Arhitectura tradițională a satului maramureșean 1

Ministerul Educatiei a Republicii Moldova

Universitatea Tehnica a Moldovei
Departamentul “Arhitectura”

REFERAT
BISERICI DE LEMN DIN MARAMUREȘ

Studentul Grupa ARH-152

Bivol Elena

Program de studii : 581.1 ARHITECTURA

Denumirea disciplinei: STILURI SI DECOR IN

ARHITECTURA
Nivelul: Studii superioare integrale: licenta si
masterat

Numarul de credite ECTS: 45 ore /4 credite

Titularul discipline: conf. univ. dr. Podlesnaia Natalia

Chisinau 2018 St. Gr. Bivol Elena ARH-152

 Arhitectura tradițională a satului maramureșean 2

Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată în nordul României.

Cultura Maramureșului are„un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le
găsim în alte zone”. Așezată în curbura nordică a Carpaților, în relativă izolare geografică,
regiunea Maramureșului este un loc păduros, ceea ce a fost profitat de către locuitori ca să
clădească unul dintre principale simboluri ale culturii românești, Bisericile de lemn din
Maramureș. Bisericile de lemn din Maramureș, construite în secolele XVII-lea și XVIIIlea,
prezintă câteva trăsături comune:
o planimetria dreptunghiulară alungită între răsărit și apus;
o boltirea navei;
o acoperișul în patru ape și cu două trepte;
o turnul-clopotniță înalt și subțire.
În cercetarea asupra bisericilor din Maramureş, am căutat a urmări arhitectura,
zugrăveala pereţilor şi a icoanelor în legătură cu credinţele şi datinele crestine, arta
tărănească în sculptura lemnului şi în îmbinarea grinzilor, păstrarea tradiţiei în construcţie,
impusă de materialul lemnos pe care-l aveau din belşug la îndemână şi poziţia locului ales
pentru biserică.
Din punct de vedere arhitectural, planul basilical impus de vechile tradiţii ale
bisericii romanesti este planul mai tuturor bisericilor cercetate pe care le putem grupa în trei
categorii:
Grupa I-a: cea mai mare grupa o formează bisericile cu altar poligonal, cinci laturi
exterioare iar a şasea formată din tâmpla despărţitoare între altar şi naos.
Grupa a II-a: sunt bisericilor al căror altar este tot de formă poligonală dar ale căror
corpuri, în decursul vremii au suferit transformări care le-au schimbat înfăţişarea exterioară.
Cea mai apropiată de a doua grupa este biserica din Valea Porcului al cărei altar, tot
poligonal, se lărgeşte până aproape de lăţimea dreptunghiului care formează naosul şi
pronaosul .
Grupa a III-a: este alcătuită dintr-o singură biserică al cărui plan nu mai este planul
basilical ci planul în formă de treflă(trifoi).
Grupa a IV –a: o alcătuesc trei biserici cu altarul de forma unui patrulater, de forma
unui dreptunghiu sau apropiată de aceea a unui pătrat. Acestea sunt bisericile din Apşa-de-
Mijloc, din Rona-de-Jos şi din Poenile Glodului.
Elementele constructive si decorative concomitent specifice arhitecturii bisericilor
din maramures sunt : acoperisul, turla , funia, picturile .
Acoperişurile: pe acest plan meşterii români ai Maramuresului si ai Transilvaniei de
Nord, au ridicat pereţii din bârne pe care au construit acoperişurile cu pantă abrupta pentru
îndepărtarea apelor de ploaie şi a zăpezilor a căror greutate ar fi periculoasă întregii
construcţii. Acoperisurile la rindul lor de divizeaza in trei categorii.
I categorie: sunt bisericile cu un singur acoperiş care cuprinde întreaga biserică,
mai înalt pe corpul bisericii şi mai scund pe altar. În categoria aceasta intră bisericile: Giuleşti
Hărniceşti, Moisei, Sârbi , Valea Porcului , Glod , Călineşti (Susani).
II categorie: reprezinta bisericile al căror acoperiş prezintă o streaşină mai puţin
înclinată, dedesubtul poalelor acoperisului principal, care se uneste şi se confundă cu
acoperişul altarului. In această categorie intră bisericile din Satul Şugatag, Deseşti, Rozavlia,
Ieud, Seliştea-de-Sus, Borşa, Sârbi, Bârsana, Văleni, Şieu, Botiza, Ronade-Jos .
III categorie: cuprinde un număr mai mic de biserici în care, subt acoperişul
principal, apare o strasină independentă care înconjoară biserica. Între a treia categorie sunt

Chisinau 2018 St. Gr. Bivol Elena ARH-152

 Arhitectura tradițională a satului maramureșean 3

bisericile din Budeşti, Cuhea, Apşa-de-Jos, Budeşti (Susani), Corneşti, Onceşti, Apşa-de-
Mijloc, Călineşti (Josani), Poenile Glodului .
Turla este elementul principal în arhitectura bisericilor din Maramureş, zveltă şi
elegantă, ea se sprijina pe pereţii pronaosului, ţâşneşte prin acoperiş şi se înalţă în sus,
terminându-se printr-un coif ascuţit. Ea arată măiestria meşterului popular care a altoit
construcţia gotică, adusă din Apus de meşteri străini. Puţine din ele sunt simple. Cele mai
multe sunt prevăzute cu balconaşe din care se poate privi până departe în zări şi în acest caz
amintesc turnurile de observatie şi de apărare ale vechilor cetăţi1.
Decoraţia exterioară o formează îmbinările grinzilor a căror conexiune ofera, la
colţuri de obicei la altar, coada de rândunică. Privite din profil aceste capete de grinzi par
dinţi de fierăstrău, apar la altar şi sub balconaşul turlei, si în laturile naosului si ale
pronaosului.
Funia împletită este motivul decorativ al brâului care încinge biserica şi încadrează
usa de intrare. Crestăturile în unghiuri împodobesc cadrele uşilor, însoţind funia împletită
sau independent de ea. Materialul lemnos din care sunt construite bisericile este gorunul,
odinioară foarte abundent în aceste locuri.
Pictura este executată de zugravi ţărani din părţile locului. Ceea ce uimeste la prima
vedere este costumul maramureşean folosit în îmbrăcămintea sfinţilor, iar ca împărţire a
scenelor bisericesti pe linga viaţa şi patimile lui Iisus sunt prezente si scene legate de
cerinţele locale.
Arta ţărănească în acest domeniu picturii este preponderenta, după cum si în cel al
arhitecturii, arta ţărănească a ştiut să-şi pună pecetea, folosind elemente gotice.
Ţara Maramureşului, vechi leagăn de cultură şi civilizaţie, care şi-a dăltuit în lemn şi
piatră istoria, locul unde tradiţiile, portul şi arta populară se păstrează ca nicăieri altundeva
în România.
Maramureşul este închis între ramificaţiile Carpaţilor nord-estici, care-l ocrotesc din
toate părţile împotriva vânturilor puternice din spre podişul Podoliei, este împodobit de
culmi împădurite şi de pajişti frumoase şi este este străbătut de văi înguste cu ape limpezi.2

1
Coriolan Petranu, Originea turnurilor bisericilor de lemn. în închinare lui Nicolae Iorga, Cluj, 1931.
2
BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE ANUL XXXIV- 1941, Victor Bratulescu,
Bucuresti . FASC. 107- 110.

Chisinau 2018 St. Gr. Bivol Elena ARH-152