corală « Ciprian Porumbescu »,
 2 cinematografe,
 1 asociaţie sportivă şi
 2 societăţi de vânătoare.
Ziare şi reviste:
 « Gazeta Nouă »,
 « Şcoala Noastră » (lunar),
 « Vremea Nouă »,
 « Buletiul Oficial al Judeţului Olt ».
Religie
Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. În oraş sunt 8 biserici ortodoxe, 1 casă de
rugăciune catolică, 2 schituri ortodoxe.
Instituţii bisericeşti. Oraşul Slatina are reşedinţa celor două protopopiate
ortodoxe din judeţ.
Administraţie
Oraşul Slatina, capitala jud. Olt, este situat la 50 km de Craiova şi la 184 km de
Bucureşti. Staţie c.f. pe linia Bucureşti - Piteşti – Craiova - Timişoara.
Instituţii publice:
 Prefectură,
 Primărie,
 Tribunal,
 Judecătorie,
 Poliţie,
 Legiune de jandarmi,
 Serviciu de poduri şi şosele,
 Serviciu sanitar judeţean,
 Serviciu sanitar comunal,
 Serviciu veterinar judeţean,
16
  Serviciu agricol,
 Cameră de agricultură,
 Ocol silvic,
 Cameră de comerţ şi industrie,
 Revizorat şcolar,
 Administraţie financiară,
 2 percepţii fiscale,
 Oficiu P.T.T.,
 Oficiu telefonic,
 Secţie de pompieri.
Asociaţii:
 Baroul avocaţilor,
 Asociaţia funcţionarilor publici,
 Corpul contabililor,
 Sfatul Negustoresc,
 Sindicatul morarilor,
 Asociaţia meseriaşilor.
Edilitate: Uzină electrică, apaduct, canalizare, pavagii, hală de carne, cu instalaţii
moderne, 2 grădini publice, strand.
Sănătate publică:
 2 spitale de stat, (dintre care 1 militar),
 Dispensar comunal.
Asistenţă şi prevedere socială:
 Oficiu de asigurări sociale,
 Societatea « Crucea Roşie »,
 Societatea pentru profilaxia tuberculozei,
 Societatea « Principele Mircea »,
 Oficiu I.0.V.,
 Societatea femeilor ortodoxe române,
 1 azil comunal de bătrâni şi
 1 azil particular.

17
Drăgăneşti, sat de peste 4.00 locuitori, situat în sudul judeţului, în dreptul unui vad al
Oltului.
1.12. Re fe rințe

[1] Portretul României Interbelice - Județul Olt

[ Informațiile și datele prezentate sunt reproduse parțial după Volumul II, Țara
Românească, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare
elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti ]

1.1.5 Legături externe –

http://romaniainterbelică.memoria.ro/judete/olt/

Portretul României Interbelice - Judeul Olt

18
Capitolul 2- Județul Olt (actual)

2. JUDEȚUL OLT (actual)

Județul Olt este un județ în regiunile Oltenia (partea situata de la vest de râul Olt,
fostul județ Romanați) și Muntenia (partea situată la est de râul Olt), în sud-vestul
României. Reședința județului este municipiul Slatina.

19
 2.1.Geografie
Localizare: Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al
râului care i-a dat numele și face parte din categoria jude.elor riverane fluviului
Dunărea. Prin portul Dunărean Corabia are ieșire la Marea Neagra. Suprafața totala de
5.498 kmp., reprezentând 2,3% din teritoriul țării, situeaza județul pe locul 22 la nivelul
României ca suprafața. Din punct de vedere al populației, județul ocupa locul 18 cu
489.274 locuitori (2002)având o densitate de 89 locuitori/km².
Vecini:
Nord – județul Vâlcea
Est – jude.ele Argeș și Teleorman
Sud – fluviul Dunărea pe o distan.a de 45 km, care-l desparte de Bulgaria
Vest – județul Dolj
Clima: este temperat-continentala, mai umeda în partea de nord si mai arida în
partea de sud. Punctul cel mai friguros etse la Caracal datorită curenșilor reci din estul
Câmpiei Române care își au punctul terminus în aceasta zona, iar punctul cel mai
calduros este la Corabia.
Relief: Este centrat pe valea inferioara a Oltului și teraselor sale și este format din
câmpii și dealuri nu prea înalte. De la limita de nord a județului până în apropiere de
Slatina se întâlne.te zona de dealuri, aparșinând Podișului Getic și care ocupa o treime
din suprafața județului. La sud de Slatina până la Dunăre se desfa.oara o parte a
Câmpiei Române, cu următoarele subunități de câmpie: Câmpia Romanaților, Câmpia
Boianului și Câmpia Burnazului.
Altitudinea reliefului coboară în pantă lina de la Vitomirești, către Dunăre până la
Corabia, ceea ce conferă o expoziție sudică însorită. Valea Dunării, orientata est-vest,
domina malul românesc și prezinta terase întinse. Valea Oltului reprezinta o adevarata
axa a teritoriului județului.
Terasele Oltului se remarca prin întinderi mai mari pe partea dreapta a vaii,
începând din nordul județului până la Dunăre și până la Drăgănești pe partea stângă
unde sunt bine dezvoltate terasele înalte: Coteana 80-90 m și Slatina 50-60m.
Rețea hidrografică: Axul principal al rețelei hidrografice îl constituie râul Olt care
strabate județul pe la mijloc de la nord la sud, pe o lungime de 143 km. Râul Olt
primește ca afluenți principali: pe dreapta râul Olteț, iar pe stânga câteva râuri cu debit
foarte mic cum sunt: Tesluiul, Dârjovul. În partea de nord, județul Olt este brăzdat și de
râul Vedea, cu afluentul de pe partea dreaptă Plapcea. Pe o distanța de 45 km, partea de
20
sud a județului este udată de apele Dunării, care colectează întreaga rețea hidrografică a
județului.

Prefectura Olt
Adresa: Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, nr. 12A, 230025, Slatina, Olt

21
 Consiliul județean Olt
Slatina, B-dul Ași. Cuza, Nr. 14

Primăria Slatina
Slatina, str. M. Kogălniceanu nr. 1

22
 2.2.Stema județului Olt
Este adoptată prin Hotarârea Guvernului nr. 1379 din 6 decembrie 2002 și
publicată în Monitorul Oficial nr. 928 din 18 decembrie 2002.
Descrierea stemei:
Stema județului Olt se compune dintr-un scut cu baza curbată, sfertuit prîntr-o
cruce de aur. Primul și al patrulea cadran, pe fond albastru, reprezintă un turn de argint
cu foișor crenelat – stema vechiului județ Olt. În al doilea cadran și al treilea cadran, pe
fond albastru, se află un snop de grâu de aur – stema vechiului județ Romanați. În acest
spațiu s-au contopit două foste județe antebelice, Olt și Romanați.

Stema județului Olt

2.3.Lista orașelor din județul Olt

 Slatina, municipiu, reședința județului Olt
 Caracal, municipiu, fosta reședință a județului Romanați
 Balș
 Corabia port la Dunăre
 Scornicești
 Drăgănești-Olt
 Piatra Olt
 Potcoava

23
 2.4.Lectura suplimentară
Descoperiri arheologice din Județul Olt, Mihail Butoi, Editura Inspectoratul
pentru Cultură Olt, 1999; Cartea veche românească din județul Olt (1801- 1830), Dorin
Teodorescu, Editura Fundației “Universitatea pentru toți”, 2002.
1.2.5 Legaturi externe
Consiliul Județean Olt: http://www.cjolt.ro/
Prefectura Județului Olt: http://www.prefecturaolt.ro/
Istorie
Istoria prezentului:
Istoria numelui judeţului Olt este una relativ simplă, în sensul că provine chiar de
la râul ce-i străbate teritoriul. Denumirea oficială de “Olt” pentru suprafaţa
administrativ-teritorială a fost însă folosită pentru prima dată în anul 1500, de către
domnitorul de atunci al Ţării Româneşti, Radu cel Mare (sau “cel Frumos”, domnitor
între 1495-1508, n.a.).
Mai exact, domnitorul Radu cel Mare a pomenit numele “judeţului Olt” într-un
document emis la data de 26 aprilie 1500, prin care dăruia biserii Ostrov-Călimăneşti
din judeţul Vâlcea cinci găleţi de grâu şi alte cinci găleţi de orz (1 găleată – unitatea de
măsură veche echivalentă a 1.200 litri). “Aceasta este prima atestare istorică
documentară în care se menţionează numele de <<judeţul Olt>> într-un document
oficial, respectiv hrisovul domnesc de la 26 aprilie 1500 al domnitorului Radu cel
Frumos. Ulterior, numele judeţului a început să fie tot mai des utilizat în actele istorice
ale vremii”, a declarat Aurelia Grosu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean
Olt, care precizează, însă, că originea cuvântului "Olt" provine din latinescu "Alutus" de
pe vremea dacilor.

Argumente istorice ale etimologiei cuvântului "Olt".

Potrivit site-ului http://www.revistanoinu.com, cuvântul “Alutus” are şi el o

istorie întortocheată, care se pierde în negura vremurilor din timpul dacilor şi romanilor.
În acele vremuri, de regulă, numele râului fundamental dîntr-o arie a Pelasgo-Thraco-
Daciei, adică Daciei sau Dacoromânia, a dat şi denumirea provinciei sau „ţării“ din
bazinul râului respectiv. Astfel, debitul şi realitatea hidrografică de la izvoarele râului,
care curge din Munţii Hăghimaş (denumire pentru masivul Hăşmaş, n.a.), până la Cozia,
se relevă în prezent - ca şi în antichitate, drept Alutela / Arutela - atestat şi de “Tabula
Peutingeriană” din orizontul anului 195 d.H, adică „Oltul Mic“, tot aşa numindu-se şi
24
întregul bazin-ţară/provincie din Dacia (Alutela / Arutela desemnând, aşadar, şi „Ţara
Oltului Mic“). Partea dintre Cozia şi Dunăre, pe care importantul râu îşi sporeşte debitul
cu afluenţii sud-carpatici: Olăneşti, Otăsău-Bistriţa, Topolog, Luncavăţ, Pesceana,
Beica, Olteţ, Teslui etc., devine Allutua - adică „Oltul Mare“ sau, simplu - “Olt”, şi dă
numele “Oltenia” sau “Alutuania”, adică provincia „ţara de râuri / munţi“ delimitată de
râu, Carpaţii Meridionali şi Dunăre.
“Arutella” era o înfloritoare localitate (“davă”) a Daciei de mare importanţă
strategică, militară, politică şi economică, aşezată la „poarta sudică“ a ieşirii aurului,
sării, fierului, mierii, grâului, turmelor etc., din zona intracarpatică, la Dunăre, spre a lua
apoi „calea Romei“, realitate decîșivă întru autoproiectarea davei. Mai exact, dava
Arutella era o vestită fortificaţie antică din Carpaţii Meridionali, ruinele sale aflându-se
doar la câteva sute de metri în amonte de Cozia de azi. Inventariind toponimele din
Dacia de pe hărţile lui Ptolemaeus şi de pe „itinerariile“ imperial-române, Vasile Pârvan
precizează că antica localitate Arutela se afla/află “în faţa Coziei, pe malul stâng al
Oltului, la Bivolari”, că toponimul dacic Arutela “e legat de numele indigen (dacic) al
Oltului”, Allutua / Olt. Împăratul Traian ordonase, în anul 106 d.H., ca dava Arutela să
fie rasă de pe faţa pământului – la fel ca şi Sarmizegetusa, dar, în ultimul an al
împărăţirii lui Hadrian - anul 138, şi, totodată, în primul an al împărăţirii lui Antonius
Pius, dava este rezidită şi renaşte pentru câteva veacuri ca „inexpugnabil castru“ pe
importantul drum al aurului Daciei către Roma. Tot V. Pârvan mai constată şi existenţa
unui sufix diminutival pelasgo-thraco-dacic “-la”, “atât pentru numele de persoane, cât
şi pentru cele de localităţi”, exemplificând cu Porsula, Potula, Ginu sau Allutua, cuvânt
tetrasilabic, după lucrarea mileniilor asupra semnificantului relevându-se, azi, în
monosilabicul Olt, forma cronicărească „grecizată“ fiind Alutas, iar cea „latinizată“:
Alutus. Râul Olt este unul dintre cele mai importante râuri din România. Izvorăşte din
munţii Hăşmaşu Mare, în Carpaţii Orientali, şi are o lungime totală de 615 kilometri. El
curge prin judeţele Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman.

2.5.Turismul de vânãtoare și de pescuit:2

Pe toatã suprafața județului, Direcția Silvicã Slatina gestioneazã 13 fonduri de
vânãtoare cu o suprafațã totalã de 111.391 hectare, din care productivã cinegetic
107.296 hectare, vânãtorilor oferindu-li-se posibilitatea de a-și încerca mãiestria la cerb

2
http://primariapotcoava.judetulolt.ro/portal-adm-publica/potcoava/ro/home/articles/strategia-de-
dezvoltare-a-orasul-potcoava-pe-anii/strategia-de-dezvoltare-a-orasul-potcoava
25
comun, cerb lopãtar, cãprior, mistreț, vulpi, iepuri, fazan, potârnichi, vânat de pasaj și
de baltã, în pãduri și rezervații pentru vânãtoare ca pãdurea Reșca, Seaca, Brebeni,
Teslui, Sarului.
Vânãtorilor li se oferã și posibilitatea cazãrii în cabanele de vânãtoare Reșca și
Seaca. Fondul piscicol oferã largi posibilitãți de practicare a pescuitului sportiv: pe
Dunãre (unde predominã crapul, plãtica, știuca, nisetrul, morunul, scrumbia de Dunãre),
pe lacurile din vestul Oltului sau pe iazurile naturale (crapul, somnul, plãtica, știuca,
caracuda, roșioara, bibanul), destul de numeroase în judeţ: Giucov, Sâiu, Potolu,
Clocociov, Piscani şi Rusciov.
Turism istoric:3
La nivelul județului Olt există o serie de vestigii istorice cu o importanță deosebită
la nivelul regiunii și care constituie obiective turistice unice și extraordinare:
ea fortificată geto-dacică de la Sprâncenata;
-Corabia cu Fântâna Secretă – monument unic al
arhitecturii române bizatine;

lui Iancu Jianu din Caracal;

Turismul ecumenic:
Edificiile religioase sunt obiective turistice cu o răspândire generalizată în toate
localitățile, densități mai ridicate constatându-se acolo unde societățile umane s-au
consolidat mai timpuriu și au avut o creativitate pe toate planurile, mai bogată. În
general, aceste edificii sunt bine conservate. Printre acestea amintim:
– sec. XVI;
– începutul sec. XVI;

Ecoturismul:
Este un sector al turismului încă nepromovat și în consecință neexploatat dar cu
potențial de dezvoltare având în vedere existența mai multor rezervații naturale și arii
protejate la nivelul județului Olt, precum:

3
http://primariapotcoava.judetulolt.ro/portal-adm-publica/potcoava/ro/home/articles/strategia-de-
dezvoltare-a-orasul-potcoava-pe-anii/strategia-de-dezvoltare-a-orasul-potcoava

26
 – situată lângă localitățile Nicolae Titulescu,
Văleni și Seaca;
până – Rezervație forestieră cu arbori de dimensiuni impresionante;
– Opatsani – Rezervație forestieră.
Itinerarii specifice:
I. Slatina – Brâncoveni – Caracal – Corabia – Orlea – Slatina
II. Slatina – Teslui – Cungrea Oporelu – Leleasca – Făgeţelu – Poboru – Tătuleşti
– Slatina
III. Slatina – Nicolae Titulescu – Văleni – Stoicăneşti – Drăgăneşti-Olt - Slatina
IV. Slatina – Pârşcoveni – Balş – Călui – Iancu-Jianu – Slatina

2.6.Infrastructura de transport:

Reţeaua de transport a judeţului Olt a fost analizată în contextul legăturilor cu

judeţele învecinate şi a legăturilor de transport naţional şi internăţional. Judeţul Olt face
parte din Regiunea Sud–Vest Oltenia, componentă a Macroregiunii patru. Din analiza
celor 8 regiuni de dezvoltare rezultă că Regiunea Sud-Vest Oltenia, în ceea ce priveşte
lungimea totală a reţelei rutiere, ocupă locul şase şi locul şapte, în ceea ce priveşte
lungimea totală a reţelei feroviare.
Astfel, drumurile publice au o lungime de 10675 km reprezentând 13,1% din total
drumuri pe ţară, deţinând locul şase, în ceea ce priveşte lungimea de drumuri naţionale –
2117 km reprezentând 12,8% din total drumuri naţionale şi locul cinci în ceea ce
priveşte lungimea de drumuri judeţene şi comunale – 8558 km reprezentând 13,1% din
total drumuri judeţene şi comunale pe ţară. Densitatea drumurilor publice pe regiune
este de 36, 6 km/ 100 km2 , fiind peste densitatea pe ţară (34,2 km/ 100 km2).
Reţeaua de căi ferate are o lungime de 988 km reprezentând 9,2% din total căi
ferate pe ţară şi o lungime a liniilor electrificate de 507 km, ocupând locul patru
reprezentând 12,8% din totalul căilor ferate electrificate pe ţară. Densitatea reţelei de căi
ferate pe regiune este de 33,9 km/ 1000 km2, fiind sub densitatea pe ţară (45,3 km/ 1000
km2).
În context regional, judeţul Olt este relativ bine echipat din punct de vedere al
infrastructurii de transport, căi de comunicaţie şi accesibilitatea spre porturile de la
Dunăre. Municipiului Slatina are o poziţie bună, poziţionându-se la intersecţia unor axe
majore de circulaţie : Craiova-Pitesti şi Râmnicu Vâlcea-Corabia.

27
 Conform datelor statistice, situaţia se prezintă astfel:
a. 22% (1024 km) din drumurile judeţene ale regiunii sunt localizate în
judeţul Olt, acestea având o pondere de 47,06% din totalul de 2176 km
drumuri al regiunii. Starea actuală a infrastructurii influenţează negativ
politica de dezvoltare regională, astfel că dezvoltarea infrastructurii
fizice reprezintă o prioritate pentru judeţ.
b. 21% (851km) din drumurile comunale ale regiunii sunt localizate în Olt,
acestea avand o pondere de 39,11% din totalul de 2176 km drumuri al
judeţului.
Judeţul Olt are avantajul de a fi situat pe cursul navigabil al Dunării, fiind astfel
racordat la reţeaua de căile navigabile naţională şi europeană. Infrastructura portuară
este asigurată doar în oraşul Corabia care deţine un port amenajat.

Hărți
Harta turistică a județului Olt: http://www.hartis.ro/ot/
Etnografie
 Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul
Olt):
http://monumente-etnografice.cimec.ro/muzee-in-aer-
liber.asp?Tip=&JUD=23&ZON=&ETN=

Vezi și:
 Lista monumentelor istorice din județul Olt:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_
Olt
 Lista rezervațiilor naturale din județul Olt:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_rezerva%C8%9Biilor_naturale_din_jude%C8%
9Bul_Olt
 Lista de publicații din județul Olt:
http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_publica%C8%9Bii_din_jude%C8%
9Bul_Olt
 Lista siturilor arheologice din județul Olt:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_siturilor_arheologice_din_jude%C8%9Bul_Olt

28
Capitolul 3 - Județul Romanați (interbelic)

3. JUDEȚUL ROMANAȚI (INTERBELIC)

Județul Romanați a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul
României, aflată în regiunea istorică Oltenia. Reședința județului era orașul Caracal.

3.1.Întindere
Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în sud-estul regiunii
Oltenia. Județul se învecina la vest cu județul Dolj, la nord cu județul Vâlcea, la est cu
județele Olt și Teleorman, iar la sud cu Bulgaria. Cuprindea partea de sud-est a
actualului județ Dolj, partea centralsudică a actualului jude. Olt și o mică parte din sud-
vestul județului Teleorman de astăzi (comuna Islaz). Județul a fost desființat odată cu
reforma administrativă din 6 septembrie 1950.

Stema Județului Romanați

Suprafaţa: 3.560 km²

3.2. Înfăţişarea pământului

În Nordul judeţului se înalţă culmile teşite ale platformei oltene. Ele se răsfiră
printre afluenţii Oltului şi ai Jiului şi scad treptat către Sud, unde se pierd în a două
unitate de relief a ţinutului: câmpul Caracalului. Acesta se întinde, uniform şi neted în
29
partea lui răsăriteană; vălurit, în partea lui vestică, unde a fost acoperit de nîșipul
dunelor (în S-V), fie de aluviuni recente (în S-E). Ultima terasă mărgineşte lunca
Dunării, largă şi acoperită de bălţi în vest, şi foarte strâmtă în est, unde, graţie acestei
împrejurări, s-a putut aşeza portul Corabia.

3.3.Climă şi ape.
Clima este continental extremă, cu contraste destul de puternice, mai ales în partea
de câmpie (peste 27° diferenţă termică între iarnă şi vară). Totuşi, dacă exceptăm colţul
S-V, unde cad mai puţin de 500 mm precipitaţiuni anual, putem socoti clima acestui
judeţ mai umedă decât a regiunilor de câmpie din partea răsăriteană a ţării.
În afară Dunării cu bălţile sale (Potelul) şi în afară de Olt, ambele pe marginea
judeţului, în nord, trec pieziş şi se varsă în Olt, Olteţul şi Teslului. În restul judeţului,
mai ales în câmpul înalt al Caracalului, apele curgătoare lipsesc aproape cu totul, iar
cele subterane se găsesc la adâncimi prea mari pentru ca să fi putut atrage aşezările
omeneşti. Aşa se explică absenţa totală a satelor de pe câmpul din răsăritul liniei
Caracal-Corabia.

3.4.Vegetația
Vegetaţia se împarte şi aici după cantitatea precipitaţiunilor. În Nord se păstrează,
mai ales între Teslui şi Olteţ, pâlcuri din întinsele păduri de stejari de odinioară. În sud
însă, predomina altădată vegetaţia cu graminee în care se amestecau multe plante de
origine mediteranee. Condiţiile speciale de sol din S-V au adăugat acestei asociaţiuni de
stepă şi o bogată vegetaţia arinacee în cuprinsul dunelor de nîșip.

3.5.Istorie
Vechime şi dezvoltare istorică.
Situat pe valea Oltului, în drumul legiunilor către Apulum, în inima Daciei
Traiane, teritoriul judeţului Romanați a fost semănat în acele timpuri de numeroase
aşezări. O puternică viaţă romană a palpitat în acest colţ de ţară. Aici se află Romula-
castru pe urma cărora arheologii au făcut numeroase descoperiri – şi Malva (Celeiul de
azi), situată din punct de vedere strategic de Dunăre unde, se pare, a fost capitala uneia
din cele trei diviziuni ale Daciei Traiane: Dacia Malvensis. Reşca de azi, din preajma
Romulei antice, pare să derive de la Resculum Roman.
După ce Dacia a fost părăsită de legiunile române, sub Aurelian, în Malva au
rămas totuşi importante formaţiuni militare, ca santinele înaintate ale imperiului. În tot
cazul, după de Constatin ce Mare cucereşte din nou regiunea care se întinde de-a lungul
30
malului stâng al Dunării, el construieşte la Malva un pod, ale cărui urme pot fi văzute şi
azi când scad apele. Numele judeţului, cu sufixul vădit slav « aţi » derivă, după afimaţia
profesorului Iorga, de la numele unui cneaz sau jude : Roman.
Numele oraşului capitală – derivat de filologii noştri latinizanţi de la acela al
împăratului Caracalla - e mai probabil de origine turcă : Kara Kale înseamnă pe
turceşte Cetate Neagră. În cuprinsul judeţului, la Izlaz, revoluţionarii au proclamat, la 9
iunie 1848, guvernul provizoriu, care avea mîșiunea să dea ţării aşezămintele cele mai
liberale.

3.6. Monumente istorice

 Mânăstirea Căluiu, ctitorită la 1579 de fraţii Buzeşti, tovarăşi de arme şi

căpitani glorioşi ai lui Mihai.
 Ruinele cetăţii Romula, în hotarul satelor Recşa şi Hotărani (sec II, III după
Ch.).
 Mânăstirea Brâncoveni înnoită de Matei Basarab în 1632.
 Ruinele cetăţii Malva din comuna Celeiu, lângă Dunăre.

3.7. Populaţie

Starea populaţiei.
Conform datelor recensamântului din 1930 populația județului era de 271.288 de
locuitori, dintre care 98,4% români, 1,1% țigani ș.a. Sub aspect confesional populația
județului era alcătuită din 99,6% ortodocși, 0,1% romano-catolici ș.a

Mediul urban
Era alcătuit din trei comune urbane: Caracal - reședinta jidețului, Corabia - port la
Dunăre și Balș. În anul 1930 populația urbană a județului era de 29.308 locuitori, dintre
care 94,2% români, 2,9% țigani, 0,5% maghiari, 0,5% evrei, 0,4% greci, 0,3% germani
ș.a. Din punct de vedere confesional orașenimea era formata din 97,8% ortodocși, 0,8%
romano-catolici, 0,6% mozaici, 0,2% greco-catolici, 0,2% lutherani, 0,2% calvini ș.a.4

4
In for m ațiile și datele prezentate sunt r eproduse parțial după Volumul II, Ț ara Rom ânească, a l En ciclopediei
Rom âniei, editura Im primeriei Naționale, 1 938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dim itrie Gusti ]
31
 Populația județului este repartizată astfel:
a) Pe orașe si plasi, după sex:

Unități adm inistrativ e Num ărul locuitorilor

Total Barbati Fem ei

Total judet 2 7 1 .2 88 1 2 9.568 1 4 1 .7 2 1

Total urban 2 9.7 2 0 1 4 .54 9 1 5.1 51

1 . Orașul Caracal 1 4 .7 69 7 .3 69 7 .4 00

2 . Orașul Bals 5.57 0 2 .668 2 .902

3 . Orașul Corabia 9.3 81 4 .51 2 4 .869

Total rural 2 4 1 .4 68 1 1 5.01 8 1 2 6.557

1 . Plasa Dunărea 69.53 2 3 3 .04 3 3 6.3 80

2 . Plasa Ocolul 81 .61 0 3 9.1 4 6 4 2 .4 69

3 . Plasa Oltul-de-Sus 90.52 6 4 2 .82 9 4 7 .694

b) Pe grupe de vârstă:

Grupe de v ârsta Locuitori Grupe de v ârsta Locuitori

Toate v ârstele 2 7 1 .2 88 3 0 - 4 9 de ani 58.63 4

50 - 69 de ani
0 - 9 ani 7 5.07 6 2 6.91 5

1 0 - 2 9 ani 1 04 .882 7 0 de ani si peste 4 .555

Vârsta nedeclarata 1 .2 2 6

Mişcarea populaţiei. Datele fundamentale ale mişcării populaţiei în judeţul R.,

conform cifrelor publicate în Buletinul Demografic al Românei în perioada 1931-1936
sunt următoarele:
Cifra probabila a
Anual populatieii jidețului Cifre absolute Proporții la 1 .000 locuitori
la 1 iulie în fiecare an

Excedent Născuti Excedent

Născuti v ii Morți Morti
natural v ii natural

1 9 30- 1 9 3 5
(m edie - 1 0.1 4 9 6.4 3 0 3 .7 1 9 3 6,1 2 2 ,8 1 3 ,2
anuala)

1 9 31 2 7 3 .1 3 5 1 0.083 6.3 90 3 .693 3 6,9 2 3 ,4 1 3 ,5

1 932 2 7 7 .9 1 1 1 1 .558 6.662 6.662 4 1 ,6 2 4 ,0 1 7 ,6

1 933 2 81 .584 9 .4 52 5.982 5.982 3 3 ,6 2 1 ,2 1 2 ,4

32
 1 934 2 85.86 1 1 0.3 1 5 6.080 6.080 3 6,1 2 1 ,3 1 4 ,8

1 935 2 88.7 9 7 9.3 3 8 7 .03 8 7 .03 8 3 2 ,3 2 4 ,4 7 ,9

1 936 2 9 2 .500 1 1 .04 3 6.668 6.668 3 7 ,8 2 2 ,8 1 5,0

La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populaţiei jud. Romanați a fost de

296.536 locuitori. Faţă de populaţia numărată la recensământul din 1930 şi anume
271.288 locuitori, cifra aflată la 1 iulie 1937 reprezintă un spor natural de 25.248
locuitori în timp de 6 ani şi jumătate, adică o creştere de 9,3 %.

3.8. Înfăţişare socială

Pământul judeţului Romanați se prezintă sub două aspecte, care i-a diferenţiat pe
oameni din cele mai vechi timpuri.
În partea de Nord de linia Stoeneşti-Caracal-Zănoaga-Leu, mai mult de ½ din
întinderea judeţului are pământul mai accidentat şi mai variat, prin ape, dealuri şi văi,
prin păduri şi păşuni naturale.
Satele sunt mai dese şi mai mici, de tipul « răsfirat », cu casele în general pe o
linie principală, şi variind, ca direcţie, după cursurile apelor şi după văi.
Casele sunt mai mici de 2-3 camere, apropiate ca formă, de casele dacilor de pe
Columna Traiană.
Oamenii sunt mai modeşti în toate, în ocupaţii, în venituri şi cheltuieli, în
instrumente de muncă, plugul cu doi boi, carul mic cu 2 boi ; maşini agricole mai puţine
şi din cele mici.
Partea de Sud a judeţului este o câmpie întinsă, cu prea puţine accidente de teren,
cu înclinaţii spre Dunăre şi spre Olt, cu ape de izvoare la suprafaţă, numai pe trei linii
destul de bine văzute pe hartă : valea Oltului, valea Dunării şi linia Caracal-Corabia.
Aici e mai mult soare şi mai multe vânturi, şi mai mari variaţii de climă ca în Nord.
Seceratul se face mai timpuriu ca în Nord, la diferenţă de o săptămână.
În câmpie satele sunt mai rare şi sunt dispuse pe câteva linii : valea Oltului, valea
Dunării, linia Caracal- Corabia, iar o parte în grupe, sau izolate la Vest.
Aici nu mai sunt păduri naturale, ci în parte păduri de salcâmi plantaţi, mai ales în
S-V. Satele sunt de tipul « adunat », adică satul e dispus pe mai multe linii.
Casele erau altădată, mai ales până pe la 1900, mai mult bordeie, din pământ, în
special în câmpia din S-V, iar azi sunt mai toate de zid, acoperite cu tinichea, iar de pe

33
la 1920 încoace, şi cu ţiglă, cu mai multe camere : 3-4-5, mai arătoase, după modele de
la oraş. Gospodăriile sunt mai din plin – mai ales în satele de moşneni din vest – plugul
de două vite, 2 boi şi 2 cai, carul e mare, cu 4 vite, maşini agricole mai multe şi mai
mari. Aici ocupaţia principală e cultură cerealelor, în special a grâului şi a porumbului.
Oamenii din această regiune sunt mai inimoşi şi mai stăruitori la lucru decât cei de la
nord. Cei mai mulţi elevi de la şcoalele secundare sunt din satele acestea.
Merită atenţia mai ales grupurile de sate de moşneni din regiunea de câmpie cu
ape adânci, fără izvoare, de la S-V de Caracal, şi anume satele : Redea, Dioşti, Zănoaga,
Leu, Castranova, Apele Vii, Ghizdăveşti, Celar, Zvrosca, Dobroteşti, Amărăştii-de-Sus
şi Amărăştii-de Jos.
Factorii geografici – clima, pădurile şi mai ales apele – au determinat aşezările
omeneşti din cele mai vechi timpuri de cel puţin 2000 de ani încoace.
Cu mult înainte de Romani, există şanţul numit « Brazda lui Novac », pe linia
Craiova-Popânzăleşti-Şopârliţa-Vlădureni-Coteana, care despărţea probabil două
populaţii deosebite. Sub Romani linia dintre N şi S a coborât 7-8 km la Reşca, de unde
drumul roman, foarte solid, care desparte în două ramuri Reşca-Izlaz şi Reşca-Celei.
Prin Evul mediu linia a mai coborât 7-8 km mai spre sud, spre Caracal, poate din cauza
drumului Craiova-Bucureşti.
Caracalul nu are deci o poziţie la întâmplare, ci este o răscruce între două drumuri
naturale-sociale : NS Transilvania-Dunăre, pe valea şi câmpia Oltului şi VE, linia dintre
munte şi baltă, ca şi drumul cel mai drept dintre Craiova-Bucureşti.
Afară de aceasta, Caracalul arage şi puternicele sate de moşneni de la SV. Astfel,
oraşul acesta este un centru de întâlnire între sătenii din jur, pe o rază de 30-35 km.
Ţăranii aduc la oraş cereale, vite, lemne, păsări legume, şi cumpără în schimb
ţesături, îmbrăcăminte, încălţăminte, fierărie, scânduri, var, ţiglă, ciment.
Prin sate se face şi comerţ ambulant. Cei de la deal, în special din Vâlcea, aduc
sare, păcură, gaz, poame, şi iau în schimb cereale, făcând de multe ori acest schimb fără
ajutorul banilor, ca în timpurile primitive.
În sate centrul comercial este tot cârciuma, care serveşte şi ca loc de întâlnire şi de
discuţie, şi unde se vând diferite mărunţişuri. Magazinele cu alte articole sunt rare.
Portul s-a schimbat şi el mult în ultimii 50 de ani, mai ales pentru hainele de sărbătoare.
Obiceiurile şi credinţele vechi durează numai în parte. Posturile nu se mai ţin viguros.
Boalele se caută tot mai puţin cu babele, şi tot mai mult cu doctorii.

34
 Cultură oficială s-a răspândit şi se răspândeşte mereu; buna stare economică, la
fel. Şomajul nu există şi nu va există mult timp în Romanaţi.
Viaţa oscilează mereu între patriarhal şi modern.
Romanaţi e un judeţ care a dat nu numai muncitori harnici ai ogoarelor ci şi
oameni de seamă din trecut: fraţii Buzeşti în sec XVI şi XVII, domnitori ca Matei
Basarab, pandurii lui Tudor Vladimirescu, haiduci luptători ca Jianu şi Mereanu,
revoluţionari de la 1848 ca Popa Şapcă.

3.9.Economia

Judeţul Romanați este prin excelenţă agricol. Cerealele cultivate mai mult sunt
grâul şi porumbul, a căror producţie oferă un important prisos cultivatorilor.
Agricultură.
Judeţul ocupă o suprafaţă totală de 356.000 ha.
Suprafaţa arabilă este de 270.822 ha, adică 76,06 % din suprafaţa judeţului şi 0,92
% din suprafaţa totală a ţării. Din suprafaţa arabilă a judeţului, marea proprietate deţine
29.187 ha, adică 10,78 %, iar mica proprietate 241.635 ha, adică 89,22 %. Din totalul
suprafeţei arabile, cerealele ocupă 261.093 ha, astfel repartizate:
 Grâul ocupă 131.743 ha cu o producţie de 869.504 chint. (prod. medie la ha
6,6 chint.)
 Porumbul ocupă 119.561 ha cu o producţie de 1.972.756 chintale (prod. medie
16,5 chint la ha).
 Ovăzul ocupă 3.755 ha cu o producţie de 26.537 chint., (adică o producţie
medie la ha de 7,0 chint.).
 Orzul ocupă 3.705 ha, cu o producţie de 33.319 chint. (prod. medie la ha 9,0
chint.).
 Secara ocupă 1.734 ha cu o producţie de 11.445 chint., (adică o producţie
medie la ha de 6,6 chint.)
 Măturile 89 ha hrişca ocupă 2 ha.
 Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 3.597 ha. Din această suprafaţă
lucerna ocupă 2.473 ha, cu o producţie de 66.940 chint. fân şi 300 chint.
sămânţă.
 Plantele alimentare ocupă 7.144 ha.

35
  Din această suprafaţă pepenii verzi şi galbeni ocupă 1.543 ha, cu o producţie
de 165.234 chint.
 Mazărea ocupă 1.459 ha, cu o producţie de 15.035 chint.
 Fasolea ocupă 1.291 ha, cu o producţie de 8.413 chint.
 Varza ocupă 526 ha, cu o producţie de 52.174 chint. (media la ha 99,2 chint ).
 Vegetaţie şi culturi diverse.
 Din suprafaţa totală a judeţului (356.000) ogoarele sterpe ocupă 397 ha.
 Fâneţele naturale ocupă 4.357 ha cu o producţie de 72.762 chint (media la ha
16,7 chint).
 Păşunile ocupă 11.366 ha.
 Pădurile ocupă 27.406 ha.
 Livezile de pruni ocupă 760 ha, cu o producţie de 15.048 chint.
 Alţi pomii fructiferi ocupă 248 ha.
 Viţa de vie ocupă 9.134 ha cu o producţie de 306.743 hl.
Creşterea animalelor
În judeţul Romanați se aflau în 1935 15.999 cai, 59.980 boi, 817 bivoli, 240.489
oi, 6.170 capre, 50.282 porci, 2.386 stupi sistematici şi 3.618 stupi primitivi. La acest
capitol judeţul este caracterizat prin marele număr de oi, reprezentând un procent
ridicat al acestor animale faţă de alte judeţe.
Industrie.
11 mori sistematice, 118 mori ţărăneşti, 1 fabrică de spirt (Corabia), 1 de tăbăcărie
(Caracal), 4 de cherestea, 1 de mobile, 2 de cărămidă şi de ţiglă (Corabia), 1 de sobe de
teracotă şi 2 ateliere mecanice de reparat maşini (Caracal).
Comerțul: de cereale, animale, produse animale şi peşte.
Drumuri. Judeţul Romanați este străbătut de o reţea totală de drumuri de 961 km
306 m, repartizată astfel :
 Drumuri naţionale 172 km 164 m din care Direcţia Generală a Drumurilor
întreţine o reţea pietruită de 168 km 084, iar restul de 3 km 080 m (pavat şi
pietruit) fiind întreţinut de comunele urbane.
 Drumuri judeţene 444 km 533 m, din care 326 km 502 m km sunt întreţinuţi de
administraţia judeţului.
 Drumuri comunale 344 km 609 m.

36
 Lungimea podurilor este de 4.614,85 metri, repartizată astfel : poduri naţionale
839,99 m, judeţene 2.237,85 m şi comunale 1.583,00 m. Prin judeţ trec 3 drumuri
naţionale, legând următoarele localităţi :
• Slatina – Craiova
• Corabia - Caracal
• Alexandria – Cracal - Craiova
Calea ferată.
Judeţul Romanați este străbătut de o reţea totală de cale ferată de 132 km, din
care 58 km linii principale simple şi 74 km linii secundare simple.
Itinerarii principale :
 Rapide (Simplon) : Bucureşti – Timişoara – Jimbolia. (Belgrad – Paris)
 Accelerate : Bucureşti – Timişoara ; Bucureşti – Piatra Olt – Sibiu
Staţii importante : Piatra Olt, Caracal, Corabia.
Navigaţie fluvială. Curse regulate ale Soc. N.F.R. pe linia Turnu-Severin –
Calafat - Corabia – Rusciuc – Giurgiu – Silistra – Cernavoda - Brăila – Galaţi şi
înapoi.
Poştă, telegraf, telefon. 5 oficii P.T.T. de stat la Caracal, Balş, Corabia, Izlaz,
Piatra Olt. 1 oficiu autorizat la Osica-de-Sus. 5 agenţii speciale la Celaru, Dăbuleni,
Grojdibodu, Obârşia şi Vlădila. 4 gări cu servciu poştal.
Oficii telefonice : Caracal, Balş, Corabia, Izlaz, Osica-de-Sus, Piatra Olt, Vlădila.

3.10. Cultură

Ştiinţă de carte.
După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, populaţia judeţului de la
7 ani în sus este de 214.323 locuitori din care 49,5 % sunt ştiutori de carte. După sex,
proporţia este de 69,0% bărbaţi ştiutori de carte şi 32,2 % femei ştiutoare de carte.
Repartiţia locuitorilor după gradul de instrucţie în procente este următoarea :

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural

Totalul stiutorilor de carte 1 00,0 1 00,0

• Extrașcolară 0,8 0,5

• Prim ară 7 6,4 93 ,8

37
 • Secundară 1 2 ,2 3 ,6

• Profesională 7 ,9 1 ,8

• Univ ersitară 1 ,7 0,2

• Alte scoli superioare 0,9 0,1

Învăţământ.
Populaţia şcolară a judeţului Romanați (între 5 şi 8 ani) a fost în 1934 de 72.674
locuitori (6.582 mediul urban şi 66.102 mediu rural)
Şcoli secundare :
În oraşul Caracal : 1 liceu de băieţi, 1 liceu de fete, 1 şcoală normală de fete, 1
şcoală de menaj, 1 gimnaziu industrial de fete, 1 gimnaziu industrial de băieţi, 1
gimnaziu comercial de băieţi.
În oraşul Corabia : 1 liceu de băieţi, 1 gimnaziu de fete, 1 gimnaziu industrial de
băieţi.
În oraşul Balş : 1 gimnaziu industrial de băieţi.
În Armăşeştii-de-Jos: 1 gimnaziu industrial de băieţi.
Şcoli primare. 227 din care 213 rurale şi 14 urbane, cu un număr total de 39.577
elevi şi 709 învăţători şi alt personal didactic (situaţia din 1934).
Grădini de copii 2 urbane, 1 de Stat şi 1 confesională, cu un număr total de 64
copii şi cu 2 conducătoare.
Instituţii culturăle. Fundaţia Culturălă Regală « Principele Carol » are 38 cămine
culturăle.
 Centrala Caselor Naţionale are organizaţii culturăle în Celeiu şi
Zănoaga.
 Liga Culturălă activează în Pleşoiu, Rotunda şi Rusăneşii-de-Jos.
 Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului întreţine în judeţ 54 cămine
culturăle, 2 societăţi muzicăle şi 4 biblioteci, adică un total de 63
organizaţii culturăle, dintre care 13 au personalitate juridică.
Alte instituţii culturăle în oraşul Caracal : 6 biblioteci, Muzeul istoric al Liceului
«Ioniţă Asan », Muzeul de antichităţi de la Prefectură şi Căminul culturăl « Buna
Vestire », Soc. corală « Cântarea Romanaţului », 1 teatru comunal şi 2 cinematografe.În
judeţ sunt 3 societăţi sportive şi 7 societăţi de vânătoare.

38
 3.11. Religie

Confesiuni.
Din totalul locuitorilor judeţului 99,7 % sunt ortodocşi.
Biserici şi lăcaşuri de închinăciune.
 236 de biserici ortodoxe şi 2 case de rugăciune evreieşti.
 2 mânăstiri ortodoxe : Căluiu şi Brâncoveni.
Instituţii bisericeşti.
 2 protopopiate ortodoxe cu reşedinţa la Caracal şi Balş.
 Judeţul Romanați se află în jurisdicţia Eparhiei Râmnicului şi Noului Severin.
(Mitropolia Ungro-Vlahiei).

3.12. Administraţie

Organizare administrativă.
Teritoriul județului era împarțit inițial în trei plăși:5
1. Plasa Dunărea,
2. Plasa Ocolul și
3. Plasa Oltul de Sus.
Ulterior, au fost create încă două plăși:
1. Plasa Oltețu și
2. Plasa Câmpu.
Capitala judeţului Romanaţi este oraşul Caracal. Judeţul are 3 oraşe (Caracal,
Balş, Corabia) şi 252 de sate împărţite astfel:
• Plasa Câmpu 23 sate.
• Plasa Dunărea 45 sate.
• Plasa Ocolu 56 sate.
• Plasa Olteţu 72 sate.
• Plasa Oltu-de-Sus 56 sate.
Organizare judecătorească.
 Un tribunal la Caracal cu 2 secţiuni, 13 magistraţi, 1 prim-procuror şi 2
procurori, în circumscripţia Curţii de Apel Craiova.
 5 judecătorii la Caracal, Balş, Corabia şi Piatra cu un total de 10 magistraţi.

5
Șt. N. Ricman, Fr. Iosif, V. Enescu, Paul Constant, „Monografia județului Romanați” (Caracal, 1928)
39
 Organizare sanitară.
 Spitale de stat în Caracal, Corabia, Boşoteni. Pelagrozerie în Balş.
 Spitalul Dăbuleni al Aşezămintelor Brâncoveneşti.
 Serviciul sanitar al judeţului şi Serviciile sanitare ale oraşelor Caracal,
Corabia şi Balş.
 Asistenţă şi prevedere socială. Casa de Asigurări Sociale din Craiova are
oficii la Caracal şi Corabia şi organizaţii medicale în Caracal, Corabia, Balş, cu 4
medici.
 Direcţia Ocrotirilor din Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale
întreţine Aşezământul pentru ocrotirea bătrânilor şi infirmilor din Brâncoveni.
 În Caracal activează Societatea “Crucea Roşie”, Soc. “Principele Mircea”,
Oficiul I.O.V, Soc. pentru profilaxia tuberculozei, Societatea « Armonia » (ajutor de
înmormântare), Soc « Egalitatea » şi Asociaţia femeilor române ortodoxe.

3.13. Principalele aşezări

 Caracal, capitala judeţului

Stema
Pe scut de aur, o bară crenelată roşie, însoţită în partea de sus a scutului de o
lupoaică cu Romulus şi Remus, negri, şi în partea de jos de un turn tot negru, fără
poartă. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint, cu 5 turnuri. Simbolizează
colonizarea romană în această regiune.

Stema orașului Caracal

40
 Istorie
Vechime şi dezvoltare istorică. Numele oraşului vine din limba pecenegă sau
cumană: « cara-cale » înseamnă « cetate neagră ».
În 1598, la 9 Septemvrie, Mihai Viteazul dă un hrisov de moşie « în mijlocul
Caracalului »
În 1830, oraşul număra numai câteva case de cărămidă. Desvoltarea lui începe
abia după 1850. Mare parte din casele vechi şi cea mai mare parte din biserica Sf.
Mihail, sunt construite din cărămizi şi pietre aduse dela Reşca, din ruinile vechei cetăţi
române, Romula.
Populaţie
Oraşul Caracal avea în 1930, după datele recensământului din acel an, 14.769
locuitori. Cifra probabilă a populaţiei actuale (calculată la 1 Iulie 1937) este de 15.162
locuitori, indicând un spor natural de 393 locuitori în şase ani şi jumătate, adică o
creştere de 2,7%.
Economie
Industrie şi comerţ : 1 fabrică de tăbăcărie, 1de mobile, 1 de sobe de teracotă, 2
ateliere mecanice de reparat maşini şi 3 ateliere de covoare.
Târg la Rusalii.
Instituţii de credit.
Banca Naţională a României (agenţie), Banca Comerţului Craiova (sucursală),
Banca “Caracal », Banca “Romanaţi”, Băncile populare: “Spriji-nul”, « Împăratul
Traian”, «I.G. Duca” şi « Buna Vestire”.
Finanţe publice.
Bugetul judeţului Caracal pe exerciţiul 1936/37 prevede 20.786.571 lei venituri şi
cheltuieli.
Cultură

Învăţământ.
 Liceul de băieţi « Ioniţă Asan”,
 Liceu de fete,
 Şcoală normală de fete,
 Şcoală de menaj,
 Gimnaziu comercial de băieţi,

41
  Gimnaziu industrial de băieţi,
 Gimnaziu industrial de fete,
 6 şcoli primare.
Instituţii culturăle.
 Biblioteci: a liceului de băieţi « Ioniţă Asan », a liceului de fete, a Şcolii
normale de fete, a Asociaţiei învăţătorilor, a Gimnaziului industrial de fete şi
a baroului de avocaţi.
 Muzeul istoric al liceului «Ioniţă Asan »,
 Muzeul de antichităţi al prefecturei,
 Căminul culturăl « Buna Vestire » şi
 Societatea corală « Cântarea Romanaţilor ».
 1 teatru comunal,
 2 cinematografe (1 la liceul «I. Asan» şi 1 particular «Apollo »).
 2 societăţi sportive: “Răsăritul” şi “Generală »,
 2 societăţi de vânătoare : « Vânătorii » şi « Şoimii ».
Ziare şi reviste.
 « Chemarea Nouă” (bilunar),
 « Zâmbet de Soare » (trimestrial),
 « Zorile Romanaţilor »,
 « Şcoala Romanaţului »,
 « Buletinul Oficial al judeţului Romanaţi ».
Religie. Biserici şi lăcaşuri de închinăciune.
 2 catedrale şi 8 biserici ortodoxe, 1casă de rugăciune evreiască.
Instituţii bisericeşti.
 Protopopiat ortodox.
Administraţie
Oraşul Caracal, capitala judeţului Romanaţi, este situat la 51 km de Craiova şi
225 km de Bucureşti. Staţie c.f. pe linia Piatra-Olt-Corabia.
Instituţii publice.
 Prefectură,
 Tribunal,
 2 judecătorii,

42
 Primărie,
 Serviciu de poduri şi şosele,
 Cameră de comerţ şi industrie,
 Revizorat şcolar,
 Consilierat agricol,
 Birou de măsuri şi greutăţi,
 Serviciu sanitar judeţean,
 Serviciu sanitar comunal,
 Serviciu veterinar judeţean,
 Serviciu veterinar comunal,
 Administraţie financiară,
 2 percepţii fiscale,
 Oficiu P.T.T.,
 Oficiu telefonic,
 Serviciu tehnic comunal,
 Pompieri.
Asociaţii.
 Baroul avocaţilor,
 Soc. funcţionarilor publici,
 Asociaţia Învăţătorilor,
 Asociaţia preoţilor “Renaşterea”,
 Sfatul negustoresc,
 Cercul comercial,
 Asociaţia funcţionarilor Administraţiei financiare,
 Asociaţia funcţionarilor judecătoreşti,
 Sindicatul micilor morari,
 Asociaţia Corpului sanitar inferior şi
 Cercul industrial şi comercial.
Edilitate.
 Uzină electrică, alimentare cu apă şi canalizare (în curs de execuţie) pavagii cu
piatră cubică, asfalt şi piatră de râu, grădină publică.
Sănătate publică.

43
 Spital de stat cu 100 paturi, dispensar communal.
Asistenţă şi prevedere socială.
 Oficiu de asigurări sociale,
 Societatea « Crucea Roşie »,
 Societatea « Principele Mircea »,
 Soc. pentru profilaxia tuberculozei,
 Oficiu I.O.V.,
 Asociaţia femeilor ortodoxe române,
 Societatea « Armonia » (ajutor de înmormântare),
 Societatea « Egalitatea »,
 Azil de bătrâni.

 Balş, comună urbană aşezată în regiunea deluroasă la 34 km de Caracal, 23
km de Craiova şi 208 km de Bucureşti.
 Are 5.773 locuitori.
 3 mori sistematice, 1 fabrică de tinichigerie.
 Comerţ intens cu cereale şi animale
 1 gimnaziu industrial de băieţi, 1 şcoală primară de băieţi, 1 şcoală
primară de fete.
 Societatea de vânătoare « Vulturul ».
 4 biserici ortodoxe.
 Primărie, Pretură, Judecătorie de Ocol, Poliţie, Serviciu sanitar, Serviciu
veterinar, Birou de măsuri şi greutăţi, Regiune agricolă, Oficiu P.T.T.,
Oficiu telefonic.
 Sindicatul cerealiştilor.
 Spital de pelagroşi, Circumscripţie medicală, dispensar al casei Asig.
Sociale, Oficiu I.O.V.
 Corabia, comună urbană, situată pe marginea Dunării (40 m deasupra
nivelului mării), la 38 km de Caracal, 89 km de Craiova şi 173 km de
Bucureşti. Port la Dunăre. Staţie c.f pe linia Bucureşti – Piatra Olt – Corabia.
 Are 9.746 locuitori.
 1 fabrică de cărămizi, 1 atelier de covoare.
 3 mori sistematice, 2 fabrici de cărămizi şi ţigle, cariere de piatră.
44
 Comerţ foarte dezvoltat cu cereale, cherestea, mai ales pentru export.
 Banca comerţului, Banca « Corabia », Banca Românească, Banca
Viticolă a României, Băncile populare « Crinul » şi « Sf. Petru şi Pavel
».
 1 liceu de băieţi, 1 gimnaziu de fete, 1 gimnaziu industrial de băieţi, 2
şcoli primare de fete, 1 grădiniţă de copii.
 Muzeul de antichităţi, 1 cinematograf, 2 societăţi de vânătoare
 1 catedrală şi 3 biserici ortodoxe, 1 casă de rugăciuni mozaică.
 Primărie, Pretură, Judecătorie de Ocol, Percepţie fiscală, Poliţie de oraş,
Poliţia portului, Oficiu P.T.T., Oficiu telefonic, Serviciu sanitar,
Serviciul veterinar, Regiune agricolă, Agenţia N.F.R..
 Sfat negustoresc, Secţie a sindicatului avocaţilor, Corporaţia
meseriaşilor, 1 cămin culturăl al Fundaţiei Regale “Principele Carol”.
 Spital comunal, dispensar, Oficiu I.O.V.

45
Capitolul 4 – Orașe din județul Olt (actual)

ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL)

4.1.SLATINA, Județul Olt

Slatina este reședință și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul
este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia
la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpiei Române.
Slatina are o populație de 79.171 de mii de locuitori, fiind un important centru
industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un
important rol culturăl în regiune. Emblema orașului este podul peste râul Olt.

Podul peste Olt (simbol al municipiului Slatina)

46
 4.1.1. Despre Slatina, capitala judeţului, dar nu numai.

Cel mai vechi act păstrat din cancelaria Ţării Româneşti - privilegiul de comerţ în
limba latină din 20 Ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I Vlaicu (1364-1374/1377)
şi destinat negustorilor saşi din Braşov, menţionează vama de pe Olt de la SLATINA,
aceasta fiind prima mărturie documentară cunoscută despre actuala reşedinţă a judeţului
Olt, formaţiune administrativ-teritorială menţionată ca atare în 1500 în hrisovul lui
Radu cel Mare. Cartografic, cele două judeţe istorice, Olt şi Romanaţi, apar întâia oară
pe harta editată la Padova la 1700 de către stolnicul Constantin Cantacuzino. Aşezările
de la Slatina şi Caracal au devenit, temporar, reşedinţe domneşti în timpul lui Vlad
Vintilă de la Slatina (1532-1535) şi Mihai Viteazul (1593-1601).
Pe aceste meleaguri au fost înălţate şi importante lăcaşe de cult precum ar fi
mănăstirile Clocociov (ctitorită în sec. XVI şi refăcută sub Mihai Viteazul şi Matei
Basarab), Brâncoveni (ctitorită sub Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu), Căluiu
(întemeiată între anii 1516-1521, în timpul lui Neagoe Basarab, refăcută de boierii
Craioveşti şi finalizată în 1588 de fraţii Buzeşti), sau schitul Strehareţ (ctitorit în sec.
XVII).
Podul peste râul Olt, aruncat în aer
În Marele Război pentru Întregirea Neamului Regimentul 3 Olt a luptat eroic pe
frontul de la Jiu – Bumbeşti, în Dobrogea la Cernavodă, pe Neajlov, la Panciu –
Mănăstioara, dând ţării tributul de sânge a 1.200 de eroi pentru consfinţirea marelui
ideal naţional. La 14 noiembrie 1916 armata română distrugea podul de peste Olt în
încercarea de a stăvili ofensiva inamică. Slatina a fost bombardată sistematic, lupte
sângeroase având loc cu ocazia încercării trupelor germano austro-ungare de trecere a
râului, în dreptul satelor Curtişoara, Teslui, Colibaşi şi Moşteni.
Judeţul Olt a dat ţării nume importante ale scenei politice şi nu numai, precum:
diplomatul Nicolae Titulescu, (1882-1941, ministru de Externe al României Mari,
preşedinte al Societăţii Naţiunilor), dramaturgul Eugen Ionescu (1909-1994, membru al
Academiei Franceze), muzicianul Dinu Lipatti (1917-1950), poetul Ion Minulescu
(1881-1944), economistul P. S. Aurelian (1833-1909, preşedinte al Academiei), juristul
Constantin Dissescu (1854-1932, părintele dreptului penal românesc), istoricul literar
Dumitru Caracostea (1879-1964), preşedintele Nicolae Ceuşescu (1918-1989) ş.a.6

6
Adevărul de Slatina (11 ianuarie 2013), Articol semnat Mugurel Manea.
47
 Pe data de 20 ianuarie a.c., municipiul Slatina aniversează 647 de ani de atestare
documentară.
Economie
Municipiul Slatina ocupa un loc de frunte pe harta industrială a ţării înainte de
1990. Cu o platformă industrială diversificată şi extrem de bogată, capitala judeţului Olt
a fost unul dintre oraşele unde să îşi găseşti un loc de muncă nu a reprezentat niciodată
o problemă. De la decîșiva lună decembrie 1989 au trecut însă mai mulţi ani, iar uzine
importante au dispărut din peisajul autohton. Şi, odată cu ele, au dispărut şi locurile de
muncă.
Pe parcursul celor 24 de ani de la Evenimentele din Decembrie 1989, două dintre
întreprinderile importante ale municipiului Slatina au pus lacătul la porţi, iar muncitorii
au fost trimişi în şomaj în valuri. Cele două uzine despre care acum nu se mai vorbeşte
decât la timpul trecut în Slatina sunt Fabrica de Rulmenţi şi, respectiv, Întreprinderea de
Utilaj Alimentar (UTALIM, în prezent, n.a.).
Împreună, cele două uzine au dat de lucru la aproximativ 3.000 de suflete. Fabrica
de Rulmenţi din Slatina făcea parte, înainte de 1989, dintr-un lanţ de şase asemenea
unităţi existente în ţară ce formau Grupul URB (Uzina de Rulmenţi Braşov), în cadrul
căruia lucrau 20.000 de oameni. Practic, în Europa, România era una dintre ţările cu cea
mai dezvoltată industrie de rulmenţi. „Rulmentul” Braşov, fabrica de la Braşov, s-a
închis în anul 2007 şi, înainte de Revoluţie, avea 6.000 de angajaţi. Bârladul a avut
10.000 de oameni, cea de la Ploieşti - 1.000 de oameni, Alexandria - 1.500, iar Suceava
- vreo 500. După '89, datorită pă¬trun¬derii tehnologiilor străine fabrica din Braşov nu
a fost privatizată şi în 2007 statul a decis s-o în¬chidă prin lichidare voluntară. Fabrica
de rulmenţi din Slatina s-a închis prima, şi producea rulmenţi din ţevi care erau aduse
tot de la o fabrică din Slatina.
Fabrica de la Slatina nu s-a închis însă rapid. Agonia ei a fost lungă. La fel şi cea a
celor aproape 1.000 de muncitori de aici. Chiar au existăt şanse de redrssare a situaţiei.
În februarie 2002, prefectul de atunci al judeţului Olt, Marin Diaconescu, le promisese
oamenilor că reuşise să îi convingă pe cei conducerea Regiei Autonome a Lignitului
Oltenia să achiziţioneze rulmenţi de la societatea slătineană. Dar acest lucru nu s-a mai
întâmplat. De disperare, 23 de muncitori ai fabricii au intrat în greva foamei, a fost
pichetat sediul Senatului, al Guvernului şi al Prefecturii Olt timp de aproape o lună, dar
în zadar.

48
 Uzina a raportat pierderi de 52,5 miliarde lei vechi în anul 2000, perioadă în care
numai activităţile de export au înregistrat un deficit de 12 miliarde lei vechi. Rulmenţi
Slatina mai avea, la începutul anului 2002, aproximativ 700 de salariati care au fost
disponibilizaţi în tranşe. Societatea Rulmenţi SA Slatina a fost declarată falimentară în
aprilie 2003.
Fosta întreprindere de utilaj alimentar din Slatina, botezată după anul 1989 “SC
Utalim SA”, era specializată în fabricarea de utilaje destinate industriei alimentare, fiind
extrem de profitabilă. Aceasta “se târăşte” acum de la o zi la alta, funcţionând din
inerţie. Din numărul de muncitori existent aici înainte de 1989, adică 2.000 de oameni,
acum mai lucrează aproximativ 50, plus zece angajaţi TESA şi trei directori. Uzina a
fost privatizată în anul 2000, când SC Astra SA Craiova, controlată de cunoscuta
familie Rîcă, a devenit acţionar semnificativ. Ulterior privatizării, domeniul principal de
activitate al firmei a devenit fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale
structurilor metalice.

4.1.2. Slatina, trecut şi prezent în industrie

Director general al ASTRA Craiova era atunci Gheorghe Rîcă, acesta punându-l
pe fiul său, Seor Veroniu Râcă, preşedinte al Consiliului de Administraţie de la
UTALIM. În plus, odrasla lui Rîcă Senior mai deţine - “pe persoană fizică”, şi o parte
din pachetul de acţiuni al fabricii. Potrivit ultimelor modificări aduse actului constitutiv
al societăţii slătinene aprobate de ADunărea Generală Extrordinară a Acţionarilor în
şedinţa din 15 iunie 2012, Rîcă Jr. deţine, în calitate de persoană fizică, 48,58 % din
acţiuni, SC Astra SA - 33,91%, iar SC Cori SRL – 11,01%.
“Am apucat să muncesc aici 8 ani, după care am fost disponibilizat. Cine lucra la
întreprinderea de utilaj alimentar este foarte bine văzut în oraş şi în judeţ chiar pentru că
uzina mergea foarte bine, avea comenzi de abia le făcea faţă. Salariile erau foarte bune,
dacă mai lucra şi cineva din familie erai un om aranjat. Dar lucrurile s-au schimbat total
în rău după ce s-a întâmplat în 1989, nimic nu a mai mers bine acolo şi acuma abia o
duc de pe o zi, pe alta”, îşi aminteşte Mădălin Popa, muncitor la Utalim care a prins şi
vremurile de dinainte de 1989, dar şi pe cele ulterioare.
Fosta uzină slătineană, unul din “coloşii” platformei industriale a Slatinei, trăieşte
acum doar din amintirile şi gloria de altădată. Cum-necum, actuala conducere a fabricii
parcă se încăpăţânează să urmeze exemplul celorlalte fabrici şi uzine din ţară care şi-au
încetat demult activitatea. Aici merită menţionat faptul că, anul trecut, Utalim Slatina a

49
reuşit să obţină o sumă frumuşică după ce a vândut una dintre halele de producţie ce
însuma nu mai puţin de 27.000 mp teren către retailerul băcăuan de bricolaj Dedeman,
firmă ce şi-a deschis, în iulie 2012, un hypermarket aici.
Terenul, mai valoros ca fabrica
Întreprinderi au fost închise şi în restul judeţului. Unul dintre cele mai elocvente
exemple este ce s-a întâmplat în micuţul orăşel Drăgăneşti-Olt, unde Fabrica de Zahăr,
construită între anii 1984-1987, dădea de lucru la aproape 800 de oameni, ceea ce,
pentru micuţa localitate, dar şi comunele limitrofe, era aur curat. Din păcate, şi aici
lucrurile au început să meargă prost după 1990. Astfel, locul unde, înainte de Decembrie
1989, se tăiau între 2.500 şi 4.000 tone de sfeclă pe zi, a ajuns să fie scos la licitaţie şi
vândut la bucată pentru fier vechi.
Fabrica ocupa nu mai puţin de 42 de hectare, adică o suprafaţă enormă. Aceasta a
intrat în colaps financiar în anul 1994. A rămas de referinţă o declaraţie a fostului
primar al oraşului, Dan Mateescu: “Era atâta inox acolo încât putea să îmbrace tot
judeţul. Pentru asta a fost interesul acolo, nu pentru altceva”. 7

Fosta fabrică de rulmenţi din Slatina, un loc ce mai rezistă doar fizic... (Foto: Mugurel Manea)

7
” Platforma industrială a Slatinei, mai săracă cu 3.000 de muncitori” în Adevărul de
Slatina, 22 martie, 2013, de Mugurel Manea.
50
 Fabrica Rulmenţi SA Slatina, în anii când încă funcţiona şi dădea de lu cru la aproape 1.000 de
oameni... (Foto: Mugurel Manea)

Din fosta fabrică de rulmenţi de la Slatina mai există doar clădirea principală şi o hală... (Foto:
Mugurel Manea)

51
 Fosta întreprindere de utilaj alimentar şi-a schimbat profilul şi numele după privatizare... (Foto:
Mugurel Manea)

52
 În mod fericit, conducerea actualei Utalim Slatina a reuşit să vândă cea mai mare hală de producţie
retalierul de bricolaj Dedeman...

4.1.3. Etimologie
Există păreri împărțite cu privire la provenien.a numelui orașului. O primă
variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele
„slam” (pamânt) și „tina” (sarat); astfel numele s-ar traduce prin „pamânt sarat”,
„saratura”, „apa sarata”, care se refera la apa râului Olt. Aceasta ipoteza pare sa fie
argumentata de toponimia slava a unor zone din oraș și din împrejurimi, precum și a
unor localități din apropiere (Obrocari - azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul
Gradi.tea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.).
Tot în favoarea acestei ipoteze vin consemnarile istoricului A.D. Xenopol, care
vorbe.te despre slavi ca populație migratoare: „între anii 500-600, slavii locuiau în
regiunile înconjuratoare munșilor Daciei pe dinafară (se înțelege ca până la Slatina sau
și mai jos...)”.

53
 O a două ipoteză susține ca numele orașului provine din limba latina arhaica:
„Salaatina”, „Salatina”, „Slatina” - rezultând așadar ca orașul Slatina poarta numele
coloniei române instalata cândva aici.

4.1.4. Istorie
Origini
Factorii de mediu (relieful, clima, re.eaua hidrografica, fauna sau flora) au avut,
din cele mai vechi timpuri, o imortantă influen.a în aparișia și dezvoltarea așezarilor
umane. Fiind o zona propice dezvoltarii comunitaților umane, amplasata pe malul râului
Olt, la contactul a două mari unități de relief (Podișul Getic și Câmpia Româna), pe
teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezen.a
umana încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urma). Este
vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultură de prund” din România). Astfel în
prundișurile râurilor Dârjov și Olt, au fost descoperite pietre de râu („galets”), unele
unele fiind lucrate pe o fa.a („choppers”) iar altele pe ambele fe.e („chopping tools”),
precum și anumite tipuri de unelte („a.chii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex,
fiind adevarate „unelte universale” bazate pe exploatarea naturala a resurselor.
Caracteristic epocii neolitice (6000 î.Hr. - 2500 î.Hr.) sunt primele așezări omenești
stabile.
În Slatina au fost semnalate așezări stabile în mai multe puncte, însă locuirea
umana se concentra pe terasa stânga a râului Sopot care prezenta avantaje naturale deloc
neglijabile. Pe acest mal, a.ezarea era protejata de Criva.ul ce batea dinspre est și
beneficia de numeroasele izvoare de apa potabila limpede și rece. Aprovizionarea cu
apa potabila a orașului a fost asigurata, până târziu, în Evul Mediu și chiar în Epoca
Modernă, de bogația în apa de izvor a văii Sopotului. „Cișmelele lui Ionașcu erau
alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pamânt ars care captau apa de aici.
Așezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menționând pentru
neoliticul timpuriu așezarea din cartierul Cireașov, punctul Saracești (aparținând
Culturii Starcevo-Criș); iar mai târziu așezarea de pe valea Sopotului, aparținând
civilizației materială și spirituală creata de purtatorii culturii arheologice Vadastra (5000
î.Hr. - 3500 î.Hr.). Comunitățile vădăstrene și-au extins locuireașși pe terasa dreapta a
Sopotului, pe valea pârâului Urlătoarea, în vecinatatea actualei biserici din Cireașov ca
și zona Catedralei Ionașcu, fapt ce indica un spor demografic și o dezvoltare internă
considerabile. Ceramica se distinge, în seria descoperirilor încădrate cronologic și

54
tipologic în cultură Vădastra, prin varietatea formelor, tehnica prin care este realizat
decorul și motivele ornamentale. Materialul ceramic (vase și statuete antropomorfe
feminine) a oferit oportunitatea cunoașterii mai aprofundata a genezei și evoluției
culturii Vădastra.
Prin intermediul culturii Vadastra se stabilește contactul la extremitățile a două
mari arii culturăle: Boian (în Muntenia, sud-vestul Transilvaniei, Moldova și nordvestul
Bulgariei) și Vîncă (în fosta Iugoslavie). Decorul ceramicii culturii Vadastra era realizat
la început prin caneluri fine, iar mai târziu executat în tehnica exciziei adânci, cu motive
spiralo-meandrice, trasate admirabil și cu alte motive geometrice, toate încrustate cu
multa pasta alba. Acestea reprezinta una dintre cele mai remarcabile realizari ale artei
olaritului din întreaga epoca neo-eneolitica.
Începând cu perioada eneoliticului, apar și așezările întarite cu val de pamânt și
.an. de aparare, de tip tell. O astfel de a.ezare este cea de la Strehare. care era locuita de
comunitățile Salcu.a (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu
comunitățile contemporane Gumelni.a (din Muntenia), dadeau na.tere, în aceasta zona,
unui facies culturăl salcu.eano – gumelni.ean, specific vestului Munteniei. De fapt,și în
alte etape istorice, valea Oltului Inferior a reprezentat o zona de interferență culturălă
între culturile sosite din est și cele din vest sau cele difuzate din sudul Dunării: aspectul
culturăl Vîncă – Dudești care și-a adus contribuția la formarea culturii Vadasta, Boian V
– Gumelni.a I – Salcu.a IV, specifice eneoliticului și perioadei de tranzișie spre epoca
bronzului, aspectul culturăl Chilia – Militari (sec. II d.Hr. – IVd.Hr.).
În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. – 1800
î.Hr.), în arealul Slatinei s–au așezat comunități aparținând culturii Coțofeni, care
exprima prima sinteza etnică între autohtonii neolitici și comunitățile indo-europene
sosite din stepele nord-pontice. Așezării de pe valea Sopotului, i se adauga locuiri
similare, semnalate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire
Co.ofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparține
culturii Glina (bronzul timpuriu), după cum se constata în așezarile de pe Valea
Sopotului și din Clocociov; o alta a.ezare aparșinând culturii Glina a fost identificata în
cartierul Cireașov, punctul ”Cioacle”(aproximativ 2 km. N-E de “Dealul Cireașovului”);
acest lucru indica o stabilitate a populașiilor într-un spașiu conturat.
Din perioada mijlocie a epocii bronzului, în zona s-au stabilit triburile proto-
tracice care aparțineau culturii Verbicioara. În așezarea de pe valea Sopotului s-au

55
descoperit cantități însemnate de ceramică fină (ilustrative sunt ceștile globulare ce
prezinta două torți supraînalțate; acestea erau ornamentate cu motive solare incizate:
cercuri concentrice, cercuri solare sau zigzaguri). Repertoriul decorativ indică o
schimbare majoră și în viața spirituală: cultul fertilității și al fecundității (consacrat prin
bogata și variata plastică neo-eneolitică) este înlocuit cu un nou cult - cel al soarelui. Au
fost descoperite alte așezări aparținând culturii Verbicioara la Clocociov (punctul
”Pădurea Iliescu”), la intersecția străzilor Oituz și Dealul Viilor și pe strada Tudor
Vladimirescu, după podul de la “Botul Calului”, pe o movila rămasă în urma eroziunii
terasei Oltului. Aici a fost descoperită o piesă mai rară, nespecifică zonei; era un topor
de luptă din bronz (tipul „cu muchia prelungita”, cu analogii în cultură Wietenberg) și
provenea dintr-un atelier transilvanean. Descoperirea unei astfel de piese la Slatina,
dovedea existen.a unor legături timpurii de schimb, de-a lungul Oltului, între triburile de
la nord și de la sud de Carpați; aceste legături se vor intensifica în secolele următoare .
În prima epoca a fierului (Hallstatt) este documentata cultură Ferigele. Aceasta posedă o
serie de trăsături comune în raport cu culturile precedente și cele succesive, care o
definesc ca fiind o cultură getica. Tot în a.ezarea de pe Valea Sopotului, au fost
descoperite unele categorii de obiecte care dovedesc tranzișia mai timpurie, a geșilor din
Câmpia Română, la cea de-a două epoca a fierului (La Tène).
În acest sens, se poate menționa ceramica lucrată la roată, similară celei
descoperite la Alexandria, Zimnicea sau Marunței (Olt). Existența ceramicii lucrată la
roata, în așezări de secol V î.Hr. - IV î.Hr., dovedește folosirea directa a roții olarului
încă din secolul al V-lea, procedeu tehnic împrumutat din lumea greaca, probabil prin
intermediul tracilor sud-Dunăreni.
Perioada antică
Stadiul avansat de dezvoltare al societății geto-dacice locale a condus la stabilirea
unor intense legaturi comerciale cu lumea greco-macedoneana iar, mai târziu, romana,
relevate și prin descoperirile numismatice. Drept exemplu vin monedele emise de regele
Macedoniei, Filip II (359-336) și denari romani republicani, descoperite în oraș. Tot la
Slatina a aparut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din
aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac.
Este cunoscut faptul ca după primul razboi daco-roman (101-102), majoritatea
teritoriilor sud-carpatice a fost inclusa în provincia Moesia Inferior. După constituirea
provinciei Dacia (106), teritoriul respectiv s-a aflat sub controlul direct al Imperiului

56
roman. De-a lungul timpului, pe teritoriul Slatinei, au fost recoltate descoperiri române,
cum ar fi: arme, statuete, iar în a.ezarea de pe Valea Sopotului au aparut și resturile unei
fundașii construită din caramizi române. Acestea sunt marturii ce susșin puternica
romanizare a dacilor liberi dintre limesuri (alutan și transalutan).
În anul 1874, în împrejurimile Slatinei a fost scos la iveala un important tezaur
monetar roman, compus din 2250 denari, ce cuprindea emîșiuni începând de la Galba
(68-69) până la Commodus (180-192), iar la poalele Gradi.tei a aparut o moneda de la
Gordian (238-244). Continuitatea dacilor liberi de locuire a unui spațiu neintegrat în
Imperiul roman într-o forma organizată, însă puternic influențat de Romanițate (astfel
încât poate fi apreciat drept un teritoriu latinofon), este pe deplin argumentata de
aspectul culturăl Chilia-Militari, dezvoltat din faza târzie a „La Tèneului” geto-dacic pe
care s-a grefat, prin diverse aspecte, o romanizare intensa. Așezări de tip Militari-Chilia
din secolele II î.Hr. - IV î.Hr., au fost descoperite la Strehare. (în vecinatatea Colegiului
Național „Carol I”) și în Cireașov , în punctele “Leasa” și “Săliște”.
După retragerea ocupașiei române din Dacia (271 d.Hr.) rămâne în urma o
populație autohtona, daco-romana, care sprijinindu-se pe Romanițate și cre.tinism, a
ținut piept valului populașiilor migratoare, pastrându-și indentitatea peste secole. În
contextul generalizarii vieșii rurale, comunitatea rurala existenta se va organiza în ob.ti
teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în Tradiția noastra istorică),
reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice și de cultură romanica.
La Ipotești, în apropiere de Slatina, a fost identificat pentru prima data conținutul
unei atare obști romanice care a fost îmbogațită ulterior cu alte descoperiri similare.
Acestea aparțin culturii Ipotești – Cândești - Ciurel, creată de populațiile autohtone în
secolele V - VII. Descoperirile din așezarea de pe Valea Sopotului evidențiază
ocupațiile și meșteșugurile unei populații sedentare: agricultură, creșterea animalelor,
olaritul, fieraritul, torsul sau .esutul. Marturiile cre.tine existente în arealul de locuire
(de exemplu opai.ul de factura bizantina) argumenteaza continuitatea de locuire și
legaturi strânse cu civilizația romano–bizantină și apoi bizantină, centrul de difuzare a
creștinismului.
Evul Mediu
Aparută din timpuri stravechi, așezarea de pe Valea Sopotului, datorită sporului
natural al populației și oportunităților create de întretaierea unor importante drumuri
comerciale la Slatina („drumul cerii”, „oilor” sau al „bușilor”), se extinde pe dealurile

57
vecine și spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, veneșiene, sârbe.ti din
secolele XI – XIII justifica importan.a comercială a așezării, chiar înaintea primei sale
menșiuni documentare.
Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul
comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Bra.ov, ca loc de vama
internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu
marfuri peste Olt. În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o luptă
purtata la Slatina.
Epoca modernă
În timpul Revoluției de la 1821, Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu,
conducatorul haiducilor. La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie
așezat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Gradiște și ceea ce este cunoscut
astăzi ca orașul nou.

Strada București, cu Grand Hotel Regal din Slatina, actuala stradă Lipscani

58
Catedrala Sf. Gheorghe, ridicată de Ionaşcu

Casa Fântâneanu ridicată în secolul XIX

59
 Palatul comunal nou (actualul sediu al Primăriei)

Palatul Administrativ (actualul sediu al Muzeului Judeţean)

Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioadă: Grand Hotel Regal, Școala
de Fete, Catedrala Ionașcu, Cofetaria Minerva și alte 50 de cladiri istorice incluse în
patrimoniul UNESCO. Acestea vor intra într-un proces de recondiționare și refacere
începând cu 2010. După instalarea regimului comunist în România, fața orașului a fost
60
schimbata în totalitate fiind construite noi cartiere muncitore.ti precum Steaua Roșie,
Progresul I, II, III, Cri.an, Tunari, etc. Tot atunci au fost construite cele 55 de blocuri
turn, dar și fabrici precum Uzina de Aluminiu (actuala Alro), Întreprinderea de
Prelucrare a Aluminiului (fosta Alprom), Întreprinderea de țevi (actuala Artrom),
Electrocarbon, Rulmenți și Utalim.

4.1.5. Stema

Stema municipiului Slatina Poziționarea municipiului Slatina în județul Olt

Stema a fost adoptată prin Hotarârea Guvernului nr. 1368 din 10 noiembrie 2005
și publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 17 noiembrie 2005. Stema municipiului
Slatina se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, taiat. În partea
superioara, în câmp albastru, se afla un turn crenelat, de argint, cu o poarta neagra
arcuita și zabrelita, dotat cu trei ferestre negre, însoțit de un soare în dreapta și de o
semilună crai-nou în stânga, ambele de aur. În partea inferioara, în câmp ro.u, se afla un
pod de aur, cu trei deschideri și o balustrada metalica cu cinci arce, peste unde de argint,
umbrite negru, ieșind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroana murala de
argint cu .apte turnuri crenelate (coroana murala cu 7 turnuri crenelate semnifica faptul
ca localitatea are rangul de municipiu, reședința de jude.). Turnul simbolizeaza punctul
de paza și vama al localității, fapt menșionat într-un act oficial emis de Vlaicu Voda în
anul 1368 pentru negustorii bra.oveni. Cele două astre, soarele și luna, care flancheaza
turnul, semnifica lumina, fertilitate, libertate, respectiv veșnicie, creștere și cunoaștere.
Podul peste râul Olt reprezinta importanța localității în traficul comercial și de călători.
61
 4.1.6. Geografie
Localizare
Municipiul Slatina, este poziționat în sudul țării, în partea central-nordică a
județului Olt și în vestul regiunii istorice Muntenia. De asemenea, pozișia urbei poate fi
caracterizata ca fiind pe valea râului Olt, pe un culoar larg, bine conturat și delimitat,
într-o zona de contact a două mari unități de relief - Piemontul Getic și Câmpia Olteniei.
Orașul se afla la aproximativ 50 km de municipiul Craiova, 70 km de municipiul Pite.ti
și 190 km de capitala București.

Plaja Olt
Relief
Sub aspect morfologic, pozișia geografică a municipiului Slatina este limitata la
sectorul de vale a râului Olt, cu dezvoltarea pe stânga a acestuia și se delimiteaza la
nord cu prelungirile sudice ale Podișului Getic și anume, prin subdiviziunile acestuia de
est prin Dealurile Oltețului, la nord Platforma Cotmeana, la est parte din Câmpia
Boianului.
În partea de sud sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei
Romanațiului cu contact pe malul stâng al râului Olt cu Câmpia Boianului. De
asemenea se poate aprecia ca Slatina este pozișionata pe ultimele coline ale Platformei
Cotmeana (subdiviziune a Podișului Getic), la contactul acesteia cu Câmpia Slatinei.
Orașul se circumscrie ca unitate fizico-geografică la extremitatea sud-vestică a
Platformei Cotmeana. Altitudinile de pe teritoriul orașului variaza de la 130-135 de

62
metri în lunca propriu-zisa a râului Olt (sudul și sud-vestul orașului) la 172 de metri în
zonele mai înalte din nord (terasa medie a râului Olt).
Clima
Clima din orașul Slatina este de tip temperatcontinentala, media anuala a
temperaturilor fiind de 10,7 °C, iar media anuala a precipitașiilor având o valoare de
mai pușin de 515.6 mm. Pentru intervalul de timp dintre 1869 și 2002, recordul de cea
mai mare temperatura este de +40.5 °C înregistrat în august 1952.
Cea mai scazuta temperatura înregistrata la Slatina a fost de ..31 °C în ianuarie
1942.

Podul de peste Râul Olt

Hidrografia
Râul Olt este principalul curs de apa de pe teritoriul orașului, traversându-l prin
partea sa vestică. Este unul din cele mai importante râuri din .ara, având o lungime de
615 km, un debit mediu de 190 m³/s și un bazin hidrografic ce se întinde pe 24.050 km².
Pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare, barajul de la Slatina fiind unul dintre
cele mai importante baraje amenajate pe râu. Pusă în funcțiune în anul 1981,
acumularea hidro-energetica Slatina, prezinta următoarele caracteristici: H baraj = 23 m,
S acumulat = 497 ha, V total acumulat = 31 milioane m3.

63
 4.1.7. Demografie

Componența etnică a
municipiului Slatina

Români
Romi
Necunoscută
Altă etnie

Români (86.73%)

Romi (2.47%)

Necunoscută (10.64%)

Altă etnie (0.13%)

Componența confesională a municipiului Slatina

Ortodocși
Necunoscută
Altă religie

Ortodocși (88.48%)
Necunoscută (10.66%)
Alta religie (0.84%)

64
 Conform recensamântului efectuat în 20118 , populația municipiului Slatina se
ridica la 70.293 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se
înregistrasera 78.815 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,74%), cu o
minoritate de romi (2,47%). Pentru 10,65% din populație, apartenen.a etnică nu este
cunoscuta.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(88,49%). Pentru 10,67% din populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.9

4.1.8. Economie
Fiind reședința județului Olt, Slatina este principalul motor de dezvoltare al
economiei județului. În 2010, valoarea producției orașului depășea 6 miliarde de lei,
reprezentând peste 80% din PIB-ul județului Olt. Slatina este un oraș cu un pronunțat
caracter industrial. Încă de la 1900 există referiri istorice la existena a numeroase
ateliere meșteșugărești și chiar a unei fabrici. Dezvoltarea exploziva a sectorului
industrial avea sa se produca după 1960, fiind construite uzina de aluminiu, numeroase
fabrici pentru diverse ramuri industriale, ateliere, etc. Cea mai imortantă firma situata în
oraș este Alro SA, deținuta de grupul internățional Vimetco. Uzina de aluminiu este cea
mai mare companie producatoare de aluminiu din Europa Centrala și de Est (exceptând
Rusia) și principala for.a economica a județului Olt, fiind una dintre companiile din
Top100 în România. De peste 40 de ani Alro aduce o contribușie imortantă la efortul de
dezvoltare economica a României precum și la promovarea comer.ului exterior. Asigura
locuri de munca directe pentru aproximativ 2500 de oameni și susșinere pentru mai mult
de 20000 de membri ai familiilor acestora, cât și pentru angajașii din sectoarele conexe.
În 2006 A fuzionat cu Alum Tulcea și Alprom SA, societate care prelucreaza
aluminiu prin deformare plastica, producând laminate plate, profile din aluminiu,
extrudate trase din aluminiu și aliaje de aluminiu, benzi, folii.
În anul 2006, grupul italian Pirelli a deschis o fabrica de anvelope, ce a creat
locuri de munca, dar și perspective favorabile pentru noi investiții, în acest moment
fiind în construcșie cea de-a două lor fabrica din oraș.
O alta investiție imortantă consta într-o fabrica de subansamble auto, o investiție
greenfield a grupului german Honsel, care a început să producă, din 2011-2012.

8
Rezultatele finale ale Recensamântului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. Iulie 2013.
http://www.recensamântromania.ro/
9
Monografia municipiului Slatina, Sofica Gina Niță, Editura Didactic Pres, 2007.
65
 Autobuz Probus
Alte companii reprezentative ale municipiului cu pondereînsemnata în economia
acestuia sunt:
 Electrocarbon S.A. important producator de produse carbografitice
necesare în industria metalurgica, produce și comercializeaza electrozi normali UHP
și HP, electrozi clorosodici, placi grafitate, pasta Sodeberg, 6% din producșia anuala
fiind destinata exportului.

66
  Prysmian Slatina, unitate reprezentativa pentru producșia de cabluri
electrice armate și nearmate din aluminiu, a făcut parte din holding-ul Pirelli. Peste
20% din cifra de afaceri anuala este realizata pe pie.e externe. Sit oficial Prysmian.

 Altur, cel mai mare producator de piese turnate și pistoane auto din
aluminiu, 40% din producție fiind destinata exportului.

67
  TMK Artrom, firma specializata în producșia de .evi trase, fara sudura, din
o.el carbon, .evi din o.el pentru foraj, atât pentru necesarul intern cât și pentru export.

 Pirelli, fabrica de anvelope din Slatina, una dintre cele mai moderne din
lume pentru producerea de anvelope, este dotată cu cele mai înalte tehnologii
productive non-robotizate și a fost concepută pentru producția de anvelope
performante, în care Pirelli este leader și din care fac parte gama: Winter, High-
Performance, Ultra-High-Performance și SUV.

68
  Cord România, firma specializată în producția de cord pentru anvelope.
Este deținuta în coproprietate de Continental și Pirelli. Grupul italian Pirelli a încheiat
un acord cu compania belgiană Bekaert privind vânzarea operaţiunilor de cord
metalic, care includ cinci fabrici în Italia, Turcia, România, China şi Brazilia. În
decmbrie 2014 s-a finalizat tranzacția.
În Slatina se gasesc și numeroase fabrici mici și mijlocii precum: Benteler
(investiție germana), Minatex, Partener Prompt, Litestructures (investiție britanică),
Aluta, Oltina, Italian Leather Sofa, Uniconfex, etc.
În ultimii 4 ani, în Slatina, au cunoscut o mare dezvoltare proiectele de retail,
banking, sectorul imobiliar. Retail: Winmarkt Olt Slatina Plaza, iar supermarketuri și
hipermarketuri:
 Kaufland (2)

 Carrefour,
69
 Billa (2),

 Profi,

70
 Lidl (2),

 B Market,
 Supermarket VMG,

71
 Winmarkt

 Penny Market,

 Dedeman.

72
 Proiecte imobiliare:
 Strehareți - 10 vile individuale;
 Slatioara - vile individuale, proiect dezvoltat de un grup din Olanda;
 Royal Slatina - apartamente în blocuri de locuin.e, zona Cri.an-
Textilistului;
 Cartierul 600 - ansamblu imobiliar de 11 blocuri, piscina, supermarket,
Școala, dezvoltat de Consiliul Local;
 Complexul Primavera - zona industriala Recea;
 Slatina Park - zona Salcia.
Banci: BCR, BRD, Raiffeisen Bank, ProCredit Bank, Piraeus Bank, Alpha Bank,
Carpatica, Volskbank, Garanti Bank, Unicredit șiriac, etc.

4.1.9. Obiective turistice

 Casa Casatoriilor pe Dealul Gradiste
 Gara CFR Slatina
 Strada din centrul vechi al Slatinei
 B-dul Ași. Cuza
 Cofetaria “La atletul albanez” cea mai veche firma privata din România.

73
  Muzeul Județean Olt - cu două secții: istorie și artă populara - prezinta
printre altele, piese valoroase din epoca cea mai îndepartata a paleoliticului
descoperite pe Valea Dârjovului, interesante costume populare, cusaturi și .esaturi
specifice zonei.
 Biserica Troiței - cea mai veche construcșie din oraș, ridicata în 1645 și
renovata în 1729.
 Catedrala - construită în 1782 de Ionașcul Cupetul, mare negustor din
localitate și pictata ulterior de Gheorghe Tattarescu.
 Pădurea Srehareț - frumos parc natural cu un lac de acumulare. În padure
se afla:
 Schitul Strehareț - construit între 1664-1668,reparat în 1844, a cărui
biserica e ctitorie a Mitropolitului Varlaam, în anul 1672.
 Mânastirea Clocociov - ctitorie a lui Mihai Viteazul 1594, reconstruit în
1645 de Diicu Buicescu, nepot al lui Matei Basarab.

Casa Căsătoriilor pe Dealul Grădiște

Casa Căsătoriilor a fost inaugurată pe 30 septembrie 2006. De atunci slatinenii au
un loc superb în care spun "Da" pentru un început de viață în doi.
Tot aici, pe Dealul Grădiște flutură, începând cu data de 1 decembrie 2012, cel
mai mare steag din România, care a fost inaugurat la acea dată, în municipiul Slatina.
Construcţia sa a fost începută cu câteva săptămâni în urmă, iar până pe 1 decembrie
74
2012– Ziua Naţională a României constructorii au trebuit să fie gata cu lucrarea. Edilul
Darius Bogdan Vâlcov a dorit să lase o moştenire frumoasă locuitorilor urbei, prin
inaugurarea sa, pe Dealul Grădişte, chiar lângă Casa Căsătoriilor. Așadar, cel mai mare
drapel naţional a devenit un punct de reper pe harta României şi, totodată, unul dintre
cele mai frumoase obiective ale Slatinei.
Angajaţii Rolmis Slatina sunt cei care au făcut construcţia, de la soclu şi până la
ţevile din oţel, componente ale catargului. Vorbim de componente ale catargului, pentru
că acesta are trei, respectiv două de câte 6,5 metri şi una de 15 metri. „Cele trei
componente ale catargului s-au realizat în două – trei săptămâni într-o hală a societăţii
TMK Artrom. A fost o lucrare greoaie, însă până la urmă totul a ieşit foarte bine”, ne-a
spus un angajat al Rolmis. Convoiul cu catargul steagului a fost însoţit de către două
echipaje ale Poliţiei Locale Slatina, pe traseul strada Drăgăneşti – strada Ecaterina
Teodoroiu – bulevardul Ași. Cuza – strada Vintilă Vodă – strada 13 Decembrie – strada
Ionaşcu – Aleea Grădişte. Instalaţiile electrice au fost şi ele montate de către cei de la
Electric Total Slatina, pentru ca plăcile de granit să fie făcute de angajaţii de la Marmur
Art Slatina. Aşadar, a fost o colaborare foarte bună între angajaţii acestor societăţi,
pentru ca lucrarea să iasă atât de bine. Nu putea fi înălţat steagul României fără ca
societatea Marconf Piatra-Olt să pună la dispoziţie două macarale cu ajutorul cărora să
fie ridicate cele trei tronsoane din oţel. Peste 20 de oameni s-au străduit pentru a ridica
catargul steagului pe soclu, mai ales că unii dintre ei au ajutat la montarea sa cât mai
bine dîntr-o nacelă. Totul a durat aproape opt ore, pentru ca în dimineaţa de 30
noiembrie 2012 să fie pusă şi o placă pe care să fie scrise datele cu privire la construcţia
celui mai înalt steag al României la Slatina. Beneficiarul donaţiei făcută de Compania
de Apă Olt, cu sprijinul nemijlocit al directorului administrativ Cătălin Uşurelu, este
Primăria municipiului Slatina. Costul total al investiţiei vizibilă nu doar pe timpul
zilei, ci şi pe timpul nopţii, este de peste 50.000 euro.

75
Drapelul național de pe Dealul Grădiște

Gara CFR Slatina

76
 Gara CFR Slatina
Scurt istoric
Lucrările de modernizare a Gării Slatina, începute în 2012, au ajuns la final.
Practic, călătorii pot folosi deja noile utilităţi ale staţiei CFR de la Slatina - peroanele şi
sala de aşteptare fiind refăcute total, iar un nou sistem de supraveghere a fost pus în
funcţiune pentru o mai mare siguranţă a călătorilor. Alte facilităţi au fost, de asemenea,
integrate în noua gară din Slatina care, anul acesta, va împlini 140 de ani.

77
 Gara din municipiul Slatina a fost scena multor evenimente importante în istoria
ţării, unele chiar total necunoscute multora dintre români şi chiar locuitori ai urbei de pe
râul Olt. În ultimii doi ani, obiectivul cu pricina s-a aflat într-un amplu proces de
reabilitare şi modernizare care a ajuns, acum, la final. Călătorii ce folosesc mai des
calea ferată au putut lua deja cunoştinţă cu noua imagine a Gării Slatina şi nu au avut
motive să regrete ceva din trecut sau faptul că, în ultimii doi ani cât au durat lucrările,
au fost nevoiţi să aştepte trenul “X” în picioare, în zgomot de picamere sau în praful
molozului extras de aici. Practic, lucrările ar fi trebuit să fie terminate în anul în care au
început – 2012, dar, din cauza modului greoi în care s-a derulat licitaţia, câştigătorul
acestei proceduri a fost stabilit în primăvara 2012: asocierea de firme SC VEST
CONSTRUCT SRL Braşov - SC DARIA CONST - SC Compania Construcţii Feroviare
SA. Valoarea totală a contractului a fost de 25.823.856,08 lei (250 miliarde lei vechi),
inclusiv T.V.A. inclus. Contractul a fost co-finanţat de Comisia Europeană cu 69,25 %,
prin Fondul European de Dezvoltare Regională, şi de Guvernul României cu 30,75%.
Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis pe 24 aprilie 2012, iar lucrările au demarat
efectiv o lună mai târziu. Staţia CFR de la Slatina a fost prinsă la pachet cu gările din
Rm. Vâlcea şi Reşiţa-Sud, valoarea cumulată a proiectului pentru modernizarea tuturor
celor trei gări fiind de aproape 1.000 miliarde lei vechi.
Acum, la capătul celor doi ani de lucrări continue, Gara Slatina afişează un “look”
modern atât la exterior, dar, mai ales, la interior. Practic, la interior nu mai există nimic
din ceea ce era până la începerea lucrărilor. Vechiul hol mare de la intrare, unde se aflau
casele de bilete, a fost recompartimentat, astfel că, în prezent, există două “camere”
diferite cu câte două case de bilete. Sala de aşteptare este şi ea una nouă - la propriu.
Desigur, au dispărut demult pereţii acoperiţi de pete de igrasie, la fel şi ferestrele cu
tocărie din fier şi zăbrele, în locul fiind amplasată tâmplărie PVC. Nu mai vorbim
despre instalaţiile sanitare, cele de încălzire, de iluminat etc. Pentru siguranţa călătorilor
au fost montate câteva zeci de camere video atât la interior, dar şi pe peron.
Printre altele, proiectul a vizat următoarele tipuri de lucrări: reabilitarea întregului
sediu al Gării Slatina de aproape 1.500 mp, asigurarea unor condiţii civilizate şi sporirea
confortului pentru călători, refacerea finisajelor interioare şi exterioare, reabilitarea
liniilor de cale ferată, recompartimentarea spaţiilor astfel încât să se asigure spaţii
adecvate pentru casele de bilete, bagaje, de informare şi de aşteptare călători, spaţii
comerciale şi grupuri sanitare.

78
 De asemenea, au fost avute în vedere înlocuirea instalaţiilor electrice, termice şi
sanitare, montarea de instalaţii noi de canalizare, ventilaţie şi telecomunicaţii;
reconstrucţia peroanelor şi amenajarea unuia nou; construire copertină pentru peronul
intermediar şi reabilitare copertină la peronul Liniei 1.
Totodată, lucrarea a vizat şi refacerea pasajelor de trecere la nivel, amenajare unui
dispozitiv de linii, construirea de garduri de protecţie şi rampe pentru persoanele cu
handicap locomotor, dar şi construirea unei platforme pentru colectarea selectivă a
deşeurilor. Efectele aşteptate în urma modernizării Gării Slatina sunt: stoparea
declinului traficului feroviar de călători şi inversarea tendinţei, îmbunătăţirea
accesibilităţii la/în staţia de cale ferată şi asigurarea accesului pentru persoane cu
dizabilităţi motorii, sporirea atractivităţii Gării Slatina şi stimularea dezvoltării urbane
în această zonă, creşterea siguranţei în interiorul şi în zona gării, asigurarea unor
condiţii civilizate şi sporirea confortului pentru călători / vizitatori şi personalul staţiei,
dar şi dezvoltarea transportului intermodal.
Gara Slatina se numără printre 21 de staţii similare din ţară care, prin intermediul
unui proiect cu finanţare europeană nerambursabilă din anul 2007 numit „Modernizarea
unor staţii de cale ferată din România” şi accesat de Căile Ferate Române, vor fi
complet modernizate până în 2015. Gara Slatina a fost finalizată cu un an mai
devreme.10

Strada din centrul vechi al Slatinei

10
Mugurel Manea, Gara Slatina are un nou “look” în http://adevarul.ro/locale/slatina/ , 8 iulie 2014.
79
 B-dul Ași. Cuza

Cofetăria ”Atletul albanez”

80
 Cofetăria ”Atletul albanez”
Scurt istoric
 Cofetăria ”Atletul albanez” este situată pe strada Dinu Lipatti nr. 25, Slatina;
 reprezinta cea mai veche firma privata din Romania si singura pe timpul
regimului comunist;
 retetele si meseria de cofetar-bragagiu au fost transmise din generatie in
generatie, într-o familie de albanezi stabiliti in Slatina acum aproape 300 de ani, care își
pastreaza limba, traditiile si religia musulmana;
 retetele casei sunt: braga, inghetata, halvita, baclavaua, citronada, sarailii;
 povestea numelui cofetariei o spune chiar actualul proprietar, Hashim Memish:
"Prin 1913, o echipa de luptatori turci, trimîși in Germania, la curtea Kaiserului, de
sultanul Abdul Hamid al II-lea, a trecut prin Slatina. Ajun și a ici, ca sa se distreze, cel
mai voinic dintre ei a lansat o provocare localnicilor. Singurul care a indraznit sa-i
accepte provocarea a fost unchiul meu, Sabit Memish, fratele cel mare al tatalui meu, o
namila de arnaut. După ce s-au luat la tranta si s-au luptat cat s-au luptat, unchiul meu l-
a doborat pe turc si si-a încăsat premiul. Banii nu i-a pastrat însă pentru el, ci i-a donat
municipalitatii, in scopuri caritabile", deoarece religia le interzice musulmanilor
pariurile, dobanda si profiturile din jocuri de noroc; Primaria Slatinei a apreciat gestul

81
 caritabil și a hotarat sa adauge la denumirea firmei Memishilor si cuvintele "Atletul
albanez", "ca sa se stie ca suntem albanezi si nu turci, așa cum ne tot spunea lumea";
 de-a lungul timpului, numeroase personalitati au trecut pragul pravaliei: Eugen
Ionescu, Ion Minulescu, Nicolae Iorga, Charles de Gaulle, Amza Pellea, Nicu
Constantin, Doina Badea, Dan Puric, Gheorghe Hagi, James Rosapepe (fost ambasador
al Statelor Unit) etc., dar si Nicolae Ceausescu, pe vremea când era ucenic la o cizmarie
din oraș, aflată chiar vizavi de cofetarie.

Muzeul județenan
 Muzeul județean Olt este situat pe strada Ana Ipatescu nr. 1 din municipiul Slatina;
sectia de etnografie este localizata pe strada Ionascu nr. 73;
 Secțiile de Istorie și Arheologie expun piese din culturile Vadastra (neoliticul
mijlociu), Chilia si Ipotesti, multe cu titlu de unicat sau raritate, altele apartinand
civilizatiilor geto-dacica si romana, obiecte si monede bizantine, dar si colectii de
ev mediu si epoca modernă;

82
 Foto:11 Exponate din Secția de Istorie și Arheologie

 Secția de Etnografie detine un patrimoniu de 8.933 obiecte, ce oglindeste creatia

populara din zonele etnografice Olt, Romanati si Campia Boianului: costume
populare, scoarte si țesături de interior, ceramica populara de Oboga, creatii artistice
in lemn, fier, piese legate de obiceiuri (oua incondeiate, icoane de vatra etc.),
precum si piese legate de mestesugurile si ocupatiile tradiționale ale zonei;

Foto:12 Exponate din colecțiile Secției de Etnografie

 Secția de Arta plastică cuprinde lucrări de pictura, sculptura si grafica românească

din perioada contemporana si se individualizeaza prin creatiile artistilor plastici
originari din județul Olt;

11
http://www.mjolt.ro/mu zeul-o lt/
12
Ibidem
83
 Foto:13 Câteva ”bijuterii” ale Secției de Artă plastică

 Secția de Istorie și cultură slătineană accentueaza etapele evolutiei Slatinei:

Așezare rurala, punct de vama, targ si oraș; nota distinctiva a expozitiei este data
de reconstituirea unui segment al strazii Lipscani, cu prezentarea a patru vitrine de

13
Ibidem.
84
pravalii: o bacanie, un atelier foto, o farmacie si o librarie-papetarie, sustinute de obiecte
originale, cu reconstituirea inclusiv a iluminatului stradal de la începutul secolului al
XX-lea și a pavajului stil "macadam".

Catedrala episcopală din Slatina

85
 Catedrala episcopală din Slatina

Istoric înființare Catedrala Episcopală din Slatina

Odată agreată ideea înfiinţării unei episcopii în Slatina, la iniţiativa Episcopiei
Râmnicului şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Olt s-a făcut şi pasul următor, în anul
1993, prin decizia construirii unei catedrale noi în municipiul- reşedinţă, care să poată
deveni la momentul potrivit Catedrală Episcopală. Cât priveşte amplasamentul acesteia,
s-au avut în vedere mai multe locaţii, în cele din urmă optându-se pentru cea aflată la
intersecţia Bulevardelor Alși.Cuza şi Ec.Teodoroiu, între Fundaţia pentru Tineret şi
Şcoala Generală nr. 3. Terenul, în suprafaţă de 2000 mp, a fost donat de familia Popescu
Spineni din Bucureşti. Beneficiară a lucrării a fost desemnată Protoieria Slatina,
supravegherea lucrărilor de construcţie încredinţându-se Protoiereului Nicolae Popa.
Partea tehnică a revenit firmei de proiectare S.C. CORAL S.A., reprezentată de
dir. gen. Emil Bivol, şef de proiect fiind arh. Adrian Columban, ing. structurist Marin
Ivan, iar ca firmă de construcţie fiind antamată S.C. ACind S.A.

86
 În anul 1994 s-au început lucrările, dar, trenând acestea la stadiul de fundaţie până
în 1998, Episcopia Râmnicului a luat hotărârea înfiinţării aici, începând cu 1 ianuarie
1999, a Parohiei ,,Înălţarea Domnului’’ şi transferarea preotului Iorgu Iordache de la
Parohia Bistriţa-Nouă. Noul preot a hotărât rezilierea contractului cu antreprenorul şi,
pentru a avea unde sluji, a construit alături o ,,biserică – paraclis’’, pe care la data de 31
octombrie a aceluiaşi an a şi sfinţit-o.
În paralel, în anul 1999 au fost reluate şi lucrările la catedrală, de această dată cu
firma S.C. SKADT S.A., dar, nefiind fonduri suficiente, lucrările „la roşu” s-au putut
finaliza abia în anul 2007. În anii 2008-2009 biserica a fost acoperită cu tablă de cupru,
s-au montat ferestrele, au fost executate tencuielile şi s-a zugrăvit exteriorul, s-a făcut
instalaţia electrică, s-a pictat icoana hramului de pe frontispiciu şi s-au făcut racordurile
la apă şi canalizare.

Catedrala ortodoxă din Slatina

 Catedrala ortodoxă din Slatina este situată pe strada Ionașcu nr. 62, municipiul
Slatina;

87
 construită in 1782 de Ionascul Cupetul, mare negustor;
 poarta hramul "Sfântul Gheorghe";
 pictata mai tarziu de Gheorghe Tattarescu.

Monumentul Ecaterinei Teodoroiu

 Monumentul Ecaterinei Teodoroiu este situat pe bulevardul Constantin
Brancoveanu din Slatina, in apropiere de podul rutier peste raul Olt, pe DN65 Slatina
- Craiova (E574);
 construit intre 1921 si 1925, este primul monument din tara ridicat in memoria
eroinei;
 compus dintr-un piedestal din beton, in trei trepte, realizat in stil baroc, si o statuie
din bronz, in marime naturala;
 inscris pe Lista monumentelor istorice.

88
 Mânăstirea Clocociov
 Mânăstirea Clocociov este situata pe strada Mânăstirii nr. 3, municipiul
Slatina;
 Cunoscută documentar din secolul XVI, din vremea lui Neagoe Basarab (1512-
1521), este recladita si inzestrata cu noi proprietati de Mihai Viteazul (1593-1601);
degradarile aparute după 1628 determina o substantiala refacere in timpul lui Matei
Basarab; zidirea bisericii începe in 1645 si dureaza cateva luni;
 biserica poarta hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil";
 cu toate degradarile si restaurarile succesive, in pronaos se pastreaza din vechea
pictura tabloul votiv, cu portretele ctitorilor și a le descendentilor directi;
 pastreaza partial si zidul de incinta, inalt, cu masivi contraforti pe laturi, ce imprima
complexului un caracter de fortareata;
 manastire de maici;
 în incinta Mânăstirii se regăsește un muzeu, care deține o importantă colecție de
arta veche românească, ce cuprinde icoane, piese de arta decorativa (indeosebi
argintarii, broderii, țesături, sculpturi in lemn) si carti cu ilustratii gravate in lemn;
reprezentative sunt patru icoane ce dateaza din anii 1647-1649: Iisus Hristos

89
 Pantocrator, Maica Domnului si Pruncul, Sfântul Nicolae și a dormirea Maicii
Domnului;
 inscrisa pe Lista monumentelor istorice.

Mânăstirea Streharet
 Mânăstirea Streharet este situata pe strada Streharet nr.154, in partea de nord a
municipiului Slatina;
 a devenit manastire in anul 2008, până atunci fusese schit;
 potrivit documentelor, actuala biserica a fost ctitorita de monahul Serafim,
Episcop de Buzau, care, in 1664, cumpara mosia Streharet cu scopul de a construi
aici o manastire; in 1668, Episcopul Serafim inchina schitul Streharet Mitropoliei din
Bucuresti;
 biserica poarta hramul "Adormirea Maicii Domnului";
 manastire de maici;
 inscrisa pe Lista monumentelor istorice.

90
 Lacul Strejești

 Lacul Strejești este situat pe DJ546, pe raza localităților Cherlestii din Deal,
Teslui, Curtisoara si Proaspeti;
 este cel mai mare lac de acumulare de pe raul Olt, ocupand o suprafață de 2.378 ha
si intinzandu-se pe o lungime de 16 km;
 arie de protectie speciala avifaunistica;
 speciile de pesti intalnite sunt: crapul, somnul, carasul, salaul, bibanul; se poate
pescui si din barca;
 există posibilitati de campare.

4.1.10. Moștenirea culturăla și istorică

Cele mai vechi monumente istorice din Slatina sunt loca.uri de cult, dar există și
structuri urbane cu valoare istorică și culturăla. Manastirile din Slatina sunt:
 Manastirea Clocociov (care dateaza din vremea lui Neagoe Basarab,
reconstruită de Mihai Viteazul în 1594 și din nou în 1645 de către boierul Dinicu
Buicescu)

91
 Mânastirea Clocociov
 Manastirea Strehareți, a carei construcție a început în 1665 și care a fost
terminata în 1672

Mânăstirea Strehareț
Bisericile care fac parte din moștenirea culturălă a orașului Slatina sunt:
92
  “Sfânta Treime” (1645, cu fresce pictate în anul 1851);
Localizare: Str. Grădiniței

Ctitori: Ghenea Brătășanu și soția sa Florica

An construcție sau atestare istorică: 1641-1645, refăcută în 1784 – conform LMI

2010

Scurtă prezentare a lăcașului de cult: Biserica Domnească, actuală Biserică

”Sfânta Treime” a fost zidită în jurul anilor 1641-1645 de Ghenea Brătășanu și soția sa,
Florica. În anii 1784 și 1886, lăcașul de cultură a suferit lucrări de refacere și reparare,
pictură din cadrul său datând din anul 1851.

93
  “Sfântul Nicolae” din deal (1700);
Localizare: Str. Vintilă Vodă

An construcție sau atestare istorică: Datare, 1700, ref.1889 – conform LMI 2010
Scurtă prezentare a lăcașului de cult:
Biserica parohială cu hramul ”Sfântul Nicolae” datează, conform Listei
Monumentelor Istorice din 1700, fiind refăcută în 1889. Biserica a fost zidită din
temelie între anii 1886 din suma de 15000 de galbeni lăsați prin testament de colonelul
(r) și negustorul Iorgu Anghelescu, înălțată în amintirea fratelui acestuia - Nicolae
Anghelescu, mort în Războiul de independență (1877-1878), pe locurile unei alte
biserici zidită în anul 1700.
Biserica a fost pictată în anii 1887-1889 de pictorul Tache Ionescu. În 1917 a fost
bombardată de artileria germană, nemaifiind redată culturii, până în 1936. În 1931 s-au
reparat avariile. Bisericii i-a fost rezitită turla cea mare. Cutremurul din 1977 a adus
bisericii grave avarii. Între anii 1996-1999, biserica a fost supusă unor lucrări de
reparații capitale.
 “Adormirea Maicii Domnului” (1736);

94
Localizare: Str. 1 Decembrie 1918.

Ctitori: Necula Slătineanu împreună cu jupâneasa Bălașa și copii acestora Iordache,

Anastase, Safta, Ilîncă și Radu.
An construcșie sau atestare istoricã: Datare, 1736 – conform LMI 2010
Scurtã prezentare a lãcașului de cult:
Monumentul istoric a fost reparat în anul 1850 și restaurat în anii 1939 și 1958.
 “Sfinții Împărați” (începuta în secolul XVIII, reconsolidata în 1793, cu
fresce pictate în anul 1899);

 “Sfântul Ion Botezatorul” (1796);

Localizare: Str. Grădiște nr.7
95
 Ctitori: preotul Popa Barbu, jupân Ionașcu, jupân Enache, jupân Ion Robu, jupân
Logofăt Dinu și Stan Ciobanu.
An construcție sau atestare istorică: Datare, 1976 – conform LMI 2010
Scurtă prezentare a lăcașului de cult: Biserica ”Sfântul Ioan Botezătorul” din
Slatina a fost ridicată în partea vestică a municipiului, în cartierul Grădiște, în anul
1796, în timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti, cu binecuvântarea Mitropolitului
Grigore.
Aceasta a fost zugrăvită în anul 1824 și reparată în repetate rânduri în anii 1824,
1876, 1923 și 1951. Conform pisaniei, în anii 1984-1985 s-a restaurat pictura-frescă
originală.

 “Nașterea Fecioarei Maria” (1802);

 “Fecioara Maria” (1802-1806; cu fresce pictate în anul 1831);

96
  Cimitirul “Sfântul Nicolae” (1820-1821);
 “Sfântul Gheorghe” Ionașcu (1872-1877, cu fresce pictate de Gheorghe
Tattarescu);
 “Sfântul Nicolae” (1937).
Cladirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban
din centrul vechi al orașului. Ele sunt situate pe strada Lipscani și strada Mihai
Eminescu pe ambele părți. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860-1938
în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco
și renovari din diferite perioade. Majoritatea cladirilor au la parter un spașiu comercial,
iar la etaj un spațiu rezidențial. Cladiri istorice se pot gasi și pe următoarele străzi:
Poboran (3), Dinu Lipatti (18), Gradini.ei (6) și Frații Buzești (15), toate construite între
anii 1780 și 1902. Din acest grup arhitectural se remarca următoarele cladiri: Liceul
Radu Greceanu (1891), Primaria Slatina (1905), Secția de Etnografie a muzeului
județului Olt, Casa Caracostea (1902), Casa Profesorilor (1899), și vechiul sediu al
Băncii Naționale a României din Slatina (1908). În ciuda faptului ca Slatina este unul
dintre puținele orașe din România al caror centru istoric a fost conservat, condiția în
care se afla aceste construcții nu este una prea buna. În general aceste case sunt deținute
de proprietari cu venituri mici (pensionari), care nu își permit restaurarea acestor
construcții.
Un obiectiv demn de menționat este podul care traverseaza râul Olt, construit
între anii 1888-1891.

97
 e raul Olt din Slatina a fost una dintre cele mai impresionante lucrări de
elor Cum Slatina era un punct de vamă important, aici se construieşte unul din primele
poduri stabile peste un râu intern, care să înlocuiască „podurile umblătoare” (de vase).
Un pod, din lemn, pe picioare de zidărie, se construieşte între anii 1845 – 1847, după
proiectul arhitectului Balzano din Trieste (angajat pe o perioadă de cinci ani pentru
întocmirea planurilor şi construirea drumurilor în Ţara Românească), apoi un altul în
1867, pentru ca între 1888 – 1891, inginerul Davidescu să construiască aici, la vadul
Slatinei, primul pod de fier peste un râu intern românesc.
Pe lângă valoarea utilitară şi estetică, podul de la Slatina se constituie în prima încercare
de materializare autohtonă a arhitecturii metalului, lansată cu prilejul Expoziţiei
internăţionale de la Paris din anul 1889.
Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către
Dumitru Mățăoanu.

98
 Pe 19 mai 1919, din iniţiativa Ateniei C. Călugăreanu, s-a constituit Comitetul
pentru ridicarea monumentului eroinei în Capitală şi în satul natal Vădeni. Aceeaşi
Atenia Călugăreanu a redactat şi un calendar de perete pe anul 1921, care s-a bucurat de
o foarte bună primire în mediul rural. O parte din veniturile realizate în urma difuzării
acestui calendar era destinată ridicării monumentului, cealaltă parte – unui Mare Muzeu
al gloriei românismului, Secţia Eroinei Ecaterina Teodoroiu, cu săli pentru conferinţe,
unde urma să fie glorificaţi eroii neamului. Apelul doamnei Călugăreanu a găsit ecou şi
în diaspora: români din Macedonia şi din Banatul sârbesc emigraţi în America au
subscris cu entuziasm, trimiţând fonduri însemnate pentru această cauză. Acesta a fost
începutul; în anii următori au fost ridicate monumente dedicate Ecaterinei şi statui care
o înfăţişează în mai multe oraşe ale ţării.14
În anul 1920, Divizia a XI-a a luat iniţiativa înfiinţării unui muzeu care „să o
comemoreze pe eroina neamului Ecaterina Teodoroiu. Pentru acest motiv regimentul a
primit ordin ca să strângă orice obiect şi orice lucru care ar fi trecut prin mâna eroinei
Ecaterina Teodoriu, precum şi orice obiect ce i-ar fi aparţinut”. Astfel, prin raportul nr.
6 din 29 aprilie 1920, locotenentul de rezervă Gheorghe Mănoiu răspundea
Regimentului 43 Infanterie, comandat de locotenent-colonelul A. Florescu: „Fotografii
am posedat mai multe exemplare şi le-am înaintat în luna august 1919 – conform
ordinului Diviziei a XI-a – doamnei prefect de Poliţie Atenia Călugăreanu; actualmente
dl. Călugăreanu Catone este directorul Siguranţei Statului. Asemenea i-am înaintat
diferite note şi impresii, corespondenţă etc.”.
La Slatina, în 1925, e inaugurat primul monument din ţară ridicat în memoria
Ecaterinei. Mai mult, locotenent-colonelul Nicolae Teodorescu, comandantul
Regimentului 43 Infanterie, a propus ridicarea în faţa cazarmei unităţii a unui
monument al eroilor regimentului, pe care să fie înscrise numele eroilor căzuţi pe front
în campania 1916-1918. Prin Ordinul nr. 7456 din mai 1920, generalul A. Razu,
comandantul Corpului 1 Armată, a aprobat această iniţiativă. Costul monumentului a
fost achitat din subscripţii publice şi dîntr-o mare serată dată în oraşul Slatina, care a
contribuit cu suma de 81.115,50 lei.
Monumentul, o statuie a Ecaterinei Teodoroiu, a fost realizat de reputatul sculptor
Dumitru Măţăoanu, originar din Câmpulung Muscel, în atelierul său din Calea Griviţei
nr. 22 din Bucureşti, şi a fost inaugurat pe 31 mai 1925 în oraşul Slatina, în prezenţa

14
Adrian Moșneagu în http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/monumente-filme-carti-
onoarea-ecaterinei.
99
M.S. Reginei Maria, a ministrului de Război, generalul de divizie Alexandru Lupescu şi
a unei delegaţii de gorjeni, a părinţilor şi a unui numeros public. Măţăuanu începuse
lucrul la statuie – primul monument din ţară ridicat în memoria eroinei – încă din 1921.
Lucrarea este alcătuită dintr-un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în stil
baroc, cu colţurile sub forma unor coloane adosate. Statuia este din bronz, eroina fiind
realizată în mărime naturală, într-o atitudine dinamică, cu arma în cumpănire şi cu o
cască ostăşească în mâna dreaptă. Faţada vestică a piedestalului este ornată la bază cu
un drapel, frunze de stejar şi o cască militară încădrată de frunze de laur, toate turnate în
bronz. Pe piedestal mai apar şi stemele provinciilor istorice româneşti reunite cu ţara în
anul 1918. Pe celelalte faţade sunt dăltuite în marmură numele eroilor Regimentului 43
Infanterie morţi pentru dezrobirea neamului în Primul Război Mondial. Pe soclu este
înscris şi un text care conţine câteva date din biografia Ecaterinei Teodoroiu. După
inaugurarea monumentului au fost aduse de la Depozitul de Armament din Târgovişte
două tunuri de oţel, captură de război de la inamic, în vederea ataşării la statuia
Ecaterinei Teodoroiu; în perioada comunistă, tunurile au dispărut. De-a lungul timpului,
monumentul a fost mutat mai departe de oraş, astăzi fiind situat pe b-dul Constantin
Brâncoveanu, în apropierea podului rutier peste râul Olt, pe DN 65 Slatina-Craiova (E
574).
Parcul Pitești găzduiește, chiar la intrarea sa principală, Obeliscul „Slatina 600”,
monument istoric. Obeliscul a fost dezvelit în anul 1968, la aniversarea a 600 de ani de
atestare documentară a municipiului Slatina. Obeliscul a fost realizat de sculptorul Ion
Irimescu, care, la începuturile sale, a fost profesor de desen la gimnaziul „Radu
Greceanu”, în prezent Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina.

100
 Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Statuia a fost realizată de sculptorul Mihail Ecobici, cel care a făurit alte lucrări
monumentale de referinţă, printre care statuile domnitorului Unirii, Alexandru Ioan

101
Cuza, din Dealul Mitropoliei de la București, ca şi cea a istoricului Nicolae Iorga,
ridicată pe Aleea Clasicilor de la Chişinău și multe altele.
Monumntul a fost realizat în 1992, la inițiativa Consilierului Șef al Inspectoratului
Pentru Cultură Olt – Paul Matiu. Acesta este amplasat pe B-ul Ași.Cuza din Slatina,
aproape de Biblioteca Județeană ”Ion Minulescu”, având în fața sa Prefectura Olt și
Consiliul Județean Olt. În fiecare an, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor (24 ianuarie) și
de Ziua Națională a României (1 Decembrie), aici, la monumentul lui Ași.Cuza se
depun coroane și au loc alocuțiuni, urmate de parada militară.
Statuia Domnitorului Mihai Viteazul

102
 Monumentul Eroilor Revoluției

4.1.11. Personalități

Orașul a dat importanți oameni de cultură ai secolului XX: aici s-a născut Eugen
Ionescu, faimos scriitor și om de teatru avangardist, iar Ion Minulescu își petrecea
vacan.ele aici, la bunici, cunoscut poet român simbolist ale cărui Roman.e pentru mai
târziu au cunoscut un succes deosebit (mai ales după moartea lui în 1944).
 Barbu Paris Mumuleanu (1794-1836), poet român
 Petre S. Aurelian (1833-1909), academician, economist, agronom, om
politic
 Constantin G. Dissescu (1854-1932), jurist, profesor de drept
administrativ, ministru al justișiei
 Nicolae Buica (1855-1932), violonist, compozitor, dirijor, .ef de
orchestra
 Dumitru Caracostea (1879-1964), academician, filolog, folclorist,
deținut politic

103
  Ion Minulescu (1881-1944), poet, scriitor și jurnalist; a copilarit la
Slatina.
 Pan M. Vizirescu (1903-2000), poet și prozator
 Eugen Ionescu (1909-1994), scriitor, membru al Academiei Franceze
 Alice Botez (1914-1985), scriitoare
 Florin Mihailescu (n. 1937), critic literar
 Caius Traian Dragomir (n. 1939), politician, senator din partea FSN
 Felicia Filip (n. 1959), soprana
 Amna (n. 1984), interpreta de muzică pop
 Claudiu Niculescu - fotbalist
 Ionel Danciulescu - fotbalist
 Ionu. Lu.u - fotbalist
 Mihai Radu. - fotbalist
 Andrei Prepeli.a - fotbalist
 Iulian Filipescu - fotbalist
 Ovidiu Burca - fotbalist
 Andreas Calcan - fotbalist
 Romeo Stancu - fotbalist
 Adrian Ionescu - fotbalist
 Monica Niculescu - tenismena

4.1.12. Cinematografe

Cinematograful Alutus și-a încetat activitatea în iunie 2004, după ce firma care îl
preluase de la Romaniafilm a renunțat la contract. După trei ani, clădirea a intrat în
administrarea Consiliului Local al municipiului Slatina. În 2009, Primăria Slatina a
demarat realizarea investiției de modernizare a acestuia.
Astfel, vechiul cinematograf Alutus de pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza a fost
renovat și repus în funcțiune la data de 20 octombrie 2010, acesta fiind echipat cu
tehnologia 3D. Lucrări le au început încă din 2009, primaria investind sute de mii de
euro pentru complexul culturăl Eugen Ionescu.

104
 Complexul Culturăl care poarta numele marelui dramaturg a fost dat în funcține la
data de 23 noiembrie 2010. El cuprinde două săli de cinematograf cu tehnologie 3D și o
sală de teatru.
Centrul Culturăl Eugen Ionescu a fost ianugurat vineri 26 noiembrie, 2010, de
Primaria Slatina, în prezența a numeroși oaspeti. George Mihaiță și Marcel Iureș s-au
numărat printre numele sonore care au participat la festivitatea de deschidere.

Centrul Culturăl Eugen Ionescu, B-ul Ași.Cuza, nr.28

Fostul cinematograf "Victoria", situat pe strada Lipscani, din zona istorică a

Slatinei, a fost preluat de municipalitate. Este vorba despre un imobil, care adăposteşte o
sală de cinema cu 150 de locuri şi despre un teren cu suprafaţa totală de aproape 450 de
metri pătraţi. Potrivit hotărârii de consiliu local, pe lângă clădire şi teren, odată cu
cinematograful Primăria Slatina a preluat de la Regia Autonomă de Distribuţie şi
Exploatare a "Filmului România Film” şi activul şi pasivul. Cinematograful "Victoria" a
intrat în patrimoniul fostei Întreprinderi Cinematografice a Judeţului Olt în anul 1970,
prin transfer de la Ministerul Culturii.
105
 Cinematograful Victoria, Str. Lipscani, nr.42
Clădire Monument Istoric. Cinematograful Victoria a fost construit în anul 1933.
Inițial a fost Clubul Ofițerilor apoi sală de spectacole.
Un alt cinematograf din Slatina, care este închis de mai mulţi ani, cinematograful
"Lumina", va rămâne în administrarea RADEF.

Fostul cinematograf ”Lumina” – Str. Dinu Lipatti, nr.30

106
4.1.13. Case de cultură
Casa de Cultură a sindicatelor, B-dul Independenței nr.1, Slatina

Casa de Cultură a Tineretului, Str. Ecaterina Teodoroiu nr.1, Slatina

Centrul Culturăl OLTUL

Str. Lipscani nr.33, Slatina
107
 Teatrul municipal EUGEN IONESCU Slatina
Str. Lipscani nr.44, Slatina

4.1.14. Biblioteci
Biblioteca județeană ”Ion Minulescu”

Filiala B.J.Olt – Filiala universitară

Filiala B.J.Olt – Filiala din incinta Casei de Cultură a Tineretului

108
 4.1.15. Muzee din Slatina
Muzeul județean Olt

Muzeul cuprinde două secții: istorie și arheologie și secția de artă. Secția de

istorie-arheologie expune: unelte apartinand culturii de prund, ceramica si plastica
neolitica din culturile Vadastra si Salcuta, ceramica dacica; numismatica: tezaur
bizantin, monede române, austriece si rusesti; obiecte ilustrand istoria si cultură Slatinei.
Sectia de artă are la baza donația Spiru Vergulescu (50 de picturi, 30 de desene si
ilustratii) si mai detine lucrări de pictura apartinand unor artisti romani cunoscuti:
Alexandru Ciucurencu, Henri Catargi etc.
De asemenea pot fi vazute lucrări de grafică, sculptură, artă decorativă, icoane pe
lemn rusești (din prima jumătate a secolului al XIX-lea) și a utohtone (din zona
Oltului).

109
 Galeria de artă a muzeului

4.1.16. Proiecte imobiliare:

 Strehareti - 10 vile individuale;
 Slatioara - vile individuale, proiect dezvoltat de un grup din Olanda;
 Royal Slatina - apartamente in blocuri de locuinte, zona Crisan-Textilistului;
 Cartierul 600 - ansamblu imobiliar de 11 blocuri, piscina, supermarket, Școala,
dezvoltat de Consiliul Local;
 Complexul Primavera - zona industriala Recea;
 Slatina Park - zona Salcia.

4.1.17. Lectură suplimentară

Istoria orașului Slatina, G. Poboran, Editura Constantinescu, 1908.
Monografia municipiului Slatina, Sofica Gina Nița, Editura Didactic Pres, 2007.

4.1.18. Legături externe

Orașul de aluminiu, 19 iulie 2005, Dana Ciobanu, Dorian Cobuz, Jurnalul
Național;
FOTO Istoria “de fier” a Slatinei: marile cartiere, botezate cu nume comuniste,
23 mai 2013, Mugurel Manea, Adevarul; FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate
cu bazalt, baluri ale ofi.erilor și o atmosfera boemă, 24 mai 2013, Mugurel Manea.
110
Capitolul 4 – Orașe din județul Olt (actual)

4.2.CARACAL

Caracal este municipiu și al doilea oraș ca mărime din județul Olt, România. Este
situat la 55 km de Craiova. Ca poziție geografică, municipiul Caracal este situat în sudul
țării, în Câmpia Romanațiului. De la est la vest este străbătut de râul Gologan, ale cărui
ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localității. Municipiul Caracal este situat la
intersecția DN6 (București – Craiova - Timișoara, E70) cu drumurile naționale Corabia
– Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64) beneficiind în același timp și de un important
nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Are o poziție
geografică ce îl situeaza la 40 km de portul fluvial Corabia, la 55 km de aeroportul
Craiova și beneficiind de re.eaua feroviara se justifica dezvoltarea re.elei de drumuri
naționale și jude.ene.

4.2.1. Geografie
Municipiul Caracal este situat în câmpia cu același nume din sud-estul Olteniei, la
intersecția paralelei 44"7' latitudine nordică cu meridianul de 24"21' longitudine estică.
În subteran este străbătut de râul Gologan. Este împrejmuit de Pădurea de la Deveselu și
Reșca. Fauna este cea caracteristica stepei și silvostepei.

4.2.2. Istorie

Stema interbelică a municipiului Caracal Poziționarea orașului Caracal

111
 Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17
noiembrie (XI) 1538. Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care
dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile
arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticuluișși din epoca bronzului. Se află
situat între ruinele castrului roman Romula (com. Reșca, la nord de Caracal) și ale
cetății Sucidava (Corabia).
În oraș se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor împaratului roman
Caracalla (217), de la numele căruia ar proveni denumirea orașului. Moșia Caracalului a
făcut parte inițial din imensa avere a familiei Craioveștilor. În 1589, când Mihnea
Turcitul a hotarât modul de împarțire a averilor acestei familii, Caracalul a intrat pe
seama domnească, creându-se cadrul pentru dezvoltarea urbană. Mihai Viteazul și-a
făcut aici o curte domnească și o biserică. Curtea Domnească din Caracal reprezintă
reședinta domnitorilor Mihai Viteazu (secolul XVI), Matei Basarab și Constantin
Brâncoveanu.
Complexul arhitectural cuprindea Biserica Domneasca Ovidenia, casele domnesti,
un turn de observatie, grajdurile și a lte edificii. Mihai Viteazu a locuit in aceasta curte
pentru o perioada de timp, de unde a emis importante documente, urmand ca in anul
1597 sa îi înfrangă pe turci.

Foto: Școla de băieți din Caracal15

15
https://visitromanati.wordpress.com/
112
„După amiazi, plecând din nou, am ajuns la un mare oraș de târg, Caracal, în care se
află un frumos castel, zidit de Matei Voievod, puțin înainte de a muri. E înconjurat cu
ziduri de lemn, cuprinzând o vie întinsă și o biserică de piatră, la care duce o cărare
dela case” – Călătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia în Ţările Române, 1653-1658
Biserica Domnească face parte din ansamblul de clădiri al Curţii Domneşti, ridicată de
Voievodul Mihai Viteazul, în Caracal, la sfârşitul secolului al XVI-lea, cu scopul de a
supraveghea cele 23 de sate cu moşiile lor din Romanaţi, pe care le cumpărase ca mare
postelnic şi mare ban al Craiovei. Domnitorul locuia la această curte, de unde a emis
chiar şi unele documente.16

Biserica Domnească din Caracal

Tot Mihai Viteazul a ridicat Caracalul la rang de oraș. Cea mai veche biserică
păstrată din sec. XVI este biserica Domnească Ovidenia ctitorită de domnul Patrașcu cel
Bun, pe care Mihai Viteazul a avut-o ani buni una din reședințe, având o curte de unde
își administra cele 23 de moșii din împrejurimi. Din complexul de clădiri al Curţii
Domneşti făceau parte: un castel, un turn de observaţie, Biserica Domnească şi localul
Şcolii de Băieţi, înconjurate de un zid de cărămidă.

16
Haiducul Iancu Jianu – Adevăr şi Legendă, Craiova, 2010; Monografia Judeţului Romanaţi, 1928
113
 Curtea Domnească din Caracal a suferit modificări în timpul domniilor lui Matei
Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Astăzi, din vechea Curte Domnească se mai
păstrează Biserica Domnească, Şcoala de Băieţi şi o parte a zidului de împrejmuire,
restaurat de Muzeul Romanaţiului, celelalte edificii fiind demolate cu prilejul unor
lucrări de modernizare întreprinse în a două jumătate a secolului al XIX-lea.
Curtea Domnească este situată în centrul Caracalului, la poalele Dealului
Potrosenilor, între Teatrul Naţional, Teatrul de Vară şi Parcul “Constantin Poroineanu”.

Ruinele Curții Domnești din Caracal

În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorita de familia Jianu, se afla

înmormântat haiducul Iancu Jianu. Biserica Adormirii Maicii Domnului este aşezată în
centrul oraşului, la intersecţia străzilor Lenin şi Şerban Jianu, reprezentând unul dintre
principalele vestigii istorice ale municipiului Caracal.

114
 Biserica Adormirea Maicii Domnului din Caracal
A fost zidită din temelie în anul 1839 de către familia Jienilor şi de enoriaşi.
Astfel, figura lui Iancu Jianu, vestitul haiduc din Oltenia, a rămas legată de această
biserică, ce adăposteşte mormintele câtorva membri ai familiei Jienilor.
Învinsă de timp, construcţia a devenit improprie serviciului religios şi, ruinându-
se, a fost restaurată radicăl şi resfinţită în anul 1910. Stilul este grecesc, în formă de
cruce, având trei turle mari, iar ciubucăria este realizată în stil renascentist. Pictura
modernă păstrează influenţe ale celei bizantine. Tâmpla şi mobilierul sunt din stejar
sculptat artistic de reputatul profesor Ştefan Malciu din Caracal.
O istorie veche de peste 170 de ani
Foarte multe inscripţii, abia desluşite odată cu trecerea anilor, demonstrează faptul
că lăcaşul de cult are o vechime seculară.
Pisania de la intrare este scrisă cu slove aurite, pe placă din marmură. Portretele
ctitorilor, îmbrăcaţi în costume de epocă, se desfăşoară pe pereţii tindei, executate în
ulei, de mâna iscusită a unui pictor al cărui nume rămâne şi astăzi necunoscut. Aici, în
tindă, până în anul 1910, când biserica a fost restaurată şi resfinţită, se aflau mormintele

115
acoperite cu lespezi din piatră ale celor care au fost Costache Jianu - paharnic, Amza
Jianu - paharnic şi Iancu Jianu - şetrar.
Cu prilejul reparaţiilor, lespezile mormintelor lui Costache şi Amza au fost
încăstrate în peretele faţadei, de o parte şi de alta a intrării în pridvor, iar cea a lui Iancu
Jianu, în peretele de sud al bisericii, aşa cum reiese din inscripţia gravată pe placa din
marmură: "supt această piatră aşezată cu cheltuiala soţiei sale, se odihnesc oasele
răposatului şetrar Iancu Jianu, care, născându-se la leatul 1787, a răposat la leatul 1842,
decembrie 14". Osemintele vestitului haiduc au fost strămutate ulterior în Cimitirul
orăşenesc nr.1, mormântul fiind îngrijit de Liga Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români,
filiala Caracal.

Odoare donate de familia Jienilor

În interior, catedrala fostului judeţ Romanaţi este înzestrată cu numeroase odoare
şi icoane argintate, datând din secolul al XIX-lea, donate de membrii familiei Jienilor.
Acestea au străbătut timpul, aflându-se şi astăzi la loc de cinste în biserică, spre bucuria
credincioşilor. Icoana Maicii Domnului, aşezată în stânga pronaosului, a fost îmbrăcată
în argint de serdarul Ioan Cănuţ, fiul răposatului Medelniceru Grigore Jianu, "pentru
îndeletnicirea lor şi iertarea păcatelor de vecinică pomenire au înfrumuseţat această
icoană (1851, sept. 15)". De asemenea, icoana Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Nicolae,
aflată tot în stânga pronaosului, a fost donată bisericii de Apostol Jianu şi de soţia sa,
Evghenia, în anul 1858.
Preoţii slujitori la altarul catedralei din Caracal
Până în anul 1945, părintele Ioan Florescu este cel care s-a preocupat de
înfrumuseţarea bisericii, activitatea pastoral-mîșionară fiind continuată de părintele
116
Constantin Rădulescu. Prin grija preotului Rădulescu şi din sumele strânse din daniile
credincioşilor, s-a realizat, în 1948, spălarea picturii bisericii, iar în anul 1949, văruirea
exteriorului. Actualmente, biserica şi-a schimbat înfăţişarea, dar nu şi-a pierdut izul
istoric. Cu sprijinul enoriaşilor, părintele paroh Aurel Iagăru a ridicat în curtea bisericii
(anul 2006) o cruce memorială în cinstea foştilor deţinuţi politici. Iar în 2008 s-a
construit un altar de vară în memoria lui Iancu Jianu, la iniţiativa preotesei Victoria
Iagăru şi a primăriei locale17 .

Icoana Maicii Domnului datează din anul 1851

Unirea Principatelor la 1859 are lasate urme și la Caracal. Deputatul Ioan

Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se afla înmormântat în Biserica Toțși Sfinții,
biserica ctitorita la 1818. În această biserică se afla Icoana Sfântului Cristofor – Sfântul
cu cap de lup. În timpul celor două conflagrașii mondiale Caracalul s-a evidenșiat cu
două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru .ara: Regimentul II

17
http://ziarullumina.ro/autor/marinela-porneala
117
Romanații și Regimentul 2 Calarași. Până la instaurarea regimului comunist în România
a fost reședința județului Romanații. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat
municipiu.

4.2.3. Demografie

Componența etnică a municipiului Caracal

Români
Romi
Necunoscută
Altă etnie

Români (87.25%)
Romi (3.97%)
Necunoscută (8.68%)
Alta etnie (0.09%)

Componența confesională a municipiului

Caracal

Ortodocși
Necunoscută
Altă religie

Ortodocși (90.67%)
Necunoscută (8.7%)
Altă religie (0.62%)
Evoluția populației la recensaminte:
Conform recensamântului efectuat în 2011, populația municipiului Caracal se
ridica la 30.954 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se

118
înregistrasera 34.625 de locuitori.18 Majoritatea locuitorilor sunt români (87,25%), cu o
minoritate de romi (3,97%). Pentru 8,68% din populație, apartenen.a etnică nu este
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(90,67%). Pentru 8,7% din populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.19

4.2.4. Clima

Zona geografică în care se afla orașul Caracal are un climat temperat continental,
cu ușoare influențe submediteraneene. Dintre factorii climatogeni, deosebit de imortantă
este radiația solară sub forma globală, deoarece constituie sursa energetică ce stă la baza
tuturor proceselor și fenomenelor climatice.

4.2.5. Prezentare

Municipiul Caracal se întinde pe o suprafața de 72 km² în câmpia cu același nume

din sud-estul Olteniei. Daca, în conformitate cu o statistica a anului 1845, Caracalul
avea la acea vreme în cele 10 mahalale 952 de familii, deci aproximativ 5.000 de
locuitori, recensamântul din anul 2002 înregistreaza un număr de 36.406 locuitori, din
care 2.000 de tineri plecași la studii în țară.
Cu mii de ani în urma se poate spune ca a fost o a.ezare (sat), situata mai târziu pe
vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Ca este așa o dovedesc nuclee
de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex și ciocane de piatră cu locașuri de
înmanușare descoperite cu ocazia amenajarii parcului „Constantin Poroineanu”, fosile
animaliere, fragmente de vase pictate și de ceramică reprezentând cultură Vădastra,
obiecte de bronz și de fier.

18
„Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 – populația unităților administrative pe etnii”.
Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la
6 august 2013.
19
Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iu lie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/
119
 Statuia „Susurul”, opera a sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad, amplasată în
Parcul „Constantin Poroineanu” din Caracal
Trecerea de la nivelul de a.ezare rurala la cea de târg, se va face mai târziu, odată
cu dezvoltarea agriculturii și a comer.ului în aceasta parte a țării, și cre.terii importan.ei
drumurilor comerciale ce veneau din Transilvania pe valea Oltului la Dunăre și al
Craiovei și Bucureștilor, ce se întretaiau la Caracal. În timp devine oraș-capitala a
fostului jude. Romanații.
În ceea ce privește numele orașului Caracal, s-au emis două ipoteze.
Prima este legata de numele împaratului roman Marcus Aurelius Antoninus
Caracalla (211-217), care în urma unei campanii împotriva geșilor, ar fi împroprietarit
în anul 215 d.H. o parte din veterani, care au întemeiat o a.ezare ce i-a purtat numele -
Caracalla, Cetățenii Romulei primind ceta.enie romana și numele de „romanates”;
Prin a două ipoteza se presupune ca numele așezării a fost atribuit de către
cumani în secolele IX-X, acesta fiind Cara-cale (Cetatea Neagra sau Turnul Negru).
Poate sa fie numai o simpla coinciden.a în toponimia orașului Caracal. Un argument
privind prezen.a cumanilor pe aceste locuri, este actuala existen.a în zona a unor sate
purtând denumirea de Comani, Comanca, Comănița.

120
 Până în prezent, se accepta ca prima atestare documentara a localității Caracal,
hrisovul emis la 17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgoviște a domnitorului țării
Românești Radu Voda Paîșie (1535-1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare. Conform
acestui document Radu Voda Paîșie arata ca: „am dat și am miluit pe boierul domniei
mele“ Radu vel Clucer (vistier), „pentru slujba pe care mi-a slujit-o, cu dreapta slujba“
două moșii cumparate de la „jupâni.a Marga din Caracal cu 30.000 aspri“.

Casa „Iancu Jianu” din Caracal, monument istoric

Orașul Caracal a fost ridicat la rangul de municipiu prin legea nr. 104/24
noiembrie 1994, fiind al doilea municipiu din județul Olt, ca urmare a ponderii pe care o
deșinea în zona, atât ca dezvoltare edilitara, cât și ca număr de locuitori, producție
industriala și agricola, calitate a vieșii culturăle și sportive, zestre spirituala și potențial
uman deosebit.
Așezat în Câmpia Caracalului, este tipic prin forma și a.ezare, orașelor de .e.. Este
străbătut de pârâul Gologan, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul
localității. Altitudinea variaza de la 95,5 metri în partea de est, până la 128,3 metri în
partea de sud-vest. Din punct de vedere edilitar, cele patru cartiere de blocuri și cele
peste 5.000 de case dispun de alimentare cu apa curenta asigurata din trei surse, apa
extrasa prin 63 de foraje, fiecare cu un debit mediu de 10 mc/h și adusa prîntr-o re.ea cu
o lungime de peste 37 km. Re.eaua de distribușie, inelara în proporșie de 60% se întinde
pe mai mult de 88 km.

121
 Cele două stații electrice coborâtoare de mare capacitate asigura electrificarea în
procent de 100% a municipiului, capacitate care poate permite o eventuala și posibila
extindere a activitașii economice a localității.
Energia termică este asigurata în mod centralizat de la centrala termica alimentata
cu gaze naturale. Odată finalizata investiția, re.eaua de alimentarea cu gaze naturale are
o lungime de aproape 90 km, urmând sa deserveasca circa 7.000 de abonași la cartierele
de blocuri, 5.000 de abonași la case și peste 1.000 de societași comerciale.
Telecomunicațiile sunt asigurate de o centrala telefonica digitala de tip static, care
ofera servicii integrate de telefonie și internet. De asemenea, providerii de internet ofera
servicii folosind tehnologii dial-up, linie închiriata sau prin radio.

4.2.6. Transport

Municipiul Caracal este intersectat de DN6 (București – Craiova - Timișoara,

E70) cu drumurile naționale Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64). În
același timp beneficiaza și de un important nod de cale ferată care completează
transportul rutier cu cel feroviar, dar și o poziție geografică ce îl situeaza la 40 km de
portul fluvial Corabia.
Distanțe rutiere
Municipiul se află la următoarele distanțe față de:
 București - 174 km
 Craiova - 51 km
 Constanța - 402 km
 Timișoara - 410 km
 Slatina - 43 km
 Brașov - 230 km
 Sibiu - 273 km
 Pitești - 70 km
 Iași - 523 km
 Alexandria - 85 km
 Corabia - 39 km
 Râmnicu Vâlcea - 121 km
 Calafat - 135 km
 Drobeta-Turnu Severin - 164 km
122
 4.2.7. Obiective culturăle și turistice

Teatrul Național din Caracal reprezintă o mândrie arhitectonica a urbei,

proiectata de austriacul Franz Billek, înal.ata în stil eclectic, cu accente neobaroce și
neorenascentiste în secolul XIX. În 2009 a fost redeschis și astfel a concentrat asupra sa
toată emoșia orașului cât și curiozitatea unor mari actori români de seamă.

Teatrul Național din Caracal

123
 Casa de Cultură „Radu Șerban” din Caracal

Biblioteca municipală ”Virgil Carianopol” din Caracal

124
Biserica ortodoxa „Adormirea Maicii Domnului” din Caracal,monument istoric

Monumentul Eroilor din Caracal

125
 Centrul Militar din Caracal

Parcul “Constantin Poroineanu” este unul dintre parcurile naturale cele mai
frumoase din România, fiind recunoscut în Europa ca cel de-al treilea parc natural ca
dimensiune. Numele de Poroineanu a fost ales în amintirea lui Constantin Poroineanu
cel care a donat terenul și întreaga sa avere orașului.
Parcul este realizat după proiectele arhitecșilor Redon. și Pinard necesitând inișial
lucrări de asanare a smâlcurilor și canalizarea subterana a terenului. Actualmente
cuprinde mai multe terase-restaurante pe lac, insuli.e, cât și locuri de agrement. În acest
parc pot fi întâlnite numeraoase specii autohtone de plante și arbori, dar și specii exotice
aclimatizate în România.

126
127
 I

Imagini din Parcul C-tin Poroineanu din Caracal

128
 Sala Polivalentă a fost construită inișial pentru a servi ca sala de sport a liceului
teoretic “Mihai Viteazul” , ulterior, modernă Sala Polivalenta fiind cumparata de către
primaria Caracal. Saptamâna de saptamâna sunt organizate aici diferite competișii
sportive - handbalistice, fotbalistice, concursuri de skandenberg și nu numai, fiind cea
mai modernă sala polivalenta din județul Olt. Este construită în perioada mandatului de
premier al lui Adrian Nastase și a fost cuprînsă în proiectul 400 de sali de sport pentru
România.

 Sala Polivalentă din Caracal

Stadionul „Parc” este considerat unul dintre obiectivele turistice principale
realizate de primaria din Caracal. Arena a gazduit meciuriile Universității Craiova, dar
și meciuri ale naționalei României de tineret și constituie un principal factor în crearea
unei imagini bune a orașului fanion al Olteniei. Stadionul cuprinde dotari moderne,
printre care enumeram cele peste 8 500 de locuri pe scaune, dar și o tribuna oficiala
europeana. Saptamânal, aici FC Caracal (liga a III-a) își dispută meciuriile propii.

129
Imagini cu Stadionul ”Parc” Caracal

130
 Muzeul Romanațiului a fost înființat la 1949 în clădirea ce a aparținut familiei
Jienilor din str. Negru Vodă nr. 1. Reînființat în 1990, azi are sediul pe str. Iancu Jianu
la nr.24, în casa lui Iancu N. Dorbrudeanu, nepotul lui Iancu Jianu. El adapostește valori
inestimabile, mărturii ale istoriei acetor meleaguri, descoperite, colecționate, conservate
și expuse cu profesionalism de colectivul de istorici ce lucrează în această instituție
culturălă.

 Muzeul Romanațiului - Caracal

Cercetările arheologice întreprinse în diferite colţuri de pământ românesc au scos
la iveală vestigii istorice şi spirituale nebănuite, care au probat statornicia credinţei
poporului nostru şi dragostea de neam pe aceste meleaguri daco-române. Elemente
vechi, ce reconstituie etnogeneza unui popor, au fost aşezate cu grijă în muzee,
aşteptând pe cei dornici să le descopere povestea.
Pe harta oraşelor, Caracalul a fost multă vreme oraşul solitar din câmpia Olteniei
şi Burnazului, până în momentul ridicării la rang de oraş a Băileştilor (Dolj) şi
Alexandriei (Teleorman). Dacă traversezi municipiul în lung şi-n lat, vei descoperi
astăzi nu mai puţin de 105 clădiri, declarate monumente istorice. Deşi fără ecou în

131
Oltenia zilelor noastre, Muzeul Romanaţiului a luat fiinţă la 26 septembrie 1949, la
iniţiativa profesorului emerit Pătru Crăciun din Caracal, primul director al muzeului.
Istoria unui tezaur arheologic neştiut de oameni
Deşi foarte puţini cunosc acest lucru, Muzeul Romanaţilor din Caracal deţine un
patrimoniu bogat, de aproximativ 30.000 de exponate, după cum mărturiseşte George
Mihai, actualul director al muzeului: "S-a pornit de la un număr redus de obiecte, circa
250-260, care erau expuse în două săli. Astăzi sunt 53 de colecţii, numărând peste
30.000 de piese din domeniul preistoriei, istoriei vechi, obiecte de arheologie, daco-
getice, române, din perioada etnogenezei (secolele VI-IX)".
Funcţionând iniţial la o altă locaţie (str. Negru-Vodă), Muzeul Romanaţiului a
fost reamenajat în perioada 1990-1992, oferind actualmente vizitatorilor patru secţii: cea
de istorie şi arheologie, o expoziţie permanentă, care reuşeşte să pună în valoare, în cele
102 vitrine ale muzeului, rezultatele descoperirilor arheologice de la Romula, Reşca şi
Vădastra. Aici sunt cuprinse 8% din obiectele de patrimoniu.
Cu izul ei legendar, a fost înfiinţată în 1792 Secţia memorială "Iancu Jianu", de
către tatăl haiducului, o clădire cu trei camere şi un bordei ţărănesc. "A treia secţie - ne
spune directorul - este Secţia de artă de plastică, care a funcţionat pe bulevardul
Nicolae Titulescu, însă casa a fost retrocedată proprietarilor de drept. La ora actuală
exponatele sunt împachetate până la momentul găsirii unui spaţiu adecvat".
În perioada imediat următoare, muzeul se va îmbogăţi cu o nouă secţie: "În planul
de extindere a muzeului figurează şi a patra secţie, un compartiment de istorie militară
a Caracalului, dat fiind faptul că în urbea noastră au funcţionat mai multe unităţi
militare".
Astfel, cei interesaţi vor putea admira în vitrinele muzeului majoritatea armelor
din armata română: infanterie, artilerie, tancuri, paraşutişti, precum şi vestimentaţia
militară corespunzătoare. De la directorul instituţiei am aflat despre donaţia importantă
făcută muzeului de generalul Vinicius Dumitru Florescu din Caracal, care a luptat în cel
de-al Doilea Război Mondial, fiind decorat cu cel mai înalt ordin din armata română:
"Mihai Viteazul".
Expoziţia muzeului se încheie cu cel de-al Doilea Război Mondial, când noua
împărţire administrativ-teritorială a regimului sovietic, în regiuni şi raioane, a şters
judeţul Romanaţi de pe harta ţării. În locul său au apărut cele trei oraşe: Balş, Caracal şi
Corabia.

132
 Exponate unicat la Muzeul Romanaţiului
În patrimoniul muzeului se găsesc foarte multe obiecte unicat, începând din
neolitic şi până în epocile modernă şi contemporană. Aşa sunt obiectele de cult
descoperite în jurul bisericii şi curţii domneşti a lui Mihai Viteazul, dar şi pe lângă alte
monumente din zonă, cum ar fi Mănăstirea Hotărani (1512). Statuete ornamentale,
asemănătoare costumului popular din Romanaţi, un opaiţ roman cu şapte lumini,
statuete din lut, marmură şi bronz din Panteonul greco-roman, descoperite la Romula şi
Reşca, sunt exponate fără pereche în ţara noastră. Întrebat care este cea mai importantă
piesă a Muzeului Romanaţiului, directorul instituţiei a spus: "Este o întrebare grea, pe
care toţi cei care vin aici mi-o adresează. Cea mai importantă piesă este patrimoniul pe
care îl deţinem, ce dă mărturie despre faptul că civilizaţia unui popor stă ascunsă în
muzee".
Majoritatea vizitatorilor sunt fascinaţi de o piesă de rezistenţă din epoca veche:
sarcofagul de la intrarea în muzeu, descoperit în "Târgul bogaţilor" de la Romula
(1951). Cu o sculptură remarcabilă, sarcofagul aparţine guvernatorului Romulei, Iulius
Iulius Iulianus, care şi-a găsit sfârşitul în anul 168. Soţia sa, Valeria, în semn de
preţuire, i-a ridicat această "casă" din calcar de brad, adusă din Bulgaria, având şi o
inscripţie în versuri, tradusă în diferite lucrări de specialitate.

Ceramică romană datează din secolele II-III

133
Vasele pentru prepararea hranei au fost descoperite în cadrul
culturii Vădastra

134
 Flux de vizitatori la Muzeul Romanaţilor
Anual, pragul muzeului este trecut de 7.000-8.000 de vizitatori, majoritatea fiind
tineri: elevi de la şcolile şi liceele din oraş sau militari de la Batalionul naţional de
instrucţie din zonă. Un număr mai mare de vizitatori se întâlneşte în luna mai, când au
loc două evenimente marcante: "Zilele culturii caracalene" şi "Ziua internăţională a
muzeelor", precum şi în luna noiembrie (17-24 noiembrie - "Zilele municipiului"). Mai
vin adesea şi curioşi din localităţile limitrofe: Craiova, Târgu Jiu, Alexandria, Roşiori de
Vede. Câteva delegaţii militare, cum au fost cele din SUA, Italia, Bulgaria, Grecia ori
Letonia, au fost dornice să descopere elemente din civilizaţia poporului nostru. Cu
prilejul Festivalului Căluţului românesc (17-19 iunie), ansambluri celebre din ţară atrag
un număr mare de vizitatori.
Pe lângă aceştia, o colaborare strânsă a avut-o muzeul cu un grup de masteranzi şi
doctoranzi din ţară, la care se mai adaugă studenţi de la facultăţile de Istorie şi
Arhitectură din Craiova şi Bucureşti, care efectuează periodic săpături la Romula de
Olt.20

4.2.8. Economie

Începuturile vieșii economice pe vatra istorică a orașului au fost determinate de

a.ezarea geografică. Locuitorii acestui teritoriu aveau ocupașii complementare strâns
legate de specificul geografic.
Agricultură și creșterea vitelor au constituit principalele ocupașii încă din
preistorie. Descoperirile arheologice efectuate în Caracal și localitățile din împrejurimi
Vladila, Studina, Gradinile, Re.ca, Farca.ele - Hotarani sunt relevante pentru modul cum
se lucra pamântul în aceasta perioada a neoliticului timpuriu și mijlociu (cu ajutorul
sapaligii din corn de animal)1. Solurile cernoziomice, pânza freatica la mica adâncime
au determinat cultivarea intensiva a plantelor, iar zona paduroasa a oferit un fond
cinegetic bogat care sub aspect economic reprezenta o sursa imortantă pentru vânatoare
și pa.unat. Pădurea a servit ca loc de exploatare pastorala, agricola și apicola și ca loc de
a.ezare a satelor sau drumurilor.

20
Mrinela Porneală, Vestigii istorice puse în valoare la Muzeul Romanaţilor din Caracal „Civilizaţia unui
popor stă ascunsă în muzee“, în Ziarul Lumina, 24 oct., 2011.

135
 Pe harta întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, Caracalul
apare înconjurat de păduri, la fel și în cea a lui Specht (1790). Este tipul de a.ezare
născuta în padure din care se desprindeau drumurile orientate în toate direcșiile, având
forma rotunda. Exploatarea pădurii pentru necesitași gospodare.ti a fost un factor care a
contribuit la despădurire. În sistemul economic al secolului al XVIII-lea, produsele
pădurii au cunoscut o larga utilizare me.te.ugareasca. Inișiativa localnicilor de a taia
Pădurea pentru a face ogor, a fost încurajata de stapânii moșiilor și de ocârmuire. Până
la 1900 au disparut vechile păduri dintre Craiova, Caracal și Olteț cuprinse în harta lui
Specht (1790) și harta ruseasca din 1835, harta din 1864 înfași.ând numai câteva insule
din Pădurea cu tufi.uri din jurul Caracalului.
Magazinul „Central” din Caracal

Magazine mari:
 Prodconmat srl (materiale de construcții)
 Penny Market
 Red Plazza Center
 Ana-Maria Market
 Ana-Maria-Shopping Centre
 Nikol Market
 ABC Market

136
  Super-Market Alex
 Akimat
 Ingrid
 Lidl
 Profi

LIDL – Caracal

Profi - Caracal

4.2.9. Industrie

În prezent în municipiul Caracal fucționează 4 mari unități de lucru, acestea fiind:

 PRODCONMAT SRL (materiale de construcții),
137
  ROMANIȚA SA (tricotaje),
 ROMVAG SA (vagoane),
 Fabrica de Conserve.

 Romanița S.A. – Caracal

Fabrica de tricotaje Caracal a luat fiinta pe data de 27 Ianuarie 1972 iar în anul
1990 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1254/4.12 fabrica a fost transformată în
Societatea Comercială Romanița. Din anul 1995 societatea s-a privatizat integral.
Obiectul de activitate al societății este producerea și comercializarea de îmbrăcăminte și
lenjerie din țesături ușoare și tricoturi. Din anul 1999 nu s-a mai lucrat pentru piața
internă și toată atenția și resursele s-au concentrat pentru piața externă unde se lucrează
în principal în sistem FOB și LOHN, atât produse din țesături cât și din tricoturi.
Începând cu anul 1998 fabrica a fost modernizată și adusă la standardele
internaționale de producție și depozitare. Drept urmare, secțiile de producție au fost
reutilate cu mașini noi și performante, reorganizate și renovate pentru a corespunde
celor mai înalte cerințe de calitate, iluminare, confort și protecția muncii.
După 35 de ani de activitate, Romanița se situează în topul producătorilor de
confecții textile din România. Încă de la înființarea companiei în 1972, Romanița a făcut
138
eforturi permanente pentru a ridica standardele de calitate, a respecta cu strictețe
valorile și așteptările clienților săi și s-au obținut certificatele ISO 9001:
2008/27.09.2010, ISO 14001: 2005/27.09.2010 și OHSAS 18001:2008 /27.09.2010.
În anul 2009 Romanița, a devenit membru SEDEX

Romanița S.A. – Caracal

În anul 1967 a fost înființată fabrica de conserve cu un număr de 1200 de salariați

(în noiembrie 1965 a început construcția halelor, iar în 1967 fabrica fost dată parțial în
folosință pentru ca la începutul anului 1974 să funcționeze la întreaga sa capacitate). În
perioada 1972 – 1974, fabrica a atins maximul capacității sale de producție. Avea
angajați cu contract de munca nedeterminat, un număr de 1300 salariați, iar cu contract
sezonier un număr de 1800 salariați. În această perioadă se prelucra o gamă largă de
conserve, de fructe, de carne, de legume, pastă de tomate, must concentrat, etc. Acestea
erau destinate atât pieței interne cât și pentru export. Mai mult de jumătate din producția
anuală totală era destinată exportului în diferite țări de pe continent.
După 1990 fabrica își schimbă denumirea în S.C. Fructus Romanați, înregistrând
o scădere a producției, datorată crizei economice.
După anul 2000 întreprinderea se scindează, o parte fiind preluată de S.C. Leader
Internătional și S.C. Monteverde. În unele spații care au aparținut societății S.C. Fructus
139
Romanați, au fost amenajate secții de confecții ale unor societăți comerciale de profil,
cu capital italian.

Fabrica de conserve - Caracal

Ca urmare a creșterii cantității de lapte furnizate de unitățile C.A.P, I.A.S, cât și

de la gospodariile populației, a apărut necesitatea valorificării acestora în noi unități
140
industriale prin construirea unei fabrici de produse lactate. În urma studiilor făcute s-a
considerat ca cel mai bun amplasament ar fi orașul Caracal deoarece se află situat în
centrul surselor de lapte.
În consecință, în primavara anului 1967 a fost data în funcțiune Fabrica de
produse lactate, sub patronajul Industriei de Lactate Craiova. Odată cu noua împarțire
teritoriala din 1968, Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost preluata de Industria
Laptelui Olt. Fabrica a fost dotată cu linii tehnologice și aparatura de ultima generație
adusa din fostul R.D.G, aplicându-se cele mai noi tehnologii de prelucrare a laptelui.
Dotarea s-a făcut și cu circa 60 de mașini autocisterne, camioane și autodube frigorifice,
atât pentru colectarea materiei prime cât și pentru desfacerea produselor prelucrate.
Fabrica a fost construită pentru a prelucra circa 75.000 litri lapte pe zi în produse
proaspete, telemea și lapte pentru aprovizionarea orașului București și a orașelor din
județul Olt.
Având în vedere dotarile acestei unități cât și existen.a unui personal calificat s-a
creat necesitatea diversificarii gamei de produse atât pentru nevoile interne cât și pentru
export. Astfel, după ce asigurau necesitașile interne, unitatea a exportat în multe .ari
cum ar fi : Italia, Anglia, Australia, R.D.G., R.F.G. , S.U.A., Iran, Egipt, Kuweit,
Grecia, Liban etc. Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost deservită de un număr de
circa 160 de oameni: muncitori, preparatori produse lactate, laboranși, tehnicieni,
ingineri, personal auxiliar și T.E.S.A.La conducerea fabricii s-au aflat directorii: Roșu
Nicolae, Vârtosu Dumitru, Ali Esat, Mitrica Constantin, Iliescu Ion etc.
După evenimentele din decembrie 1989 fabrica a continuat sa funcșioneze în
sistemul de stat până în anul 2000, când a fost privatizata și i s-a schimbat profilul în
fabrica de conserve, sub titulatura de Romconserv S.R.L Caracal.
Din anul 2005, Romconserv S.R.L Caracal a fost cumparata de către grupul Hame
din Cehia, societate cu capital integral ceh. Producșia fabricii consta într-o gama
diversificata de conserve de carne, de legume dar și a mâncarurilor gatite. Numărul
salariașilor fabricii este de 270. Societatea este condusa de către trei administratori
numiși de către AGA. În subordinea acestora se afla secțiile de producție și cercetare,
departamentele funcționale:
 financiar contabil, planificare, comercial, resurse
 umane, tehnic, aprovizionare, logistica și expedișie.
 În funcția de director general al societății este inginer Subrt Petr.

141
 În prezent ea se află sub patronajul firmei cehe Hame, pastrându-și vechiul sediu.

4.2.10. Educație
În prezent în Caracal funcționeaza școli, licee, colegii, școli postliceale și
universități.
Învățământ școlar:
Școala cu Clasele I-VIII NR.1 este cea mai veche din oraș. Școala dispune de o
bibliotecă bine dotată, laboratoare și cabinete funcționale. Școala este frecventată de
495 elevi, îndrumați de 7 învățători și 21 de profesori. Este amplasată pe strada Mihai
Viteazul nr. 2.

Școala cu Clasele I-VIII Nr.2 are sediul pe strada Heliade Radulescu la nr. 2. În
prezent are un efectiv de elevi de 1.057, Școala posedând un număr de 27 de sali de
clasa, 3 laboratoare. Colectivul didactic este alcătuit din 20 de înva.atori și 36 de
profesori.

142
 Școala cu Clasele I-VIII NR.3 funcționeaza în clădirea veche de pe strada
Gheorghe Doja, nr. 91, careia i s-a adaugat un corp nou. Are 8 săli de clasă, biblioteca,
baza sportivă.
Școala cu Clasele I-VIII NR.4 se afla pe strada Gheorghe Doja, nr.62. Are 6 sali
de clasa, atelier și biblioteca. Sunt înscriși 160 de elevi pregatiși de 4 înva.atori și de 8
profesori.
Școala cu Clasele I-VIII NR.5 “Gheorghe Magheru” a luat ființă la 1 ianuarie
1962, numindu-se Școala Generală nr. 5. De la 1 septembrie 1994 Școala fucționează
într-un local nou situat în zona de sud-vest a orașului, în strada Calomfirescu nr. 7.
Clădirea .colii are trei etaje, un număr de 16 sali de clasa, 4 laboratoare, 2 ateliere,2
cancelarii (una pentru profesori si una pentru înva.atori), o biblioteca, o sala de sport.În
Școala înva.a în jur de 900 de elevi grupași în 15 clase primare și 12 gimnaziale,
îndrumași de 42 de cadre didactice (15 înva.atori și 27 de profesori). Aici, toși elevii
înva.a diminea.a. Rezultatele obținute de aceștia sunt meritorii, premii la faza națională
a olimpiadelor .colare obținute la limba și literatura româna, la chimie și fizica.

143
 Școala cu Clasele I-VIII NR.6 provine din Școala sucursala de baieși nr. 2, astăzi
Școala de arte și meserii S.A.M, cu sediul în strada Vasile Alecsandri Numărul 11.
Clădirea are două etaje cu un număr de 16 sali de clasa, trei laboratoare, 5 cabinete,
cancelarie, o sala de sport, 5 ateliere. În 1991 sau înființăt clase complementare de
ucenici cu profilurile confecșioner îmbraCăminte, instalașii sanitare, lenjer-broder,
morarit. Pentru ca .colii îi este arondat un cartier în care locuiesc multe familii de rromi,
în anul 1992 s-a înființăt o clasa pentru rromii ne.colarizași. Din anul 2007 Școala are
un curs seral cu profil instalatori pentru constucșii, 28 de locuri.
Școala cu Clasele I-VIII NR.7 “Nicolae Titulescu” a luat ființă la 1 septembrie
1986, ca școală cu clasele I-VIII nr. 7. Școala fucționează pe strada General Gheorghe
Magheru la nr. 11. Este frecventata de un număr de peste 1.500 de elevi, repartizași în
51 de clase. Procesul de învățământ este asigurat de un număr de 75 de cadre didactice:
22 de înva.atori și 53 de profesori. Localul .colii are două etaje, dispunând de 22 de sali
de clasa, o biblioteca bine dotata,3 laboratoare, o sala de sport.
Învațământ preuniversitar
 Colegiul Național “Ioniță Asan”
Ca date cardinale în istoria liceului, un fel de „C. V.” al acestuia, se impun
memoriei noastre:
 anul înființării sale, 1888, mai întâi ca gimnaziu, având ca director pe
Constantin Locusteanu, autorul primului Dicționar Geografic al județului
Romanați veritabilă monografie a acestor meleaguri;
 anul 1889, când a luat ființă Biblioteca al cărei nume a devenit, în 1902, „N. B.
Locusteanu”, în urma unei donații extrem de valoroase a acestuia;
 anul 1891, când gimnaziul primește spre folosință un interesant și frumos local,
cu o arhitectură inedită, devenit apoi Liceul nr. 2 de fete și, mai apoi, Școala
Generală nr. 5 ;
 anul 1891, când gimnaziului i se dă numele de „Ioniță Asan”, prin Înalt Decret
Regal semnat de Carol I, document găsit în arhivele vremii, în Biblioteca
Academiei Române, de către neobositul profesor Florian Petrescu;
 anul 1919, când gimnaziul se transformă în liceu (director, Mihail
Dimonie);anul 1928, când se dă în folosință actualul local al liceului (director,
D. C. Eftimescu). Începerea lucrărilor, în 1922 (director, Silvestru Băleanu,

144
 care a dus apoi tot greul acestui laborios demers edilitar), a avut la bază
Decretul Regal al Regelui Ferdinand I;
 anul 1936, când liceul este înzestrat cu o frumoasă sală de teatru (director, Nae
Ionescu);
 anul 1944, când se pun bazele Societății culturăle „Haralamb G. Lecca”
(director, Crăciun Pătru);
 anul 1947, anul înființării Pinacotecii „Marius Bunescu” (director, Crăciun
Pătru).
Urmează, apoi, o suită de transformări cu care a m fost contemporani, mai mult
sau mai puțin inspirate și benefice, la care, ca toate celelalte licee, se supune și liceul
„Ioniță Asan”. Liceul a fost sărbătorit cu tot fastul, în patru momente memorabile. În
1980, la 80 de ani (director Pătru Crăciun), în 1988, la 100 de ani (director Florian
Petrescu), în 1998, la 110 ani, cu prilejul atestării denumirii de Colegiu Național
(director Tanța Negroiu Drăghici) și în 2008, la 120 de ani (director Ionuț Dan
Vișănescu). De pe băncile acestui liceu s-au lansat în viață, conturându-și primele
năzuințe, viitoare personalități care au onorat cum se cuvine emblema „Lși.A”.
Dacă, printr -o minune tehnică, am putea asculta glasurile și gândurile înaintașilor
elevilor de azi, ne-am da seama că ele exprimă idealurile comune ale acestor 125 de
generații: dorința de muncă, dragostea de țară și de locurile obârșiei lor, respect pentru
valorile umane. Succesele și împlinirile absolvenților liceului nostru se datorează, în
mod determinant, valorosului corp didactic, prestigioșilor dascăli ai săi, precum:
Constantin Locusteanu, Constantin C. Ionescu, Ilie Constantinescu, Silvestru Băleanu,
Mihai Dimonie, Aristide Popovici, D. C. Eftimescu, Dumitru Tudor, Emanoil
Arghiriade, Nae Ionescu, Constantin Șăineanu, Mișu Marinescu, Petre Stroie, Crăciun
Pătru, Nicu Predescu, George Petrescu, Vasile Fărcășanu, Livia Petrescu, Elena
Fărcășanu, Mariana Petrescu, Irina Uciu, Dan Constantin, Gheorghe Anton, Ștefan
Marin, Paul Tatomirescu, Maria Petrescu, Diaconu Rodica, Panțir Maria, Tingire Maria
etc., la care se adaugă, in corpore, pe bună dreptate, colectivul didactic de azi21 .
În prezent colegiul are un număr de 1.278 elevi. Oferta educațională a colegiului
este: profilul real cu specializarile, matematica-informatica-bilingv engleza,
matematica-informatica, științele naturii; profilul uman, filologie - bilingv engleza,
filologie – bilingv franceza, filologie, istorie - științe sociale.

21
Paul Artezu (coord.), Monografia Colegiului Național ”Ioniță Asan” 2008 -2013.
145
 Colegiul Național “Ioniță Asan”

Colegiul Agricol “Dimitrie Petrescu” a luat ființă în anul 1948, când Ministerul
Agriculturii a preluat întreaga bază materială a Școlii normale de la Gimnaziul industrial
ce fusese înființat în 1945, formând o nouă unitate școlară numită Școala Medie tehnică
de mecanizare a agriculturii. Școala colaborează profitabil cu Stațiunea de cercetare și
dezvoltare agricolă, cu Agromec Caracal, cu IELIF – Olt sucursala Caracal, etc. În
ultimii ani școala a pregatit electromecanici auto, contabili, operatorii morarit și
panificație, topograf, șoferi mecanici- auto.

Scurt istoric
În anul 1923 a început construcţia unităţii de învăţământ, iar în anul 1929 a
început activitatea didactică. De-a lungul timpului unitatea noastră de învăţământ a
cunoscut mai multe etape de dezvoltare, odată cu transformările dîn învățământul
românesc preuniversitar:
146
1929 – 1939 Şcoală Normală
1939 – 1942 Gimnaziu industrial
1942 – 1945 Şcoala tehnică industrială de băieţi
1945 – 1948 Gimnaziu Industrial
1948 – 1954 Şcoala medie tehnică de mecanizarea agriculturii
1954 – 1959 Şcoala medie tehnică de agricultură
1959 – 1962 Centrul agricol Caracal
1962 – 1966 Şcoala Tehnică Agricolă
1966 – 1975 Liceu Agricol
1975 – 1983 Liceu Agroindustrial
1983 – 1990 Liceu Industrial Agricol
1990 – 1998 Grup Şcolar Agricol
1998 –2000 Grupul Şcolar Agricol„Dimitrie Petrescu”
2000 – prezent Colegiul Agricol „ Dimitrie Petrescu”

Colegiul Agricol „ Dimitrie Petrescu”

147
  Liceul teoretic “Mihai Viteazul”
S-a înființat la 1 septembrie 1990. Pe bancile de studiu ale liceului învață în
prezent un număr de 785 de elevi. Liceul are ca profile: profil real, matematica,
informatica, matematica-informatica bilingv engleza, științele naturii; profil uman,
filologie-bilingv engleza, filologie, științe sociale.
Scurtă istorie a Liceului teoretic ”Mihai Viteazul”
De-a lungul timpului Numărul scolilor a crescut in Caracal, pe lângă scolile de
stat au functionat si scoli particulare. Într-o astfel de Școala particulara își are originile
si Liceul „Mihai Viteazul”, care si-a început activitatea ca Școala particulara sub
numele de „Institutul Modern” din anul 1904, avand ca director pe Sabina Negreanu. De
la 1 septembrie 1921 a functionat până la 31 decembrie 1924 ca școala secundară
extrabugetară cu 7 clase, curs inferior-4 clase si 3 clase curs superior. De la 1 ianuarie
1925 a fost trecuta in bugetul statului, iar din septembrie 1933 a fost redus din bugetul
statului cursul superior, functionand cu 4 clase bugetare si cursul superior extrabugetar.
Pe 1 septembrie 1941, a fost transformat în liceu de tip C, iar în 1948, prin
Reforma Învățământului a luat denumirea de Liceul de fete cu 11 clase sau Liceul nr.2.
Din anul 1973 poarta denumirea de „Liceul Industrial de Construcții”. În 1975 se
unifică cu Liceul industrial nr.2 – fost Liceul Economic – asimilandu- l.
La 29 martie 1990, din acest liceu s-a desprins un grup de cadre didactice
entuziaste, care conduse de dl. Ciobanu Tudor au reinfiintat Liceul Teoretic „Mihai
Viteazul”. Din acest grup de cadre didactice au făcut parte Ciobanu Tudor, Ciobanu
Marioara, Zbîrcot Ion, Anuța Virginia, Păunescu Lucian, Dincă Elvira, Cebuc Dan,
Micuță Viorel, Naval Alexandra, Diaconescu Florina.
S-a ales aceasta denumire, de la gloriosul domnitor care a reusit sa unifice pentru
prima data cele trei Tari Române – ideal pentru generatiile trecute dar si pentru cele
viitoare. Un alt motiv a fost acela ca domnitorul a avut la Caracal o Curte Domnească,
de unde în 1558 emitea mai multe hrisoave.
Localuri în care a funcționat:
Din 1904 până in 1928 a functionat în casa „Ion Zaman”. După ce liceul „Ioniță
Asan” se mută în localul actual, gimnaziul de fete ocupă localul din strada Jan
Dobrotescu, nr.9.

148
 Din 1954, Liceul nr.2 a functionat în localul fostei școli de pedagogi din strada
Eliade Radulescu nr.2 – în care funcționează azi Școala Generală nr.2.
În 1964 ocupă localul nou din strada Vasile Alecsandri nr.13, unde a funcționat
până în 1986, când se mută în localul nou, construit pe platforma industrială a
Intreprinderii de Vagoane.
Din anul scolar 1990-1991 a funcționat în localul Grupului Școlar Industrial și 2
clase la Școala generală nr.6.
În anul 1991-1992, 2 clase au funcționat la liceul „Ioniță Asan”.
Din anul scolar 1992-1993 funcționează în localul Filipescu și Liceul Industrial.
Începând cu anul 1996-1997 funcționeaza în localul Filipescu și în fostul internăt al
Grupului Școlar Industrial.
La data 14 septembrie 2009, sub conducerea domnului Șerban Florin este
inaugurat noul sediu al liceului, din Strada Bicaz, Nr. 1B (Târgul Vechi).
În 16 noiembrie 2012 în urma demersului domnului director Matei Florin și prin
Decizia ISJ Olt Nr 1060/16.11.2012 se înființează Centrul Judetean De Excelență Olt
cu punct de lucru LICEUL TEORETIC MIHAI VITEAZUL CARACAL, în care se
realizează pregătirea și dezvoltarea copiilor și tinerilor capabili de performanțe inedite.

Liceul teoretic ”Mihai Viteazul” din Caracal

149
  Colegiul Tehnic Nr.1 “Matei Basarab” a luat ființă la 1 septembrie 1973.
Scurt istoric
De la 1 septembrie 1973, anul înfiinţării prin transformarea Liceului Teoretic
nr.2, liceul tehnic a cunoscut o dinamică rapidă . An de an a crescut numărul cadrelor
didactice, ingineri şi maiştri instructori, iar pregătirea elevilor s-a diversificat prin noile
specializări şi meserii introduse de actualele cerinţe ale pieţei de muncă. Din 1982,
unitatea şcolară a purtat denumirea de Grup Şcolar Industrial Construcţii de Maşini,
iar din 1 septembrie 2007 se numeşte Colegiul Tehnic „Matei Basarab” şi funcţionează
pe strada Aleea 1 Decembrie 1918 nr.4, pe platforma industrială a oraşului. O dată cu
dezvoltarea rapidă cantitativă, au avut loc şi acumulări calitative: nivelul de pregătire
foarte bun al absolvenţilor, rezultate excelente la concursurile pe meserii şi Olimpiadele
şcolare, rezultate în activitatea culturălă şi artistică a oraşului.
Diversitatea meseriilor şi profilurilor, calitatea şi finalitatea actului de pregătire,
instruire şi educaţie au făcut ca în fiecare an un număr mare de absolvenţi de gimnaziu
să se îndrepte către liceul nostru. Cursurile sunt frecventate de 1608 elevi, structurate pe
următoarele profile: tehnic-mecanic, electricitate (tehnicieni, instalatori, electricieni),
industrie mica, mecanica (tehnicieni mecanici); servicii, tehnicieni în activitași
financiare și comerciale, lucratori în comerț.

Colegiul Tehnic Matei Basarab - Caracal

150
 Învățământ universitar

 Școala postliceală “Carol Davila”

A fost înființăta la 23 octombrie 1992 cu 300 de locuri, având profilurile medicina

Generală și radiologie – igiena, cu sediul pe strada Lotrului nr. 31.

Scurt istoric

Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” Caracal a fost înfiinţată în anul 1992,
începându-şi activitatea pe data de 23 0ctombrie 1992 sub egida Societăţii Femeilor
Romanaţene, societate nonprofit cu preocupări socio-umanitare, care prin art. 19 din
Statut a permis infiinţarea şcolii. De la înfiinţare şi până în anul 2003 au fost şcolarizaţi
elevi în specialităţile:
- asistent medical generalist, cu durata de şcolarizare 3 ani
- asistent igienă şi sănătate publică
- asistent medical radiologie, cu durata de şcolarizare 2 ani.
Din anul 2003 avem numai clase de asistent medical generalist, câte 3 clase pe an
de studiu. În prezent, prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr.
6197/18.12.2009 s-a acordat acreditarea pentru unitatea noastră de învăţământ
preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” Caracal, pentru
nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”,
calificarea profesională „asistent medical generalist”, în conformitate cu prevederile
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei,
aprobată cu modificări prin Legea nr.87/2006.
În prezent Școala are un număr de 60 de locuri și 20 de cadre didactice, dintre care
9 permanente.

151
 Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”- Caracal

 Facultatea de economie și administrarea afacerilor a Universității din

Craiova – Centrul zonal Caracal

A luat ființă la 1 octombrie 2002 având sediul la Școala cu clasele I-VIII Nicolae
Titulescu, specializarea contabilitate și informatica de gestiune, învățământ la distan.a.
Până în prezent au absolvit trei promoșii, însumând peste 100 de economi.ti cu diploma
de licen.a. Facultatea are în prezent 163 de studenți.

 Universitatea Ecologică București - învățământ privat

Are din anul 2007 o filiala în Caracal cu sediul în Colegiul Ioni.a Asan . Forma de
învățământ este cu frecven.a zilnica, frecven.a redusa și fara frcven.a având și cursuri de
masterat.

 Universitatea Hyperon București – învățământ privat

Funcționează în Caracal din 2007 cu 11 facultăți și 22 de specializări.

152
 4.2.11. Sport

Primele manifestari sportive la Caracal, sunt cunoscute din anul 1923, când se
înfiin.eaza prima asociașie sportiva în județul Romanații, numita Asociașia Sportiva
Rasaritul Caracal. Aceasta însemna o echipa de fotbal alcătuita din elevi de liceu, care
timp de 22 de ani, până în 1945 avea sa reprezinte orașul în campionatul Ligii Olteniei
și în cel Districtual. În anul 1936 în parcul Poroineanu există un teren de tenis pe care îl
folosea Societatea Tenis Club din Caracal a carei pre.edinta era Lelia Policrah, iar
secretar Dan Boruzescu. Echipa își disputa jocurile pe terenul amenajat la Regimentul
19 Infanterie, iar echipamentul era întreținut în cadrul regimentului.
După razboi, în 1945, unele competișii fotbalistice întrerupte din cadrul
Campionatului Districtual Oltenia au fost reluate. Amenajarea bazei sportive din
Caracal a început în 1960, în urma unui memoriu tehnic ce prevedea construirea unei
tribune cu 650 de locuri. Fiind stadion de nivel raional trebuia sa asigure tribuna pentru
2000-5000 de locuri.39 În ianuarie 1961, baza sportiva este data în folosin.a, cu un teren
de fotbal de 70 x 105 m, o pista de atletism de 400 m și o tribuna de 650 locuri.
În timpul perioadei comuniste apare mi.carea sportiva, care avea ca scop atragerea
maselor de tineri în practicarea activitașii fizice, prin competișii sportive de masa:
Cupa Unității Tineretului Muncitor, Cupa Tineretului Muncitor. În aceste întreceri
sportivii caracaleni au obținut o serie de rezultate foarte bune la atletism, handbal, volei,
baschet, cros. Caracalul s-a făcut cunoscut prin numele unor sportivi de performan.a
cum ar fi Mariana Stanescu, Viorica Ghican, Liviu Prica, Dumitru Marcu și alșii.
Echipa de fotbal Sportul Muncitoresc (F.C.Caracal) din divizia C, s-a calificat de 4 ori
în Cupa României. În anul 1977 a luat ființă ca urmare a ordinului Ministerului
Educașiei și Învățământului, nr.1229/1977, Clubul Sportiv .colar Caracal, ca unitate
independenta. La înființăre Clubul Sportiv .colar Caracal a avut în structura sa secșii de
atletism, fotbal, handbal, box, lupte greco-române.
Echipe sportive:
 CSS Caracal(handbal)
 FC Caracal (fotbal)
 Dolchimex Caracal (handbal)
 Romvag Caracal (handbal)
 Dinamo Zen Do Caracal (karate)

153
 4.2.12. Sanatate

 Spitalul Municipal Caracal

În anul 1856 se înființează Spitalul Județean Caracal care a funcționat într-un

imobil situat pe locul unde se află Palatul de Justiție. În anul 1888 a fost construit de
Județul Romanați, spitalul vechi de astăzi pe terenul donat de Smaranda Vlădineanu,
având ca personal medical un singur medic primar și o capacitate de 48 paturi.
Din donațiile făcute în anul 1932 s-au adus îmbunătățiri la clădirea spitalului,
actualul Centru de Asistență Medico-Socială, fostul pavilion de contagio și a fost
construit în anul 1936-1937 și dat în folosință în anul 1938.
În anul 1932 spitalul avea o capacitate de 50 paturi, iar în anul 1936 a ajuns la 100
paturi. Numărul de paturi s-a mărit așa încât în anul 1942 să posede 150 paturi cu trei
servicii : medicală, chirurgie și contagioși, precum și un sector pentru boli venerice și
serviciu de farmacie. În anul 1949 se înființează un pavilion pentru bolnavi gravi
T.B.C.
În anul 1947 se înființează Casa de nașteri cu zece paturi care este mutată în
cadrul spitalului prin înființarea secției de obstetrică și ginecologie.
Policlinica de adulți ia naștere într-un imobil din strada Ștefan Gheorghiu în anul
1955, unde au fost amenajate laboratorul de proteze dentare, serviciul de consultații
stomatologice, punctul de recoltare sange și cabinetul de consultații pentru medicina
sportivă.
 Sectia Chirurgie - 49 de paturi
 Secția Interne - 46 paturi
 Secția Pediatrie - 25 paturi
 Secția Dermatovenerice - 10 paturi
 Secția Obstetrica-ginecologie - 10 paturi
 Secția Contagioși - 30 paturi
În anul 1979 a început contruirea noului sediu pentru spital și policlinică, lucrarea
fiind finalizată în anul 1983.22

22
http://smcaracal.webs.com/
154
Foto: Spitalul Municipal Caracal Localizare: Str. Plevnei nr.36, CARACAL

 Centrul Medical CORAM

Localizare: Str. Mihai Eminescu, Bl. 2AB, Parter, Caracal

155
  Ambulatorii de specialitate
 Cabinete de medicina a familiei
 Cabinete particulare

4.2.13. Personalități marcante

 Virgil Carianopol, poet

 Neda Marinescu, fizician, ceta.ean de onoare23
 Aurelian Titu Dumitrescu, scriitor
 Radu Șerban, compozitor
 Vasile Maciu, istoric
 Iancu Jianu , haiduc
 Gheorghe Argeșanu, prim-ministru (Carol al II-lea)
 Marius Tuca, jurnalist
 Marius Bunescu, pictor român
 Dan Diaconescu, jurnalist
 Silviu Stanculescu, actor
 Paul Artezu – poet, membru în Uniunea Scriitorilor Români

4.2.14. Politica și administrație

Primar al Caracalului este Eduard Ciocazanu, ales din partea Partidului Social-
Democrat, viceprimar este Mocanu Ion din partea aceluiași partid, în timp ce secretarul
municipiului este Emil Viorel Radescu. Consiliul Local este compus din 19 consilieri,
împărțiți astfel:24

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Social Democrat 9

Partidul Poporului – Dan Diaconescu 4

23
Primăria Caracal: Cetățeni de onoare
24
http://www.primariacaracal.ro/consiliul-local
156
 Uniunea Națională pentru Progresul României 3

Partidul National Liberal 2

Partidul Democrat Liberal 1

Orașe înfrățite:
Municipiul Caracal este înfrașit cu următoarele localități:
 Montana, Bulgaria, Bulgaria
 Bialogard, Polonia
 Cerven Breag, Bulgaria
 Jelgava, Letonia
Cartiere:
 HCC  Fânărie  Bold
 Centru  Libertății  Gară
 Dr. Marinescu  Protoseni  Tuguiești

4.2.15. Legaturi externe

Imagini vechi din Caracal

Monografia municipiului Caracal pe stie-ul Primăriei

157
Capitolul 4 – Orașe din județul Olt (actual)

ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL)

4.3.CORABIA
Corabia este un oraș din județul Olt, România, port la Dunăre. Are o populație de
16.441 de locuitori.25

Stema orașului Corabia Poziționarea pe harta județului Olt a orașului Corabia

Prezentarea localității
Suprafață: 10822 ha
Intravilan: 1064 ha
Extravilan: 9758 ha
Populatie: 19324
Gospodarii: 6211
Nr. locuinte: 6827
Nr. gradinite: 8
Nr. scoli: 7
Nr. licee: 2

25
Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8.Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls . Accesat la 5 august 2013.
158
 Numele localităților aflate in administratie: Vârtopu, Tudor Vladimirescu, Celei,
Siliştioara

4.3.1. Istorie
Neoliticul în zona Corabia
De-a lungul celor șase decenii de cercetări arheologice sistematice, la Sucidava au
fost obținute rezultate dintre cele mai importante care au scos în evidență și permanenta
locuire mulți milenară pe această straveche vatră. Începuturile locuirii umane în zona
Corabia datează din epoca neolitică, perioada în care s-au așezat pe aceste meleaguri
cele dintâi comunități, atrase de condițiile de viață deosebit de prielnice oferite de
mediul natural. Ele aparțineau culturii Vădastra II (mileniul al IV-lea î.Ch). O locuire
intensă a existat în Celei și în împrejurimi și în cea de-a doua jumătate a mileniului al
III-lea î.Ch, în perioada de trecere către epoca bronzului.
În cea de-a doua epocă a fierului, în sec.IV î.Ch, la Celei, s-a înfiripat și a
cunoscut apoi o amplă dezvoltare Sucidava geto-dacă, unul din cele mai puternice
centre economice, politice și militare din Câmpia Dunării. Cercetările de aici au indicat
două niveluri arheologice corespunzătoare unor mari etape de locuire.Primul nivel
aparține unei așezări deschise, nefortificate, dar apărate natural, spre sud, de panta
abruptă a terasei Dunării, iar pe celelalte trei laturi, de o viroagă naturală. Materialul
arheologic descoperit în acest nivel constă în unelte, râșnite, câteva piese de podoabă și
o mare cantitate de ceramică, îndeosebi autohtonă, dar și de import.

159
 La scurt timp după distrugerea așezării din prima fază de locuire la Sucidava viața
și-a reluat cursul normal, iar pe vechea vatră s-a instalat o nouă așezare,de data aceasta
fortificată.
Avându-se în vedere, pe de o parte, cronologia celor doua niveluri de locuire
geto-dacica, iar pe de alta parte descoperirile monetare, s-a emis ipoteza ca prima
așezare geto-dacica de la Sucidava a fost distrusa în contextul evenimentelor care au
insotit unificarea politica a triburilor si uniunilor de triburi geto-dace cu prilejul formarii
statului centralizat condus de Burebista.
Epoca daco-romană
Odată cu izbucnirea primului razboi daco-roman,este de presupus ca încă din
primavara anului 101 d.Ch, trupele romane au trecut fluviul, ocupand puncte strategice
de pe malul nordic al Dunării. În perioada războaielor de cucerire a Daciei, la Sucidava
este documentata, în mod cert, prezența cohortei I Lingonum și a unor militari din
Legiunea I Italica. Locul castrului unde au fost cazate aceste unitati nu se cunoaste cu
precizie,dar cerectările arheologice din anii 1957-1958 au identificat in curtea Scolii
Generale din cartierul Celei urme din fortificatiile unui castru de pamant ridicat in urma
războaielor dacice.
În ceea ce privește așezarea civilă, stabilirea precisă a topografiei și a diferitelor
faze de constructie este dificil de stabilit datorită suprapunerii de catre orasul modern
Corabia pe vechea asezare antica. Așezarea civilă romană s-a dezvoltat după 106 d.Ch.
și s-a extins teritorial, iar la o dată greu de precizat avea să fie înconjurată cu șanțuri și
ziduri de apărare.
Începând cu cea de-a doua jumătate a sec.al III-lea d.Ch., pe platoul din sud-estul
așezării civile începe construcția cetății romano-bizantine, incluzand clădirea cu
hypocaust, fântâna secretă, bazilica paleobizantină, din sec.VI d.Ch. Descoperirile
arheologice indică o puternică viațăi economica, sociala și culturala. Sucidava avea un
port militar și civil ale cărui urme au fost identificate la sud de cetățuia romano-
bizantino, în apropierea fântânii secrete. Este atestat epigrafic și un oficiu vamal care
supraveghea încasarea taxelor vamale, în folosul statului.
Teritoriul pe care s-a înfiripat Sucidava Romană a fost integrat în granițele
Imperiului Roman în anul 102 d.Ch., iar din anii 167-169 a făcut parte din provincia
Dacia Malvenisis.

160
 Împăratul Gallienus (253-268) a inițiat construirea puternicei cetăți Sucidava,
lucrările încheindu-se în timpul lui Aurelian (270-275). Stăpânirea romană s-a menținut
în nordul Dunării și sub urmașii lui Constabtin cel Mare, însă după anul 361 așezarea
suferă un val de distrugeri, ea refăcându-se începând cu anul 383. Un nou val de
distrugeri, cauzat de huni, survine pe la anul 447, însă cetatea va fi refacută începând cu
anul 498, în timpul domniei lui Anastasius I, și sfârșind înainte de 16 aprilie 535, în
timpul domniei lui Iustinian.
Distrugerea finală a cetății apare pe la anul 600, ea nemaifiind refăcută.

Locuirea feudală
Așezările feudale care urmeaza, vor intra în componența viitorului oraș Corabia.
Celei - apare menționat documentar pentru prima data in anul 1247, fiind amintit ca
imortantă asezare de pescari, în cunoscuta Diploma a Ioanitilor, acordata de regele
maghiar Bela al IV-lea cavalerilor-calugari hospitalieri.
Din hrisovul domnitorului Matei Basarab, emis la 10 februarie 1650, aflam ca
locuitorii Celeiului erau rumani, jumatate din sat apartinand Manastirii Arnota.
Reformele infaptuite in vremea lui Alexandru Ioan Cuza s-au repercutat direct asupra
Celeiului și a locuitorilor sai, legea rurala din 1864 ridicându-i pe celeieni din starea de

161
clacasi, determinandu-i sa renunte la vechea arhitectura a bordeielor si sa-si construiasca
locuinte de suprafata,integrate unui plan de organizare sistematica a localitatii.
Corabia-Veche - la 6 septembrie 1598 Mihai Viteazul emitea un document prin
care isi intarea proprietatea asupra a 23 de sate cumparate in perioada in care era mare
ban al Craiovei si in care facea referire la locul numit Vadul Corabiei (Si iar a
cumparat domnia mea Selistoara toata,insa hotarul sa se stie,din sus de Magura lui
Borduh la apa Dunarii,care se numeste Vadul Corabiei... ). Aceasta mentiune din
document l-a determinat pe prof.Bogdan Baditoiu, cel care a depistat aceasta informatie,
sa propuna ca data de atestare documentara a localitatii Corabia, anul 1598.
Silistioara - este mentionata, pentru prima data, intr-un document datând din 27
mai 1545, prin care voievodul Mircea ciobanul, fiul lui Radu cel Mare, intareste
stapanirea manastirii Bistrita asupra Celeiului si Silistoarei.(....ca sa fie sfintei manastiri
Celeiul tot si cu tot hotarul si cu garlele Cusmita si Silistoara,toate si cu tot hotarul si
cu toate selistele,oricate selisti va avea...).
Vartop - Moșia Vartopului (cunoscuta si sub denumirea de Vartina), proprietate a
Manastirii Bistrita, danie a boierilor Craiovesti, este atestata in hrisovul voievodului
Petru cel Tanar, emis pe 4 aprilie 1565, prin care se intarea manastirii, stapanirea asupra
multor sate: După domnia mea aceasta porunca a domniei mele sfintei manastiri numite
Bistrita, ca sa-i fie satele ei, anume Bogdanesti de la Codmeana si Burliului de la
Miscel si Vartopul de la Celeiul, pentru ca sunt drepte ocine si dedine.
Dasova - apare în același document al lui Mihai Viteazul, datat 6 septembrie
1598: Și iar a cumparat domnia mea Izbiceni toti si cu tot hotarul, hotarul de sus, de la
Pietroasa până la hotarul Dasovei si hotarul de jos,iar de la Pietroasa până la hotarul
Dasovei.
Procesul de formare a orasului-port Corabia
Marginit de aceste localitati,care vor reprezenta de fapt principalul suport
demografic,de Dunare si de sesul getic,care se intinde aproape ca in palma,până departe
spre nord,se afla cel mai propice loc de amplasare a unei asezari de mari
dimensiuni.Aici,campia inainteaza până la malul apei,dominand-o,in timp ce in restul
regiunii,campia coboara până la nivelul Dunarii,lesne inundabila.
Infiintarea orasului Corabia s-a datorat unor necesitati strict economice.Chiar in
primul demers oficial facut in aceasta directie (petitia celor 37 de comercianti din
Caracal,din 24 iunie/6 iulie 1859,adresata domnitorului Alexandru Ioan Cuza),se

162
sustinea ca realizarea acestui proiect,avea la baza dificultatile intampinate de comertul
districtului,datorate ingradirilor exercitate de unul din marii proprietari funciari ai
județului,Gh.Bibescu,proprietar al schelei de la Islaz,acolo unde produsele agricole erau
imbarcate pe vasele care circulau pe Dunare.
În jalba adresata domnitorului,comerciantii aratau ca schela Islaz nu era punctul
cel mai potrivit pentru dezvoltarea comertului,fiind situata in extremitatea
districtului,proprietarul fixand-o in acel loc pentru a dobandi venituri abuzive. Astfel,
petitionarii propuneau pozitia mult mai avantajoasa a satului Corabia,proprietate a
manastirii Bistrita si cereau aprobarea de a se forma in acel loc un oras liber,cu
port,unde sa rascumpere 1000 de pogoane pe care se vor construi viitoarele case.
Considerand intemeiate argumentele mai sus-mentionate ale comerciantilor din
Caracal,domnitorul aproba cererea.
Sustinuta de ministrul de Interne,Consiliul de Ministri a luat hotararea de a se
identifica modul de despagubire a manastirii proprietare,stabilindu-se ce venit ii
produce satul si de a se alcatui planul viitorului oras (care urma sa fie realizat de
ing.arhitect Vairak ).Toate cheltuielile urmau sa fie suportate de orasul Caracal,fapt ce
va determina Consiliul municipal al acestui oras sa se opuna emanciparii localitatii
Corabia,in care isi vedea antrenate finantele, și a sa destul de limitate.

163
 După o serie de neintelegeri între municipalitate și petitionari, în sfârșit,in anul
1862 se formeaza o Comisie,constituita din inspectorul general de poduri,din membrii
municipali ai oraselor Craiova,Caracal si Turnu Magurele,care alege locul unde se va
forma orasul-port Corabia,iar visul comerciantilor romaneteni se indeplineste in anul
1871,când Principele Carol promulga Legea fondarii orasului Corabia in 30
noiembrie/11 decembrie.Legea acorda o suprafata de 500 pogoane,impartite in trei
sectiuni si care urmau sa fie vandute in loturi mici, terenurile de utilitate publica fiind
date fara nici o plată. De asemenea,statul isi rezerva pe malul Dunarii o intindere de 40
stanjeni in latime pentru construirea cheiurilor și a celorlalte anexe ale viitorului port.
La noul oras se va alipi si comuna Dasova,a carei vatra va fi stramutata pe malul
Dunarii,iar o parte a locuitorilor ei vor fi improprietariti cu locuri de casa in nordul
orasului,formand cartierul Valea Seaca.
Ulterior,in 1880,După ce si catunul Corabia-Veche,care apartinuse până atunci
comunei Celei,va intra in cadrul noii localitati,prin Decretul regal din 6 aprilie
1881,Corabia va fi declarata comuna urbana.Astfel ca,După 22 de ani de la primele
demersuri,Corabia devine oras,el bucurandu-se in urmatorii ani de o rapida
dezvoltare.In secolul XX,la oras vor mai fi alipite satele:Vartop (care tinuse de comuna
Celei),Silistioara (com.Garcov) si Tudor Vladimirescu,care luase fiinta in anul 1896,pe
mosia comunei Visina Veche.
În cartierul “Cartieru Celei” (fostul sat Celei, absorbit în sec. al XX-lea de către
noul oraș) se găsesc ruinele cetății dacice Sucidava, capitala tribului geto-dacic al
Sucilor, unde Constantin cel Mare a construit un pod, al cărui capăt există și azi. În
incinta cetății se găsește și intrarea într-o fântâna secreta cu o adâncime de 12 m a carei
apa este potabila și astăzi.
Pe teritoriul actualului oraș, în secolul al XIX-lea, se afla satul Corabia,
proprietatea Mânăstirii Bistrița. Dat fiind faptul că Gh. Bibescu, proprietarul schelei de
la Izlaz (pe unde erau îmbarcate grânele din fostul județ Romanați), crea multe
dificultăți comercianților din Caracal în exportul grânelor, 37 dintre aceștia, printr-o
petiție adresată domnitorului Alexandru Ioan Cuza la data de 24 iunie/ 6 iulie 1859,
cereau clădirea unei noi schele în satul Corabia (considerat ca având și o poziție mai
avantajoasă la Dunăre decât Islazul) și transformarea acestui sat în oraș liber. Se

164
propunea pentru aceasta răscumpărarea a 1.000 pogoane pe care să se construiască
casele noului oraș, iar numele noului oraș să fie Alexandru Ioan Cuza.
Domnitorul a aprobat, teoretic, construirea schelei și a noului oraș, cu denumirea
Mircea, în memoria domnitorului Mircea cel Batrân, însă proiectul nu a mai fost pus în
practică la acel moment. Abia în anul 1871, după reluarea demersurilor de către
comercianții din Romanați, a fost adoptată Legea fondării orașului Corabia la 30
noiembrie/11 decembrie 1871, lege prin care se acordau viitorului oraș 500 de pogoane
pentru construcșia de locuin.e și utilitași publice și se stabilea edificarea noului port pe
malul Dunării.
La Corabia armata română a trecut Dunărea în 1877 pentru a angaja lupte cu
trupele turcești în cadrul Războiului de Independență.
Mărturie stau monumentele din cartierul Siliștioara: Monumentul Independenței,
respectiv Crucea Eroilor.
La intrare în orașul Corabia dinspre Turnu Măgurele se află Monumentul
Independenței pentru că și pe aici au trecut Dunărea armatele române în 1877.

Foto: Dunărea la Corabia

165
Foto: Monumentul Independenței

Foto: Crucea Eroilor

166
 Se dezvolta la sfârșitul sec. al XIX-lea pe baza exportului de cereale, în 1892 este
legata la Rețeaua feroviara a României. La începutul sec. XX se construiesc principalele
edificii publice, este perioada de maxima înflorire economică naturală a orașului. În
perioada interbelică apar noi mici industrii, activitatea de bază rămâne cea portuara, prin
Corabia desfășurându-se cea mai mare parte a comerțului fluvial cu cereale din zona. În
vremea regimului comunist, portul este închis. Este impus un regim de industrializare
forțată, Corabia reprezentând un puternic centru industrial, cu o fabrică de fire sintetice,
o fabrică de mobila, una de zahar și o tabacarie minerală. În afară fabricii de zahar,
toate celelalte obiective industriale au fost închise după 1989.
Fabrica de fire sintetice a funcționat până la începutul primului deceniu al
secolului al-XXI-lea. În centrul orașului se află una dintre cele mai mari catedrale
ortodoxe din România - Catedrala Sfânta Treime - precum și o statuie alegorică
(România reprezentată ca o tânara fată) indicând spre locul în care forțele române au
traversat Dunărea în Războiul de independență (Monumentul Eroilor).
În Corabia s-au născut actorul și fostul director al Teatrului Național din Craiova,
Emil Boroghina și golgheterul Universității Craiova, Ion Oblemenco.În prezent,
stadionul din Corabia poarta numele acestuia, nume schimbat acum câțiva ani din
“Progresul”. De altfel, în 2000, Progresul Corabia a fost reînscrisă în campionatul
Județean, după ce o perioadă n-a mai activat.

4.3.2. Demografie
Evoluția populației la recensăminte:
Români (81.61%)
Romi (6.36%)
Necunoscutã (11.93%)
Altã etnie (0.07%)

Componența etnică a orașului Corabia

Români
Romi
Necunoscută
Altă etnie

167
 Componența confesională a orașului
Corabia

Ortodocși
Necunoscută
Altă religie

Ortodocși (87.49%)
Necunoscută (11.93%)
Alta religie (0.56%)

Conform recensamântului efectuat în 2011, populația orașului Corabia se ridica la

16.441 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se
înregistrasera 20.610 locuitori.26 Majoritatea locuitorilor sunt români (81,62%), cu o
minoritate de romi (6,36%). Pentru 11,94% din populație, apartenen.a etnică nu este
cunoscuta.27 Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(87,49%). Pentru 11,94% din populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.28
Portul Corabia dispune de un front de acostare la Dunăre de 1126 m şi de 15
dane de acostare şi operare. În urma refacerii digului s-a oprit erodarea malului stâng al
Dunării. Funcționarea acestui port este sensibil redusă datorită stării precare a
fronturilor de acostare a navelor fluviale, precum şi a platformelor portuare adiacente
existente de-a lungul acestor fronturi.
Disfunctionalități la nivelul portului Corabia (sursa: PATJ Olt faza1 – Studiu
de fundamentare transporturi – Halcrow Romania):

26
„Recensamântul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unita.ilor administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturala pentru Inovație).
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
27
Rezultatele finale ale Recensamântului din 2011: „Tab8. Populația stabila dupa etnie – jude.e,
municipii, ora.e, comune”. Institutul Na.ional de Statistica din România.iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013.
28
Rezultatele finale ale Recensamântului din 2011: „Tab13.Populația stabila dupa religie – jude.e,
municipii, ora.e, comune”. Institutul Na.ional de Statistica din România.iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesatla 5 august
2013.
168
 o lipsa legăturii rutiere şi feroviare de la oraşul-port Corabia spre Bulgaria;
o o capacitate diminuată a transportului de pasageri şi marfă;
o necesitatea unor lucrări pentru reabilitarea infrastructurii portuare;
o porturile dunărene sunt slab echipate, fără posibilitatea de transbordare Ro-Ro şi
containere.
Puncte de trecere a frontierei :
În prezent pe teritoriul judeţului, la Corabia funcţionează un punct de trece a
frontierei portuar. Prin HG 445/2002 acest punct de trecere este deschis traficului
internățional.
Priorităţile de dezvoltare ale reţelei de transport în judeţul Olt se îndreaptă spre
rezolvarea disfuncţionalităţilor existente şi spre sprijinirea dezvoltării socio-economice
a teritoriului prin asigurarea accesibilităţii sporite la nivel regional, naţional şi european.
Dezvoltarea transporturilor se va integra în strategiile naţionale şi regionale specifice. În
acest sens se propun următoarele priorităţi de dezvoltare:29
 modernizarea axelor de comunicaţie nord-sud şi a celor două axe diagonale
pentru creşterea conectivităţii şi accesibilităţii;
 construcţia de autostrăzi şi drumuri expres prevăzute;
 lucrări de reabilitare a drumurilor naţionale;
 lucrări de modernizare a reţelei locale de drumuri judeţene şi comunale;
 realizarea inelelor de centură a municipiilor şi oraşelor din judeţul Olt;
 construcţia de drumuri agricole, dispuse în imediata vecinatate a drumurilor
naţionale, cu scopul reducerii riscului producerii de accidente de circulaţie, datorate
vehiculelor lente şi a acceselor necorespunzatoare;
 rezolvarea accesibilităţii în zonele de la sudul judeţului lipsite de sisteme de
transport rutier;
 modernizarea reţelei feroviare prin lucrări la infrastructura existentă;
 reabilitarea şi modernizarea staţiilor CF;
 realizarea unui pod peste Dunăre şi amenajarea punctului de trece a frontierei
de la Corabia;
 modernizarea portului de la Corabia pentru creşterea capacităţii de transport
pasageri şi marfă.

29
http://primariapotcoava.judetulolt.ro/portal-adm-publica/potcoava/ro/home/articles/strategia-de-
dezvoltare-a-orasul-potcoava-pe-anii/strategia-de-dezvoltare-a-orasul-potcoava
169
 Activitati economice principale:
 Construcţii
 Confecţii textile
 Producerea şi prelucrarea zahărului
 Producerea legumelor şi a cerealelor
 Parc industrial
 Producţie textilă lohn

Obiective turistice:
 Complex turistic SC Parc SA
 Ruinele cetăţii romano-bizantine "Sucidava"
 Monumentul patriotului român Popa Şapcă
 Muzeul de etnografie şi arheologie
 Monumentul Independenţei (1877) Siliştioara
 Faleza Dunării
 Parcul public
 Hotel Împăratul Traian
 Hotel Sucidava
 Punct de agrement pe malul Dunării

Evenimente locale:
 "Floare de tei" - festival de folclor interjudeţean, în luna mai
 "Corabia de Aur" - festival concurs naţional de muzică populară şi
uşoară, în luna septembrie
 Evenimentul culturăl "Zilele Mazilescu" - organizate de biblioteca
orăşenească cu acelaşi nume
 Bâlciul anual - 14 octombrie

170
 4.3.3. Oameni renumiți din Corabia30

Radu Ivanescu
(n.1850,Perdof-Bulgaria,m.martie 1929).Se număra printre principalii fondatori ai
Bancii Corabia.A sustinut financiar mai multe organizatii profesionale:Corporatia
meseriasilor din Corabia,Societatea functionarilor.A sprijinit construirea bisericii
“Sf.Treime” cu suma de 100.000 lei.A fost initiatorul si presedintele comitetului de
ridicare a monumentului Independenta,pentru care a dat suma de 10.000 lei.
Stefan Voitec
(1900-1985)-om politic,militant si lider social-democrat (1939-1948),lider al
Partidului Comunist (1948-1980) unul dintre ideologii statului comunist,membru in
guvernele din anii 1948-1949,1956-1961,presedinte al Marii Adunari Nationale
(1961),vicepresedinte al Consiliului de Stat (1961-1965).
Valentin Al.Georgescu
(n.2 iulie 1908,Corabia-m.9 octombrie 1995,Bucuresti),doctor in drept la Paris
(1932),profesor universitar de drept la Cernauti,Bucuresti,Lausanne si Iasi (1936-
1951),cercetator stiintific la Institutul de Istorie Iasi,Institutul de Studii si Cercetari
Juridice Bucuresti,Institutul de Istorie al Academiei,sef de sectie la Institutul de studii
sud-est europene (din 1964),doctor docent (1964),membru al Academiei de Stiinte
Sociale si Politice (1970),membru al Asociatiei de Istorie Comparativa a Institutiilor si
Dreptului;doctor honoris causa al Universitatii din Clermont-Ferrand (1972),membru
corespondent al Academiei din Atena (1976),membru corespondent al Academiei
Romane (1992),membru titular al Academiei Romane (1994).
Istoric al vechiului drept romanesc și a l vechiilor institutii,autor a numeroase
lucrări :Originile si evolutia generala a proprietatii in dreptul roman,Bucuresti
1938;Preemtiunea in istoria dreptului romanesc,Bucuresti,1965;Legislatia agrara a
Tarii Romanesti,1775-1782,Bucuresti,1970;Legislatia urbana a Tarii Romanesti,1765-
1782,Bucuresti,1975 (in colaborare),Judecata domneasca in Tara Romaneasca si
Moldova.1611-1831,Bizantul si institutiile romanesti până la mijlocul secolului al
XVIII-lea,Bucuresti,1980.

30
http://www.primariacorabia.ro/ORASUL%20CORA BIA/personalitati.ht ml
171
 Titu I.Georgescu
(n.23 februarie 1929,Corabia-m.2005 ),doctor in istorie (1960),profesor
universitar (din 1964 ),fost rector al Universitatii din Craiova (1971-1974),prorector al
Universitatii din Bucuresti (1976-1981),vicepresedinte al Asociatiei Romania-
Japonia;specialist in istoria moderna si contemporana a României.A publicat peste 300
de studii și a rticole de istorie,printre care:Intelectualii si lucrarea din 1907,Nicolae
Iorga impotriva hitlerismului;Romania in istoria Europei;Storia del popole
romeno,Istoria României (in limba japoneza).
Marin Nicolaescu
(n.1843,m.3 februarie 1931primar al Corabiei;a construit pe cheltuiala sa localul
scolii și a reparat biserica,a donat doua milioane lei pentru construirea scolii
comerciale din acest oras.
A fost decorat cu ordinul Coroana României,Meritul Comercial si Industrial clasa
I,Rasplata Muncii clasa I pentru biserica,invatamant si constructii scolare.
Teodor Popescu deputat de Romanati;a donat orasului actualul local al
gimnaziului.
Vasile Nicolaescu presedinte al Sfatului Negustoresc Corabia;a inzestrat
gimnaziul cu laboratorul de fizica si chimie.
Emil Boroghina
(n.23 ianuarie 1940,Corabia).Fost director la Teatru National din Craiova
(1998).A primit premiul Uniter (1991).A jucat in numeroase piese de teatru:Cei din
urma (piesa de debut),Opinia publica,Calea laptelui,Mandragola,O familie indoliata.
Virgil Mazilescu
(n.11 aprilie 1942,Corabia,m.11 august 1984).Secretar al Uniunii Scriitorilor
(1968),redactor al ziarului Romania libera (1970).Poet.A publicat numeroase volume de
versuri:Versuri;Fragmente din regiunea de odinioara;Va fi liniste,va fi
seara;Guillaume,poetul și a dministratorul;Intoarcerea lui Emanuel (postum).
Nicolae Buicliu
(n.6 septembrie 1906,Corabia-m.18 aprilie 1974,Bucuresti).Muzician.A compus
trei simfonii:Simfonia I Rustica,Simfonia a III-a,concert pentru pian si orchestra.
Constantin Atanasiu
(n.2 septembrie 1917,Corabia - m.26 iulie 1995, Bucuresti). Medic, profesor.
Membru correspondent al Academiei de Stiinte Medicale,membru titular al Uniunii

172
Medicale Balcanice (1970),membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta
(1972),presedinte de onoare al Federatiei Romane de Pneumoftiziologie,director al
Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nesta.
A primit medalia de aur C.Fornalini a Uniunii italiene de tuberculoza.
Lucrări :Chimioterapia si chimioprofilaxia tuberculozei (1964),Ptiziologia clinica
(1972-1975),Terapia tuberculozei pulmonare (1973).
Ion Oblemenco
(n.1945,Corabia-m.1998),fotbalist;de patru ori golgeter al Diviziei A;Stadionul
Central Craiova poarta numele sau.
Nicolae Dobrescu
(30 martie 1874-23 iulie 1914),profesor de istorie a bisericii romane la Facultatea
de Teologie din Bucuresti (din 1907),membru corespondent al Academiei Romane (din
1911),autor a numeroase lucrări de istoria bisericii:Intemeierea mitropoliilor și a celor
dintai manastiri din tara,Bucuresti 1906;Istoria bisericii din Oltenia in timpul ocupatiei
austriece (1716-1739),Bucuresti 1906;Din istoria bisericii romane.Secolul al XV-
lea.Studiu istoric, Bucuresti 1910.
Antonescu Palade
(n.17 ianuarie 1901 in satul Celeiul),medic si publicist,autor al unor lucrări
medicale,intre care Frecventa si formele clinice ale tuberculozei sugarilor,1930 (teza de
doctorat).
Popa Radu Sapca
(n.sfarsitul secolului al XVIII-lea - m.3 iulie 1876, Manastirea Brancoveni),
revolutionar. Membru al Societatii “Fratia”.A participat la Revolutia de la 1848,fiind
membru al Guvernului provizoriu de la Islaz.Exilat in perioada 1848-1855.Curator la
Manastirea Hotarani.Staret al Manastirii Cozia.
Eugeniu Popescu
(n.19 septembrie 1927,Vartop). Doctor in stiinte medicale (1968) cu teza
Patologia jonctiunii pielo-uretrale. Cadru universitar la catedra de anatomie descriptive
a Facultății de Medicina Generala Bucuresti.
Lucrări : Principii de terapie urologica, Tumorile vezicii urinare, Hidronefroza
(in colaborare), Manual de urologie clinica (in colaborare).

173
 Ing.Tudor Ionescu
(n.16 mai 1898-m.10 februarie 1990), profesor la Politehnica din
Bucuresti,presedinte al organizatiei de tineret a Partidului Taranesc,subsecretar de stat la
Ministerul Educatiei Nationale,director la Ministerul Minelor si Petrolului,membru al
Academiei Romane,membru al Societatii Internationale de Chimie Industriala din
Paris,membru in Prezidiul Consiliului Mondial al Pacii.Dintre numeroasele lucrări
amintim:Catalizatori si reactii catalitice fundamentale (1954),Curs de tehnologie
chimica generala (1958),Schimbul ionic in chimie si tehnologie alimentara (1966).
Pr.Dumitru Buzatu
(n.17 decembrie 1906-m.1977),obtine doctoratul in teologie in 1934,hirotonit in
1935,când este numit si preot la biserica Sf.Treime din Corabia,unde se implica puternic
si in activitatea culturala a orasului.Intemeiaza Caminul cultural de pe langa biserica
si,in cadrul acestuia,o biblioteca publica cu un număr important de volume.In 1938 i se
acorda titlul de iconom-stavrofor,iar in 1946,distinctia de a purta brau rosu.
Misionar in Transnistria,protoereu al circumscriptiei Corabia intre anii 1947-
1948,presedinte al Consistoriului eparhial din Ramnicu-Valcea (1950-
1951),corespondent al ziarului Universul (1938-1944), membru al Societatii de Stiinte
Istorice si Filologice.
Din bogata sa activitate scriitoriceasca,amintim:Marele Mucenic Dimitrie-Craiova
1942,Organizarea noii parohii (Ramnicu-Valcea 1938) si numeroase scrieri liturgice.
Dr.Mihail Macavescu
(n.noiembrie 1895),presedinte al Societatii Studentilor in Medicina ,medic la
Spitalul din Corabia la începutul anilor '20, apoi sef al Oficiului Asigurarilor Sociale
Corabia.Deputat la alegerile parlamentare din 1933.
În această calitate, a obtinut imprumuturi avantajoase cu care s-au infaptuit
importante proiecte edilitare:extinderea spatiului scolar al Gimnaziului St.Popescu
,finalizarea constructiei Gimnaziului de Fete,a Scolii primare din Valea-Seaca,uzina
electrica a orasului,Scoala de meserii,dispensarul,baia publica, fiind declarat cetatean de
onoare al orasului.
După 23 august 1944 este pe rand, prefect al județului Romanati si subsecretar de
stat la Ministerul Cooperatiei. Dintre publicatii: Bugetul Statului, Cuvantari
parlamentare,Discurs,toate aparute la Bucuresti in anul 1934.

174
 Gheorghe Morait
(n.17 martie 1925),doctorand in stiinte farmaceutice.A publicat peste 150
de studii și a rticole in revistele de specialitate din tara si strainatate,participand si la
redactarea a trei editii ale Farmacopeei Romane.A fost și a utorul a sase brevete de
inventii.
In semn de apreciere a prestigioasei sale activitati,este ales membru titular al
Academiei de Stiinte medicale ale U.S.S.M. și a l Societatii Amicii istoriei si stiintelor
farmaceutice din Catalania,precum și a l Asociatiei oamenilor de stiinte din Romania.
Alice Saragea
(n.1914-Corabia),doctor in stiinte medicale,activand ca cercetator stiintific la
Institutul Dr.Ion Cantacuzino din Capitala.Membra a Comitetului International de
Taxonomie.A publicat numeroase studii in reviste de specialitate din tara si din
strainatate.
Tudor Voinea
(n.18 nov.1904-m.26 apr.1994), director la Ministerul Agriculturii si Domeniilor
(1934), cercetator principal la Institutul de Istorie Nicolae Iorga ,la sectia Istorie
medievala (1966).A fost vicepresedinte si secretar executiv al Asociatiei de Istorie
Comparativa a Institutiilor si Dreptului.
Publicatii: numeroase articole si recenzii in publicatii de specialitate ca:Revue
Roumanie d'histoire,Revista de istorie,Studii si materiale de istorie medie,Recherches
sur l'histoire des Institutions et le droit,participant la intocmirea amplei lucrări
Institutiile feudale din Tarile romane,aparuta in 1988.
Pavel Chihaia
( n.23 aprilie 1922-Corabia),doctorand in litere la Sorbona.Dintre numeroasele
publicatii amintim:Traditii rasaritene si influente occidentale in Tara Romanesca
(1988),Immortalite et decomposition dans l'art du Moyen Age (ambele aparute in
strainatate),Treptele nedesavarsirii,Marturisiri din exil (1994),Tara Romaneasca intre
Bizant si Occident (1995),piesa de teatru La farmecul noptii.
Palade Antonescu
(n.17 ianuarie 1900-Celei), medic balneolog specialist in boli interne.S-a bucurat
de o bogata activitate de cercetare stiintifica,materializata in numeroase studii publicate
in reviste de specialitate din tara si strainatate.Pentru merite deosebite in activitatea
desfasurata,va fi recompensat cu ordinul Coroana României.

175
 Teodor Danetti
(n.23 august 1926-Corabia), absolvent al Conservatorului Corneti, al Institutului
de Teatru in 1995.Un cunoscut rol pe care l-a jucat este cel al marchizului Forlipopoli
din Hangita de Goldoni.Scenele pe care a mai jucat:Arad,Resita,Craiova (1962), Piatra
Neamt,Targu Mures, Bucuresti.
Șerban Ionescu
(n. 23 septembrie 1950 – m. 21 noiembrie 2012), absolvent al Institutului de
Teatru, construieste impreuna cu Florin Fatulescu, in 1967, Studioul 104. Pe langa harul
sau de exceptie in teatru, a avut aparitii remarcabile si in filme, ca: Ion-blestemul
pamantului, blestemul iubirii, Padureanca, Imposibila iubire, avand la activ peste 30 de
filme.
Ortansa Ilie
(n.10 noiembrie 1968), cunoscuta artista plastica, membra a Uniunii Artistilor
Plastici, a Societatii Culturale Dante Aligheri din Timisoara.A organizat mai multe
expozitii personale la Timisoara, Craiova, precum si in strainatate.Lucrări le sale pot fi
admirate in colectii publice si particulare din mai multe țări.
Cornelia Petrescu
(n.1 ianuarie 1951),absolventa a Academiei de Arte Nicolae Grigorescu din
Bucuresti in anul 1973,in prezent profeseaza la Scoala nr.31Theodor Aman din Craiova.
S-a bucurat de apreciate expozitii personale in
Japonia,Franta,Danemarca,Luxemburg,Grecia si expozitii de grup in
S.U.A.,Macedonia,precum si in tara.A fost premiata pentru mai multe lucrări din care
amintim studiul Om-Floare-Univers,aparuta la Editura Cugetarea din Craiova.
Petre Stavre
(n.27 aprilie 1934 - Plopii Slavinesti-Teleorman), își petrece copilăria si face
studiile liceale in Corabia.Licentiat al Facultății de Matematica Mecanica din
Bucuresti,doctorand in matematica,specialitatea geometrie diferentiala a Universitatii
Babes Bolyai din Cluj.
În anul 1989 obtine titlul de profesor universitar evidentiat iar acum este seful
Catedrei de Matematici aplicate in economie a Facultății de Matematica Informatica a
Universitatii Craiova.Este membru in mai multe societati stiintifice straine, iar la
teorema Thomas-Stavre-Varlan,privind ecuatiile Gauss-Codazzi,si-a adus o contributie
imortantă. A publicat peste 100 de lucrări in tara si strainatate.

176
 Paula Iliescu
(n.1908 -Corabia), actrita, joaca in circa 20 de filme,impunandu-se pe marile
ecrane ale lumii.O remarcabila prezenta pe pelicula,are in primul film sonor francez,Sub
acoperisurile paradisului (1930).Alte filme in care va mai juca:Capitanul Francasse
(1928),Parada Paramount,14 iulie (1931) sau Strada fara nume (1934). Va turna cateva
filme si pe platourile hollywoodiene.
Virginia Duțu
(n.1910 Corabia-m.1970), urmeaza cursuri de zbor, dedicându-se aviatiei civile. A
urmat o scoala de acrobatie și a participat la diferite concursuri aviatice din tara si din
strainatate.S-a remarcat prin performanta de a fi prima femeie din lume care a executat
zbor pe spate.
Mihaela Dumitrescu
(n. 16 mai 1949 - m. 5 ianuarie 1991), absolventă a Facultății de Jurnalistica,
redactor la ziarul Oltul (1979-1984), director al Bibliotecii Judetene Ion Minulescu
Slatina. În domeniul creației literare, a colaborat la Ramuri, Amfiteatru, Orizont, Arges,
Saptamana si Oltul. Poeziile sale se regasesc si in culegerea de versuri Varsta Luminii,
in Glasurile Oltului sau in antologia de versuri si proza Pamant in primavara, Slatina
1982.
Gen.Gheorghe I.Georgescu
(n.19 ianuarie 1894-m.10 mai 1948),participand la marele razboi de reintregire cu
gradul de locotenent și a poi de capitan.Absolvent al Scolii Superioare de Razboi
(1924-1926),urca in ierarhia militara până la gradul de general de brigada,grad cu care
este trecut in rezerva.Printre cele mai importante functii detinute amintim:sef de stat-
major al Corpului de Cavalerie,comandant al Diviziei 1 Cavalerie.
Traian Mihailescu
(n.20 decembrie 1913-Corabia), scriitor, avand functia de conductor tehnic la
Arsenalul Armatei din Bucuresti. A colaborat la Ilustratiunea Romana,Gazeta
noastra,Revista jocurilor,Curentul jocurilor, Rebus
Magazin,Ogorul,Inainte,13,Drum,Alb si Negru,ingrijindu-se si de aparitia revistelor
Raza literara si Prepoem. Din opera sa amintim: Curtea albastra,1937- Bucuresti si
Caete negre,1939.

177
Facilitati oferite investitorilor:

 Terenuri şi spaţii oferite pentru activităţi economice

 Facilităţi fiscale - reduceri la impozite şi taxe locale
 Informare - consiliere
 Protecţie împotriva abuzurilor
 Forţă de muncă calificată disponibilă
 Racordare operativă la utilităţi publice (energie, apă, canal)
 Soluţionare operativă a solicitărilor întreprinzătorilor
 Transportul pe Dunăre
Proiecte de investitii:

 Fonduri europene:
- proiect "Consolidare mal stâng Dunăre"

- proiect "Modernizare Spital Ambulatoriu Corabia"

 Proiect:
Reabilitarea infrastructurii portuare de utilitate publică pentru accesul turiştilor
pe Dunăre, Port Corabia

4.3.4. Bibliografie

Florea Bâciu și Ion Vârtejaru, Monografia orașului Corabia, ediția a II-a,

Editura Alutus, Slatina, 2007.

4.3.5. Legaturi externe

Imagini vechi din Corabia
www.corabia.net
www.corabia.ro
Limba română moare pe malul bulgăresc, 31 octombrie 2006, Alex Nedea, Ionela
Gavriliu, Jurnalul Național

178
Capitolul 4 – Orașe din județul Olt (actual)

ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL)

4.4. DRĂGĂNEȘTI-OLT

Draganești-Olt este un oraș din județul Olt, România. Este situat în zona de
contact a Câmpiei Boian cu lunca și terasele de pe stânga râului Olt la 100 de metri
altitudine. În localitate au fost descoperite vestigii neolitice și dacoromâne. Localitatea a
fost menționată documentar în anul 1526, fiind declarat oraș în anul 1968. Este un
renumit centru viticol cu un potențial agricol important. În localitate se află Muzeul de
istorie, precum și biserica „Sfântul Nicolae și Cuvioasa Paraschieva”, realizata în anul
1775.

Stema orașului Drăgănești-Olt Poziția geografică a orașului Drăgănești-Olt

4.4.1. Scurt istoric
Cerectările arheologice ale Muzeului Câmpiei Boianului au condus la concluzia
ca în a două jumătate a mileniului I era noastra, au existăt pe vatra actuala a orașului
Drăgănești-Olt mai multe așezări mici, ale populșiei autohtone, care de-a lungul evului
mediu au format satele Peretu, Drăgănești și Comani. Aceste sate erau așezate în

179
poienile codrilor seculari aproape de izvoarele ci.melelor de astăzi. Vetrele unor
asemenea sate s-au aflat în următoarele zone: Schitul Vechi Comani, valea Jugaliei, în
punctul Săliște, perimetrul strazilor Capitan Draganescu și Morii, a.ezarea situata între
strazile Speran.ei și Dealului, a.ezarea din strada Militari punctul Bâzareni și a.ezarea
din zona abatorului (I.Rși.C.). Urmărind evolușia acestor așezări s-a constatat o
concentrare treptată a populației către zonele cu cele mai bune surse de apă și teren care
sa le permită construirea locuințelor. După secolul al X-lea populația s-a grupat în trei
centre distincte care vor alcătui satele Comani, Peretu (Uibarești) și Drăgănești-Olt.
Legătura dintre aceste sate s-a făcut pe un drum care mergea paralel cu Sâiul. Această
cale este marcată și astăzi de bisericile satelor care erau construite în centrul
comunităților. Vechiul drum de la Dudu la Slatina însoțea apa Oltului șerpuind pe
ultima terasă.
Drumul ce leagă astăzi bisericile era drumul de legătură dintre sate. Lângă biserica
din centrul satului se afla casa obștei și Școala. În unele sate Școala a funcționat pe
lângă biserică sau în casa obștei. În Peretu, Școala a funcționat la început în casa
sfatului ce se afla lângă biserică și mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza,
când s-au ales primarii, era condus de un pârcalab alături de care se aflau preotul și jurii
comunali. Preotul și pârcalabul erau datori să citească și să prelucreze obștiei
publicațiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obștei cu veniturile cetățenilor. Chiverniseala
banilor adunați în cutia obștei se facea de către un grup de săteni și proprietarul satului.
Cetățenii cei mai cinstiți, în număr de șase împreună cu preotul aveau grijă de această
cutie. Cutia era închisă cu două chei, una la pârcalab și alta la preot. După 1845 preotul
a fost numit și în comisia care recenza tinerii de 20 de ani pentru contribuția acestora în
folosul obștei. În fiecare sat era o judecătorie de înpăcăciune alcătuita din preotul satului
și trei jurași aleși de locuitori câte unul din toate cele trei etape (de frunte, de mijloc, de
coada). Sediul judecătoriei era la preot acasa. Actul de împacaciune era scris de preot și
semnat de cei trei jurași (și prin punerea degetelor). Satul avea și o magazie de rezerva.
Cheile și evidența magaziei erau la preot. Oamenii care calatoreau aveau rava.e scrise și
semnate de preot și aleșii satului.
Începând cu anul 1829 preotul șinea evidența populației din sat. Lunar evidența
era predata zapciului plașii și mai departe Divanului. Pe lângă acestea preotul strângea
veniturile pentru dotarea bisericii. A.a au fost organizate și ob.tile din satele Peretu,
Drăgănești și Comani până în anul 1860 când au devenit comune. Dintre Cetățenii aflași

180
în fruntea ob.tilor acestor sate până în 1860 amintim sătenii: Barbu .tefanescu, Dobre și
Marin Onescu, Radu Untaru, Dîncă Cântare.u, Nae Stanescu, Marin Iliescu, Radu
Mândroc, Dobre Anca, Ion Marin, preoșii Marin, Scarlat, Grigore, Kostandin, Radu și
Barbu. Nae Pieptanaru a fost numit primul primar al comunei Drăgănești, iar la Comani
- Marin Tobescu. După Nae Pieptanaru a urmat Costache Popescu care a condus
treburile obștei Drăgăneștilor în mai multe rânduri totalizând 36 de ani, iar la Comani
Nicolae Dumitrescu - 45 de ani. Între anii 1860-1968 au fost numiși în funcșii de
primari ai comunei Drăgănești 63 de ceta.eni, iar la Comani tot pentru aceasta perioada
20 de ceta.eni. Ultimii primari ai comunelor Drăgănești și Comani, înainte de unificarea
din 1968 au fost Popescu Alexandru pentru Drăgănești și Vasile Trasnea pentru
Comani. Adunarile populare pentru constituirea Consiliului Popular al orașului
Drăgănești-Olt au început la 1 iulie 1968, când comuna Drăgănești a devenit oraș, iar
comuna Comani sat aparșinator.
Din informațiile culese, Primăria Comunei Draganești a avut sediul în Str. Sâiului,
azi Str. Dudești și mai târziu într-un local nou construit în 1936 situat pe șoseaua
principala, azi strada Nicolae Titulescu în zona în care se afla sediul poștei actuale.
Pentru satul Comani primăria s-a aflat pe drumul principal al comunei în apropierea
bisericii cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena. Pretura Drăgănești a avut un sediu
propriu construit în 1925 și se afla pe strada Nicolae Titulescu la nr. 216.
4.4.2.Asistenţa sanitară31
În anul 1883 la Drăgăneşti există un medic şi o moaşă de arondisment. După 25
de ani, Alexandru Iliescu a donat comunei Drăgăneşti un teren unde s-a construit un
spital, care în anul 2008 va sărbătorii un secol de existenţă. Prin contribuţia cetăţenilor,
spitalul rural din Drăgăneşti şi-a mărit capacitatea în 1912, 1945 şi 1950. Începând cu
anul 1960 spitalul şi-a mărit capacitatea prin subvenţii de la stat.

În oraşul Drăgăneşti s-au mai înfiinţat următoarele unităţi sanitare:

- Policlinica raională Drăgăneşti-Olt în1959;
- Dispensarul policlinic Drăgăneşti-Olt construit în anul 1980 cu 10 cabinete;
- Laboratorul de epidemiologie cu 2 medici şi cinci cadre medii sanitare;
- Dispensarul TBC înfiinţat in 1950.

31
http://www.draganesti-olt.ro/draganesti/orasul-draganesti/monografie
181
 Localitatea Drăgăneşti-Olt fiind cea mai mare din Câmpia Boianului a avut cele
mai mari dotări destinate ocrotirii sănătăţii. Aici până în anul 1990 au lucrat 30 de
medici şi 259 cadre medii sanitare, la care s-au adăugat cadrele medicale de la 15
dispensare teritoriale formate din 16 medici şi 63 cadre medii sanitare. La data amintită
erau în medie 467 cetăţeni la un medic şi aproape 55 cetăţeni la un cadru mediu sanitar.
4.4.2. Demografie
Populația32

În 1831 satele Drăgănești, Peretu și Comani făceau parte din Plasa oltului. Satul
Drăgănești număra 195 de familii, Peretu 125 de familii și Comani 103 familii. Luând
ca referință anul 1885 când populația la Drăgănești-Olt era de 3022 locuitori, constatăm
că a trebuit să treacă 71 de ani pentru ca populația să se dubleze (1956). În ultimele
decenii, creșterea populației orașului Drăgănești-Olt s-a făcut prin creșterea natalității.

Dinamica populației orașului Drăgănești-Olt între anii 1968-2002:

Anul Populaţia Bărbaţi Femei

1968 10560 5318 5242
1970 10695 5180 5515
1980 11960 5820 --
1992 14000 6000 8000
2002 12223 5981 6242

Componența etnică a orașului Drăgănești-Olt

Români (84.34%)
Romi (6.82%)
Necunoscutã (8.77%)
Altã etnie (0.04%)

32
http://www.draganesti-olt.ro/draganesti/orasul-draganesti/monografie
182
 Componența confesională a orașului
Drăgănești-Olt

Ortodocși (90,25%)

Necunoscută
(8,76%)
Altă religie (0,98%)

Conform recensamântului efectuat în 2011, populația orașului Drăgănești-Olt se

ridica la 10.894 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se
înregistrasera 12.195 de locuitori.33 Majoritatea locuitorilor sunt români (84,35%), cu o
minoritate de romi (6,83%). Pentru 8,78% din populație, apartenen.a etnică nu este
cunoscuta.34 Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(90,25%). Pentru 8,77% din populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.35
Evoluția populației la recensaminte:

33
„Recensamântul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unita.ilor administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturala pentru Inovație).
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/ etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
34
Rezultatele finale ale Recensamântului din 2011: „Tab8. Populația stabila dupa etnie – jude.e,
municipii, ora.e, comune”. Institutul Na.ional de Statistica din România.iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls . Accesat la 5 august 2013.
35
Rezultatele finale ale Recensamântului din 2011: „Tab13. Populația stabila dupa religie – jude.e,
municipii, ora.e, comune”. Institutul Na.ional de Statistica din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls . Accesat la 5 august
2013.

183
 4.4.3. Învăţământ - cultură

În 1900, şcoala a fost frecventată de 185 de elevi (168 băieţi şi 17 fete) din 237
elevi de vârstă şcolară. La începutul sec. XX Drăgăneştiul semăna cu un târguşor şi avea
3014 locuitori din care 175 ştiau carte. În sat era o şcoală de gradul I cu 2 învăţători. În
1925 s-a construit un nou local de şcoală în satul Drăgăneşti. În anul 1934 şcoala din
Peretu, numită Şcoala Primară Mixtă de 7 ani funcţiona după modelul şcolilor de tip
urban. La această şcoală a apărut ziarul „Curierul Drăgăneştilor”. În 1948 la reforma
învăţământului în comuna Drăgăneşti erau două şcoli în Peretu şi Drăgăneşti. Şcoala
medie de 10 ani s-a înfiinţat în 1950. În 1953 în cadrul Şcolii Elementare Mixte nr.1 a
luat fiinţă clasa a VIII-a a Liceului Drăgăneşti. În anul 1995 la Liceul din Drăgăneşti au
fost 21 de promţii, însumând 1292 absolvenţi din care 616 la secţia reală. Începând cu
anul 1977 liceul a devenit agro-industrial cu 24 de clase, având 617 elevi la cursul de zi
si 215 la seral. La catedrele liceului s-au perindat 11 profesori de limba română, 16
profesori de limbi străine, 9 profesori de istorie, 16 profesori de matematică, 4 profesori
de fizică, 6 profesori de chimie, 11 profesori de biologie, 6 profesori de geografie si 24
de alte discipline de învăţământ. Astăzi liceul se numeşte Liceul Teoretic „Tudor
Vladimirescu” ( 24 mai 1996). Este cea mai mare unitate şcolară din oraş unde învaţă
600 de elevi.
În anul 2001 Liceul Teoretic Tudor Vladimirescu s-a unit cu Şcoala cu casele I-
VIII nr.1 Drăgăneşti-Olt. Invăţământul preşcolar la Comani şi Drăgăneşti-Olt a fost
organizat din anul 1950 în grădiniţe cu program normal, cu program prelungit, creşe şi
cămine.
În oraşul Drăgăneşti funcţionează Clubul copiilor şi elevilor înfiinţat la 20
septembrie 1968 sub titulatura de Casa pionierilor şi şoimilor patriei. Această instituţie
de învăţământ a fost condusă de profesorii Vasilescu Gheorghe, Manea Damian,
Tobescu Ion şi Georgeta Păun. La casa pionierilor lucrau 14 cadre didactice specializate
pentru activităţile cu copii în cercuri tehnice şi artistice.
4.4.4. Personalități

La Drăgănești-Olt s-a născut fotbalistul Daniel Oprița, care a evoluat la echipele

FC Steaua București și FC Dinamo București.

184
 4.4.5. Trăsăturile fizionomice ale așezării
Orașul Drăgănești-Olt este o a.ezare liniara care se desfa.oara de o parte și de alta
a drumului Național 47 Slatina - Turnu-Magurele pe o distan.a de 8km împreună cu
satul aparținător Comani. Această șosea de pe zona localitații Draganești se numește
strada N. Titulescu, iar pe zona satului Comani - General Teiușanu Livius. Mai mult de
jumătate din străzile orașului sunt modernizate. Fizionomia locuințelor este aceeași în
tot orașul. Se deosebesc numai câteva zone:
 Zona centrului vechi de pe strada N. Titulescu cuprînsă între strazile
Elena Dendea și Oltului;
 Zona centrului nou cuprînsă între strada Morii și strada Hotarului;
 Zona satului Comani - pe tot cuprinsul strazii General Teiu.anu Livius.
Casele au un plan de construcșie tradișional cu două, trei și mai multe
încăperi.
Distribușia lor este tipica zonei de câmpie a Munteniei și Olteniei. Sunt tot mai
rare casele cu două camere (foc și soba) și cu prispa deschisa fara sala construită din
paian.a sau cărămidă. Curșile caselor sunt mari, ocupașia de baza a locuitorilor este
agricultură.
În zona centrului vechi se mai afla câteva case ale vechilor târgoveși. Acestea au
două niveluri și prezinta o arhitectura specifica începutului de secol XX. În zona
centrului nou se afla arhitectura tipica urbanismului epocii socialiste. În oraș locuitorii
au case noi în proporșie de 80%. Toate locuin.ele sunt proprietate particulara.
Densitatea medie a cladirilor în vatra orașului este de 7 cladiri la hectar. În zona centrala
sunt peste 10 cladiri la hectar. Aproximativ 75% din cladirile orașului au un singur
nivel.
4.4.6. Economie 36
Relaţiile economice şi geografice ale oraşului
Încă din prerioada medievală s-a constatat că locuitorii oraşului Drăgăneşti-Olt au
întreţinut relaţii economice cu satele din zonă şi cu oraşele cele mai apropiate (Caracal,
Slatina, Roşiori de Vede). Până în anul 1970 există o pierdere de populaţie prin
deplasarea acesteia în centrele industriale învecinate. Odată cu dezvoltarea bazei
industriale a existăt o creştere a populaţiei, ca după 1990 să apară din nou o descreştere
prin închiderea multor obiective industriale nerentabile.

36
http://www.draganesti-olt.ro/draganesti/orasul-draganesti/
185
 În ceea ce priveşte comerţul s-a observat aceeaşi curbă de creştere şi descreştere
datorate fluctuaţiei de populaţie angajată. Totuşi existenţa târgului săptămânal, a celor
trei mari bâlciuri de peste an, existenţa spitalului, farmaciei, liceului, a unei reţele de
transport pentru pasageri, gara cu trafic mare de călători sunt încă surse pentru atragerea
locuitorilor din zonele învecinate.
Pe plan economic populaţia oraşului este legată de activităţile industriale şi
social-culturăle ale oraşelor din judeţ.
Funcţia administrativă
Drăgăneşti-Olt face parte din categoria oraşelor pentru care funcţia politico-
administrativă deţinută într-o anumită perioadă a constituit un factor stimulator pentru
dezvoltarea economico-socială. A fost mai întâi centru de plasă 60 de ani, centru de
raion 28 de ani şi apoi până în zilele noastre 34 de ani singurul oraş din fosta zonă a
raionului Drăgăneşti.
De oraşul Drăgăneşti au rămas legate reţeaua sanitară, reţeaua şcolară, centrul
metodologic agricol, sanitar, de învăţământ, etc.
Activităţi economice
Agricultură care dispune de 6090ha teren agricol reunind un nr. de 4047
proprietari. Din acestea 4750ha sunt lucrate la gospodării particulare din care 2130ha
sunt lucrate individual de proprietari, iar 2569ha sunt în asociaţii agricole.
Silvicultură dispune de 924ha pădure pepiniere şi alte terenuri din care:
- 905ha Romsilva;
- 19ha la Consiliul Local.
Industria are în oraş următoarele unităţi: SC Zahărul, SC Oltcotton, SC Ene
SRL, SC Indloc SA.
Activităţi comerciale
Activitatea comercială este desfăşurată într-un număr de 335 agenţi economici din
care:
- 170 societăţi comerciale;
- 162 societăţi familiale;
- 3 unităţi de cooperaţie.
Activităţi de prestări servicii:
- 1 atelier croitorie;
- 1 atelier de cizmărie;

186
 - 1 atelier de tâmplărie;
- 4 mori pentru porumb şi mălai;
- 1 unitate de gospodărire comunală.
Instituţii social-culturăle şi de cult:
a) Oraşul are 8 unităţi de învăşământ cu 71 săli de clasă din care:
- 5 grădiniţe cu 16 săli de clasă;
- 2 şcoli de învăţământ gimnazial cu 21 săli de clasă;
- 1 liceu teoretic cu 34 săli de clasă.
b) Instituţii de asistenţă socială şi farmacii:
- 1 dispensar medical;
- 1 policlinică;
- 1 spital cu 123 de paturi;
- 3 farmacii.
c) Instituţii culturăle:
- 1 Casă de Cultură;
- 1 Cămin Culturăl;
- 1 Bibliotecă cu 30082 volume;
- 1 muzeu cu 28 colecţii şi o expoziţie de bază de 350mp.
d) Instituţii de cult:
- 5 biserici ortodoxe;
- 1 biserică pentru adventişti;
- 1 biserică pentru baptişti.
Muzeul Campia Boianului
Venind dinspre Rosiorii de Vede și intrând pe strada principala, pe stânga se vede
o casa micuță, care nu spune mai nimic, dar care e chiar conacul care adăpostește o
parte a muzeului. Restul, se va vedea, e construit în spatele lui, direct din pamant.
Dinspre Caracal, când te apropii de ieșirea din Drăgănesti-Olt spre Roșiorii de Vede, pe
partea dreaptă se poate vedea cu ușurință.

187
 Foto: Case neolitice reclădite în arheoparcul culturii Boian37
Profesorul Traian Zorzoliu, a gandit un alt proiect inedit – și a nume amenajarea
unei fortificatii dacice asa cum era ea acum 2.000 de ani la marginea orașului
Draganesti Olt, respectand toate studiile, cerectările si descoperirile arheologice si
tinand cont de epoca respectiva pe parcursul derularii lucrări lor. Lucrări le au demarat

37
http://www.xplorio.ro/ muzeul-campiei-bo ianului-minunea-din-mijlocul-lui-nicaieri/
188
in august 2013, finalizarea lor fiind programata pentru septembrie anul trecut; din
motive financiare totul s-a decalat pentru pentru vara următoare , 2015.

Foto: Cetate dacică din Câmpia Boianului reconstituită de prof. Traian Zorzoliu 38

38
http://www.xplorio.ro/cetatea-dacica-draganesti-olt-video/
189
Capitolul 4 – Orașe din județul Olt (actual)

ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL)

4.5. PIATRA-OLT

Piatra-Olt este un oraș în județul Olt, Oltenia, România. Este un important nod de
cale ferată cu 4 direcții de mers: Craiova, Râmnicu Vâlcea, Caracal și Pitești. Aspectul
sau este destul de rural, semnele urbane fiind identificate doar în jurul garii. În satul
Enoșești se găsesc urmele castrului și ale așezarii civile române Acidava care a păstrat
numele vechii așezari, Davae, a tribului getic al acilor. Castrul a făcut parte din sistemul
limesului alutan. Satul Criva este menționat pe 16 septembrie 1519 într-un document în
care Neagoe Basarab întarește mânăstirii Seaca (Olt) mai multe sate dăruite de Manea
clucerul între care și Criva toată cu tot hotarul.
Satul Piatra este atestat la 14 aprilie 1529 într-un document dat de Pârvu, mare
ban al Craiovei, în care este menționata dania sa către mânăstirea Tismana.

Stema Orașului Piatra-Olt Poziționarea orașului Piatra-Olt pe harta județului Olt

4.5.1. Prezentarea localității39

Suprafață: 7683 ha
Intravilan: 602 ha
Extravilan: 7081 ha
Populatie: 6719

39
http://www.primariapiatraolt.ro/ modules.php?name=Oras&op=Date_istorice
190
 Gospodarii: 2534
Nr. locuinte: 2654
Nr. gradinite: 6
Nr. scoli: 2
Nr. licee: 1
Numele localităților aflate in administratie: Piatra, Criva de Jos, Criva de Sus,
Enoseşti, Bistriţa Nouă
Oraş situat în nordul Câmpiei Caracalului, pe dreapta văii Oltului, la 16 km sud-
vest de municipiul Slatina, pe DN 64, DN 65; important nod feroviar prin care trec
trenurile din direcţiile Timişoara - Craiova - Piteşti - Bucureşti, Sibiu - Rm. Vâlcea -
Bucureşti, Corabia - Caracal - Bucureşti.
Vecinii: nord - comunele Găneasa şi Slătioara, est - comuna Milcov, sud - co-
munele Brâncoveni şi Pârşcoveni, sud-vest - comuna Bârza, vest - comuna Bobiceşti.
Suprafaţa totală a oraşului: 7683 ha (602 ha intravilan).
Relieful: Câmpie joasă (Câmpia Caracalului) cu o fragmentare accentuată creată
de văile Tesluiului si Oltului. În estul localităţii se desfăşoară Valea Oltului, asimetrică
cu versantul stâng înalt şi abrupt, iar cel drept prelung, cu terase întinse şi neinundabile.
Elementul cel mai dinamic al văii - albia Oltului - se remarcă prîntr-o excesivă
meandrare şi despletire în braţe care includ ostroave de dimensiuni variabile. Lunca este
dominată de fruntea terasei joase Caracal.
Clima: Temperat - continentală, cu temperatura medie anuală de 10-11°C şi
precipitaţii de 500-550 mm/an. Vânturile caracteristice sunt Crivăţul (care bate dinspre
est, aducând viscol şi zăpada iama, iar vara secetă) şi Austrul (vânt secetos din direcţia
sud-vest).
Hidrografia: Râul Olt şi pârâurile Oltișor, Jugoliţa și Vaslui.
Vegetaţia: Păduri de stejar şi mixte de tip sud-european, constituite numai din cer
(Quercus Cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto) sau în amestec cu diferite specii: stejar
brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), carpen (Carpinus
betulus) etc. Aceste păduri sunt însoţite de un arboret reprezentat prin corn (Cornus
mas), porumbar (Prunus spinosa), măceş (Rosa canina) şi de pajişti cu asociaţii de
păiuşuri. De-a lungul văii Oltului - vegetaţie de luncă: sălcii, răchite (Salix alba;
Salixfragilis, Salix mandra), plopi (Populus alba, Populus nigra, Populus canescens) şi
specii ierboase: rogoz (Carcx glacilis), stânjenelul de baltă (Iris pseudocorus) ş.a.

191
 Fauna: Mamifere: vulpea (Vulpcs vul-pes), căprioara (Caprcoles caprcoles); rep-
tile - şerpi, şopârle, guşteri; păsări: ciocârlia de pădure (Lullul arborca pallida),
potârnichea (Perdix perdix), gaiţa (Garulus glandarius), sturzul cântător (Turdus
philamcllcs), ciocănitoarca, piţigoiul, etc.
Solurile: Brun roşcate, cernoziomuri aluviale levigate, soluri aluviale gleizate și
soluri sărăturoase (solonceacuri).
Resurse naturale: Zăcăminte de petrol şi gaze naturale; terenuri agricole valori-
ficate prin culturi de cereale, plante tehnice, viţă de vie, pomi fructiferi.
Evoluţia administrativă: Sub numele de Piatra, comună înfiinţată la 31 martie
1864; în anul 1968 îşi schimbă denumirea în Piatra-Olt, prin includerea subunităţilor ce
au aparţinut comunei Piatra-Olt. Prin Legea 2/1989 a fost declarat oraş. A făcut parte
din judeţul Romanaţi ( 1864-1950), plăşile Oltu de Sus (1864-1887, 1892-1906, 1911-
1950), Olteţu-Oltu de Sus (1887-1892), Piatra (1906-1911), regiunea Argeş, regiunea
Piteşti (1950-1968), raionul Slatina (1950-1968), judeţul Olt (1968-pre-zent). A fost
compusă din localităţile Piatra. Criva, Fundeni (1864-1873), Piatra, Criva, Enoşeşti
(1873-1887), Piatra, Criva (1887-1926,1932-1939,1943-1950), Piatra(1926-1930),
Piatra, Criva, Enoşeşti, Gabera, Spurcaţi (1930-1932), Piatra, Criva, Criva de Sus,
Enoşeşti, Gabera (1939-1943), Criva de Sus, Criva de Jos, Piatra (1950-1968), Piatra-
Olt, Bistriţa Nouă, Criva de Jos, Criva de Sus, Piatra (1968-prezent).
4.5.2. Economia
Activitati economice principale:
 Activităţi feroviare (Piatra Olt este principalul nod de cale ferată din
sudul ţării)
 Sectorul agricol
 Industria confecţiilor textile
 Prefabricate din beton şi confecţii metalice
 Industria lemnului
 Industria alimentară (prelucrare legume, fructe, lactate)
 Piscicultură
 Pomicultură (466 ha livezi)
 Silvicultură (fructe de pădure, plante medicinale, ciuperci)
Principalele ocupaţii ale locuitorilor - agricultură, meşteşugurile, industria; în anul
1887 s-au cultivat 2300 ha cu grâu, 1520 ha cu porumb, 100 ha cu ovăz, 160 ha cu orz,

192
25 ha cu secară, 100 ha cu rapiţă, 4 ha cu cânepă, 75 ha cu viţă de vie. În acelaşi an, în
comună existău 11 cârciumi, 594 vite mari, 800 vite mici, 460 porci;
În anul 1897 sunt înregistrate 11 cârciumi şi un efectiv de animale de 597 vite
mari, 843 vite mici, 471 porci;
În anul 1912 - 2 bănci populare («Săteanul» şi «Piatra»), Societate de cumpătare,
moară pe benzină, fabrică de ape gazoase, grădini de zarzavat, conac de moşie, 8
cârciumi, sălaşe de ţigani nomazi;
În anul 1941 - 2 bănci populare, Societate de cumpătare, 2 mori, fabrică de ape
gazoase, 5 grădini de zarzavat, conac de moşie, 11 cârciumi;
În anul 1973 agricultură dispunea de 6497 ha (81 % din suprafaţa totală), din care
5772 ha suprafaţa arabilă (974 ha suprafaţă amenajată pentru irigat), 542 ha păşuni şi
fâneţe naturale, 183 ha vii şi livezi; fondul forestier se întindea pe o suprafaţă de 814 ha;
la începutul anului efectivul de animale număra 2855 bovine, 3282 ovine, 6752 porcine,
78 caprine, 224 cabaline, 24839 păsări, 244 stupi de albine; industria era reprezentată
prin întreprinderea de industrie locală pentru materiale de construcţii Criva, o moară, 3
brutării, 2 cazane de fabricat ţuică; pe teritoriul comunei activau 2 cooperative agricole
de producţie (2606 membri cooperatori apţi de muncă), o întreprindere agricolă de stat;
serviciile prestate populaţiei de 13 unităţi cooperatiste: 3 croitorii, 2 cizmării, secţie de
zidărie, atelier de coafură, atelier de cazangerie, 2 frizerii, tapiţerie, sifonărie, secţie de
coşerit; reţeaua comercială era reprezentată de 6 magazine alimentare, 2 magazine cu
produse industriale, 2 magazine universale săteşti, 6 magazine mixte, o librărie, o co-
fetărie, un restaurant, 4 bufete;
În anul 1983 comuna dispunea de 5637 ha teren arabil, 358 ha păşuni şi fâneţe
naturale, 208 ha livezi şi vii; în acelaşi an în comună funcţiona o înteprindere agricolă
de stat cu 7 ferme şi o cooperativă agricolă de producţie (1902 membri, 3497 ha din
care 3300 ha teren arabil, cultivat: 1220 ha grâu şi secară, 650 ha porumb, 415 ha
floarea soarelui, 120 ha sfeclă de zahăr, 80 ha legume); efectivul de animale număra 644
bovine, 10312 porcine, 913 ovine; industria şi serviciile prestate populaţiei erau re-
prezentate de 2 secţii ale industriei locale, 2 brutării, o moară, o carieră balastieră,
ateliere de cizmărie, croitorie, cojocărie şi prelucrarea lemnului, 7 magazine alimentare,
16 magazine nealimentare, 6 bufete, un restaurant;
În anul 2004 suprafaţa totală era de 7683 ha; agricultură dispunea de 6113 ha
suprafaţă agricolă din caic 5528 ha suprafaţă arabilă (1510 ha suprafaţă cultivată cu

193
grâu si secară, 1807 ha cu porumb boabe, 21 ha cu cartofi, 698 ha cu floarea soarelui, 63
ha cu legume), 3 ha livezi şi pepiniere pomicole, 183 ha vii şi pepiniere viticole, 399 ha
păşuni; efectivul de animale număra 825 bovine, 760 ovine, 2143 porcine, 40260 păsări;
în acelaşi an în oraş activau 44 societăţi comerciale şi 110 agenţi economici; oraşul
dispunea de 50 km străzi orăşeneşti (30 km modernizate), 8,15 km reţea distribuţie apă
potabilă, 3,6 km reţea canalizare.
4.5.3. Evoluţia demografică:
În anul 1887 - 1376 locuitori (697 M, 679 F), 273 contribuabili, 303 capi de
familie; în anul 1897 - 1374 locuitori; în anul 1912 - 2288 locuitori (1158 M, 1130 F),
403 clădiri locuite, 16 clădiri nelocuite, 483 gospodării; în anul 1941 - 2363 locuitori
(1160 M, 1203 F), 486 clădiri, 529 gospodării; în anul 1973 - 6860 locuitori (3312 M,
3548 F; 392 salariaţi), 1899 locuinţe; în anul 1983 - 6944 locuitori, 1976 locuinţe; în
anul 2004-6191 locuitori (3085 M, 3106 F; 1361 salariaţi din care 14 în agricultură, 262
în industrie, 84 în construcţii, 14 în comerţ, 819 în transport, depozitare, poştă,
comunicaţii, 4 în activităţi financiar - bancare şi asigurări personale, 28 în administraţie
publică, 93 în învăţământ, 16 în sănătate şi asistenţă socială), 2360 locuinţe (69817 mp
suprafaţă locuibilă).
Instituţii: În anul 1887 - primărie, post de jandarmi, poştă-telegraf-telefon, oficiu
percepţie fiscală, şcoală (1 învăţător, 60 elevi), 2 biserici (cu hramul Sf. Dumitru",
ridicată în anul 1846 în satul Piatra; cu hramul „Sf. Nicolae" ridicată în anul 1859 în
satul Criva); în anul 1897 - 2 biserici (deservite de un preot şi 2 cântăreţi), 2 şcoli mixte
(deservite de 1 învăţător şi 3 învăţătoare, frecventate de 213 elevi); în anul 1912 -
primărie, post de jandanni, birou percepţie fiscală, ocol silvic, poştă - telefon, punct
sanitar, asistent medical, moaşă comunală, 2 şcoli, 2 biserici; în anul 1941 - primărie,
post de jandarmi, birou percepţie fiscală, ocol silvic, oficiul poştal, staţie cale ferată,
depou, dispensar, 2 şcoli, cantină şcolară, 2 biserici, bibliotecă parohială; în anul 1973 -
primărie, post de poliţie, oficiu fiscal, ocol silvic, PTTR, staţie de cale ferată, depou,
circumscripţie sanitară, casă de naşteri, farmacie (deservite de 2 medici, 11 cadre cu
pregătire sanitară medie şi elementară, un farmacist), 5 grădiniţe (244 copii, 5
educatoare), 4 şcoli de cultură generală, un liceu de cultură generală (1265 elevi, 47
cadre didactice), 2 cinematografe, cămin culturăl, 3 biblioteci publice; în anul 1983 —
primărie, post de poliţie, oficiul fiscal, ocol silvic, PTTR, staţie de cale ferată, depou,
circumscripţie sanitară, casă de naşteri, farmacie, dispensar (6 medici, un farmacist, 7

194
cadre medicale cu pregătire medie), 6 grădiniţe (frecventate de 332 copii), 4 şcoli
generale, liceu teoretic (21 săli dc clasă şi laboratoare, 1465 elevi instruiţi, 78 cadre
didactice), 2 cămine culturăle, 2 cinematografe, 2 biblioteci publice; în anul 2004 —
primărie, post de poliţie, 2 unităţi PTTR, dispensar medical (3 medici, 1 stomatolog, 5
personal mediu sanitar), farmacie (sector privat; 1 farmacist), 4 grădiniţe (209 copii, 10
educatoare), 1 şcoală învăţământ primar şi gimnazial (658 elevi, 40 personal didactic),
liceu (292 elevi, 23 personal didactic), 34 săli de clasă şi cabinete şcolare, 2 laboratoare,
1 atelier şcolar.

4.5.4. Bistriţa Nouă

Et. < top. Bistriţa + detcim. adj.; Fleştenoagele, Fleşcinogele; sat

Numele provine de la mănăstirea Bistriţa, proprietară în regiune a moşiei Mus-
celul, lucrată, potrivit unui document din anul 1779, de locuitorii din Piatra şi Criva.
Evoluţia administrativă: înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltu de Sus(1835,
1853. 1861). Cunoscut pînă în anul 1956 sub numele de Fleştenoagele sau Fles-tenoaga.
Ulterior apare cu actualul nume. A făcut parte din comunele: Bechetul, (1864-
1873,1887-1899), Dranovăţ(1873-1887), Fleştenoagele (1925-1939, 1940-1950),
Găncasa (1899-1925, 1930-1932, 1939-1940), Piatra-Olt (1950-1968,1968-1989),
oraşul Piatra-Olt (1989-prezent).
Arheologie: Pe locul satului actual a fost identificată o aşezare geto-dacică.
Atestare documentară: Satul este menţionat în statistica din anul 1835
(Fleşteno), în harta rusă din anul 1853, nomenclatorul administrativ din anul 1861.
Evoluţia proprietăţii: La începutul secolului al XLX-lea moşia şi satul făceau
parte din domeniul Brâncovenesc, alături de moşia Enoşeşti (Ianuşeşti). În martie 1962
este înfiinţată cooperativa agricolă de producţie ,,Primii Paşi" (34 familii). Localitatea a
fost complet colectivizată în anul 1961. începând cu anul 1990, orăşenilor le-a fost
restituită proprietatea în limitele L. 18/1991, L. 1/2000 şi L. 10/2001.
Economia: Principala ocupaţie a locuitorilor - agricultură cu ramurile ei conexe,
în anul 1912 - cârciumă; în anul 1941 - bancă populară, cărciumă.
Evoluţia demografică: în anul 1887 în sat erau înregistraţi 20 locuitori; în anul
1897 - 40 locuitori; în anul 1912 - 672 locuitori (333 M, 339 F), 142 clădiri locuite, 4
clădiri nelocuitc, 142 gospodării; în anul 1930-828 locuitori; în anul 1941 - 905

195
locuitori (438 M, 467F), 224 clădiri, 222 gospodării; în anul 1977 - 880 locuitori, 292
clădiri.
Participare la evenimente: Locuitorii participă la războiul din anii 1916-1918
(22 morţi) şi la cel din anii 1941 -1945 (19 morţi).
Instituţii: în anul 1912 - şcoala; în anul 1941 - primărie, post de jandarmi, post
telefonic, şcoală, cantină şcolară.

4.5.5. Criva

Et. < adj. v. bg. krivu „oblic, curb, strâmb", prin substantivare; sat
Înfiinţată în anul 1925, desfiinţată în 1930. A făcut parte din judeţul Romanaţi,
plasa Oltu de Sus (1925-1930). A fost compusă din satele Criva de Sus, Criva de Jos.

 Criva de Jos
Comună înfiinţată în anul 1940, desfiinţată în anul 1943. A fost alcătuită din satul
Criva de Jos.
Et. < top. Criva + determ.; sat
Mai are şi sensul de „loc de scaldă la cotul unui râu"; cot, cotitură; „regiune
păduroasă". În teritoriile slave toponimele, mai ales hidronime, de la acest etimon sunt
frecvente.
A mai purtat şi numele de Criva de Jos fiind menţionat într-un document din 26
mai 1630, în care Leon Tomsa întăreşte ca proprietate lui „jupan Gorgan biv vel spătar",
soţiei sale, Stanei (din Brâncoveni, sora lui Preda Brâncoveanu şi nepoata lui Matei
Basarab) şi urmaşilor lor, toată partea fiilor lui Pârvul din Zătreni, deţinută de aceştia în
„Criva de Jos şi judeţul Romanaţi". În nomenclatoarele din anii 1906, 1912, sunt două
sate cu numele de Criva: unul aparţinea comunei Enoşeşti, altul aparţinea comunei
Piatra. Cel care ţinea de comuna Piatra va primi oficial, în anul 1925, numele de Criva
de Jos, iar cel care ţinea de comuna Enoşeşti, va primi numele de Criva de Sus.
Evoluţia administrativă: înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltu de Sus
(1840,1853,1861). A făcut parte din comunele: Piatra (1864-1919) Dranovăţ (1919-
1926), Fleştenoagele (1926-1939, 1940-1956), Găneasa (1939-1940), Piatra-Sat (1956-
1968), Piatra - Olt (1968-1989), oraşul Piatra - Olt (1989 - prezent).
Arheologie: Pe locul satului actual a fost identificată o aşezare geto - dacică.

196
 Atestare documentară: Satul este menţionat într-un document din 16 septembrie
1519, prin care Neagoc Basarab întăreşte mănăstirii Seaca (Olt) mai multe sate dăruite
de Manea clucerul, între care şi „Criva toată cu tot hotarul"; ulterior, satul este
menţionat şi în alte documente din secolele XVI-Xvin (15 iunie 1543,8 octombrie 1593,
29 octombrie 1620, 10 iunie 1624, 15 mai 1629, 18 noiembrie 1630, 20 decembrie
1779, 15 martie 1795...), în Schwantz (1722), în Bauer, în statisticile şi catagrafiile din
anii 1833, 1838, 1845, în harta rusă din anul 1853, în nomenclatorul administrativ din
anul 1861, în Szathmary (1864).
Evoluţia proprietăţii: Sat aservit. A aparţinut lui Manea cluceru ante septembrie
1519, apoi mănăstirii Seaca (Olt). La 15 iunie 1543, printr-un hrisov, Radu Paîșie
întărea marelui armaş Detco mai multe moşii printre care şi Criva, fostă proprietate a lui
Draghici într-un document din 18 noiembrie 1630, logofătului Stroe [Leurdeanu] îi erau
confirmate de către Leon Tomşa mai multe sate, printre care şi Criva, „date zestre de la
socru-său, jupanul Fota postelnic şi de la soacră-sa, jupâneasa Stana [Brâncoveanu]". La
sfârşitul secolului al XVIII-lea, alături de Criva de Sus, satul şi moşia Criva de Jos
aparţineau domnitorului Constantin Brâncoveanu. Amândouă figurează în testamentul
domnitorului ca moştenire a celor 4 fii.
În timpul ocupaţiei austriece satul apare ca sat fiscal (1722). Într-un document din
20 decembrie 1779, ispravnicii de Romanaţi cer locuitorilor din satul Criva să ajungă la
o înţelegere cu isprăvnicelul în privinţa păşunatului şi a tăiatului de lemne de pe moşia
Muscelul. Moşia a aparţinut mai târziu fostului marc ban Grigore Brâncoveanu, care o
lasă prin testament soţiei sale, Safta (născută Balş). după cum reiese dintr-un document
din 8 iulie 1838.
La începutul perioadei regulamentare Safta Brâncoveanu arenda moşia cu 2205 lei
(1831) şi 2520 lei (1833). Prin reforma agrară din anul 1864, pe proprietatea Zoei
Brâncoveanu au fost împroprietăriţi 44 săteni (2 fruntaşi, 26 mijlocaşi, 16 pălmaşi). În
anul 1987 moşia Criva (jumătate) aparţinea statului care o arenda cu 3020 lei.
Prin reforma agrară din anul 1921 au fost împropietăriţi 28 de locuitori, iar prin
reforma agrară din anul 1945 au fost împropietăriţi 14 locuitori. În martie 1962 a fost
înfiinţată cooperativa agricolă de producţie „Primii Paşi" (34 familii de cooperatori).
Localitatea a fost complet colectivizată în anul 1962. Începând cu anul 1990, orăşenilor
le-a fost restituită proprietatea în limitele L. 18/1991, L. 1/ 2000 şi L. 10/2001.

197
 Economia: Principala ocupaţie a locuitorilor - agricultură cu ramurile sale co-
nexe, în anul 1838 erau catagrafiate: 56 pogoane semănate cu grâu, 105 pogoane
semănate cu porumb, 68 pogoane semănate cu fân, 369 pruni, 65 duzi, 15 pogoane cu
vie, 12 cai, 82 boi, 65 vaci, 719 oi, 147 capre, 101 porci, 20 bivoli şi 32 stupi; în anul
1912 - bancă populară („Săteanul"), moară pe benzină, 2 grădini de zarzavat, 2
cârciumi, conac de moşie, sălaşe de ţigani; în perioada interbelică - moară, bancă
populară („Săteanul"; în anul 1928 — capital social 166.000 lei), grădini de zarzavat, 3
cârciumi, conac de moşie, sălaşe de ţigani nomazi.
Evoluţia demografică: În anul 1722 erau menţionate 102 familii; în 1832, con-
form „perilipsisului" locuinţelor din plasa Olt, judeţul Romanaţi, sunt înregistrate: 440
case ţărăneşti, 125 bordeie ţărăneşti, 10 bordeie ţigăneşti; în 1838 - 81 familii, 269
locuitori; în 1861 - 73 familii, 67 case; în anul 1887 - 200 locuitori; în anul 1912 - 487
locuitori (221M, 266 F), 97 clădiri locuite, 5 clădiri nelocuitc, 100 gospodării; în 1930 -
480 locuitori; în 1941 - 589 locuitori, 138 clădiri; în 1977 - 721 locuitori, 180 clădiri.
Participare la evenimente: La 15 martie 1795, într-o plângere adresată domnito-
rului Alexandru Moruz de economul mănăstirii Bistriţa, locuitorii satului figurau alături
de locuitori din alte sate ca vinovaţi de tăieri abuzive de lemne din pădurea Dranovăţu.
Locuitorii au participat la revoluţia din anul 1848 (jurământ pe Constituţie; 3 voluntari
în tabăra lui Magheru), la războiul de independenţă (ofrande, cărăuşie pentru front; un
rănit în luptele de laRahova), la războiul din anii 1916 - 1918 (19 morţi) şi la cel din anii
1941 - 1945 (26 morţi).
Instituţii: În anul 1897 - şcoală, biserică (biserica din lemn cu hramul „Sf.
Nicolae", ridicată în anul 1776, amintită la 1840; construită din zid în anii 1850-1860
sau 1874); în anul 1912 -scoală, biserică; în anul 1941 - şcoală, cantină şcolară, bise-
rică, bibliotecă parohială.

 Criva de Sus
Comună înfiinţată în anul 1940, desfiinţată în anul 1943. A fost alcătuită din satul
Criva de Sus.
Et. < top. Criva + determ; Funduri; sat
Evoluţia administrativă: Înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltu de Sus
(1840,1853,1861). A făcut parte din comunele: Piatra (1930-1932, 1939-1940), Criva
(1925-1930), Criva dc Jos (1940-1943), Enoşeşti (1864-1930,1932-1939, 1943-1956),

198
Piatra-Sat (1956- 1968), Piatra-Olt (1968-1989), oraşul Piatra-Olt (1989-prezent).
Cunoscut şi sub numele de Funduri (1898).
Atestare documentară: Satul este menţionat într-un zapis emis la 6 iulie 1635,
prin care Costea, Drăgan şi Radu vătaf vând lui Radu paharnicul din Brâncoveni
jumătate din satul Proroci „care iaste si din Olt şi din Romanţi". Cu această ocazie sunt
menţionaţi ca martori, Odoru i sărbu i Stanciul din Criva de Sus. Satul apare menţionat
la 1 aprilie 1636, cu numele Gar Criva (Criva cea de Sus). La sfârşitul secolului al XlX-
lea, apare Criva cătun, aparţinând dc comuna Enoşeşti.
Evoluţia proprietăţii: La sfârşitul secolului al XVII-lca, Criva de Sus şi Criva de
Jos, aparţineau domnitorului Constantin Brâncoveanu. Amândouă figurează în
testamentul domnitorului ca moştenire a celor 4 fii.
Economia: principala ocupaţie a locuitorilor— agricultură cu ramurile sale co-
nexe; în anul 1887 - cârciumă, conace de moşie; în anul 1912 - halta „Ion Kalin-deru",
cârciumă, 2 conace de moşie; în anul 1941 - staţie de cale ferată, 2 cârciumi, 2 conace
de moşie.
Evoluţia demografică: În anul 1887 erau menţionate 50 familii, 200 locuitori; în
anul 1912-467 locuitori (224 M, 243 F), 85 clădiri locuite, 6 clădiri nelocuite, 94
gospodării; în anul 1930—512 locuitori; în anul 1941 - 588 locuitori (285 M, 303 F),
133 clădiri, 129 gospodării; în anul 1977 - 761 locuitori, 195 clădiri.
Instituţii: În anul 1887 - biserică (cu hramul „Sf. Nicolae" ridicată Ia 1762 de
locuitori; 1 preot); în anul 1912-biserica; în anul 1941—biserică, bibliotecă parohială.

4.5.6. Enoseşti, Ienuşeşti, Ienoşeşti

Evoluţia administrativă: Înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864,

desfiinţată în anul 1873, reînfiinţată în anul 1887, desfiinţată în anul 1930, reînfiinţată în
anul 1932, desfiinţată în anul 1939, reînfiinţată în anul 1943, desfiinţată în anul 1950
(satul Enoşeşti fiind integrat comunei Piatra-Olt, satul Cri va de Sus la Piatra sat, satele
Gabera şi Spurcaţi - devenit O1tişoru comunei Găneasa); a făcut parte din judeţul
Romanaţi (1864-1873,1887-1930, 1932-1939,1943-1950), plăşile Oltu de Sus (1864-
1873,1892-1906,1911-1930,1932-1939, 1943-1950), Olteţu-Oltu de Sus (1887-1892),
Piatra (1906-1911); a fost compusă din satele Ienoşeşti, Piatra (1864-1865), Ienoşeşti,
Criva, Spurcaţi (1865-1873), Enoşeşti, Criva, Gabera, Spurcaţi (1887-1925), Enoşeşti,

199
Gabera, Spurcaţi (1925-1930), Enoşeşti, Criva de Sus, Gabera, Spurcaţi (1932-1939,
1943-1950).
Economia: Principala ocupaţie a locuitorilor - agricultură cu ramurile sale co-
nexe; în anul 1887 s-au cultivat 750 ha cu grâu, 450 ha cu porumb, 5 ha cu orz, 15 ha cu
ovăz, 50 ha cu rapiţă, 15 ha cu vii; în anul 1897, efectivul de animale a fost de 675 vite
mari, 1300 vite mici, 220 porci. În acelaşi an sunt înregistrate 7 stabilimente comerciale;
în anul 1912 - abator, grădini de zarzavat, 3 cârciumi, 2 conace de moşie; în perioada
interbelică - bancă populară, abator, grădini de zarzavat, 2 cârciumi, 2 conace de moşie.
Evoluţia demografică: În anul 1898 comuna avea 242 de familii, 882 locuitori
(459 M, 423 F), 190 contribuabili, 242 capi de familie; în anul 1912-1687 locuitori (836
M, 851F), 250 clădiri locuite, 10 clădiri nelocuite, 380 gospodării.
Instituţii: În anul 1887 - primărie, post de jandarmi, şcoală primară rurală de gra-
dul II cu un învăţător, 3 biserici (cu hramul „Sf. Ilic" în Eneşti, ridicată la 1819; cu
hramul „Sf. Nicolae" în Criva, ridicată în 1840; cu hramul „Sf. Nicolae", în Criva
ridicată în anul 1875); în anul 1898 -primărie, post de jandarmi, telegraf - telefon, staţie
de cale ferată, şcoală (un învăţător, frecventată de 40 elevi din 71 copii de vârstă
şcolară), 3 biserici (2 preoţi, 3 cântăreţi); în anul 1912 - primărie, post de jandarmi,
poştă - telegraf, ocol silvic, staţia de cale ferată Piatra-Olt, halta „Ion Kalin-deru",
şcoală, 2 biserici.

 Enoseşti, Ienuşeşti, Ienoşeşti, sat

Înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltul de Sus (1831,1840,1853,1861). A
făcut parte din comunele: Enoşeşti (1864-1873, 1887-1930, 1932-1939, 1943-1950),
Piatra (1873-1887, 1930-1932, 1939-1943), Piatra-Olt (1950-1989), oraşul Piatra-Olt
(1989-prezent). în anul 1968 îi este întegrat cătunul Matei Basarab.
Arheologie: Lângă localitatea Enoşeşti, pe un promontoriu care se profila din
terasa dreaptă a Oltului, a fost construit castrul roman de la Acidava. Fortificaţia
romană, situată pe drumul Romula-Rusi-dava, menţionată şi în Tabula Peutinge-riana, a
luat numele de la o aşezare geto-dacică situată în apropiere. Săpăturile arheologice
desfăşurate între anii 1975 - 1978 au arătat că, prima fortificaţie, reprezentată de un
castru de pământ, a fost construită imediat după cucerirea romană, ea fiind apoi
transformată într-un castru cu zid de cărămidă, a cărui grosime varia între 1,80 - 1,90 m
şi care avea o formă pătrată, cu latura de aproximativ 60 m. Acesta pare să fi fost

200
construit de Cohors I Flavia Comma-genorum. La vest de fortificaţie se află o întinsă
aşezare civilă, menţionată încă din secolul al XlX-lea de Tocilescu ca având formă
poligonală, cu latura de 100 m, fiind întărită cu şanţ şi val de apărare. în 1913 a fost
descoperit un tezaur de 152 denari eşalonaţi de la Domiţian la Caracalla. Din săpăturile
arheologice, dar şi din descoperiri întâmplătoare, provin mai multe rhonede de la
Traian, Faustina I, Lucilla, Septimius Severus, Severus Alexander (emise la Nicaea),
precum şi de la Constantin cel Mare şi Constantin II. Ultimele, datate între 330 - 335,
atestă o locuire şi după părăsirea Daciei.
Atestare documentară: Satu este menţionat în statisticile şi catagrafiile de la în-
ceputul secolului al XIX-lea (1814,1831, 1832, 1838), în nomenclatorul administrativ
din anul 1861.
Evoluţia proprietăţii: Potrivit catagrafiilor din anii 1831 şi 1838, proprietarul
moşiei era Nicolae Hagi Enuş. În 6 februarie 1832, pentru achitarea unei datorii faţă de
fostul marc ban Grigore Brâncoveanu, vindea la mezat arenda pe trei ani a moşiilor sale.
În anul 1838 acesta o arenda, împreună cu moşia Slatioara, lui Constantin Nicola Nani,
„sudit rusesc", contra sumei de 6300 lei. În catagrafia din anul 1845 moşia apare ca
proprietate a polcovnicului Teodor Ghimpeţeanu. Ulterior trece în stăpânirea lui
Emanoil Lahovary care o vinde doamnei Tessa-mina Hristi. Fiul acesteia, Dimilrie
Caria-nopol, o va prelua prin moştenire. în anul 1855, acesta dăruia jumătate din moşie,
ca zestre, fiicei sale, Ana, cu ocazia căsătoriei cu Eliodor Perietzeanu. În 1861, Ana
Perietzeanu rămâne văduvă şi, întrucât „trebuinţele sale au crescut", Dimitrie
Carianopoi îi dăruieşte şi cealaltă jumătate a moşiei Enoşeşti. În anul 1893 moşia figura
ca proprietate a Anei G. Caletzeanu.
Prin reforma agrară din anul 1864, pe proprietatea lui Gheorghe îoan Cacaleţeanu
au fost împroprietăriţi 59 săteni (8 fruntaşi, 41 mijlocaşi, 10 pălmaşi). Potrivit unui
document din anul 1867, prin legea rurală din anul 1864 pe moşia Enoşeşti (deosebită
de moşia Cacaleţeanu) au fost împroprietăriţi 9 clăcaşi, toţi mijlocaşi. Alt document din
anul 1893 menţionează că foştii clăcaşi au primit 499 pogoane. În anul 1906, 3 mari
proprietari deţineau 1115 ha, iar 303 locuitori 1069 ha. În baza legii agrare din anul
1921 au fost expropriate 329 ha teren arabil şi 91 ha pentru islaz. 101 ţărani au primit
loturi de câte 3 ha fiecare; 40 ha au rămas Casei Centrale.
Prin reforma agrară din anul 1945 au fost împroprietăriţi 7 săteni cu loturi de 0,50
- 2 pogoane. Localitate complet colectivizată în anul 1962. Începând cu anul 1990,

201
orăşenilor le-a fost restituită proprietatea în limitele L, 18/1991, L. 1/2000 şi L.
10/2001.
Economia: Principala ocupaţie a locuitorilor - agricultură cu ramurile sale co-
nexe. În anul 1833, de pe 24 ¼ pogoane semănate cu grâu, ½ pogon cu orz şi 66
pogoane cu porumb s-au obţinut 4978 ocale cu grâu, 678 ocale cu orz şi 70.000 ocale cu
porumb. Au mai fost cultivate 6 ½ pogoane cu mei (nu se precizează producţia
obţinută). Catagrafia din anul 1838 înregistra în satul Enoşeşti: 60 pogoane cultivate cu
grâu, 143 pogoane cultivate cu porumb, 84 pogoane cu fân, 13 pogoane cu vie, 3030
pruni, 10 duzi, 20 „pometuri", 23 stupi, 24 cai, 98 boi, 44 vaci, 200 oi, 20 capre, 78
porci şi 5 bivoli. La 1884 apar menţionate două bâlciuri anuale (de „Bunavestire" şi de
„St Ilie"). Date despre situaţia moşiei, la 1893, se regăsesc în dosarul întocmit de
Creditul Funciar Rural cu ocazia acordării unui împrumut către proprietarul său de
atunci, Ana G. Ca-letzeanu: moşia se învecina, la acea dată, la N cu moşia Spurcaţi, a
doamnei Fun-dăţeanu, la S cu moşia Piatra, a moştenitorilor prinţului Obrenovici, la E
cu moşia Slătioara, a domnului C. Carianopol, iar la V cu moşia Mirila, a d-lui
Gheorghe Chiţu. Gara Piatra se afla „chiar în mijlocul moşiei, la 3 km de conac", iar
Slatina la o distanţă de 54 de oră „cu trăsura" de moşia Enoşeşti. La 1893 suprafaţa
totală a moşiei era de 1.460 pogoane, din care 218 pogoane pădure. Moşia dispunea la
această dată de: o vilă cu trei etaje, reconstruită, cu 9 camere de zid; magazii de zid
pentru 400 kile; patul nou de 400 kile; grajduri şi atenante din zid; un hotel la gara
Piatra cu 5 camere şi un venit anual de 2500 lei. În anul 1912 - grădini de zarzavat,
abator, cârciumă. Creşterea bruscă a populaţiei acestui sat, la sfârşitul secolului al XlX-
lea şi în primele trei decenii ale secolului al XX-lca se datorează activităţilor economice
care s-au dezvoltat aici, favorizate de aşezarea geografică a localităţii. Recensământul
din anul 1930 menţionează 18 „întreprinderi".
Evoluţia demografică: În anul 1831 în sat erau 94 familii; în anul 1833 — 83
familii; în 1838 - 302 locuitori; în anul 1861 - 122 familii, 128 case (împreună cu
cătunul Piatra); în 1872 - 985 locuitori (inclusiv cătunele Criva, Piatra, Spurcaţi); în
anul 1887-300 locuitori; în anul 1912 - 868 locuitori (441M, 427 F), 94 clădiri locuite, 2
clădiri nelocuite; în anul 1930— 1049 locuitori, 159 clădiri; în 1941 -1021 locuitori
(513 M, 508F), 176 clădiri (inclusiv cătunul Matei Basarab), 284 gospodării; în anul
1977 — 464 locuitori, 134 clădiri.

202
 Participare la evenimente: Violenţa rurală din timpul revoluţiei de la 1821 a cu-
prins şi satul Enoşeşti (mărturiile lui C. Nicolae către proprietarul Hagi Enuş, din
februarie-martic). Sătenii au participat la războiul de independenţă (donaţii - 120 lei
pentru cumpărarea de arme, cărăuşie pentru front, 1 rănit în luptele de la Vidin, 1 soldat
din Regimentul 4 linie mort la Rahova), la războiul din anii 1916-1918 (36 morţi), la
războiul din anii 1941-1945 (41 morţi).
Instituţii: În anul 1887 - primărie, post de jandarmi, poştă-telcgraf, şcoală (în anul
şcolar 1886-1887 avea un învăţător, 40 de elevi; în perioada interbelică, şcoala primară
din localitate avea 2 posturi de învăţători), biserică (cu hramul „Sf. Iîie", construită de
clucerul Polihronie în perioada 1815-1819, reparată în anii 1912 şi 1928), cula
Caleţeanu (arhitectural evidenţiază tranziţia de la culă la tipul de casă boierească propriu
zisă). In anul 1912 - primărie, post de jandarmi, poştă-telefon, ocol silvic, staţia de cale
ferată Piatra-Olt, şcoală, biserică, culă.
Monumente: cula Caleţeanu (secolul al XVUI-lea; refăcută în secolul al XIX-lea;
în perioada 1962-1989 sediul cooperativei agricole de producţie).
Comună înfiinţată în anul 1926, desfiinţată în anul 1930, reînfiinţată în anul 1932,
desfiinţată în anul 1939, reînfiinţată în anul 1940, desfiinţată în anul 1950. A fost
compusă din satul Fleştenoaga.
Flestenoaga
Evoluţia demografică: În anul 1941 - 905 locuitori (438 M, 467 F), 224 clădiri,
222 gospodării.
 Jegălia, sat

Sat dipărut. Menţionat în secolul al XVII-lea.

Evoluţia propietăţii: La începutul secolului al XVII-lea aparţinea boierilor Lupu şi
Stanciu, ulterior trecând în posesia Brâncovenilor.

 Matei Basarab, sat

Este o denumire atribuită pe cale oficială, în anul 1925, unui cătun al satului
Enosesti, în cinstea domnitorului muntean cu acest nume. Reintegrat satului Enoşeşti în
anul 1950.
 Piatra, sat
Et. < piatră;

203
 Înregistrat în judeţul Romanâţi, plasa Oltu de Sus (1831,1843, 1853, 1861). A
făcut parte din comunele Piatra (1864-1968), Piatra - Olt (1968-1989), oraşul Piatra -
Olt (1989-prezent). În catagrafia din anul 1831 sunt înregistrate 3 sate: cătunul Piatra,
Piatra de Jos, Piatra de Sus. Între anii 1950-1968 s-a numit Piatra-Sat.
Arheologie: În apropiere de localitate, în zona unde terasa inferioară a Oltului
formează un promontoriu înalt ce domină valea largă a Oltului, pe un pinten de terasă,
se află punctele Vadul Codrii şi Nucet, situate la aproximativ 300 m unul faţă de
celălalt, unde au fost identificate mai multe aşezări neolitice.Tot aici au fost găsite
fragmente ceramice caracteristice culturilor Cernavoda III şi Coţofeni. În punctul Nucet,
cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate între anii 1992 - 1997 de către Muzeul
Judeţean Slatina şi Institutul de Cercetări Socio - Umane din Craiova, au fost
descoperite în afară fragmentelor ceramice şi a uneltelor de silex, neolitice şi
numeroase materiale aparţinând culturilor Verbicioara şi Basarabi.
Atestare documentară: Satul este menţionat la 14 aprilie 1529, ca loc de deces al
marelui ban Pârvu Craioves-cu; în hrisovul din 15 mai 1592 Ştefan Surdu voievod
întăreşte jupâniţei Neacsa si fiului ei Mihail părţi din mai multe sate printre care şi
Piatra . În hrisovul din 8 noiembrie 1601 Teofana călugăriţa, „mama lui Mihai Viteazul"
lasă mănăstirii Cozia satele Frăsinetu şi Studeniţa. Cu această ocazie este menţionat ca
martor şi „popa Andonie de la Piatra". În 8 noiembrie 1602, în actul de donaţie a satelor
„Frăsinetu şi Studeniţa" din Romanaţi, al călugăriţei Theofana, mama fostului domnitor,
Mihai Viteazul, şi al doamnei Stanca şi doamnei Florica, către Mănăstirea Cozia, apare
ca martor un „Andonie bătrânul din Piatră" (menţionat până în secolul al XVII-lea).
Satul este menţionat şi în alte documente din secolele XVII-XVIII, în Schwantz (1722),
în Schutz (1780), în Bauer (sat cu biserică din secolul al XVIII-lea), în catagrafiile din
anii 1831, 1833, 1840, în harta rusă din 1853, în nomenclatorul administrativ din anul
1861, în Szathmary (1864).
Evoluţia proprietăţii: Satul a fost un domeniu mai vechi al familiei Craioveştilor,
în documentul din 15 mai 1592. Ştefan Surdul întăreşte mai multe sale printre care şi
Piatra, ca ocină pentru Neacşa din Vâlcăneşti şi fiul său, Mihail. La 1722 satul apare ca
proprietate a lui Radu Golescu. În anul 1831 moşia Piatra din satul Ianuşăşti era
stăpânită de banul Brâncovcanu; în acelaşi an satul „Cătunu Piatra" era stăpânit de
Elenca Giurgeanca, satul Piatra de Jos era stăpânit de serdarul Titu Bengcscu, iar satul
Piatra de Sus era stăpânit de Nicolae Hagi Ienuş, serdar Titu Bengescu şi banul Grigore

204
Brâncoveanu. În anul 1837, satul Piatra apare ca proprietate a Ilincăi (Elencăi)
Brătăşanu. Potrivit catagrafiei din anul 1845, moşia aparţinea lui Haralambic
Fundăţeanu, proprietar pe care îl găsim menţionat şi mai târziu, în ziarul „Anunţătorul
român" din 20 noiembrie 1857, când dădea spre arendă moşia sa, „Piatra, în jud. Olt, cu
70 de locuitori, locuri de arătură cât va voi să facă pe dânsa, fâneţe îndestule; are pe
dânsa şi vii pentru care se plăteşte otaştină, o zalhana, două hanuri la dealul Sarului, în
drumul cel mare al Craiovii, în depărtare de Slatina o jumătate dc oră".
Prin reforma agrară din anul 1864 au fost împroprietăriţi 11 locuitori cu terenuri
de 3-5 pogoane. în anul 1906 în localitate se găsea un marc proprietar care deţinea 3.200
ha şi 268 locuitori care aveau în proprietate 633 ha. în conformitate cu legea agrară din
anul 1921 au fost împroprietăriţi 37 locuitori iar prin reforma agrară din anul 1945, 17
locuitori. în 4 martie 1956 a fost înfiinţată cooperativa agricolă dc producţie „16
februarie 1933" (23 de familii, 55 ha teren arabil).
Localitate complet colectivizată în anul 1961. începând cu anul 1990, orăşenilor
le-a fost restituită proprietatea în limitele L. 18/1991, L. 1/2000 şi L. 10/ 2001.
Economia: Principala ocupaţie a locuitorilor - agricultură cu ramurile sale
conexe; meşteşugurile, industria. În anul 1833, de pe 45¼ pogoane cultivate cu grâu, 1
pogon cu orz şi 77 pogoane cu porumb, s-a obţinut o recoltă dc 10.773 ocale cu grâu,
250 ocale cu orz şi 10.800 ocale cu porumb.
Potrivit catagrafiei din anul 1838, satul avea 53 pogoane cultivate cu grâu, 81
pogoane cu porumb, 112 pogoane cu fân, 22 pogoane cu vie, 1075 pruni, 10 duzi, 11
cai, 61 boi, 51 vaci, 181 oi, 126 capre, 118 porci, 1 bivol, 2 măgari şi 52 stupi. În 1887
sunt înregistrate 6 cârciumi; în anul 1912 - bancă populară („Piatra", înfiinţată în anul
1900), Societate de cumpătare, 4 grădini de zarzavat, fabrică de ape gazoase, 6 câr-
ciumi, sălaşe de ţigani nomazi.
În perioada interbelică - moară cu benzină, fabrică de apă gazoasă, bancă populară
(„Piatra"; în anul 1928 - capital social 209000 lei), grădini de zarzavat, 7 cârciumi.
Evoluţia demografică: În anul 1722 în sat erau înregistrate 31 familii; în anul
1833 - 45 familii; în anul 1861 - 280 familii, 260 case; în anul 1872 - 1210 locuitori; în
anul 1887 - 1174 locuitori; în anul 1912 - 1801 locuitori (937 M, 864 F), 306 clădiri
locuite, 11 clădiri nelocuite, 383 gospodării; în anul 1930-2088 locuitori; în anul 1941-
2363 locuitori (1160 M, 1203 F). 486 clădiri, 529 gospodării; în 1956 - 1972 locuitori:
în anul 1973 - 2301 locuitori, 590 locuinţe; în anul 1977 - 2326 locuitori, 589 clădiri.

205
 Participare la evenimente: Locuitorii au participat la revoluţia din anul 1848 (în
iunie jurământ pe constituţie; 7 dorobanţi originari din Piatra s-au înrolat în armata
generalului Maghcru, cantonată la Troianu), la războiul de independenţă (donaţii,
ofrande, cărăuşie pentru front; un soldat rănit în luptele de la Griviţa; depozite pentru
provizii, armament şi muniţie; spital militar; centru de aDunăre a trupelor), la răȘcoala
din anul 1907 (agitaţii ale locuitorilor „în timpul secerişului"; la Piatra-Olt, din ordinul
generalului Gigurtu, se constituie un detaşament mixt „compus dintr-un batalion de
vânători, un regiment de artilerie, un regiment de cavalerie", pentru a interveni în caz de
noi „tulburări în zonă cu ocazia secerişului"), la războiul din anii 1916-1918 (proteste
ale locuitorilor în gara Piatra-Olt în anul 1918 împotriva trupelor de ocupaţie; 97 morţi),
la războiul din anii 1941-1945 (63 morţi).
Instituţii: în anul 1887 - primărie, post de jandarmi, poştă - telegraf, un birou de
percepţie fiscală, moaşă comunală, agent sanitar, şcoală primară gradul I (existentă în
anul 1840; în anul şcolar 1886-1887, un învăţător, 60 elevi), biserică (cu hramul „Sf.
Nicolac", construită din zid, la cerinţa Elenei Brătăşanu în anul 1839, pe locul unei
biserici mai vechi, din lemn); în anul 1912 -primărie, post de jandarmi, birou percepţie
fiscală, ocol silvic, oficiu poştal, punct sanitar (moaşă comunală, asistent medical),
şcoală, biserică; în perioada interbelică - primărie, post de jandarmi, birou percepţie
fiscală, ocol silvic, oficiul poştal, punct sanitar, şcoală primară (4 posturi de învăţător),
grădiniţă (o educatoare), biserică, bibliotecă parohială;
Monumente: monument dedicat soldaţilor străini morţi, în mîșiune în războiul
din anii 1916 - 1918, situat în cimitirul satului Piatra.
 Piatra de Jos, sat
Et. < top. Piatra + determ.
Evoluţia administrativă: Înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltul de Sus,
(1831, 1833, 1845-cătunul Piatra). La mijlocul secolului al XlX-lea, Piatra de Jos şi
Piatra de Sus se unesc, fiind recenzate sub numele de Piatra. în deceniul 4 al secolului
XX revin denumirile de Piatra de Jos şi Piatra de Sus.
Atestare documentară: Menţionat într-un document din 16 noiembrie 1764 şi în
documentul datat 20 decembrie 1779, alături de satul Piatra de Sus, care parc să fi fost
satul vechi. Ulterior este menţionat în statisticile şi catagrafiile din anii 1814, 1831,
1833, 1845 (Piatra).

206
 Evoluţia proprietăţii: Apare în anul 1814, ca proprietate a serdarului Titu
Bengescu şi a lui N. Brătăşanu. În anul 1831. moşia şi satul Piatra de Jos sunt
proprietatea serdarului Titu Bengescu.
Moşia Piatra de Jos, împreună cu moşia Piatra de Sus, a fost arendată în anul 1831
cu 4000 lei, iar în anul 1833 cu 6000 lei. În Catagrafia Episcopiei Râmnicului de la
1845, cătunul Piatra era propietatea lui „d. Haralambie Fundăţeanu".
Economia: Principala ocupaţie - agricultură cu ramurile sale conexe. În anul
1833, de pe 19 Vi pogoane semănate cu grâu si 49% pogoane semănate cu porumb s-au
recoltat 10050 ocale cu grâu şi 41200 ocale cu porumb.
Evoluţia demografică: În anul 1831, în sat erau înregistrate 53 familii, 6 feciori
de muncă; în anul 1833 - 212 familii.
Instituţii: Biserica de lemn cu hramul „Sf. Nicolae" zidită la 1740, amintită la
1845 (în „mahalaua de jos"; un preot), alături de o altă biserică din zid, cu hramul
„Adormirea Maicii Domnului" (în „cartierul Piatra"; un preot).
 Piatra de Sus, sat
Et. < top. Piatra + determ.
Evoluţie administrativă: Înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltul de Sus,
(1831, 1833, 1845). La mijlocul secolului al XlX-lea, Piatra de Jos şi Piatra de Sus se
unesc, fiind recenzate sub numele de Piatra. În deceniul 4 al secolului XX revin
denumirile dc Piatra de Jos şi Piatra de Sus.
Atestare documentară: Menţionat într-un document din 16 noiembrie 1764 si în
documentul datat 20 decembrie 1779, alături de satul Piatra de Jos. Ulterior este
menţionat în statisticile şi catagrafiile din anii 1814, 1831, 1833, 1845.
Evoluţia proprietăţii: Apare în anul 1814, ca proprietate a serdarului Titu
Bengescu şi a lui N. Brătăşanu. Primul este amintit ca proprietar deplin în perioada
1832-1833,1837-1838. În anul 1831, moşia şi satul Piatra dc Sus erau proprietatea lui
Nicolae Hagi Enuş, serdarului Titu Bengcscu şi banului Grigore Brâncovcanu. În anul
1831, moşia Piatra de Sus, împreună cu moşia Piatra dc Jos, erau arendate cu 4000 lei,
iar în anul 1833 cu 6000 Ici. În anul 1845, moşia se afla în proprietatea lui loan
Florescu.
Economia: Principala ocupaţie - agricultură cu ramurile sale conexe. În anul
1833, de pe 159 ¾ pogoane semănate cu grâu, 52 pogoane cu orz şi 212 ¼ pogoane cu
porumb s-au obţinut 32780 ocale cu grâu şi 134200 ocale cu porumb. Catagrafia din

207
anul 1838 înregistra 219 pogoane semănate cu grâu, 421 pogoane cu porumb, 548
pogoane cu fân, 17 pogoane cu vie, 10 pogoane cu „pometuri", 565 pruni, 225 duzi, 112
cai, 362 boi, 420 vaci, 2.249 oi, 274 capre, 307 porci, 59 bivoli, 4 măgari şi 10 catâri, 23
stupi.
Evoluţia demografică: În anul 1831, în sat erau înregistrate 248 familii, 36
feciori de muncă; în anul 1833 - 212 familii; în anul 1838 - 246 familii cu 920 locuitori.
Instituţii: Biserica de lemn cu hramul „Sf. Nicolae" din anul 1760 (în anul1845 un preot:
„Marin sin popa Marin"; biserică din piatră; cu hramul „Sf. Dumitru" la 184 5 (2 preoţi
„ Nedelcu sin Marin şi Ilie sin Radu").

4.5.7. Piatra-Olt
Înfiinţată în anul 1950, desfiinţată în anul 1968. A făcut parte din regiunea Argeş,
regiunea Piteşti (1950-1968), raionul Slatina (1950-1968). A fost formată din satele
Bistriţa Nouă, Enoşeşti, Piatra-Olt (1950-1968).

 Piatra-Olt, sat
Et. < top. Piatra + top.Olt
Situat la vest de comuna Piatra (13 kn „depărtare de Balş, 16 km depărtare de
Slatina şi 27 de Caracal").
Evoluţia administrativă: Înregistrat în judeţul Romanaţi, plasa Oltul de Sus;
jărun, la satul Enoseşti în nomenclatorul administrativ din anul 1898; a făcut parte din
comunele Enoşeşti (1925-1930, 1932-1939, 1943-1950), Piatra - Olt (1950-1989),
oraşul Piatra - Olt (1989-prezent).
Atestare documentară: Menţionat în Dicţionarul geografic al Judeţului Romanaţi
(„staţiune de cale ferată forte însemnată în judeţul Romanaţi, situată la apus de comuna
Piatra"); la început canton, apoi gară si nod de cale ferată (linia Corabia-Râmnicu
Vâlcea, linia Slatina-Craiova). La sfârşitul secolului al XIX-lca şi începutul secolului al
XX-lea devine cătun al satului Enoşeşti, apoi subunitate distinctă a comunei Enoşeşti,
ulterior, în comuna Piatra Olt.
Economia: Principalele ocupaţii ale locuitorilor - agricultură cu ramurile sale
conexe, meşteşugurile, industria; în anul 1887 figurează ca „staţiune de cale ferată
foarte însemnată în judeţul Romanaţi", deţinând şi „un birou tclegrafo-poştal".

208
 Participare la evenimente: Un document din 9 iunie 1878 aminteşte de aDunărea
în localitate a unui grup de peste 100 de bulgari, pregătiţi „pentru a se duce în Balcani".
În vara anului 1907, „pe timpul secerişului", pentru a preveni orice posibilă răscoală din
partea ţăranilor din satele din zonă, la ordinul Ministrului de Război şi al comandantului
de divizie, generalul Gigurtu, la Piatra - Olt a fost concentrat un detaşament de
intervenţie, format dintr-un batalion de vânători, un regiment de cavalerie şi un regiment
de artilerie.
Evoluţia demografică: În anul 1973 - 1932 locuitori, 454 locuinţe; în anul 1977 -
2001 locuitori, 436 clădiri.
Instituţii: În perioada interbelică - şcoală (2 posturi învăţător), staţie de cale
ferată, birou telegrafo-poştal.
4.5.8. Demografie

Componența etnică a orașului Piatra-Olt

Români (85.02%)
Romi (6.73%)
Necunoscuta (8.23%)
Alta etnie (0.0%)

Componența confesională a orașului Piatra-Olt

Ortodocși (89.83%)

Adventiști de ziua a șaptea

(1.44%)
Necunoscută (8.23%)

Conform recensamântului efectuat în 2011, populația orașului Piatra-Olt se ridica

la 6.299 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se
înregistrasera 6.347 de locuitori.40 Majoritatea locuitorilor sunt români (85,03%), cu o

40
„Recensãmântul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturalã pentru Inovație).
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
209
minoritate de romi (6,73%). Pentru 8,24% din populație, apartenen.a etnică nu este
cunoscuta.41 Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(89,84%), cu o minoritate de adventi.ti de ziua a .aptea (1,44%). Pentru 8,24% din
populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.42
Evoluția populației la recensăminte:

4.5.9. Obiective turistice:

 Castrul roman "Acidava"
Acidava a fost un oraş roman, situat în Oltenia de azi. Ruinele Acidavei au fost
identificate de Grigore Tocilescu în localitatea Enoşeşti din judeţul Olt. Numele ei apare
în Tabula Peutingeriana (VII 4). Prin Acidava trecea drumul roman de la Romula, pe
valea Oltului, prin Turnu Roşu, spre Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Apulum în
Transilvania. Situat pe malul drept al Oltului, castrul roman Acidava făcea parte din
limesul alutan (linie de întărituri de-a lungul Oltului), construit de legiunea Cohors I
Flavia Commagenorum în secolul II e.n. Acidava şi-a primit numele de la o aşezare
geto-dacică din apropiere, până acum neidentificată pe teren.
La vest de fortificaţie se găsea aşezarea civilă, de mari dimensiuni. Săpăturile
arheologice au scos la iveală cantităţi semnificative de ceramică dacică, care confirmă
existenţa în oraşul roman a unei componente etnice geto-dacice.

41 Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, unicipii,
orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls . Accesat la 5august 2013.
42
Rezultatele finale ale Recensãmântului din 2011: „Tab13.Populația stabilã dupã religie – jude.e,
municipii, ora.e, comune”. Institutul Na.ional de Statisticã din România.iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august
2013.
210
 Ceramică în stilul arheologic de la Acidava

 Drumul lui Traian

 Descoperiri arheologice din perioada neoliticului
Imagini din orașul Piatra-Olt:43

43
http://www.primariapiatraolt.ro/

211
Foto: Palatul administrativ – Piatra-Olt

Foto: Grădiniță – Piatra-Olt

212
 Foto: Liceu Piatra-Olt

Foto: Fântână arteziană Piatra-Olt

213
 Foto: Școală Piatra-Olt

Foto: Cula Călăteanu

 situata in cartierul Enosesti, oraș Piatra Olt;

 construită la începutul secolului XIX, de către boierul Calateanu, care era stegar in
oastea lui Tudor Vladimirescu (1780-1821);
 amplasata într-o pozitie dominanta si strategica, lângă locul unde se afla castrul
roman Acidava;
 avea ca element de aparare un zid de incinta, care este bine pastrat pe laturile de
nord si vest, unde se afla si intrarea in forma de arc, construită din zidarie.
 la interior, cula are o desfasurare in plan dreptunghiular, cu o pivnita mare boltita,
iar la al doilea și a l treilea nivel se afla cate o terasa, cu cate trei coloane cilindrice
și a rce pe fiecare latura, ce ii confera o imagine deosebita;
 monument istoric.

214
Facilități oferite investitorilor:

 Căi de acces rutier (E 670, DN65, DJ646)

 Căi de acces feroviare (Sibiu, Craiova, Piteşti, Caracal - rute directe)
 Alimentare cu apă şi canalizare
 Disponibilitatea administraţiei publice locale de a asigura facilităţi investitorilor
(taxe şi impozite minime, reducerea birocraţiei, etc.)
 Forţă de muncă calificată disponibilă
Proiecte de investitii:

 Extindere alimentare cu apă şi reţele canalizare

 Construirea unei săli de sport
 Reabilitarea sălii de sport existente
 Construirea de terenuri de sport prin Programul "Sport de cartier"
 Modernizarea drumului D. C.13
 Amenajare platforme betonate și a lei la blocurile A. N. L.
 Modernizarea strazilor
 Construire centrala termica blocuri A.N.L.
 Reabilitare iluminat public
4.5.10. B
ibliografie
Ghidul județului Olt, ediția 1974.
DER 1962;
Enciclopedia Cugetarea;
Enciclopedia Minerva;
Adamescu, Dicţionar istoric-geografic (Dicţionar enciclopedic ilustrat)
Legături externe

Descrierea cetăţii pe situl www.cimec.ro

4.5.11. L
ectură suplimentară
Monografia orașului Piatra-Olt, Editura Didactis Pres, 2005

215
Capitolul 4 – Orașe din județul Olt (actual)

ORAȘE DIN JUDEȚUL OLT (ACTUAL)

4.6. BALȘ

Balș este un oraș din judeșul Olt, România, situat în partea de vest a jidețului Olt,
la 44o21' latitudine nordică și la 45o5' longitudine estică și se intinde pe o suprafață de
37 kmp, de o parte si de alta a cursului mijlociu a raului Oltet, important afluient al
Oltului, ce o segmenteaza in două parti egale. Orașul se învecinează: la est cu comunele
Bobicești și Bîrza, la vest cu județul Dolj, la nord cu comuna Oboga și la sud cu comuna
Voineasa. Cerectările arheologice efectuate pe raza orașului Bals, au scos la iveală
dovezi care atestă locuirea acestor meleaguri din cele mai vechi timpuri.

Stema orașului Balș, județul Olt Poziționare pe hartă județului Olt, a orașului Balș

4.6.1. Istoric
„Numai când te ridicai pe spinarea de zimbru a Chiliei aveai ce vedea: Oltețul cu
zavoaiele după el, într-o parte, dealul Balșului, al Mâine.tilor și al Racovi.ei, în alta;
Pădurea .arului, potop negru, în fund, iar la mijloc Balșul. Ehei, Balșul! De pe urma lui
ni se spunea și noua „picior de oraș”, pentru ca din Corbeni, pe lângă botul Chiliei și
Balși, peste Germatalui, gata orașul, cale de-o jumătate de ceas, mers barbatesc.

216
 În afară de două biserici, mânastire veche de când cu Ghica-voda Scarlat, spital,
gara, balta cu barci pe ea, pravalii încărcate, farmacie, moara cu val., cârciumi,
restaurant, avea și lumina electrica, și monument cu Ecaterina Teodoroiu, și târg
săptămânal, sâmbăta. Pe deasupra, toate drumurile țării începeau și sfârșeau în el, după
cum o luai. și nu-și sleiesc minciuni: țăranii din treizeci de sate dimprejur, pe oriunde
ocoleau și se împrafo.au, tot în Balș O brodeau la târguieli. Deci, pentru ei drumurile
sfârșeau aici; pentru Balșeni începeau: strada Luncii răspundea în Bobicești și
Morunglav, până la Știrbei; a Țigăniei, în Rusănești, la vale; a Regimentului, la Vârtina
și Vulpeni; a Mânastirii, prin Corbenii noștri, Oboga și Calui tot până la Știrbei; de
acolo, în Vâlcea, departe; și încă vreo două în alte locuri. Chiar șoseaua națională
pornea din centrul Balșului și ducea, peste Olteț și Olt - la București; peste deal - la
Craiova; de la Craiova încolo, treaba craiovenilor. Așa ca Balșenii se puteau fali cu
orașul lor, adevărat poarta Olteniei. O singura suparare le tulbura lini.tea - cu calea
ferată. Ea nu începea, nici nu sfâr.ea aici, macar ca toate trenurile opreau, chiar și
rapidele.”44
În regiunea în care se afla localitatea, respectiv Oltenia Sudica, au existăt din
timpuri foarte vechi așezări umane, care au folosit condițiile favorabile oferite de lunca
râului Olteț. Granița dintre câmpia marginită de acest râu și Podișul Getic, fâșia de
câmpie marginita de numeroase dealuri, ape precum Bălșița, Geamărtluiul și Gengea, au
făcut posibila viața și așezările omene.ti. Este cunoscut faptul ca pe actualul teritoriu al
Balșului a existăt o a.ezare umana datata încă din primul secol al erei noastre, „Pe fosta
moșie Racovita, în vecinateatea garii, s-au descoperit monede izolate din argint și bronz,
datate din secolul I-IV era noastra. Tot aici s-a descoperit și un inel de aur cu trei pietre
din secolul al II lea era noastra.” (D.Tudor, Oltenia Romană), ca dovadă stau marturie și
monedele bizantine din secolul XII.
În ceea ce privește atestarea localității Balș au existăt mai multe variante, unele
hrisoave gasite, atesta faptul ca localitatea a fost așezata pe lunca Oltețului înainte de
anul 1450. Documentele scrise apar în secolele XV – XVI și ele mentioneaza existen.a a
55 de așezări rurale pe teritoriul și în jurul Balșului. Domnitorul Țării Românești, Vlad
Călugărul, frate vitreg a lui Vlad Țepeș, întocme.te la Târgoviște un hrisov în care scrie
ca “venind cnezii Teodor și Ioan Balșul în .ara noastra de peste Dunăre din pamântul
sârbescu și vazând ca ei au fost așezați acolo și având obleduire peste mai multe .ari

44
Nicolae Teica, Căprioara de smalț, p.57.
217
dorind ace.ti cnezi a dobândii pamânt în .ara noastra, noi am miluit aceasta stapânire
după cum ne ceruse ace.ti cnezi pe lângă Oltețu”.
Tot acesta ipoteza o menșioneaza și Petre Pandrea în lucrarea “Soarele
melancoliei”, „Etimologia cuvântului Balș este bicunoscută. Numele vine de la slavul
Balșoi care înseamna mare. Este vorba a.adar, de un sat mare, de un targ. La radacina,
localitatea noastra implica o anumita grandoare și ceva excepțional. Aici a fost din
timpuri imemoriale un târg, la rascruce de drumuri, în care se faceau schimburi
comerciale între bunuri și produse ale regiunilor de munte și de deal (țuica, vinuri,
cherestea de brad, vase de lemn, butoaie, vedre, cauce), cu produsele cerealiere ale
.esului.” (Pandrea, 2005 p.84) De altfel un hrisov din 1564 menșioneaza existen.a
Balșului ca a.ezare omeneasca întarind afirmașiile ca paturi de populație bogata de
origine sârba au patruns în zona Balșului după caderea Smederevei, oraș cetate din
apropiere de Belgrad.
Numele așezării Balș este dat deci de cnezii sârbi. Iorgu Iordan, arata ca “satele își
trag numele în majoritatea cazurilor de la stapânul satului (cneazul de pe vremuri)”.
Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei
dovedesc faptul ca în epoca feudala localitatea s-a format ca și târg. Aici există curtea
boiereasca a neamului cnezilor Balș. O altă ipoteză în legătură cu toponimia orașului
Balș este enunțată de către Andrei Pandrea în lucrarea “Petre Pandrea martor de veac”,
„Târgul Balș se afla în mijlocul Olteniei, la limita meridională a Podișului Getic, chiar
între dealurile Chiliei și ale Surului, zise și ale Oltețului, după numele afluentului
Oltului, care îl strabate. Așezat într-un ținut cu văi line umbrite de zăvoaie, adică
pădurici pe malul apei, în lunca apătoasă și dealuri cu podgorii, nu departe de stejarii
pădurii Șarului, are între vecini satele Româna și Oboga, vatră de olari vestiți și
mânastirea Căluiu, ctitoria fraților Buzești.(...) Simbioza românoprototurcică și mongolă
a lasat urme în toponimie, precum Balș” (Pandrea, 2008 p. 12).
Într-un document din secolul XVIII, din timpul ocupației austriece, Balșul este
menționat ca fiind un sat de “megieși” (țărani liberi, stapâni de pamânt), având 55 de
familii mari. Balșul a fost una dintre așezările omene.ti mari și importante din .ara
Românească în perioada medievala. Odată cu începutul secolului XIX, se remarca o
dezvoltare a Balșului, care până la acea data era cel mai mare sat din Principatele Unite
și una dintre cele mai mari așezări rurale având locul al doilea în Romana. și locul al
treilea în Oltenia, locul al .aselea în .ara Românească și locul al 14-lea în Principatele

218
Române, având 743 de gospodarii. Perioada cuprînsă între secolele XIX si XX se
remarca prîntr-o mulți tudine de evenimente ce au favorizat dezvoltarea acestei așezări.
Astfel în 1845 după reparații majore, a fost data în folosin.a .oseaua București –
Vârciorova, ce trecea prin Balș, precum și terminarea caii ferate Piatra Olt – Vârciorova,
data în folosin.a la 5 ianuarie 1875, împreună cu inaugurarea garii actualului oraș. La
data de 9 mai 1875 a trecut prin Balș primul tren accelerat “Viena – București”, iar la 8
iunie 1883 trecea prin Balș celebrul tren “Orient Expres”, care transporta călători pe ruta
Paris – Constantinopol (cu transbordari la Varna și Giurgiu).
Localitatea așezată în apropierea celor două mari târguri, Craiova și Slatina,
devine un loc de popas, de schimburi de produse, în cele din urma polarizând în jurul
sau toate așezările rurale situate pe valea Oltețului, începând de la Iancu-Jianu și până
dincolo de Dobrun. Astfel se explica de ce într-o perioada relativ scurta de timp apar în
localitate edificii economice, comerciale, bancare și ateliere meșteșugărești.
Pe parcurs, Balșul se transforma într-un centru adminstrativ cu instituții
adiministrativ-legislative în concordanță cu epoca respectiva, devenind plasa cu o
judecătorie, o tipografie, mori, prese de ulei, fabrica de spirt, trei banci și un atelier
mecanizat ce a stat la baza înființării primei fabrici,ce va înfluen.a în mod substanșial
mentalul colectiv și modul de viața al locuitorilor. În localitate încep sa se dezvolte
activitași economice ce polarizeaza localitățile din jur. Intensa dezvoltare economica a
determinat accentuarea vieșii culturăle, apare societatea culturăla “Rena.terea”, apar
.coli, toate acestea contribuind la mi.carea culturăla locală.
La 22 octombrie 1921, Balșul a fost declarat oraș Fiind reședința de plasa. Începe
modernizarea orașului, se refac și se paveaza strazi, este construită o uzina electrica și
de semenea sunt construite în aceași perioada Casa de cultură, cinematograful și
dispensarul veterinar, ceea ce indica un nivel de trai mai ridicat pentru populație. În
perioada comunista, se dezvolta activitățile industrial preexistente, apar intreprinderi de
o mare valoare economica putem menșiona construcșia I.O.B. Balș, apoi IMAIA Balș și
JIUL Balș, pe lângă acestea mai apar instituții cooperatiste. Intreprinderea I.O.B. Balș,
este una din marile investiții realizare în timpul regimului comunism din România, a
fost proiectata si construită în perioada 1965-1970 și a fost cunoscuta pe plan mondial
până în 1989 sub denumirea de Întreprinderea de Osii și Boghiuri Balș.
Pe tot parcursul evolușiei sale în comunism, localitatea cunoa.te transformari
importante în toate domeniile, devine astfel un oraș cu o mare pondere în economia

219
județului, realizând la un moment dat aproape o cincime din întreaga economie a
acestuia. Zonele rezidenșiale cunosc de asemenea o evolușie prin construcșia a peste
5000 de apartamente. Apar a.ezaminte social-culturăle, se modernizeaza și extinde
infrastructura sanitara, se construiesc hoteluri și locuri de recreere pentru locuitori și se
diversifica spațiile comerciale. În pădurea Saru de lângă Balș se construiește baza de
agrement Saru, pentru a sprijinii necesitățile orașului în acest domeniu.
Localitatea fucționează ca și “centru de atracție zonal, caracterizat prîntr-o
dezvoltare accentuata în ultimele decenii, influen.a în teritoriu extinzându-se dincolo de
aria administrativ-economica. Este cazul unor orașe (...) agricole cu tendința de
industrializare, Balș, Deta și ..a.” (Cucu,V., 1974, p 256) Balșul a polarizat și
polarizeaza aproximativ 13 comune cu satele aparșinatoare, fiind amplasat central zonei
economice și comerciale, de pe acest sector al vaii Oltețului.(Caliciu, 2011)
Perioada după 1989 a însemnat pentru orașul Balș un declin economic, datorat
privatizarilor marilor unități industrial. Astfel a crescut .omajul în zona, iar for.a de
munca a migrat spre Craiova, respective Slatina. Cele trei mari unități industriale, I.O.B.
Balș, IMAIA Balș și JIUL Balș, au fost privatizate, acestea schimbându-și structura
capitalului într-unul majoritar privat și deasemenea le-au fost schimbate și denumirile.
Astfel I.O.B. Balș devine S.M.R. S.A., IMAIA Balș își schimba numele în
INSTIRIG S.A., iar JIUL Balș în TERMEX S.A.
În perioada actuala, orașul Balș, cunoaște o dezvoltare, atât pe plan economic, cât
și pe plan socio-culturăl. Unităților industriale le-au fost modificate funcțiile inițiale, s-
au deschis noi activitași economice, de exemplu fostul amplasament al IMAIA Balș,
actualmente se produce polistiren expandat, există o fabrica de textile și una de instalații
agricole. Iar în plan socio-culturăl, apar ziare locale și societași culturăl, iar în mediul
virtual, apar de 2 site-uri: www.bals-news.ro și www.bals-online.ro .

4.6.2. Geografie

Poziție și localizare geografică

Situat în sud-vestul României, la intersecția paralalei de 44° 21’ latitudine nordică
cu meridianul de 24° 5’ longitudine estică, în regiunea istorică Oltenia, orașul Balș face
parte, din punct de vedere administrativ din județul Olt. Este amplasat în partea de vest
a acestuia, la distan.a egala de municipiile Craiova și Slatina.

220
 Orașul Balș este amplasat la contactul Podișului Getic cu Câmpia Caracalului
(Romanaților), se desfa.oara de-a lungul malurilor cursului mijlociu al Oltețului, curs ce
divide localitatea în două parți, unite de către două poduri. Ca și limite administrative,
localitatea se învecineaza la nord cu localitatea Oboga, la est comuna Bobicești, la sud
și sud-est, comunele Bârza și Voineasa, la vest județul Dolj, iar în nord-vest comuna
Baldovinești.
Substratul geologic
Din punct de vedere tectonic zona orașului Balș aparține arealului de vorland
având în partea sudica, ca fundament Platforma Moesica – Prebalcanica. Peste acest
fundament eterogen și destul de complex se afla o cuvertura sedimentara cu litologie și
grosimi variate. Peste partea sedimentara, partea superioara a acestei cuverturi de natura
moesica, care corespunde neogenului și cuaternarului, se îngroa.a în zona de contact
orogen și prezinta o serie de structuri petrolifere dispuse paralel cu, cutele subcarpatice,
situate în depozite neogene.(Oncescu,1965)
Întâlnim patru zone geologice, o zona de pietrișuri și nîșipuri, ce se extinde de-a
lungul râului Olteț și a pârâurilor tributare acestuia . Un depozit de loessoide și
lehmuri, localizat în sud-vestul aerealului studiat. Un depozit loessoidal ce aparține
terasei inferioare, localizat în sud-estul orașului. și o zona de marne, argile și nîșipuri
diatomite, în partea vestică a suprafe.ei studiate.
Relieful
Relieful orașului Balș este de mica altitudine, 132 m, orașul aflându-se la
intersecția celor două mari unități de relief , Podișul Getic în partea de nord, care ocupa
două treimi din suprafața, fiind reprezentat prin Podișul Tesluiului în partea de nord-
vest , iar în nord-est prin Podișul Beicai și Câmpia Româna în sud, mai exact Câmpia
Caracalului, iar valea Oltețului, orientata nord-sud, reprezinta o adevarata axa a
teritoriului orașului.
Aparține din punct de vedere geomorfologic celor două mari unități sus amintite,
iar în cadrul acestora, care vin în contact fara denivelari accentuate se găsește o gama
bogata de forme de relief, grupate în două categorii mai importante: mezorelief,
reprezentat prin sistemul de vai și interfluvii și microrelief – care se întâlne.te peste tot
în cuprinsul primei categorii , reprezentat prin crovuri, microrelieful versanșilor cu
surpari de teren, torenți, ogașe, bazine de recepție de tipul hârtoapelor, acumulari de
tipul conurilor de dejecție (Posea,1982).

221
 Caracteristici Climatice
Regimul climatic ce caracterizeaza orașul se încădreaza în sectorul de clima
temperat-continental cu slabe influențe mediteraneene având ca specific un regim termic
moderat, umezeala relativ mare cu precipitașii atmosferice bogate. Temperaturile
aerului înregistreaza o valoare medie anuala de 10,6 °C. Cea mai mica temperatura a
fost înregistrata în anul 1985 în luna ianuarie și a fost de ..24 °C, iar cea mai calduroasa
vara a fost iulie 2000 cu 41 °C, ceea ce indica ierni aspre și veri calduroase.
Precipitațiile se prezinta în jurul valorii de 46,3 l/m² lunar, iar minima a fost înregistrata
în octombrie 2001 fiind de 0,2 l/m² și maxima a fost înregistrata în august 2002 fiind de
104,1 l/m².Valoarea medie anuala înregistrata este cuprînsă între 500 și 600 mm/an.
Vântul bate din direcșia est cu viteza medie de 4,0 m/sec si din nord-est cu viteza medie
de 4,3 m/sec.Au fost înregistrate valori maxime în noiembrie 1979 de 40 m/sec.
Frecvența vânturilor este de 4,5-5%.
Hidrografie
Hidrografia este reprezentată de ape curgătoare și lacuri. Hidrografia zonei
orașului Balș este relativ saraca, evidenșiindu-se ca și principal curs de apa râul Olteț cu
o direcșie de curgere N-V spre S. Este al treilea râu al județului ca și marime și
traverseaza județul Olt numai prin porșiunea sa inferioara și de varsare în râul
Olt.”Direcția Oltețului este până la Balș nord-sud, de aici ea se schimba în NV-SE”
(Cote., 1957, p147), astfel Oltețul își schimba direcșia de curgere din zona orașului
Balș, unde primește un alfuent inmportant Geamărtăul. Râul Olteț traverseaza Câmpia
Olteniei pe o distan.a de 40 de kilometri, lașimea albiei sale variaza între 75 și 100 de
metri, patul albiei fiind constituit din nîșip fin, instabil, ce atinge în unele zone grosimea
de 8 metri (Morariu și colab., 1970) În ceea ce privește suprafețele lacustre, întâlnim un
număr restrâns de lacuri, toate fiind de origine fluviatila. Astfel avem două lacuri pe
malul stâng al Oltețului, aflate în plin proces de colmatare, unul în partea centrala a
orașului, iar celalalt mai spre nord-est , spre limita cu comuna Bobicești.
Al treilea lac de pe teritoriul orașului Balș este lacul Balta Gării, de aceași origine
ca și celelalte două, fluviatila, este amplasat în zona central-sudica a orașului, limitrof
garii CFR a orașului. și aici este prezent fenomenul de colmatare, se observa faptul ca
din suprafața sa a mai ramas doar un sfert. Ion Rogoz menționa în lucrarea sa, Ecologia
faunei acvatice din Câmpia Olteniei “La sud de orașul Balș, pe o suprafața de circa 6 ha,

222
se afla o balta format dintr-un meandru parasit, care, datorită depunerilor aluvionare și
intervențiilor omului, n-a mai comunicat cu râul nici la ape mari.” (Rogoz, 1979, p.96)
Același autor a realizat o serie de masuratori și a caracterizat lacul din punct de
vedere al vegetației, ca una submersa bazata atât pe plante submerse cât și pe tije
submerse de stuf, pe acestea fiind dezvoltat un strat de bioderma, iar alimentarea lacului
fiind freatică și pluviometrică.

4.6.3.Demografie

Componența etnică a orașului Balș

Români (88.12%)

Romi (3.35%)

Necunoscută
(8.46%)
Altă etnie (0.05%)

Componența confesională a orașului Balș

Ortodocși (90.64%)

Necunoscută
(8.49%)
Altă religie (0.86%)

Conform recensamântului efectuat în 2011, populația orașului Balș se ridica la

18.164 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se
înregistrasera 21.271 de locuitori.45 Majoritatea locuitorilor sunt români (88,12%), cu o
minoritate de romi (3,35%). Pentru 8,47% din populație, apartenen.a etnică nu este
cunoscuta.46 Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(90,64%). Pentru 8,49% din populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.47

45
„Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 – populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație).
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
46
Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8.Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls . Accesat la 5august
2013.
47
Rezultatele finale ale Recensãmântului din 2011: „Tab13. Populația stabilã dupã religie – jude.e,
municipii, ora.e, comune”. Institutul Na.ional de Statisticã din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls . Accesat la 5 august
2013.
223
 Evoluția populației la recensaminte:

4.6.4.Turism

Orașul Balș beneficiază de un amplasament ce faciliteaza activitățile turistice.

Chiar daca localitatea nu deșine un număr mare de obiective turistice, aceasta activitate
este bine conturata și dezvoltată. În partea de sud-vest, la poalele dealului Mâinești este
amplasata mânastirea cu același nume.

Mânăstirea Mâinești
Între anii 1810-1812, biserica din Mâinești a fost pictată, și la sfințire a primit
hramul "Sfântul Ierarh Nicolae". În data de 17 mai 1813, o însemnare a logofatului Ion
Mâinescu arăta ca s-a zidit această biserică din piatră. Se știe că pe aceste plaiuri ale
Oltețului a haiducit Iancu Jianu.
Petre Pandrea, în ziarul Oltul (an I, nr. 101, 16 iunie 1968), în articolul
“Monumente istorice de pe valea Oltețului” evoca și biserica schitului cu haiducii lui
Iancu Jianu, care s-au retras aici și s-au calugarit după ce capitanul s-a lasat de haiducie,
224
în anul 1818. Acest fapt este confirmat și de folclorul local, schitul fiind cunoscut ca
Schitul Haiducilor. Din punct de vederea arhitectonic, mânastirea se caracterizeaza
prîntr-o construcșie de cărămidă, ziduri groase de 70 cm, în forma de nava. Este
compartimentata în altar, naos și pronaos. Catapeteasma este din zid. Naosul este
delimitat de pronaos printr-un zid de cărămidă care are pe mijloc o deschidere cât o u.a
și două deschideri laterale mici.
Pictura, realizata între anii 1810-1812, este lucrată într-o tehnică combinata de
fReșca și tempera, ilustrând tehnica ortodoxa. La portretele ctitorilor, ca și la celelalte
portrete din interior se observa ca, în costumele de epoca, apar elemente specifice
portului popular românesc. Paleta zugravilor s-a rezumat la câteva nuan.e de ro.u,
albastru, gri, pușin verde și galben. Predomina încădraturile și brâiele cu linii negre și
ro.u închis.
Mânăstirea Călui
Manastirea Calui se afla pe malul Oltetului, in apropiere de Craiova, nu departe de
comuna Oboga, comuna renumita pentru ceramica ei populara. După traditie, in acest
loc in care a fost intemeiata manastirea, se spune ca Balan, calul lui Mihai Viteazu, a
lovit cu copita in pamant și a tasnit apa.
Asezamantul monahal, înconjurat de un puternic zid de cărămidă, cărămidă adusa
de pe malul Oltetului si carata din mana in mana pe o distanta de un kilometru, a fost
intemeiata intre anii 1516-1521, in timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), de
către banul Vlad si fratii sai, Dumitru si Balica.
Primii ctitori ridicând edificiul până la nivelul temeliilor, nu l-au putut probabil
termina datorită instabilitatii politice care a urmat domniei lui Neagoe Basarab.
Manastirea Calui, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost refăcută de către boierii Craiovesti.
Restaurarea si infrumusetarea ei au fost făcute de către fratii Buzesti in perioada 20
aprilie - 8 iunie 1588, atunci când au fost infiintate si corpurile de chilii, după cum
precizeaza pisania, sapata in piatra cu majuscule frumos executate, așezată deasupra usii
de la intrarea in biserica. Ulterior monumentului i s-a adaugat un exonartex, marginit de
arcade laterale. Biserica Sfântul Nicolae, de dimensiuni mici - 15 metri lungime si 6
metri latime - este un monument reprezentativ al arhitecturii muntenesti din secolul al
XVI-lea, care se impune prin proportiile grandioase ale turlei si prin bogata decoratie a
fatadelor. Fatadele bisericii au un parament de cărămidă si tencuiala, cu un puternic

225
brau median, avand registrul inferior impartit in panouri dreptunghiulare, iar cel
superior cu arcaturi duble.

Interiorul pastreaza un ansamblu de picturi murale realizate de mesterul zugrav

Mina intre anii 1593-1594, care ii infatiseaza pe Fratii Radu, Preda si Stroe Buzescu,
precum si un tablou cu domnii Mihai Viteazu si Petru Cercel. Pictura va fi spalata in
anul 1908. In 1608, Preda Buzescu, mare ban al Craiovei a fost inmormantat in
pronaosul bisericii iar in anul 1610 cel mai batran dintre frati, Radu Buzescu, va fi
ingropat in noua încăpere.
Icoana din dreapta altarului este facatoare de minuni. In felul ei, fiecare icoana
este facatoare de minuni. Trebuie doar sa ne lasam purtati de puterea rugaciunii si de
chemarea credintei. Vom descoperi ca Dumnezeu este in toate si ca doar El ne va arata
calea cea buna, zice unul dintre parintii Mânăstirii - părintele Maxim. În curtea
Mânăstirii se afla turnul-clopotnita care dateaza din secolul al XVII-lea. În vremurile de
restriste aici a fost cetate. Manastirea era in acea vreme foarte bogata, avand in stapanire
nu mai putin de 30 de sate. De aceea, multe puteri au ravnit-o de-a lungul timpului.

226
 Biserica a fost renovată în anii 1650, 1828, 1834 și a mplu restaurată in 1932-1937.

Mânăstirea Călui
În ceea ce privește serviciile de recreere, acestea sunt acoperite de către baza de
agrement Saru, situata în afară orașului, în Pădurea cu același nume, fiind localizata în
cadrul comunei Bobicești. Aceasta dispune de o terasa, de un restaurant și de spații de
cazare la nivelul de 3 margarete, cu un număr de 60 de locuri de cazare.
În perioada comunista a fost construit în centrul orașului Hotel Central Balș, care
în prezent se afla într-o stare de degradare și deteriorare a condișiilor de cazare. După
anii 1990, în cadrul orașului Balș s-au dezvoltat activitățile sportive, mai ales tenisul de
câmp, la inișiativa unor antreprenori locali, care au investit în acest sport. Concomitent
cu acestea a fost construit, în cadrul clubului sportiv CS Prodchim, un hotel, Hotel Balș,
ce dispune de un număr de 10 camere, un restaurant cu 30 de locuri și 6 terenuri de
tenis.

227
 Primăria Balș
Activitățile sportive asigură ocuparea locurilor de cazare, în perioada desfășurării
turneelor de tenis, cel mai cunoscut fiind Turneul Internățional de Tenis „Instirig Cup”
O alta atracție turistică este reprezentată de către festivalul etnofolcloric Pomul
Vieții, ce are loc anual în luna iunie. Acesta are ca scop prezervarea tradițiilor și
obiceiurilor din Câmpia Romanaților. De asemenea, tot în cadrul acestui festival se
organizează concursuri de dans popular, de ceramică și se organizează Parada portului
popular românesc.

228
 Imagini de la Festivalul ”Pomul vieții” din Balș

Educație în Balș
La nivelul orașului Balș funcționeaza 21 unități de învățământ, din care:

 5 gradinite, o Școala Generală cu clasele I-IV;

 4 școli generale cu clasele I-VIII;
 3 unități de învățământ liceal;
 2 școli profesionale de ucenici;
 2 școli postliceale și
 4 școli speciale.

229
 Liceul Petre Pandrea Balș Muzeul din Balș

Biblioteca Petre Pandrea Balș Casa Tineretului Balș

Personalități
Personalități mai însemnate care s-au ridicat din orașul Balș au fost: Petre Pandrea
și Mihail Drumeș.

4.6.5. Cultură
În domenul artei și culturii, orașul Balș beneficiază de un bogat patrimoniu și de o
infrastructură cultural bine dezvoltată. Viața cultural este sprijinită de două case de
cultură, de un cinematograf, care momentan este în renovare, de o bibliotecă
orășenească și de asemnea de o Casă a Tineretului. Muzeul orașului Balș deține obiecte
de ceramică, acestea provenind de la familia Ciungulescu din comuna Oboga, comuna
230
situată la nord de cartierul Româna. În Casa Tineretului din Balș activează încă din
1982 trupa de rock Karma, înființătă sub denumirea de Asterix, aceatsa este singura
turpă de muzică din localitate. Casa de cultură este locașie pentru ansamblul folcloric
Pomul Vieții, din care fac parte eleve ale instituțiilor de învățământ din localitate.
Ansamblul are ca specific portul popular al Romanaților.
În trecut pe teritoriul actualului cartier Româna existău ateliere de ceramică, dar
datorită lipsei de interes a noilor generații pentru aceste meserii, acestea au disparut.
Anual, în luna iunie are loc festivalul etnofolcloric Pomul Vieții, iar toamna, este
organizat Festivalul Toamnei.

Imagini – Festivalul ”Pomul vieții” – Balș

231
Imagini de la Festivalul Toamnei de la Balș
232
 4.7. SCORNICEȘTI

Scornicești este un oraș din județul Olt, regiunea de dezvoltare Sud-Vest,

România. Are o populație de 11.766 de locuitori.48 A fost declarat oraș în 1989..
Localitatea a beneficiat de numeroase avantaje în perioada în care Nicolae Ceaușescu s-
a aflat la conducerea statului, fapt care a determinat transformarea rapida dintrun mic sat
într-o localitate de tip urban. După 1989 se resimte un recul în viața urbei.
Prezentarea localității:49
Suprafață: 16877 ha
Intravilan: 1081,46 ha
Extravilan: 15795,54 ha
Populatie: 12802
Gospodarii: 4217
Nr. locuinte: 5239
Nr. gradinite: 10
Nr. scoli: 8
Nr. licee: 1

Stema orașului Scornicești Poziționarea pe harta jud.Olt a orașului Scornicești

48
„Recensãmântul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturalã pentru Inovație).
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
49
http://scornicesti-cnsc.blogspot.ro/
233
 4.7.1. Istoric
Pe teritoriul Scorniceștiului (în satele Mogoșești, Jitaru și Constantine.ti) au fost
descoperite urme de cultură materiala din neoliticul târziu (cultură Salcu.a) și din epoca
de început a bronzului (cultură Glina); De asemenea au mai fost descoperite două
așezări getice (sec. 2 - 1 î. Hr.), necropola dacoromana (sec. 3 d.Hr.) și un cimitir
medieval românesc. În satul Teiu. s-a descoperit un valoros tezaur de cca. 6000 monede
de argint din care circa 2 000 emise în .ara Românească în timpul lui Vladislav I și al lui
Radu I. Primul document scris pe 10 decembrie 1505 sub Radu cel Mare Voievod arata
intrarea lui Badea din Suica și fiilor sai în satul Suica pe Neagra (Negrișoara) care le
fusese daruit de către Vlad Calugarul (1482-1495).
La 16 septembrie 1519 este atestat satul Negreni, satele Scornicești și Tatarai
aflate pe locurile unde s-a construit orașul Scornicești. În 1821 Tudor Vladimirescu
traverseaza localitatea în drumul lui către București, mulși localnici urmându-l. Se
spune ca revolușionarul ar fi înnoptat în apropiere, piroanele cailor putând fi gasite și
azi; de aici numele de Drumul lui Crai. La 26 ianuarie 1918 se na.te la Scornicești
Nicolae Ceaușescu (.ef al statului între 1965 și 1989). Prin Legea administrativ
teritoriala nr. 2 din 16 februarie 1968 prin care au fost reînfin.ate jude.ele,
Scorniceștiul a dobândit configurașia administrativă de astăzi. În anii '70-'80
Scorniceștiul trece printr-un amplu proces de modernizare, industrializare, sistematizare
și introducere de noi facilitași necesare ridicarii la rangul de oraș.
În 1979 echipa de fotbal locală, FC Olt, promoveaza în liga I din fotbalul
românesc. În mai 1989 Scorniceștiul este declarat oraș împreună cu satele componente.
În anul 2003 Scorniceștiul apare în prim planul presei naționale odată cu scândalul
transformarii spitalului orașenesc în spital de pneumoftiziologie, populația orașului
ieșind să demonstreze împotriva acestei decizii.

4.7.2. Date geografice

Orașul Scornicești este situat în partea de nord-vest a județului, mai precis în
Podișul Getic, platforma Cotmenei și ocupa o suprafața de 158,96 km2 (cea mai mare
suprafața din județul Olt) din care circa 14 000ha sunt redristribuite pentru domeniul
agricol. Relieful este de podi. tabular, cu interfluvii largi separate de vai late de 300-500
de metri cu orientare predominant N-S. Altitudinile variaza între 180m în zona sudica a
localității la granița cu Potcoava, 250-260m pe platou și 220m în zona centrului urban.

234
 Din punct de vedere petrografic, zona Scornicești este alcătuita din argile,
pietrișuri și nîșipuri, roci care determina o serie de procese geomorfologice. Este
străbătut de pârâul Plapcea, afluent al râului Vedea și de afluenșii acestuia: Plapcea
Mare, Plapcea Mica, Teiuș, .uica, Mogoșești, Negrișoara etc. Prin zona centrala a
orașului trece Plapcea Mica, pârâu cu scurgere predominant primavara, care este
canalizat în zona orașului. Pe teritoriul localității, pe cursul acestor râuri au fost
amenajate mai multe lacuri (Rusciori - 32ha - 1 milion mc, .uica, Teiu.) care constituie
adevarate atracții pentru iubitorii pescuitului.
Ca tip de vegetașie tipic pentru zona Scornicești trebuie menșionate pădurile de
stejar, păduri în care traie.te o bogata fauna (cerbi, porci-mistreși, iepuri) motiv pentru
care orașul este vizitat anual de sute de împatimiși ai vânatorii. Este situat la 48 km de
reședința județului Argeș, Pite.ti, și la 25 km de cea a județului Olt, pe drumul european
E574 la intersecția acestuia cu DJ703C. Nu are acces la re.eaua de cai ferate, cea mai
aproiata gara fiind la 15 km distan.a în orașul Potcoava.
Comune vecine:
 Nord: Poboru și Tătulești
 Vest: Oporelu, Priseaca și Valea Mare
 Sud: orașul Potcoava
 Est: Optași și Sârbii Magura
Împărțirea administrativă:
Scorniceștiul este împărțit în următoarele sate (cartiere):
 Scornicești, centrul civic al localității, aici fiind localizate cele aproximativ 70
de blocuri de locuit (circa 1600 de apartamente), principalele instituții publice
ale orașului și zonele de comer. și industrie. Tot în zona centrala se poate
vizita casa natala a lui Nicolae Ceaușescu - fostul președinte comunist român.
 Piscani. Satul este traversat de DJ703C și de pârâul Plapcea Mica. În aceasta
zona a orașului sunt amplasate Stația de sortare a de.eurilor, Stația de epurare
a apelor uzate și mai multe parcuri de centrale fotovoltaice.
 Negreni. Satul se afla de-a lungul DN65 și de-a lungul pârâului Negrișoara.
 Jitaru. Satul se afla de-a lungul DN65, fiind trversat de pârâurile Plapcea
Mica, Plapcea Mare și Mogoșești.
 Mogoșești.

235
 Constantinești. Satul este traversat de Plapcea Mare, pe malurile careia este
situat conacul (monument istoric) care i-a aparținut astronomului Nicolae
Coculescu.
 Șuica. Este dispus de-a lungul pârâului Șuica, pe acest curs de apa fiind
amenajat un lac de acumulare și agrement.
 Teiuș. Satul este situat pe platoul ce domina valea pârâului cu același nume,
curs de apa care, de asemenea, formeaza un lac de acumulare.
 Rusciori. Se afla pe DJ703C și pe valea Plapcei Mici în partea de nord a
Scorniceștiului. Aici sunt situate lacul de acumulare și complexul turistic
omonime.
 Bircii.
 Chițeasca.
 Mărgineni.
 Mihailești.

4.7.3. Demografie

Componnța etnică a orașului Scornicești

Români (91.36%)

Necunoscută
(8.6%)
Alta etnie (0.02%)

Componența confesională a orașului

Scornicești

Ortodocși (91.0%)

Necunoscută
(8.61%)
Altă religie (0.37%)

236
 Conform recensamântului efectuat în 2011, populația orașului Scornicești se
ridica la 11.766 de locuitori, în scadere fa.a de recensamântul anterior din 2002, când se
înregistrasera 12.679 de locuitori.50 Majoritatea locuitorilor sunt români (91,36%).
Pentru 8,61% din populație, apartenen.a etnică nu este cunoscuta.51 Din punct de vedere
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,01%). Pentru 8,62% din
populație, nu este cunoscuta apartenen.a confesională.52
Evoluția populației la recensăminte:

4.7.4. Infrastructura
Zona centrala a Scorniceștiului beneficiaza de alimentare cu apa dîntr-o re.ea
reabilitata și de o re.ea de canalizarea cu lungimea de 10,5 km. Apele menajere sunt
epurate în Stația din satul Piscani. Există planuri pentru extinderea acestor re.ele la
nivelul întregii localități. Re.eaua cu gaze alimenteaza zona urbana și 40 de gospodarii
din satul Bircii. În privin.a re.elei de drumuri, centrata pe DN65, atât satele componente,
cât și zona centrala beneficiaza de drumuri cu covor asfaltic. Există un sistem nou de
colectare și depozitare a de.eurilor menajere înființăt în 2008.

50
„Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 – populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație).
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
51
Rezultatele finale ale Recens ământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
unicipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls . Accesat la 5 august
2013.
52
Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls . Accesat la 5 august
2013.
237
 4.7.5. Economia
Agricultură
Până în 1989 Scorniceștiul devenise un important centru agricol și agroindustrial
cu activitași în toate ramurile agriculturii: culturi de cereale în regim intesiv (inclusiv
suprafe.e irigate), pomicultură (cultură prunului și marului), legumicultură (complex de
sere), zootehnie bazata pe complexe de cre.tere a pasarilor, a ovinelor și a bovinelor.
După 1989, odată cu revenirea proprietașii individuale asupra terenului, activitatea
agricola a suferit un recul. În prezent există o componenta de agricultură de subzisten.a
practicata de micii fermieri și o componenta, cu tendința ascendenta, de agricultură
bazata pe obșinerea profitului. Aceasta a două categorie cuprinde ferme de expoatare a
terenurilor arabile și ferme de cre.tere a porcinelor, a pasarilor și a ovinelor.
Industria
Industria orașului a suferit două mari curbe descendente: una la începutul anilor
2000, când au disparut fabricile de procesare a produselor alimentare și alta în perioada
2008-2010, când fabrica de piese și subansamble auto a fost închisa, iar mare parte din
fabricile de confecșii textile, aparute în anii 1990 au avut parte de restructurari masive.
În prezent sectorul industrial se rezuma la fabrici de confecșii textile, unități de topire,
turnare și prelucrare a aluminiului și unități din industria alimentara.
Activitati economice principale:
 SC Pulsor SA - piese şi subansamble auto;
 Confecţii textile - aproximativ 22 societăţi comerciale

Comerțul
Activitatea comercială în Scornicești a luat amploare odată cu dezvoltarea urbana
a localității și, în prezent consta într-o pia.a agroalimentara, un supermarket, mai multe
magazine alimentare, de îmbraCăminte, farmacii și alte unități necesare pentru
aprovizionarea localnicilor și a locuitorilor comunelor învecinate.

4.7.6. Învățământ
1. Școala cu clasele I-VIII “Nicolae Coculescu” Scornicești
2. Școala cu clasele I-VIII Jitaru
3. Școala cu clasele I-VIII Margineni
4. Școala cu clasele I-VIII “Ion Popescu-Negreni” Negreni

238
 5. Liceul Tehnologic “Constantin Brâncoveanu”

4.7.7. Cultură
Pe teritoriul orașului se afla Casa de cultură și biblioteca orășenească; muzeul a
fost desfiițat, aceeași soarta având-o și cinematograful. Cunoscutul ansamblu folcloric
Călușul Scornicești, la care au activat de-a lungul timpului numeroși interpreți și
dansatori, are acum doar secție pentru juniori. Tradiția Călușului este totuși prezenta în
fiecare an la sfârșitul lunii iulie în timpul festivalului „Sărbătoarea pâinii”, festival de
muzică și dansuri populare dedicat încheierii recoltatului grâului. Biserici monument
istoric:
1. Cuvioasa Paraschiva (de lemn) - Rusciori - 1885
2. Cuvioasa Paraschiva - Mihăilești-Popești - 1854
3. Cuvioasa Paraschiva - .uica - 1810
4. Adormirea Maicii Domnului - Teiu. - 1866
5. Sfântul Nicolae - Negreni - 1871
6. Sf. Haralambie (ruine) - Constantinești - 1818
7. Cuvioasa Paraschiva - Tatarai - 1817
8. Intrarea în biserică - Șuica - 1830
9. Sf. Constantin - centru

4.7.8. Sanatate
Pe teritoriul orașului se afla Spitalul de pneumoftiziologie Olt, Policlinica
orașului, un centru de permanență, o subunitate SMURD și Stația de ambulanță. De
remarcat este ca pe teritoriul orașului nu există un spital de urgență, cea mai apropiată
unitate fiind Spitalul Județean Slatina.

4.7.9. Sport
Scorniceștiul beneficiază de un stadion de fotbal cu o capacitate de 18 000 de
locuri. Dotările stadionului în momentul construcției includeau: scaune la tribuna I,
tribuna oficială, spații pentru presă, vestiare, saună, bazin de înot sub tribuna II, gazon
cu sistem de drenare al apei, camere de locuit pentru cantonamente (sub tribuna I). Din
păcate, în prezent, stadionul este într-o stare de degradare marcată.
De asemenea, în Scornicești se mai gasesc două sali de sport. Echipa de fotbal FC
Olt Scornicești a jucat mai multe sezoane în Liga 1, promovând în 1981 și fiind
retrogradată în 1990. La FC Olt au evoluat jucători cunoscuți ca: Dorinel Munteanu,
Victor Pițurcă sau Dan Petrescu. Acum echipa joacă în liga a 4-a.
239
 4.7.10. Turism

Casa natală a fostului președinte Nicolae Ceaușescu este singurul monument

turistic valorificat. Hotelul “President”, situat în apropierea DN65 (E574) - 4*, căruia i
se adaugă o serie de hanuri și moteluri asigură cazarea în zonă. Pe malul lacului
Rusciori, la 5 km N de centrul orașului, se afla complexul turistic “Rusciori” care ofera
atât cazare cât și restaurant și lac de pescuit. De asemenea, pe lacurile Șuica și Teiu. se
practică de asemenea pescuitul sportiv. La 15 km N de Scornicești este Pădurea Seaca -
rezervație de vânatoare, care ofera posibilități de cazare în fosta cabană de protocol. Tot
în zona pădurii Seaca se află bisericile de lemn Seaca și Cornațel, monumente istorice
din secolele 15-16.

Casa în care s-a născut N. Ceaușescu

COMPLEXUL TURISTIC RUSCIORI

240
241
242
POPAS TURISTIC STEJARUL

243
 4.7.11. Personalități
1. Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 1918 - d. 25 decembrie 1989, Târgoviște) -
șef al statului România între 1965 și 1989
2. Ion Popescu Negreni (2 ianuarie 1907 - d. 2001, București) - pictor
3. Emil Dica (n. 17 iulie 1982) - fotbalist CFR Cluj

4.7.12. Legaturi externe

Scornicești, 18 ani fără „cel mai iubit fiu“, 23 Ianuarie 2008, Evenimentul zilei
Scornicești: marirea și decaderea unui simbol, 23 Ianuarie 2008, Evenimentul zilei
Scorniceștiul se zbate în saracie și anonimat, 19 decembrie 2009, Irma Huculici,
Bogdan Marica, Adevarul
Fiul satului, 8 mai 2006, Catalin Pruteanu, Jurnalul Național
Fosta “glorie” a fotbalului, 21 iulie 2005, Monica Iordache Apostol, Carmen
Plesa, Jurnalul Național
Scornicești, din nou sat, 21 iulie 2005, Alex Nedea, Catalin Pruteanu, Jurnalul
Național
Viitorul se muta in Vietnam, 21 iulie 2005, Alex Nedea, Catalin Pruteanu,
Jurnalul Național
Scornicești - Căderea din cerul producțiilor record, 28 iulie 2004, Tatiana Dabija,
Jurnalul Național
Facilitati oferite investitorilor:
Spaţii comerciale
Terenuri pentru construcţii
Proiecte de investiții:
Reabilitarea instalaţiei de alimentare cu apă a oraşului;
Reabilitarea instalaţiei de canalizare şi epurare ape uzate;
Darea în folosinţă a 20 unităţi locative în bloc ANL b-dul Muncii şi 38 unităţi
locative în bloc 131B B-dul Pompierilor;
Realizarea sistemului integrat de colectare selectivă a deşeurilor
Realizarea unui nou sediu de Primărie. 53

53
http://scornicesti-cnsc.blogspot.ro/
244
 4.8.POTCOAVA

4.8.1. Repere istorice:

Potcoava - Olt este o localitate veche, fiind atestată documentar de aproape 600
de ani. Despre originea numelui acesteia circulă mai multe legende, potrivit cărora
denumirea ar veni de la fosta configurație, ce avea formă de potcoavă, sau de la primul
locuitor, un vârstnic pe care îl chema Potcoavă.
O altă legendă spune că, în urmă cu câteva sute de ani, pe teritoriul orașului de azi
existau cei mai renumiți potcovari din zonă, iar o alta afirmă că domnitorul Dan al II-lea
Basarab, în 1423, avea în armata sa un căpitan cu puteri neobișnuite, care putea să
îndoaie o potcoavă cu mâna. Așa cum reiese dintr-un hrisov dat la Curtea de Argeș, la 7
iunie 1423 de Dan al II-lea Basarab, domnitor cu unele întreruperi al Țării Românești
între august 1420 și iunie 1431, așezarea Potcoava exista sub acest nume încă din
această perioadă. Textul a fost scris în limba slavonă pe piele de viţel şi transcris în
limba română de istoricul Ioan C. Filitti, astfel:
„Carte de alegeri A hotarelor moşiei Potcoava pe apa Plapcei, judeţului Oltului, a
moşnenilor de baştină ce se zic Fratesti, Maielaţi şi Oneşti. Hotarul moşiei lor de la
miazănoapte este hotarul Mărginenilor, la miază-zi este drumul de hotar ce se zice
Brazda. La răsărit este Valea Osica şi la apus Valea Vediţa. Aceste moşii mari au a
stăpâni ohabnic ei şi cetaşilor lor între aceste hotare, nesupăraţi de nimeni. Dat în Curtea
noastră de Argeş la 6931, iulie 7. Dan V-tori Gaspod”
Deci, cu 580 de ani în urmă, exista aici o aşezare omenească destul de mare,
Potcoava , iar pământul era împărţit pe moşii, formându-se sate distincte. Cel mai vechi
sat atestat documentar este Sinești – Valea Merilor, cunoscut în vechime și sub numele
de Osica, luat de la pârâul ce curge în apropiere. Satul este amintit în 22 ianuarie 1590
în porunca prin care Mihnea Voievod întăreşte lui Tatomir stăpânirea asupra satului
Osica. Însă, indiferent de unde provine denumirea, așezarea a cunoscut o perioadă
deosebită până în 1965, când era reședință de plasă și apoi de raion (înființat la 1
ianuarie 1956).
Oraşul Potcoava a dat ţării la 1877-1878 unul din fruntaşii Războiului de
Independenta. Este vorba de Ştefan Fălcoianu, al cărui nume îl poartă satul Fălcoeni. Un
frate al lui Ştefan a fost secretar al Adunării Naționale din 24 ianuarie 1859, care l-a ales
pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor şi al Ţării Românești. Participând în timpul
245
primului război mondial la luptele de la Mărăşeşti, la cele din Dobrogea şi de pe Jiu,
locuitorii Potcoavei şi-au adus contribuția la înfăptuirea marelui act de la 1 Decembrie
1918. În al doilea război mondial, ostaşii din Potcoava au luptat pe cele două fronturi şi
mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă.
A fost declarat oraș în anul 2004.

Stema localității Pocoava

4.8.2. Așezarea geografică:

Potcoava este un oraş situat în estul judeţului Olt de o parte şi de alta a râului
Plapcea, afluent pe partea dreapta a râului Vedea, la aproximativ 30 km distanţă faţă de
Municipiul Slatina.
Oraşul Potcoava se întinde pe o suprafaţă de 85 km2 şi are în componenţa sa patru
sate arondate:
Potcoava - Fălcoeni

Oraşul Potcoava se învecinează la nord cu satele Bălţaţi şi Bircii, la est cu comuna

Optaşi - Măgura, la sud cu satul Ciureşti, la sud-est cu comuna Corbu, la sud cu Icoana,
la sud –vest cu Movileni şi la vest cu localităţile Bălteni, Mierleşti şi Perieţi.

4.8.3. Prezentarea localității

 Suprafață: 6527 ha
 Intravilan: 638 ha

246
  Extravilan: 5381 ha
 Populatie: 5800
 Gospodarii: 2887
 Nr. locuinte: 1800
 Nr. gradinite: 4
 Nr. scoli: 3
 Nr. licee: 1
 Numele localităților aflate in administratie: Falcoeni, Potcoava, Valea
Merilor, Trufineşti, Sineşti

Primăria Potcoava, jud.Olt

4.8.4. Geografie şi patrimoniu de mediu

Oraşul Potcoava se află de o parte şi de alta a Câmpiei Boianului, relieful
prezentând caracteristicile câmpiei înalte cu câmpuri prelungi şi netede, separate de văi
puţin adânci orientate spre sud – est şi cu o înclinaţie uşoară între 218 m la nord şi la
145 m la sud. Zona este ușor vălurită, teritoriul fiind străbătut de pârâul Plapcea, afluent
al râului Vedea. La nord este marginita de satele Bălțați si Bircii, la sud de Ciurești, la

247
sud-est de Corbu, la sud-vest de Movileni, la est de Optași-Măgura, la vest cu Bălteni,
Mierlești si Perieți.
Mediul geografic al oraşului Potcoava este definit de terenuri bune pentru
agricultură, apă suficientă, păduri întinse şi a oferit condiţii favorabile pentru stabilirea
şi dezvoltarea aşezărilor, a desfăşurării activităţilor omului pe teritoriul zonei Câmpia
Boianului.
Solul
Rocile pe care s-au format solurile sunt prezentate prin argile și argile gonflate în
cea mai mare parte a teritoriului, depozite și pietrișuri fluviatile pe valea Plapcei și văile
sale afluente mai importante.
Reţeaua hidrografică
Localitatea Potcoava este străbătută în partea nord-vest spre sud-est râul Plapcea,
care are un debit redus, mai ales vara. Râul colectează apa din o serie de văi cu caracter
intermitent, mai ales pe partea stângă, din are cele mai importante sunt: Negrișoara,
Dragomirul, Osiceaua, Șoimul și Osica.
La vest de Plapcea, teritoriul este străbătut de râurile Florișoru şi Vedița, care
delimitează Potcoava de Perieți.
Aprovizionarea cu apă de băut se realizează din fântâni, din sursă captată de
profunzime, de la 10-12 m, respectiv 21-30 m.
Satele arondate localității Potcoava sunt: Falcoeni, Potcoava, Valea Merilor,
Trufinesti si Sinești, asezate de-a lungul pârâului Plapcea.
 Orașul Potcoava se situează în apropierea drumului national DN65
Craiova-Pitești. Din centrul localității până la autostrada Pitesti-Bucuresti sunt de
parcurs 65 km, până la aeroportul din Craiova sunt 80 km iar până la portul de la
Corabia sunt 100 km.
 Căi de comunicare:
 Drumul national DN65 Pitesti-Craiova se afla la aproximativ 10 km de
centrul localității.
 Drumul judetean DJ703C ce face legătură intre localitatile Scornicești si
Icoana , parcurge intreaga localitate pe o distanta de aproximativ 10 km
intersectandu-se cu DJ657D ce face legătură cu comuna Negreni si respectiv cu
DJ546B ce face lagatura dintre Potcoava si Movileni, bifurcându-se in DJ546C
Potcoava-Perieți .

248
  Orașul Potcoava este străbătut de calea ferată Craiova-Pitesti avand două
gari:gara CFR Potcoava si gara CFR Sinești.
Localitatea Potcoava dispune de o suprafață totala de 6527 ha impartita astfel:
 Teren arabil – 4726 ha
 Teren ocupat cu livezi si pepiniere pomicole – 21 ha
 Teren ocupat cu vii si pepiniere viticole – 60 ha
 Suprafață pasuni – 408 ha
 Suprafață cu păduri și a lte terenuri cu vegetatie forestiera – 690 ha
 Suprafață cu apa si bălți – 71 ha .
Relieful prezinta caracteristici ale câmpiei înalte cu câmpuri prelungi și netede,
separate de văi puțin adânci orientate spre sud – est și cu o înclinație usoară, zona este
ușor valurită, teritoriul fiind străbătut de pârâul Plapcea, afluent al raului Vedea.
Din punct de vedere climatic zona apartine sectorului cu clima temperat
continentala specific campiei, cu influente submediteraneene, datorate pozitiei
depresionare pe care o ocupa in sud-vestul tarii. Se caracterizeaza prin veri foarte calde,
cu precipitatii nu prea abundente ce cad mai ales sub forma de averse si prin ierni relativ
reci, marcate uneori de viscole puternice dar si de frecvente perioade de încălzire care
provoaca discontinuitati repetate ale stratului de zapada si repetate cicluri de inghet-
dezghet. Valorile medii ale temperaturii sunt cuprinse intre 10-11.5 grade C iar
precipitatiile sunt mai scazute decat in restul teritoriului. Prima ninsoare cade
aproximativ in ultima decada a lunii noiembrie, iar ultima zapada către sfârșitul lunii
martie.
Nu este disponibilă la nivelul Primăriei monografia pedologică a localităţii
elaborată de OSPA Olt. Mediul geografic – terenuri bune pentru agricultură, apa
suficienta , păduri intinse – a oferit condiții favorabile pentru stabilirea locuitorilor si
dezvoltarea așezării.
Resurse
Potcoava este cunoscută şi prin zăcămintele de ţiţei şi gaze. Cercetările geologice
au fost începute în anii 1942-1943 de societatea Astra Română si Româno - Americană
prin măsurători seismice. Cu această ocazie, a fost stabilită şi existenţa unor zăcăminte
de petrol pe aliniamentul Balș - Optași. Prima sondă săpată a fost sonda 9 Optași.
Continuându-se cercetările seismice spre sud, a fost săpată sonda 2 Ciurești în anul
1958, unde s-a descoperit ţiţei din Sarmațian la 1000 m. În continuare, s-a extins

249
săparea sondelor în suprafață şi în adâncime, astfel că în anul 1960 au fost delimitate
sondele de la Potcoava-Ciurești (Structura Ciurești Nord – Vest) şi de la Icoana -
Bădești - Tufeni (Structura Ciurești Sud), la adâncime de 1950– 2050 m. O
întreprindere legată de extracția de ţiţei este SNP Petrom, societate cu sediul în Pitești.
Secția Potcoava a luat ființă în anul 1960.
Cerectările geologice au fost începute în anii 1942-1943 de societatea Astra
Română și Româno-Americană prin măsuratori seismice. Cu această ocazie a fost
stabilită și existența unor zăcăminte de petrol pe aliniamentul Balș - Optași.
Continuându-se cerectările seismice spre sud a fost săpată sonda 2 Ciurești, în anul
1958, unde s-a descoperit țiței din Sarmațian la 1000 m.
Flora şi fauna respectă zonalitatea geografică impusă de latitudine. Vegetaţia
naturală este fragmentată de vegetatiea de cultură si pajişti stepizate.
 Pădurile de stejerete ocupă podurile interfluviale şi câteva areale din zona
dealurilor piemontane unde apar şi amestecuri. Inserţiile în pădurile de stejar
cu alte foioase sunt reprezentate de paltin, carpen, tei ulm.
 Terenurile defrişate sunt ocupate de pajişti stepizate secundare şi terenuri
agricole.
 Fauna cuprinde elemente caracteristice zonei de vegetaţie. Zona forestieră
este populată cu căprioara, mistreţul, vulpea dintre mamifere; acestora li se
alătură veveriţa. Păsările semnificative sunt fazan, potarniche, prepelita,
garlita, rate, porumbel salbatic, turturica, nagat, ciocarlie etc.
 Arealele puternic antropizate şi înlocuite cu culturi agricole sunt populate cu
rozătoare, insecte, numeroase specii de păsări.
 Localitatea este traversată de pârâul Plapcea, iar pe teritoriu se găsește o
singură acumulare de apă imortantă la granița cu comuna Perieți in
suprafață de aprox. 30 ha în care viețuiesc mai multe specii de pesti cum ar
fi : crap, caras, somn, stiuca, salau s.a.
 Nu avem pe raza localității rezervatii, arii naturale protejate sau zone aflate
în Rețeaua Natura 2000.
 Ca atractii turistice ar putea fi de interes practicarea vânătorii și a pescuitului
zona dispunând de un bogat potențial în această privință.
 Nu există gospodării care practică agroturismul.
Activități specifice zonei:

250
  Agricultură
 Creşterea animalelor
 Activităţi petroliere
 Activităţi piscicole
 Activităţi apicole
Activități economice principale:
 Agricultură
Situația terenurilor din orașul Potcoava se prezintă astfel:
o Suprafață totala – 6527 ha
o Suprafață arabila – 4726 ha
o Suprafață cu livezi si pepiniere pomicole – 21 ha
o Suprafață cu vii si pepiniere viticole – 60 ha
o Suprafață pasuni – 408 ha
o Suprafață terenuri neagricole – 1312 ha
o Suprafață cu păduri și a lte terenuri cu vegetatie forestiera – 690 ha
o Suprafață cu ape si balti – 71 ha .
Situația persoanelor după suprafață agricola detinuta se prezinta astfel:
o Suprafață sub 1 ha = 370 persoane ;
o Suprafață peste 1 ha si sub 3 ha = 840 persoane ;
o Suprafață peste 3 ha si sub 5 ha = 460 persoane ;
o Suprafață peste 5 ha = 220 persoane .
Suprafață agricola cultivata in cursul anului 2012 a fost repartizata pe culturile
importante după cum urmează :
o Grau – 1000 ha
o Porumb – 900 ha
o Orz – 200 ha
o Floarea soarelui – 200 ha
o Rapita – 50 ha
o Cartof – 20 ha
 Creşterea animalelor
Efectivul de animale la nivelul localității se prezinta astfel:
o Cai – 207
o Magari – 3

251
 o Bovine – 670
o Ovine si caprine – 1700
o Porci – 1300
o Pasari – 15000
o Stupi - 400

 Activităţi petroliere
 Industria textilă
 Comerţ
 Producţie mobiler şi termopane

 Economie locală54
 Cei mai importanţi 10 agenţi economici din zonă:
 SC VISTORIA LUX SRL – producerea de piese din metal cu
desfacere in judetele invecinate
 SC TERMOLUX SRL – confectionare tamplarie termopan cu
desfacere in toată tara
 SC G.H.B. STYLE SRL – confecții textile cu desfacere
prponderent la export
 SC MINELI COM SRL – alimentatie publica in localitate
 SC OCTICAR SRL – comert cu amanuntul
 SC BENZMAR SRL – comert cu amanuntul
 SC FLORI NICO MARKET SRL – comert cu produse
nealimentare
 SC MAROSSY MODE SRL – confecții textile
 SC CONSTANTIN SRL – comert cu amanuntul produse
alimentare
Exploatarea terenurilor se face atat de către persoane fizice cat si de către societati
agricole dintre care cele mai importante, in functie de suprafață de teren cutivata, sunt:
o SC ARMAN CONDTRUCTION SRL Tufeni – 1700 ha
o SC ENERGIA VERDE SRL – 243 ha
o Sc BABOI CASABLANCA SRL – 72 ha

54
http://www.potcoava-olt.ro/
252
• La nivelul localității noastre nu se practica agricultură ecologică certificată și un există
mărci tradiționale specifice zonei.

4.8.5. Servicii şi infrastructură educaţională

• În orașul Potcoava există următoarele unități de învățământ:
- Liceul “Ștefan Diaconescu” , cu clasele V-XII, în oraș Potcoava
- Școala Generală cu clasele I-VIII , corp A și corp B, în satul Sinești
- Școala Generală cu clasele I-IV în oraș Potcoava
- Școala Generală cu clasele I-IV în satul Fălcoeni
- Grădinița cu Program Prelungit Potcoava
- Grădinițe cu program normal în număr de 3 situate în orașul Potcoava, satul Sinești și
în satul Fălcoeni.
• Nu există la nivelul orașului Potcoava unități de învățământ private.
• Total absolvenţi în anul 2000 – 41;
• Total absolvenţi în anul 2005 – 50;
• Total absolvenţi în anul 2009 – 72;
• Numărul elevilor necuprinsi într-o forma de învățământ- 16.
• Numărul total de cadre didactice la nivelul orașului Potcoava este de 57 din care:
- Personal didactic în învățământul prescolar – 10;
- Personal didactic în învățământul primar și gimnazial – 32;
- Personal didactic în învățământul primar – 12;
- Personal didactic în învățământul gimnazial – 20;
- Personal didactic în învățământul liceal – 15.
• Din numărul total de cadre didactice, 29 sunt navetiste.
• Procentul elevilor care urmează nivelul superior de educaţie este de 48%.

253
 Liceul ”Ștefan Diaconescu” – Potcoava

Liceul „Ştefan Diaconescu” Potcoava a fost înființat în anul 1961 şi a însemnat

pentru copiii de atunci drumul spre un viitor mai bun. În trecut, liceul a avut diferite
profiluri, iar astăzi funcționează ca liceu cu profil teoretic (8 clase) şi profil tehnic (4
clase).
În anul 2002, prin înființarea Centrului de Documentare şi Informatizare Ia Liceul
„Ştefan Diaconescu” Potcoava, s-a oferit şansa profesorilor să desfășoare cu elevii
activităţi diverse într-un spațiu neconvențional, unde pot beneficia de mijloace variate
de instruire.
Începând cu anul şcolar 2012-2013, Liceul „Ştefan Diaconescu” Potcoava este
partener în cadrul proiectului mulți lateral Comenius „A Choral Song”, proiect finanţat
de Uniunea Europeană până în 2014.

4.8.6. Situațía Medico- socială

Sănătatea
Ocrotirea sănătăţii populației reprezintă o coordonată esenţială în dezvoltarea
localităţii. Aceasta este asigurată de:

254
• un dispensar medical în centrul oraşului, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea 3
medici şi 3 asistenţi medicali; unitatea sanitară dispune de o ambulanţă pentru
transportul bolnavilor la Unitatea de Primiri Urgenţe din Slatina;
 3 cabinete medicale individuale (de familie);
 2 cabinete stomatologice individuale proprietate publică;
 3 farmacii umane;
 farmacie sanitar - veterinară.
 Cabinete medicale școlare – 1
 Unitate prim-ajutor – ambulanta – 1
De asemenea, în oraş există şi un centru de permanentă, care încă nu este
funcţional datorită lipsei aparaturii de specialitate. În aceste unități își desfășoară
activitatea un număr de 6 medici și 7 cadre sanitare cu pregătire medie.
Biserica
În localitatea Potcoava există 7 biserici ortodoxe:
 Biserica „Sfântul Dumitru” – Trufineşti;
 Biserica „Sfântul Nicolae” – Fălcoeni;
 Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – Valea Merilor;
 Biserica “Sfânta Paraschiva” – Valea Merilor;
 Biserica “Sfinţii Mihail si Gavril” – Potcoava;
 Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” – Sineşti;
 Biserica „Sfânta Parascheva” – Sineşti.
4.8.7. Cultura

În localitatea Potcoava, există o bibliotecă orăşenească dotată cu un număr

impresionant de volume din toate domeniile de activitate.
Personalități
Constantin Dumitrache (eseist, publicist, critic şi istoric literar) s-a născut la 15
februarie 1948, în comuna Potcoava, judeţul Olt. A urmat studiile şcolii elementare şi
liceale în localitatea natală (1966), apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din
Craiova (1971). În timpul studiilor universitare, a fost redactor-șef al revistei studențești
„Cadran universitar” (1969-1971) care apãrea la Craiova, și membru în colectivul de
redacție al revistei „Amfiteatru” din București. Dupã absolvirea facultãții, a ocupat prin
repartiție guvernamentalã, un post de redactor la Studioul de Radio din capitala Olteniei,
unde a lucrat pânã la 1 martie 1980, remarcându-se, în special, prin realizarea emîșiunii
255
„Agora literarã”. Angajat de Marin Sorescu la revista „Ramuri”, în 1980 devine titularul
rubricii „Sentimentul timpului” și figureazã în caseta redacționalã alãturi de Romulus
Diaconescu, Mihai Duțescu, ªtefan Tunsoiu și George Nițã. Între 1985-1989, când
Studioul Teritorial de Radio Craiova este închis de autoritãțile comuniste, se retrage în
județul Olt și lucreazã ca metodist cultural la Slatina.
Revine la Studioul de Radio Craiova dupã decembrie 1989 (sub directoratul lui
Florin Stama), ca realizator de emîșiuni, remarcându-se, în special, prin emîșiunea
„Lumea creștinã”. Concomitent, este redactor-șef al publicației „Agora literar-artisticã”
și director al revistei și al editurii „Excelsior”. S-a stins din viațã la 21 noiembrie 2001,
în plinã putere creatoare, lãsând în urmã o operã care, în timp, are și valoare de
document. A fost înmormântat în cimitirul din satul sãu natal. A colaborat la
urmãtoarele publicații: „Ramuri”, „România literarã”, „Înainte”, „Convorbiri literare”,
„Steaua”, „Tribuna”, „Luceafãrul”, „Familia”, „Cuvântul libertãții” etc.
Volume publicate: „Conștiința artisticã prin operã”, Editura „Scrisul Românesc”,
Craiova, 1979; „Prinții Cumanilor”, Editura „Vlad & Vlad”, Craiova, 1995; „Brâncuși
par lui-même”, Editura „Fundația Constantin Brânucși”, Tg. Jiu, 1996; „Rugul nestins”,
Editura „Scribul”, Slatina, 1998; „Obsesia veșniciei”, Editura „Fundația Scrisul
Românesc”, 2000; „Întâlniri mirabile cu Mitropolitul Nestor”, Editura „M.J.M.”,
Craiova, 2001; „Philippide, mon amour”, Editura „Spirit românesc”, Craiova, 2002
(ediție postumã, îngrijitã de Doina Drãguț). Ediții îngrijite: N. Iorga, „Românii de peste
Nistru”, Editura „Excelsior”, Slatina,1991.
Recreaţională
• În centrul localității există un teren de fotbal în suprafață de aproximativ de 1 ha care
urmează a fi modernizat și transfomat într-o modernă bază sportivă.
• În orașul Potcoava, lângă liceul “Ștefan Diaconescu”, există o modernă Sală de sport
cu 200 de locuri în care pot fi practicate în condiții foarte bune în orice anotimp
următoarele sporturi: tenis de câmp, baschet, handbal, fotbal în sală, exerciții de fitness ,
s.a.
• În localitate există și un Cămin culturăl care urmează a fi modernizat pentru a putea
găzdui în bune condiții evenimente cultural-artîșitice specifice.

• În centrul orașului este amenajat un parculeț și două locuri de joacă pentru copii iar în
satul Sinești, lângă Școala Generală există amenajat un mic loc de joacă pentru copii,
toate acestea fiind într-o stare bună.
256
 4.8.7. Obiective turistice:
 Biserica "Sfânta Paraschiva"
Biserica parohială cu hramul Sfânta Cuvioasa Parascheva și Sfântul Ierarh
Nicolae este așezată în raza comunei Potcoava, satul Sinești, cătunul Gagiulești, județul
Olt, pe partea dreaptă a șoselei comunale Ciurești și pe partea stângă a pârâului Plapcea.
Biserica deservește un număr de aproximativ 150 de familii. Biserica parohială din
Gagiulești a fost începută din temelie la data de 22 aprilie 1898, după cum mărturisește
și pisania: "Aceasta Sfânta biserică s-a început din temelie din nou și s-a zidit în anul
1898 aprilie 22, în numele hramului Cuvioasa Parascheva și Sfântul Nicolae. S-a zidit
această Sfântă biserică în zilele M.S.R.C.I. (Majestatii Sale Regele Carol I) al României
și soția Sa Elisabeta Regina și a Înalt Prea Sf. Sale, Părintele Episcop Gherasim Timus
al Argeșului și s-a terminat în anul 1907 octombrie 15. Această biserică a fost ajutată de
Dl Florin Popescu, din comuna Optași, și acei enoriași ai comunei Sinești și Valea
Merilor și alte comune care ne-au ajutat și ne vor ajuta la sfințirea ei."
Biserica actuală este construită alături de vechea biserică care a fost construită din
lemn, datând din anul 1801 și până în anul 1890, când s-a năruit. Este zidită din
cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată. La construirea ei, așa cum arată și pisania,
au fost ajutați de domnul Florin Popescu cu o sumă considerabilă reprezentând jumătate
din valoarea lucrării, suma ce în bună parte a fost restituită de obște în termen de mai
mulți ani, conform înțelegerii.

257
 În urma cutremurului din anul 1940, suferind mai multe stricăciuni, a fost nevoie
de reparații, care s-au realizat în anul 1943, prin străduința și munca neobosită a
preotului paroh Dumitrache Zamfir, pictura fiind refăcută de către pictorul Dumitrescu
Strejești.
Redeschiderea bisericii s-a făcut în același an, Episcop locotenent al Eparhiei
Argeșului fiind P.S. Emilian Antal, iar Protopop fiind PC. Preot Aurel Popescu. Pictura
bisericii este în stil bizantin și este în stare bună, la fel și intregul sfânt locaș, atât în
interior, cât și în exterior, datorită aceluiași preot devotat Sfântului locaș, Dumitrache
Zamfir.
Duminică, 16 noiembrie 2008, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei,
înconjurat de un sobor de preoți, a săvârșit Sfânta Liturghie și a resfințit biserica
parohiei Gagiulești, protoieria Slatina I.
Greu încercată de furia apelor de la inundațiile catastrofale care au afectat județul
Olt, în lunile iulie și august 2005 - după cum rememora părintele paroh, Iulian
Ștefănescu, în cuvântul rostit: "Puhoaiele apelor năvăleau din toate părțile. Ca să putem
pătrunde pe poarta de intrare în curtea bisericii, a trebuit să ne orientăm după Sfânta
cruce aflată pe turla, pentru că peste tot era o mare de apă", această biserică a necesitat
258
lucrări de mare amploare: s-a refăcut acoperișul , a fost izolată pe afară , s-a repictat, s-
a pus pardoseala pe jos, efectuându-se multe reparații și îmbunătățiri .
 Turismul pentru vânătoare şi pescuit
La nivelul orașului Potcoava, atracţiile turistice sunt reprezentate de practicarea
vânătorii și a pescuitului în apropiere, zona dispunând de un bogat potențial în această
privință. Pădurile din apropierea oraşului Potcoava adăpostesc un bogat fond cinegetic,
oferă largi posibilităţi vânătorilor de a-şi încerca măiestria la cerbi lopătari, căprioare,
mistreţi, fazani şi iepuri.
De asemenea, pe teritoriul localităţii Potcoava se găsește o importantă acumulare
de apă la granița cu comuna Perieți, în suprafaţă de aproximativ 30 ha, de unde pot fi
pescuite mai multe specii de pești, cum ar fi: crap, caras, somn, știucă, şalău.

Evenimente locale:
 Târg săptămânal (duminica) - produse tradiţionale, animale de rasă
 Ziua oraşului Potcoava (în ziua de Sfântul Constantin)
 Bâlci (în ziua de Sfânta Marie - 15 august)
Facilitati oferite investitorilor:
 Punerea la dispoziţe a terenurilor
 Scutiri
 Facilităţi la plata impozitelor şi a taxelor locale
 Confinanţare (parteneriat public-privat)

4.8.8. Politici de dezvoltare

Este în curs de elaborare strategia de dezvoltare locală a localității pentru perioada
următoare . Proiecte implementate sau în curs de implementare la nivelul localității
Potcoava:
 Sala de sport cu nivel de practica sportiva competitionala locală, teren de
handbal si 150 de locuri pentru spectatori” – proiect demarat în anul 2007 și
finalizat in anul 2009 în valoare totala de 3.670.900 lei. Obiectivul a fost
finanțat de la bugetul de stat prin Compania Nationala de Investitii;
 “Bloc de locuinte cu 24 u.l. , P.+3E, localitatea Potcoava” – proiect demarat in
anul 2007 si finalizat in anul 2009 cu fonduri de la bugetul de stat prin
Agentia Nationala pentru Locuinte. Obiectivul are o valoare totala de

259
 3.510.320 lei si cuprinde 19 apartamente cu 2 camere si 5 garsoniere
inchiriate persoanelor tinere din localitate;
 “Construire punti pietonale in zona periurbana a orașului Potcoava” – proiect
demarat in anul 2009 si finanțat de la bugetul de stat prin O.G. 7/2006. In
urma licitatiei valoarea contractului este de 1.163.000 lei si presupune
construirea a trei punti pietonale in satele Falcoeni – peste valea Dragomiru,
Sinești – peste pârâul Osica si Potcoava – peste pârâul Plapcea . La aceasta
data proiectul este realizat in proportie de aprox. 80% fiind terminate două
dintre cele trei punti;
 “Sistem de colectare selectivă a deșeurilor pe teritoriul localităților urbane
Scornicești, Potcoava si comunelor Tătulești , Optași si Colonești , județul
Olt” in valoare totala de 684.421,25 euro . In cadrul proiectului au fost
infiintate in localitate mai multe puncte de colectare selectivă dotate cu
europubele care sunt ridicate si transportate saptamanal către locurile speciale
de depozitare. Proiectul a fost finanțat prin programul “Phare 2004 –
Programul de coeziune economica si sociala – Schema de investitii pentru
proiecte mici de gestionare a deșeurilor ”;
 “Ranforsare sistem rutier cu lianti bituminosi DC74 (L=1,200 km)” – obiectiv
realizat in cursul anului 2012, in valoare totala de 752.790 lei finanțat de la
bugetul de stat conform H.G. 577/1997. Urmarea acestor lucrări a fost
modernizata o portiune de 1200 m din drumul ce leaga localitatea Potcoava
de satul Trufinesti.
 “Construire baza sportiva in zona periurbana a orașului Potcoava” proiect
demarat in anul 2011 in valoare totala de 575.356 lei si finanțat de la bugetul
de stat prin O.G. 7/2006. Proiectul se afla in desfasurare urmand a fi finalizat
in cursul acestui an.

4.8.9.Parteneriate în dezvoltarea locală.

Orașul Potcoava împreună cu comunele învecinate Icoana, Perieți , Bălteni , Valea

Mare și Strejești precum și în asociere cu câțiva întreprinzători privați au pus bazele
Asociației “Grupul de Acțiune Locală Dirjov-Plapcea-Vedea” organizație ce are ca și
obiectiv principal atragerea de fonduri europene pentru dezvoltarea zonei prin realizarea

260
de proiecte atât la nivelul autorităților publice locale cât și a întreprinzătorilor privați din
zonă. Asociația își are sediul social în clădirea Primăriei orașului Potcoava. Orașul
Potcoava este parte în următoarele Asociații de Dezvoltare Intercomunitară:
 Asociația de dezvoltare Intercomunitară “OLTUL”, ce urmărește
extinderea rețelelor de alimentare cu apă și apă uzată în toate localitățile
județului Olt;
 Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “OLT-ECO” ce are drept scop
implementarea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor și
depozitarea controlată a acestora la nivelul județului Olt.
 Protecţia mediului
Deşeuri
La nivelul localității este implementat sistemul de colectare selectivă a deșeurilor
organizat de Asociația „SORTIS” Scornicești din care orașul Potcoava face parte. În
acest scop a fost înființată societatea comercială „Salubrizare Sortis Com SRL
Scornicești„ ce are ca scop colectarea selectivă a deșeurilor de pe raza orașelor
Scornicești și Potcoava și a comunelor Tătulești , Optași, Colonești. Tariful, începând
cu anul 2013 a fost stabilit la valoarea de 2,03 lei/pers/lună pentru persoane fizice și
respectiv 24 lei/mc pentru persoane juridice. Populația deservită este de 5800 persoane
ce trebuie să plătească fiecare cate 1 leu/pers/lună, restul fiind suportat din bugetul
Primăriei.
Există în toată localitatea amenajate 25 de puncte de colectare dotate cu 2 sau 3
europubele a câte un mc fiecare inscripționate corespunzator astfel: gunoi menajer,
sticlă-plastic, hârtie-carton.
Pentru transportul deșeurilor se foloseste o mașină specială de colectare și
transport gunoi.
Nu există instalații de compostare individuală a deșeurilor menajere pe raza
localității.

 Alimentare cu apă şi canalizare

La nivelul orașului Potcoava există un sistem centralizat de alimentare cu apa si
canalizare administrat de SC Compania de Apa Olt SA . Alimentarea cu apa este
realizata pentru un număr de aprox. 1050 utilizatori repartizati după cum urmează :
o în satul Potcoava – 500 utilizatori

261
 o în satul Fălcoeni – 300 utilizatori
o în satul Trufinești - 250 utilizatori
Tariful practicat pentru alimentarea cu apa este de 3,27 lei / mc.
Sistemul de canalizare este realizat numai in centrul localității Potcoava , la acesta
fiind racordati in prezent un număr de 220 utilizatori (persoane fizice si institutii
publice).
Tariful precticat pentru prestarea servicului de canalizare este de 0,56 lei/mc.
La nivelul localității există o statie de epurare a apelor uzate de tip Decantor,
administrata tot de SC Compania de Apa Olt SA, tariful practicat pentru acest serviciu
fiind de 0,76 lei/mc.
În ultimii 5 ani nu au fost semnalate cazuri de poluare accidentală a apei.

 Calitatea aerului

În ultimii 5 ani nu au fost semnalate cazuri de poluare accidentală a aerului.

După tipul combustibililor utilizati la încălzirea rezidentiala in anul 2009 , raportat
la numărul total de gospodarii din localitatea Potcoava, avem următoare a situatie:
o 60 % din gospodarii au utilizat combustibil solid;
o 30 % din gopodarii au utilizat gaze naturale sau GPL;
o 10 % din gospodarii au utilizat energie electrica sau alte surse.

 Calitatea solului
Bonitarea terenurilor.
Clasele de bonitate ale terenurilor agricole sunt utilizate în vederea impozitării
terenurilor aflate în extravilanul localităţilor. Bonitarea se realizează pe baza unui studiu
pedologic realizat de Oficiul Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrotehnice. Studiul
pedologic constă în delimitarea, inventarierea şi evaluarea solurilor în vederea utilizării
terenurilor pentru producţia agricolă. Suprafeţele sunt detaliate pe fiecare tip de teren
funcţie de clasa de bonitate a terenurilor agricole (extravilan):
o Clasa I: solurile cu fertilitate foarte bună;
o Clasa II: solurile cu fertilitate bună;
o Clasa III: solurile cu fertilitate mijlocie;
o Clasa IV: solurile cu fertilitate slabă.

262
 Suprafaţa medie totală a terenurilor agricole la nivel de localitate nefolosite în
ultimul an este de aproximativ 80 ha. (pârloagă, terenuri de pe care nu s-a realizat venit
agricol, incluzand şi viile, livezile).
Proiecte de investitii:
 Reînfiinţarea punctului balneoclimateric
 Înfiinţarea unui sistem de producere a energiei electrice bazate pe panouri
fotovoltaice
 Implementarea unui sistem de monitorizare video a orașului
 Asfaltarea străzilor
 Reabilitarea termică a blocurilor
 Modernizarea căminului culturăl
 Modernizarea trotuarelor
 Modernizare târg săptămânal
 Înfiinţare unei baze sportive
 Regularizare Pârâu Plapcea pe o lungime de 10 km
 Construirea unui centru de colectare şi prelucrare a laptelui
 Construirea unei fabrici de prelucrare și conservare a legumelor și fructelor

263
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Județul Olt (interbelic) Source:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul%20Olt%20(interbelic)?oldid=8335631

Județul Olt Source:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul%20Olt?oldid=8386773
Județul Romanați (interbelic) Source:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul%20Romana%C8%9Bi%20(interbelic)?old
id=8405078
Slatina, România Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Slatina%2C%20Rom%C3%A2nia?oldid=8946448
http://www.primariaslatina.ro/
Caracal Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Caracal?oldid=8865551
http://www.primariacaracal.ro/
Corabia Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Corabia?oldid=8881559
http://www.primariacorabia.ro/
http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&i
d=corabia
Drăgănești-Olt Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dr%C4%83g%C4%83ne%C8%99ti-Olt?oldid=8405806
http://www.draganesti-olt.ro/draganesti/home
http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&i
d=draganesti-olt
Piatra-Olt Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Piatra-Olt?oldid=8405819
http://www.primariapiatraolt.ro/
http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&i
d=piatra-olt
Balș Source:

264
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bal%C8%99?oldid=8885571
http://www.bals.ro/
http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&i
d=bals
Scornicești Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Scornice%C8%99ti?oldid=8866304
http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&i
d=scornicesti
Potcoava Source:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Potcoava
http://primariapotcoava.judetulolt.ro/
http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&i
d=potcoava

265
266