Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Brandul este potrivit lui Walter Landor: “Pur si simplu un brand este o promisiune.
Prin identificarea si autentificarea unui produs sau serviciu avem garantia satisfactiei
si calitatii.” Termenul brand are origini norvegiene, unde „brandr” înseamnă „a arde”,
noţiunea a fost preluată pentru a denumi produsele de pe raft. „Branded products” erau
acele produse care purtau însemnul producătorului, şi care reprezenta mai mult decât un
identificator, era o dovadă a calităţii, a unei experienţe garantate. Semnificaţia termenului
a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raţionale şi
emoţionale între o organizaţie sau un produs şi publicul/publicurile acesteia.
Definiţia Interbrand ilustrează cel mai bine diferenţa şi relaţia dintre brand şi marcă:
brandul e un set de atribute şi asocieri, emoţionale şi raţionale, între consumator şi
produs, marca e un nume sau un semn grafic care simbolizează aceste legături.
Dacă oricine poate deţine o marcă, foarte puţine mărci au ajuns (sau vor ajunge)
brand-uri creatoare de valoare pentru proprietarii lor. Brand-urile încorporează identităţi
lingvistice şi vizuale, dar ele sunt mult mai mult decât atât: ele sunt relaţia emoţională
dintre cumpărător şi produsul respectiv, relaţie bazată, în special, pe setul de valori pe
care brandul îl proclamă.