PLUMB

de George Bacovia

Poezia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916 si care marcheaza debutul lui Bacovia in
lumea literara.

Textul se inscrie in lirica simbolista prin elemente specifice precum: folosirea simbolurilor,tehnica
repetitiilor,valorificarea cromaticii,ipostaza tragica a eului liric.

Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exterioara si cea
interioara.
Titlul poeziei contine un singur cuvant:PLUMB,simbolul central al versurilor care sugereaza
apasarea,angoasa,greutatea sufocanta,cenusiul vietii,universul monoton,inchiderea definitiva in spatiul
fara orizont al existentei in care singura evadare posibila este moartea.

Tematica versurilor este complexa si se refera la conditia eului creator intr-o lume fara sens dominata
de obiecte,ostila,stranie.Tragismul omului este asumat cu o luciditate din care nu lipseste problematica
iubirii si a mortii.

Textul este structurat in doua catrene construite pe baza laitmotivului "plumb" ,care este reluat de sase
ori pe parcursul poeziei.Fiecare strofa formeaza o secventa poetica ce corespunde unui plan al
realitatii:cea exterioara,obiectiva simbolizata de cimitir si cavou si cea interioara subiectiva ,simbolizata de
sentimentul iubirii invocat cu disperare.

Lirismul este subiectiv,redat prin marcile specifice:verbe la persoana I singular("stam","am inceput")si

pronume sau adjective pronominale la persoana I singular("amorul meu")

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial inchis,apasator,sufocant in care eul liric se simte
claustrat.Se formeaza un camp semantic al universului mortuar:"sicriele de plumb","vesmantul
funerar","flori de plumb","coroane de plumb".Aceste elemente construiesc un decor artificial in care ,prin
repetarea epitetului "de plumb", se creeaza impresia unei existente fara sens si fara posibilitatea
inaltarii.Toate obiectele sunt marcate de impietrire ,chiar si florile care exprima de obicei gingasia si
frumusetea lumii.Verbul cu care debuteaza primul vers "dormeau"este o metafora a mortii care prin
imperfectul formei sugereaza un sfarsit continuu specific liricii bacoviene.In plus epitetul"adanc"insista
asupra profunzimii senzatiei de moarte intarita ulterior prin repetarea simbolului "plumb".

Eul liric este prezent intr-o ipostaza lipsita de orice initiativa intr-o insingurare totala :"stam
singur".Unicul element ce creeaza impresia de miscare dar produce efectele reci ale mortii este
vantul:punctele de suspensie ii adancesc semnificatiile spre ideea de pustiire interioara .
Verbul "scartaiau"din ultimul vers intareste senzatia de acuta dizarmonie intre eul liric si universul
lipsit de viata,fara sens,terorizant.Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera marcata sugereaza
nocturnul.

Strofa a II-a marcheaza trcerea la planul interior care se afla sub semnul tragicului existential dat de
moartea iubirii ,pe care eul liric o constientizeaza brusc si acut ,intr-o ultima incercare esuata de a-si gasi
linistea in propriul suflet.Epitetul "intors"referitor la sentiment adanceste senzatia unei lumi parasite de
orice speranta ,de mantuire,inaltare.Marcat de aceeasi singuratate desavarsita eul liric ajunge sa se
priveasca din exterior ca un strain;strigatul sau de deznadejde este punctul culminant al intelegerii
propriei pustietati sufletesti care o dubleza pe cea din afara.Acelasi lucru este sugerat si de metafora
frigului care dizolva exteriorul si interiorul.Imaginea metaforica a ingerului cu "aripi de plumb" presupune
senzatia caderii definitive a omului intr-o lume a mortii in care inaltarea nu mai este posibila Paralelismele
sintactice construiesc impresia de univers inchis si contribuie la crearea muzicalitatii specifice poeziei
simboliste.

Semnificatiile versurilor sunt sustinute de o serie de mijloace artistice prezente la toate nivelurile
textului
 Astfel, la nivel fonetic se remarca predominanta vocalelor inchise o,i si u care dau sentimentul de
vid interior.Consoanele dure b,p,m creeaza o sonoritate bizara ,lugubra.Versurile au masura fixa
de zece silabe cu rima imbratisata ,aceste doua elemente contribuind in plus la ideea de
inchidere.
 La nivel morfologic ,se remarca prezenta verbelor statice situate mai ales la inceput de
vers.Majoritatea sunt la imperfect sugerand prelungirea la nesfarsit a starii.Singurele care difera
"am inceput" si "sa strig"marcheaza constientizarea dramatica a eului liric.
 La nivel sintactic ,propozitiile sunt predominant principale ,independente,deseori coordonate prin
"si"ceea ce intensifica prin aglomerare senzatiile.
 La nivel lexical ,se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii;repetarea lor are ca
efect monotonia.

In concluzie, din elementele analizate mai sus se observa o data in plus caracterul simbolist al
textului bacovian.Autorul valorifica intr-un stil inconfundabil elemente precum simbolurile ,tehnica
repetitiilor,sugestiile cromatice,dramatismul eului liric ,corespondenta interior-exterior.Totusi poezia isi
deschide semnificatiile si spre modernism prin revolta creatorului fata de sensul inalt,ideal al poeziei.