BISERICILE DE LEMN DIN

MARAMUREȘ
 Bisericile de lemn din regiunea Maramureș se
disting între celelalte biserici de lemn din
județul Maramureș și dintre bisericile de lemn
din Transilvania, însă aparțin aceleiași mari
familii de biserici de lemn românești .
 Acestea se întâlnesc în
vechiul Maramureș, o
regiune cu o identitate încă
puternic definită de
limitele sale geografice
naturale. În aceste limite
este necesar să fie incluse și
un număr de biserici aflate
de cealaltă parte a râului
Tisa, din partea de nord,
aflată astăzi în Ucraina.
 În județul Maramureș de astăzi sunt cuprinse
atât bisericile de lemn din Maramureșul
propriu-zis cât și cele din Chioar, Lăpuș și
Codru (Bisericile din părțile de sud-vest ale
județul Maramureș).
 Bisericile de lemn ridicate după 1900 până la
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial
corespund unui curent de revenire la ortodoxie
a unor colectivități din Maramureș. Acestea
necesită un articol distinct.
 Mulți se grăbesc să cuprindă noile biserici de
lemn, ridicate după 1989, în aceeași familie cu
cele mai vechi, înmulțindu-le numărul și aria
de răspândire. Acestea fac parte însă dintr-un
fenomen nou ce trebuie cuprins într-un alt
articol.
 Datorită diversității culturale și etnice specifice
Maramureșului în veacurile din urmă, în
comunitățile rurale din Maramureș se întâlnesc
biserici de lemn cu trăsături variate ce necesită
discuții separate de cea de față, precum:
bisericile de lemn din Verhovina
Maramureșului ale rusinilor (rutenilor)și
bisericile de lemn din Huțulșcina
Maramureșului ale huțulilor de la
izvoarele Tisei.
 Publicarea într-o revistă din 1866 a unor desene
cu o veche biserică maramureșeană din Seini, a
produs ecouri în Europa, fiind comparată cu o
biserică norvegiană de lemn.
 La bisericile din nordul Maramureșului se
observă influența stilului primelor biserici
construite de varegii (vikingii ) creștinați și
asimilați pe teritoriile Cnezatului Kievean și
ale Galiției (Halîciului).
 Principala trăsătură a bisericilor varegilor dar și
a bisericilor vechi norvegiene și suedeze de
lemn era acoperișul multiplu (în trepte) .
 Stilul s-a
răspândit
atât
în Ucraina câ
t și în spațiile
muntoase din
jurul Carpațil
or Păduroși,
în Polonia,
România și
Slovacia de
astăzi.
 Bisericile maramureșene au de regulă,
acoperișul cu numai două trepte ca în cazul
bisericii din Budești.

Bierica din Budești