Sunteți pe pagina 1din 32

IUNIE 2018

|1|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

„IATĂ CĂ OMUL A AJUNS CA NOI, CUNOSCÂND BINELE ȘI RĂUL” – FACERE, 3, 22

SUMMA DÆMONICA BIBLIOGRAFIA


Nr. 1

Apariție lunară de prezentare alfabetico-tematică a credințelor


magico-teologice despre existența, apariția și evoluția în creație a noțiunii
magico-filosofico-religioase de rău, a practicilor ritualice de
evocare, invocare, exorcism și protecție expuse cercetării
de-a lungul timpului în evoluția lor fenomenologică (pe domenii și tematică),
din perspectiva diferitelor științe ale modernității.

|2|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

iunie 2018

CUPRINS

5 Abelson, J.,
Mistica ebraică
Traducere din limba engleză de Ilie Iliescu
București, Editura Herald, 2006

Axinciuc, Madeea
Profetul și oglinda fermecată.
Despre imaginație și profeție în Călăuza rătăciților de Moise Mainonide
Ediția a II-a. Prefață de Moshe Idel
Iași, Editura Polirom, 2017

6 Basmele românilor.
N. D. Popescu. Mihai Eminescu, vol. V
București, Editura Curtea Veche, 2010

15 Cartea Formării. Sepher Yetzirah.


Comentariu la Sepher Yetzirah de Saadia ben Iosif din Fayyum.
Cuvânt înainte de Adolphe Franck.
Traducere și îngrijire ediție de Alezandru Anghel
București, Editura Herald, 2006

Cartea Misterului Pecetluit.


Siphra Dtzenioutha.
Introducere și comentarii de S.L. McGregor Mathers.
Traducere din limba engleză de Ilie Iliescu și Alexandru Anghel.
București, Editura Herald, 2006

16 Carus, Paul
Istoria Diavolului.
Ideea de rău de la origini până în prezent.
Traducere din engleză, note și îngrijire ediție de Iustina Cojocaru
București, Editura Herald, 2015

Cordovero, Moise

17 Palmierul Deborei
Traducere din limba ebraică, prefață și note de Lucian-Zeev Herșcovici
București, Editura Herald, 2015

Cosma, dr. Aurel


Studii de folklor românesc
București, 1942

|3|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

18 Cosma jr., Aurel


Mitologia română. Cosmogonia.
Originea omenirii. Lumea spiritelor
Ediție îngrijită și prefață de I. Oprișan
București, Editura Vestala, 2015

20 Dumea, pr. Claudiu


Ci ne mântuiește de cel rău.
Doctrina și Ritualul exorcismelor
Iași, Editura Sapientia, 2010

Fortea, José Antonio


Summa Dæmoniaca.
Tratat de demonologie și manualul exorcistului.
Traducere din limba italiană de
Andrei Adam-Motyka
Iași, Editura Sapientia, 2017

25 Gruia, Ana Maria


Demonii și macabru pe chale mediaevale,
în „Studia Patzinaka”, nr. 7, 2008

26 Hașdeu, Bogdan Petriceicu-


Lumea de apoi. Sfârșitul lumii.
Ediție critică, prefață și anchetă mitologică contemporană, privitoare la sfârșitul lumii de
I. Oprișan
București, Editura Saeculum I.O., 2017

Ioniță, Maria
Cartea vîlvelor. Legende din Apuseni.
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982

28 Mirela, Nadia-Gabriela
Maleficul feminin în basmul popular românesc
București. Editura Universității, 2015

|4|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

ABELSON: 2006/ IR 3425


Abelson, J.,
Mistica ebraică
Traducere din limba engleză de Ilie Iliescu
București, Editura Herald, 2006
186 p. ISBN. 978-973-7970-79-9
TEMA: QBLH

Cuprins: II. Mistica Merkabah (Carul ceresc) – 35,


VIII. Sufletul – 145.

Teme: literatura enohiană – 17, numele divin din 12


și 42, 72 de litere și Sephirot-urile – 30-31, 128-130,
132-133, angelologie și demonologie rabinică – 32,
îngeru ca emanație (logoi) divină, Metatron și relația
cu Numele divin, la Philon din Alexandria – 53-71,
îngeri slujitori, îngeri păzitori – 88-89, literele și
puterea lor magică – 96-99, sufetul omului și îngerii;
ierarhii angelice – 116-118, numele îngerilor și
Metatron – 118-119, demonii Zoharului, cojile
(kelifot) și răul ca neființă, negație, întuneric și haos
– 119-121.

AXINCIUC: 2017/ IR 6270


Axinciuc, Madeea
Profetul și oglinda fermecată.
Despre imaginație și profeție în Călăuza
rătăciților de Moise Mainonide
Ediția a II-a. Prefață de Moshe Idel
Iași, Editura Polirom, 2017
269 p. ISBN: 978-973-46-6610-2
TEMA: QBLH

Cuprins (selectie): III.1.10. Despre numirile divine


– 46, III.3.6. Maase merkava – 79, III.3.7. Despre

|5|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

îngeri – 86, II.3.10. Despre materie și problema


răului – 96.

Teme: Când omul doarme, sufletul lui vorbește cu


îngerul – 30,226, imaginația „rea”, originea răului
uman – 35, Tetagrama și numele divine – 41-42,
154-155, 203, idolatria/ ignoranța – 43-45, 136, 186,
materia, marele văl – 46, revelația prin intermediul
unui înger – 59, 64, 66-68, 126, definiția
imaginarului și mantica – 65-66, Satan și imaginea
rea care întoarce – 126-128, 150, 214, 225 (n. 21)
sau impulsul rău – 249-250 (n. 522), oglinda/
speculum (vâlul) fermecată/ pietrele rpețioase și
mantica – 129-130, 133-134, 246 (n. 482),
zânele orientează (călăuzezsc) – 148, îngerul nu are corp, el este mesager și
mișcare – 150, 159, 198, 206, 211, 214, 225-226 (n. 22), „nu există niciodată bine
și rău, ci numai adevărat sau fals” – 164, 232 (n. 184), 259 (n. 669), a judeca în
termeni de bine și rău este o ispită – 192, sex cu îngerii – 236 (n. 277), Serafimii
– 236 (n. 287), îngerul, ca extrafacultate pentru intelectul profetului – 244 (n.
452), 48 (n. 512), închipuirea ce numește ființele imaginare (grifon sau centaur
spre ex.) – 247 (n. 493), auzirea glasului îngerului – 249 (n. 514), Demonizarea lui
Satan (250, n. 537) înclinația spre rău a omului (250, n. 535) și lupta interioară
(250, n. 538), oracolul Urim și Thummim – 253 (n. 576), Angeologia și
divninzarea divinului ca depărtare ce se intuiește – 258 (n. 653), Talismanul și
puterea magică – 258-259 (n. 656),

BASM / IR 4689
Basmele românilor.
N. D. Popescu. Mihai Eminescu, vol. V
București, Editura Curtea Veche, 2010
251 p. ISBN: 978-606-588-004-7
TEMA: MAGICUL BASMIC

Teme pentru fiecare basm:


„Roșu împărat și alb împărat”, N. D. Popescu – Făt
Frumos, năzdrăvan născut din mamă zână și tată om.
Statut de semizeu – 7; - Călătorie de trei zile și trei
nopți – 7; Vâlve (matcă) insecte: albină și furnică,
oferă eroului un „perișor” – 7, 8; Vâlvă (matcă)
pasăre, stârc, oferă eroului o pană – 8; Trecerea
peste opt țări și opt mări; în a noua țară intră după ce
traversează o apă – 8; Mreana, împăratul sau vâlva
peștilor are pe cao „coroană care luminează mai

|6|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

abitir ca cele mai scumpe pietre”, dăruiește eroului


un soz – 9;
biserică sfântă construită din ceară albă – 14; predestinatul fetei, sau „scrisul ei” –
16; apa vie și apa moartă „se găsește pe pământ, iar nu în fundul mării unde ea
este atotputernică” (17), învață mreana; pasăre înțeleaptă, (vâlva) stârcul este
„șchioși chior” (18). Handicapul este rezultatul unei lupte despre care nu știm
nimic. Și diavolii apar șchiopi și chiori în fața lui Scaraoțchi (v. 245); apare o zână
păzitoare a călătorilor prin ținuturile unde doi munți se bat în capete: „Dumnezeu
m-a însărcinat să scade primejdie toată ființa vie care are nenorocirea de a călca
pe aceste locuri” ( 19); munții care se bat în capete, păzesc apa vieții și a morții –
19; apare exprimată „legea talionului” – 24; reînvierea prin procesul șamanic de
alăturare a părților corpului și stropirea acestuia cu apă vie și apă moartă – 24;
calul de culoare galbenă este armăsarul iepelor (27), el se supune lui Făt Frumos
abia după ce, încălecat fiind, eroul rostește o formulă magică. Este legat de erou
prin ruperea și păstrarea unui fir de păr din coamă – 28; la fel este supusă și iapa
vâlvă continuu născătoare de mânji – 23; un unicorn negru care „dintr-o nară
varsă jăratec și din alta gneață” – 29.

„Un ochi râde și altul plânge”, N. D. Popescu – împăratul „bipolar” care cu un


ochi râde și cu altul plânge – 34; apa vieții de sub pod – 37; împăratul metamorf
încearcă curajul fiicelor lui. El apare cu păr de urs, cade mistreț, coarne de bivol...
coadă de balaur – 37; fata cea mică a împăratului, cunoaște limba animalelor – 38;
calul fermecat vorbește limba oamenilor – 38-39; balaurul care înghite cerbul
(proces alchemic) – 41-42; metamorf, omul care se dă de trei ori peste cași de
preface în balaur – 42; arhitectura basmică imită arhitectura Ierusalimului Ceresc
– 43; șerpoaica zmeoiacă rea, încearcă pe erou – 44-49; furtul manei, „sorbirea
ochilor” sau a sufletului, practică magică maleefică a zmeoaicei – 46; calul
galben, fuge ca gândul – 49; gândul magic sau telepatia, aducătorul sau evocatorul
agenților (actanților) magici – 51.

„Spată-Lată și inimă putredă”, N. D. Popescu – lupta împotriva infertilității nu


ține cont de tipurile de sacru la care se apelează. Astfel, cuplul cere „gradual”
ajutorul lui Dumnezeu, vrăjitorilor și descântătorilor – 54; trei zmei se transformă
în nori negrii, formă sub care răpesc și transportă (în zbor), trei fecioare de
împărat – 55; zmei care migrează – 55; hrănirea la sân a eroului timde șapte ani –
55; graiul animalelor, calul regal vorbește – 56; talpa casei pusă peste sânul
matern, de la care eroul cere să sugă, pe motivul că o vrăjitoare i-a spus că numai
procedând astfel, nu se prinde de el deochiul – 57; zmeul pleacă de dimineață la
vânătoare – 59; frumoasa fecioara captivă este tristă – 59; zborul buzduganului
anunță venirea zmeului și aruncarea înapoi a lui de către ero, prezența acestuia –
60; răutatea zmeilor crește din tinerețea acestora, la fel ca înțelepciunea eroului,
cel mai mare dintre cei trei frați – 61; teritoriile magice ostile pun în pericol viața
eroului – 64-66; frumoasa adormită trezită printr-un sărut – 68, precum Adam a
fost trezit (animat) prin suflarea de viață primită de la Elohim; zmeoaica vrăjitoare
are trei fii zmei – 68; zână protectoare a împărăției oamenilor – 68; granițele
|7|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

împărăției sunt un cerc magic de protecție – 68; furtul inimii (a capacității


afective), echivalent cu o vrajă prin înlocuirea inimii cu putregai – 69-70; Inima
poate fi însă descântată (dezvrăjită) (73) și pusă la loc (75), proces echivalent cu o
vindecare șamanică; zânele pot fi și ele legate sau prinse (ținute captive) într-un
spațiu/ obiect (butoi); cazul unei zâne prinsă de o zmeoaică – 69; zmeoaica
metamorf: lau/ balaur – 70; zmeoaică vrăjitoare cocoțată într-un copac care leagă
câinii (daimonii protectori ai familiei eroului) cu fire de păr aruncate în foc – 71-
72; Inima furată este ascunsă la rădăcina stâlpului porții celei mari din partea
dreaptă – 73; mama zmeilor creează dependența fiilor de ea. Dovada stă în aceea
că, despicată de ero, din ea iasă un mistreț, ucis eliberează (din el) un dihor, din
care odată tăiat țâșnește un șoarece și din el eroul scoate trei viermi (puterea celor
trei fii ai ei), care odată striviți, ucid (prin intermediul magiei simpatetice) pe cei
trei zmei – 74-75.

„Fata din dafin”, N. D. Popescu – Infertilă, regina încearcă vindecarea prin religia
creștină, coborând mai poi în păgânism și chiar apelând la puterile infernale, fără
rezultat însă (76). Magia unei țigănci sau alteritatea magică, își va face însă
efectul, regina născând un băiat – 77; pruncul care plânge în pântec se oprește abia
după ce i se promite un lucru imposibil derealizat, dar posibil de imaginat – 79-80;
grădina care seamănă cu Edenul (pământesc) – 81; calul năzdrăvan al regelui,
vorbește limba oamenilor – 81-82; fata din dafin este un hibrid (jumătate om,
jumătate zână) de pe tărâmul celălalt care stă în dafin (în tatăl ei, blestemat să fie
plantă-mamă) – 82; ea are șase aripi (serafim?) – 85; gnoza se primește/
asimilează de erou doar prin totala ascultare – 82: geografia tărâmurilor sacre,
periculoasă de altfel, este total diferită (la fel și zoologia și biologia de aici) de cea
a lumii oamenilor – 85; babaurul care păzește intrarea (păzitorul pragului) în
pădure – 86-87; balaurul cu trei capete, păzitorul câmpului din lumea de dincolo –
87-88; sângele balaurului este negru și puturos – 89; bestiarul fabulos al lumii de
dincolo este extrem de bogat (inorogi, vulturi imenși, animale cu un singur ochi,
balauri înveninați, scorpii groaznice) - 89; baalur cu șapte capete, păzitor al unei
păduri vrăjite – 90-91; chiar și puterile magice ale calului fermecat sunt limitate
(91). Ele nu pot influența eroul în spațiul sacrul al zânelor spre exemplu. Pentru a
învinge ispita, eroul trebuie să acționeze în sens opus – 92-93; timpul se dilată în
granița dintre lumi, delimitată prin pădurea întunecoasă – 93; Barbă Cot ajutat,
devine recunoscător, oferind eroului gnoza necesară reușitei. Momentul este ursit
pentru ca eroul să primească povață – 106; spațialitatea magică se dilată după
bunul plac al actantului magic. Palatele zânei desi aproape, „fug” de eroul care
vrea să ajungă la eel – 95; în pădure, pentru că nu cântă cocșul, locul lui e luat de
ciocârlie – 95; Fata din Dafin este o fecioară rpeschimbată în zână care locuiește
în sânul tatălui ei (sintagmă nou testamentară pentru „sânul lui Avraam” sau
raiul). Poate fi eliberată de blestem dacă poate fi făcută să iubească (dragostea ca
știință) – 96; vraja de deschidere a dafinului (97, 99) e valabilă până în momentul
în care se îndrăgostește (104). Nu poți iubi doi bărbați în același timp, dragostei
părintești substituindu-se cea carnală; Fata din Dafin a fost cerută de nevastă de
„fel de fel de zmei și de duhuri puternice” (100), pe care i-a refuzat. Fecioara este
|8|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

rodul unei iubiri interzise dintre un pământean și o prințesă zână a cărei mamă îi
blesteamă rodul pântecului și soțul – 101; E blestemată de bunică să fie „frigidă”,
trăind veșnicia în starea de feciorie pe care doar iubirea îl poate dezlega (102).
Ziua stă ascunsă în dafin (ibidem), inima ei împietrită împietrind pețitorii – 102-
103; zâna cea rea (bunica) devine zmeoaică, transformându-și înainte de a pieri în
slava cerului, pe nepoată și fiică în muritoare, iar pe dafin, în om – 105-106.

„Omul după tărâmul celălalt”, N. D. Popescu – Strâmbă lemne (urât, cocoșat,


pocit cu mâinile și picioarele sucite) și pactul sau acceptarea frăției de cruce –
108; Apă-rea, un personaj fantastic, un balben-roșcat (asiatico-semit) cu barbă
ascuțită – 109; Sfarmă-pietre este un om urât care acceptă frăția de cruce – 109;
Orașe cu oameni adormiți (blestemul și nu vraja somnului, de vreme ce durează) –
109-110; tărâmul lumii de dincolo este locuit de zmei și alte dihării. Aici intrii
printr-o gaură sau peșteră – 110; zmeii de pe tărâmul de dincolo sunt demoni
incubi, bărbați răi și spurcați (110), niște proiecții hylice ale arhonților gnostici;
Din cei patru frați de cruce, doar eroul poate coborâ pe tărâmul de dincolo (111-
112). Lumea de dincolo are propriul ei soare (110), o palidă reflecție a miturilor
despre călătoria solarelui în mitologia egipteană și babiloniană; Lumea de dincolo
este descrisă în acest ca fiind identică cu cea de aici – 112; Fecioara este trezită
din somn printr-un sărut – 112; Fecioara mândră este răpită de zmeul invitat și el
la aceeași nuntă (114). O răpește după ce o cere de soție tatălui care îl refuză –
113; Descriere fizică a zmeului, „urât de pomină”, extrem de rară: „...e mare cât
un uriaș, ...fața lui e roșie ca de rac și părul roșu și aspru ca de porc, ...are numai
un ochi în frunte, și acel ochi e mare ca de bou și roșu ca sângele” – 113; zmeul
blesteamă fecioara la singurătate, fără să o silească sau să o ucidă (114), aceasta
pentru că o putere mai mare decât el (destinul fecioarei de a fi cu eroul
pământean) îl obligă la moderație (să nu o ucidă) – 115. Aceeași obligativitate o
găsim și în cartea Iov, 2, 6; tărâmul celplalt, fiind spațiul sacral al zmeului, îi oferă
acestuia puterea – 114; lucrurile și clădirea palatului zmeului sunt însuflețite –
114; zmeul simte (miroase) prezența umană – 115-116; sângele zmeului este
descris (precum cel al balaurului) ca negru și puturos – 117; biciul confiscat al
zmeului, când este pleznit, transformă și comprimă lucruile acestuia într-un măr
de aur – 117; cei care încalcă frăția de cruce (117-118) sunt uciși la finalul
povestirii – 125; puii pajurei sunt salvați de eroul care ucide balaurul (118, 120).
Eroul este ridicat de pajură, din lumea de dincolo, pe tărâmul de deasupra;
Lucrurile pot fi închise magic într-o nucă – 123; eroul recuperator considerat
„mântuitor” de către fecioara salvată – 124-135.

„Vasilică viteazul”, N. D. Popescu – țiganul, fierar respectat, are în grijă (a înfiat)


un pui viteaz de român – 126; tânărul erou ignoră existența zmeilor și a strigoilor
(127), dar ucide un balaur – 127-128; trei zmei răpesc trei fecioare – 128-129; și
eroii mor sfâșiați de ghearele zmeilor – 129; calul năzdrăvan zboară ca vântul și
aleargă ca gândul (141), putând chiar să se metamorfozeze – 129; zmeii știu de
existența unui erou care-i va ucide (un fel de profeție „mesianică”) – 129;
buzduganul animat al zmeului – 130, 132, 134; descrierea zmeului: „o namilă cât
|9|
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

toate zilele” – 131; decapitarea zmeului și aruncarea lui sub un pod – 132-133;
salturi astrale între tărâmuri cu ajutorul calului fermecat – 132-133; metamorfii:
zmeul – balaur roșu, eroul – balaur verde – 134; apoi roată roșie (zmeul), roată
verde (eroul) – 135, 140, în domeniul paranormal: „fulgere globulare”; mama
celor trei zmei, o zgripțuroaică „mai spurcată decât feciorii săi (...) este tot atât de
șireată demonița cât este de rea (...) Îți vorbește cu lele și-ți soarbe ochii și viața cu
o căutătură” – 136; are trei fete extrem de frumoase – 136; zmeoaica simte
prezența umană – 137; metamorfoza eroului în motan – 137-139; fata cea mare a
zmeoaicei preschimbată în fântână (otrăvitoare) – 140; calul fermecat preschimbat
în om – 140; zmeoaica vrea să soarbă ochii eroului și să-l lase „pe lume buștean”
(141), e ucisă când printr-o gaură de zid, în loc să absoarbă eroul (viața din el),
înghite un plug de fier înroșit în foc – 143; zmeoaica suflă dogoritor asupra celor
urmăriți. Deși nu poate urca în văzduh și să-i ajungă, pe pământ însă, poate întrece
calul fermecat (141), aceasta petru că este chtoniană și nu celestă; aruncarea
magică înapoi (peste umăr) fără a privi a pieptenului transformat în pădure (141),
oglinzii, devenită o baltă imensă (142) și gresie, transformată în zid de piatră până
la cer (ibidem), oprește pe moment zmeoiaca care urmărește eroul cu „o falcă în
cer și una pe pământ” (ibidem); în urmărirea ei, zmeoaica se transformă în nor
negru și apoi roșu, fulgerând și aruncând ploaie când se apropie de erou – 142;
copilul înfat de țigan (un român), ia de soție pe fiica mică a zmeoaicei, după ce-i
ucide mama (143), aceasta pentru că, în mentalul colectiv de la țară, românul
înfiat de țigan, devine țigan, ori țiganii nu se pot căsătorii cu zâne și prințese, ci
doar cu zmeoaice. Stigmatul etnic își spune cuvântul.

„Iana Cosânzeana”, N. D. Popescu - un moșneag (timpul) are 12 feciori (ore/


zodii) – 144; Voinea este un vizionar (profet) și năzdrăvan – 144; fântâna vrăjită
(dedicată) vâlvei vultur, o fântână sacră din care nu se poate bea. Cine încalcă
tabuul, ajunge slugă vulturului – 149; pedeapsa încălcării tabuului se aplică și
asupra celor 12 cupluri care sunt creștine – 150; libertatea se poate obține dacă îi
este adusă Iana Cosânzeana, cea cu păr de aur, ochi de foc – 151; un cal
năzdrăvan cu patru aripi distruge o grădină suflând pe nări scântei de foc, e
îmblânzit de Voinea – 153-154; Se recunoaște învins legându-se de bună voie de
Voinea căruia îi dăruiește păr din coamă ca, atunci când se va gândi la el
(telepatie), să apara pentru a-i îndeplini dorința – 154; somn nefiresc (vrajă de
somn), produs de un cal roșu cu opt aripi, ce va fi biruit și se va lega de erou cu
aceași promisiune – 155-156; cal alb cu 12 aripi, face aceleași stricăciuni grădinii
fiind și el dominat de erou, intră în slujba acestuia – 156; asemănător cazului
Tobit, Iana Cosânzeana e vrăjită încă de la naștere de către ursitoare să ucidă orice
bărbat cu deochiul (158, 160): „tinerii spre care arunca ochii cu drag, cădeau
săgetați de deochi ca să nu se mai scoale” ( 158), după cum, pe cei urâți, nu-i
putea deochea – 161; cei trei cai fermecați (negru, alb și roșu) sunt călăriți de către
zmeu – 168; Zmeul îndrăgostit nu se mai poate controla. În reacțiile sale, el
schimbă firea timpului: „răsturna pământul cu dosul în sus, făcea soarele să răsară
pe la apus și să apuie la răsărit, schimba iarna și vara și scotea trandafiri înfloriți și
poame coapte din zăpadă...” (168), totul însă, fără rezultat; Zmeul e „urât pomină”
| 10 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

(168) chiar și după ce se va metamorfozeaza în bărbat, formă sub care o va urmări


pe Iana; el are puterea de a transmuta alchemic tot ce atinge „în aur și nestemate,
până și drumul pe unde trecea ea” – ibidem; asalturile sale asupra ianei sunt
asemănătoare cu cele ale demonilor asupra anahoreților, încercați cu foc, apă și
război – 169; zmeul este un duh nemuritor – 170.

„Sila Samodiva”, N. D. Popescu – o zână al cărui nume îl înțelegem în felul


următor: Sila – „cea care siluiește” Samo(eala)/ „înțeleapta”/ „vicleană” și diva
(divină/ zână), adică „Zâna vicleană care siluiește” – demon vampir. Un bătrân
apare în visul unui tânăr și îi dă sfat. Povestitorul ne spune că este „un sfânt trimis
de Dumnezeu” ( 180). De fapt, este vâlva sau împăratul cocârlanilor (181). Îl va
întâlni și aievea, când îi va vorbi despre palatele zânei; tot el îl transportă pe erou
pe un alt tărâm fără știrea acestuia (în somn) – 181; Eroul întâlnește un cocârlan
șchiop, jumulit și beteag, nimeni altul decât bătrânul din vis aici, sub adevărata sa
formă, de pasăre – 181; palatul zânei este de aur – 182-183; Sila este o zână
vampir care suge sângele din tineri, pe care însă nu îi ucide, ci îi eliberează după
un an. (189), aproape secătuiți de viață. Nu toți însă supraviețuiesc. Le consumă
sângele noaptea, în timpul somnului, pentru a se menține tânără (184). Este ucisă
de calul fermecat, care o izbi în piept, pe când era transformată în pasăre (vrabie)
și „o sfâșie în mii de bucăți și o lăsă să cază la pământ ca să se facă puzderii” – .
189; Fiul vântului, Astrul, este scăpat din ghearele balaurului care vrea să-l
mănânce – 186; transportul „ca gândul” se face „într-o clipă” – 187; Vântul
Crivăț, are trei fete zâne – 187; interdicția de a privi înapoi (187) până ce grădina
fermecată este părăsită, este încălcată, moment în care eroul încremenește – 188.

„Sgâmboiu”, N. D. Popescu – Notă: s(z)gâmboi – a se strâmba, schimonosi sau


holba ochii. Un preot are o soție ce ține un ibovnic. Sgâmboi intră ca argat la
preot. E omul dracului (literalmente, 193), cu „părul roșu și urât de pomină” –
191; Se tocmește cu preotul să îi dea „o pereche de boi când ți-or urma lupii în
casă” – 193; Dracul pedepsește pe amanții (preoteasa și pârcălabul satului) – 194-
195.

„Călin-Nebunul”, Mihai Eminescu – un împărat are trei fete pe care refuză să le


dea de soții celor trei frați zmei. Neacceptarea refuzului are ca efect răirea lor,
zmeii luându-le în zbor în timce se transformă în nori – 206; un om din sat are trei
feciori, cel mai mic, considerat prost stătea tot timpul în cenușă, e Călin-Nebunul
– 206. Notă: focul distruge forma și nu potențele. Ele sunt păstrate în cenușa din
care Călin considerat nebun, își extrage vitalitatea (puterea și înțelepciunea). Frații
pleacă împreună în recuperarea fecioarelor. Singur, Călin va ucide pe cei trei zmei
cu trei, patru și opt capete – 207; tot el este cel care leagă timpul, mai precis, trei
din fazele sale, De-cu-Seară, Miezul-nopții și Zori-de-Ziuă, legați cot la cot,
fiecare de câte un copac până ce termină o misiune (exorcizarea orelor/ zodiilor) –
208; mai precis, găsește 12 zmei (ore/ zodii) și două zmeoaice (cumpenele de
„joos” și „sus” a acestora), stând lângă un cazan, care-l prind și în schimbul
libertății îi cere să le aducă pe fata lui roș Împărat pe care nu o pot răpi căci sunt
| 11 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

opriți de cântatul cocoșului – 208. Notă: sunt deci cele 12 ore „de noapte”. Călin
reușește să-i ucidă pe cei 12 și una dintre zmeoaice – 209; se întoarce și dezleagă
pe cei trei actanți ai timpului, oferind fiecăruia în parte aceeași ofrandă, o bucată
de carne și o turtă, pe care aceștia le acceptă (consumă) – 208; aflăm de asemenea
ce mănâncă trei frați zmei, ce țin captive trei fecioare: 4-8-12 cuptoare de pâini,
vaci fripte și butoaie cu vin. Îi ucide pe rând după ce fiecăruia îi mănâncă
mâncarea – 210-211; în luptă, zmeul cel mic se face pară roșie și eroul verde care
se dovedește a fi o alegere inspirată de vreme ce culoare verde este mai puternică
decât culoarea roșie, dar tot este nevoie de un actant spiritual (cioara) pentru a
înclina balanța luptei – 211-212; în timce zmeii merg la vânătoare, fecioarele îi
așteaptă cu masa pusă – 210-211; frații care-l schilodesc (o dezmembrare magică/
demonică căci îi taie picioare și le iau cu ei pentru a nu le putea lipi singur la loc –
212) și abandonează pe Călin, nu reușesc să-l ucidă de vreme ce acesta întâlnește
un alt om dar fără mâini. Cei doi devin una, un simbion, ajutându-se unul pe
celălalt – 212-213. Notă: Avem aici noțiune de coabitare ti„legiune”, prin
suplinirea de atribute divine confiscate. Scăldarea trupului în balta magică a vieții,
aflată la dreapta ceie a morții, readuce putința trupească prin apariția miraculoasă
a membrelor lipsă – 213; ajunși acasă își ucide frații trădători folosindu-se de
aruncarea la sorți a armelor – 215-216.

„Frumoasa Lunii” , Mihai Eminescu – un vânător are 3 copii – 217; pentru a-și
întreține familia vânează în locul interzis, pădurea neagră, cunoscută pentru că
este bântuită de draci – 217; în centrul ei se află un copac înalt și stufos al cărui
nume (specie) este necunoscut povestitorului, pe crengile căruia stătea o pasăre
din aur – 217; vânătorul a prins-o sâmbătă, iar duminică aceasta a făcut un ou de
aur. Pe gușa păsării scria că cel care îi mănâncă inima ajunge împărat, rânza,
găsește bani de fiecare dată când se trezește din somn, ficatul, va avea noroc –
218; Frumoasa Lunii: la soare te puteai uita dar la dânsa, ba – 220; un vrăjitor
puternic, de îngheța și apele, face vrăji în aceeași pădure folosindu-se de un copil.
Vrăjitorul bate o piatră de trei ori care se deschide cu niște trepte pe care copilul e
pus să se coboare sub pământ, ajungând într-o grădină cu poame de aur, mere și
pere, unde găsește o casă în care intră și de unde, de pe vatră (226), ia o cheie
ruginită pe care punându-o la brâu, se întoarce la vrăjitor, ce-i oferă o vergea de
fier – 220 (pe aceasta o introduce într-o groapă din care scoate un demon de fier –
226); pe această vergea copiul o freacă, moment în care se arată lână el duhul
vergelii, un om de fier (demon) – 221; Grădina din lumea de dincolo în care intră
copiul este Raiul în care vrăjitorul nu poate intra și pentru că băiatul refuză de a-i
da cheia înainte de a ieși și el din piatra întredeschisă, vrăjitorul îl va închide sub
pământ printr-o bătaie de picior – ibidem; copilul est scos de un demon care, la fel
ca pajura din alte basme, îi cere carne din 20 de vaci și apă. Din când în când îl
pune pe copil să privească în sus și să-i spună dacă vede soarele, pentru că
demonul nu poate privi în sus – ibidem; ultima bucată de carne este din coapsa sa.
Demonul spune că sub pământ (în afara grădinii în care a intrat tânărul) „era
largul meu și strâmtul tău, de acu ești prea bun la Dumnezeu și nu te lasă să te
mănânc” (222), asta pentru că sub pământ, ne asigură povestitorul, este locul
| 12 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

dracilor. Notă: Sub pământ deci și nu în cer este, după credința poporului român,
atât raiul cât și iadul. În rai copiul a luat cheia iadului pe care înercând să o șteargă
de rugină, îi apar cinci bărbați de fier (demoni), cărora le cere de mâncare și de
băut, demonii îndeplinindu-i dorința – 222-223; cu ajutorul demonilor, va lua de
soție și fata regelui – 224. Notă: personajul pozitiv se folosește de demoni pentru a
se căsători, fapt ce indică o mentalitate magică-dualistă. Demonii ucid chiar,
atunci când tânărul o va cere, ginerele regelui – 225; tot cu ajutorul demonului,
tânărul se metamorfozează în muscă – 227, o insectă a regnului demonic;
vrăjitorul (la fel ca zmeoiaca) doarme la amiază – 227; vrăjitorul scoate demonii
din pămând lovind cu ciocanele în podeauă, în mijlocul casei – 227; vrăjitorul ca
ucide un vraci bun (babă sfântă) care videca bolile printr-o simplă atingere cu
mâna (bioenergoterapeut) – 227; păstrătorul cheii cere demonilor oul de marmură
în care stă toată puterea iadului, pe care nu-l va primi de la demonii care-l înjură și
blesteamă – 228.

„Vasile-Finul-lui-Dumnezeu”, Mihai Eminescu – Sfântul Petrea (Petru) și


Dumnezeu umblă pe pământ, iar în spatele lor, Dracu – 231; fata care refuză să se
mărite o lasă grea diavolul incub care se face vând – 231; a năsut un băiat pe care
l-a botezat (reabilitat sacral) Dumnezeu – 232. Notă: Vasile este fermecat fiind
uniuniea a două elemente sacrale antagonice diavoul tată și Dumnezeu tată
spiritual și unul uman. Dumnezeu sădește un copac pe care copilul va putea la un
moment dat să-l smulgă din rădăcină, moment în care dovedește că este capabil
să-l doboare pe tată său, diavolul – 232; adormind lângă o fântână are un vis cu
Maica Domnului care-l îndeamnă să-și caute norocul – 232; O fată este adusă ca
jertă la fântână unui balaur cu 12 capete (jumătate) ce are ca frate un zmeu (24
capete – un întreg), este capabil să oprească ploile, ori să producă inundații în
urma cărora „să moară oamenii de foame” – 233; cu fratele balaurului, eroul luptă
„șase zile și șase nopți și nu-l poate dovedi” – 233; mama eroului (fecioara rămasă
însărcinată cu demonul incub), se învoiește să trăiască cu zmeul (cel cu 24 de
capete) pe care fiul a reușit să îl lege (234) și împreună cu acesta hotărăște să-l
ucidă pe Vasile. Planul nu reușește, zmeul este ucis – 235; Mitul Soarelui și al
Lunii: Soarele o vrea de soție, chiar dacă e conștient că încalcă o poruncă divină:
„să ne cununăm că eu nu mai ascult de Dumnezeu” (234); Luna cere permisiunea
Creatorului care este refuzată: „Dacă-i lua pe fratele tău ai să șezi în iad, dar dacă
nu-i lua, ai să șezi în rai” – ibidem; Soarele trece peste voia divină și „când a
început popa a citi, icoanele au început s-a lăcrima s-a face întuneric afară s-a veni
un nor gros” (ibidem), diavolul (?) „s-o luat pe Sfântul Soare și l-a dus la răsărit și
pe Lună la apus” (Ibidem). Pe lumea aceasta, în pădure, Luna este Ileana
Cosânzeana sau avatarul lunii, la fel cum Eva este în gnosticism avatarul Sophiei,
iar pe cealaltă lume, este Luna – 235; Când Soarele stă în cruce, adică atunci când
este fierbințela cea mai mare (Nergal), urșii dorm (magicul oniric comatos) – 235.

„Borta vântului”, Mihai Eminescu – unui om sărac cu o mulțime de copii vântul îi


suflă făina. Supărat, pleacă să astupe „borta vântului” – 237; se întâlnește cu
Sfântul Petrea (Petru) și Dumnezeu care „erau pe pământ pe atunci” – ibidem;
| 13 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Dumnezeu îi dă pe rând, pentru a-l îmbuna, o nucă magică (care păstrează tot felul
de lucruri de valoare), un măgar care se balegă bani (238) și o cârjă magică ce
bate pe oricine, pe care le pierde pe rând – 238-239.

„Finul lui Dumnezeu”, Mihai Eminescu – basmele au apărut pentru că sacul furat
de la povestitor cu basme l-a scăpat și deșărtându-le, acestea s-au răspândit în
lume – 240; după ce Dumnezeu și Sfântul Petru botează copilul unui om sărac,
acesta devine năzdrăvan – ibidem. Notă: varianta creștină la modul în care se nasc
eroii. Un zmeu ademenește (vrăjește) o fecioară trăgând cu plugul o brazdă în
pământ pe care aceasta merge până la casa lui – 240; După ce a mâncat 24 de pui
de pajură, balaurul din fântână este ucis de copilul năzdrăvan – 241; momentul de
renaștere șamanică este semnalat de mama puilor sau „mama vântului” Pajăra
care-l înghite pe salvator ce la insistențele puilor este regurgitat, moment în care el
apare ca reînnoit: „când l-o făcut înapoi așa s-o făcut el frumos, de s-o luminat
locul unde era el” – ibidem. Notă: Avem aici o variantă populară, necreștină
pentru schimbarea la față. Barbă-cot (statu-palmă), apare „călare pe un iepure
șchiop” și este vântul de la răsărit, după cum vântul de la miazăzi este o ființă
„mare de stat cu buzele mari și n-avea ochi” – 242; Se oferă fire de păr ca semn al
pactului sau frăției de cruce – Ibidem; Zmeoaica la epilat – e găsită de erou într-o
pădure mare, în mijlocul unui fum gros a cărui sursă e părul ars de pe picioarele
sale – ibidem; apar personaje dublicitare ca Setilă și Fomilă – 243; zmeul plecat la
vânătoare, este aștepta de fecioara răpită, el se așteaptă ca eroul să vină să o
recupereze – lupta cu el durează trei zile și trei nopți – 243; Din cele trei capete
ale zmeului, doar unul este ucs – 244; eroul întâlnește trei frați proști care nu se
înțeleg cum să împartă trei lucruri (bici, cușmă și sulă) lăsate lor moștenire de
către tatăl lor – ibidem; balta sau iazul dracului este locul de unde la mijlocul
nopții, iasă dracii, a căror prezență este anunțată de un vuiet strașnic. După ce toți
sunt prezenți, apare și Saraotchi, dracul cel mare care se pune pe o covată. Când
fluieră cu putere, în fața lui se prezintă draci șchiopi și orbi. Ei povestesc că l-au
întărâtat pe vântul de la amiază să „rupă-n jumătate pe zmeul cel cu trei capete și
două capete or scăpat, da jumătate-i mort” – 245. Notă: Nu avem în basm motivul
sabatului de vrăjitoare, semn că basmele au apărut înaintea acestei isterii
religioase. Avem motivul luptei dintre speciile răului, atât de întâlnit în culturile
semite (asirobabilonieni). Aceiași demoni vorbesc despre acapararea unei comori
pe care un bătrân o va pierde căci va muri în acea noapte și pe care ei vor trebui să
o aibe înaintea oricui – 245; poate fi uată de la ei doar dacă este stropită cu apă
sfințită de la botez – 245-246. Notă: Apa botezului are proprietăți apotropaice,
botezul fiind considerat o practică magică de protecție împotriva demonilor. Rolul
ștergerii păcatului adamic pare străin de această teorie, de vreme ce sensul
exorcizant al stropirii înlocuiește apa sfințită de ritul ierugiei. Dracii ascultă de
magul-erou, aducându-l legat pe zmeu – 246; Eroul ucide zmeul legat (prins în
fier), turnându-i pe carășină aprinsă, fumul greu al corpului ars, lăsând eroul fără
cunoștință – 246.

| 14 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

CARTEA: 2006 (1)/ OCU 3543


Cartea Formării. Sepher Yetzirah.
Comentariu la Sepher Yetzirah de Saadia ben
Iosif din Fayyum.
Cuvânt înainte de Adolphe Franck.
Traducere și îngrijire ediție de Alezandru
Anghel
București, Editura Herald, 2006
121 p. ISBN: 973-7970-49-7
TEMA: QBLH

Teme: Creația făcută de YHWH din haos – 21, Răul


față în față cu binele, fiecare se generează pe sine –
32, în S.Y., dualismul e înlocuit cu unitatea divină –
33, Numele divine: Elohim (apare de 32 de ori în cele
șase zile ale creației) – 39; YAH – 40-41; puterea
difertelor nume divine (YAH, Elohim etc.) – 44-45,
50-52, 57-58, 77, 82-83, Cele 10 Sephiroturi se întind
dincolo de limită de la adâncimea binelui până în cea
a răului – 42-43, Dragonul („Theli”, TLI- 440) sau
Calea Lactee – 44-45, îngerii (56-57, 80, 89),
serafimii (56-57) și heruvimii (56-57, 80).

CARTEA: 2006 (2)/ OCU 3333


Cartea Misterului Pecetluit.
Siphra Dtzenioutha.
Introducere și comentarii de S.L. McGregor
Mathers.
Traducere din limba engleză de Ilie Iliescu și
Alexandru Anghel.
București, Editura Herald, 2006
140 p. ISBN: 973-7970-46-2
TEMA: QBLH

| 15 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Teme: Kabbala predată pentru prima dată de


YHWH, îngerilor – 11-12, Kbbala practică: magia
ceremonială și talismanele – 13, Gemantria
(„numerologia”) – 13-14, Isaac Lauria, despre
îngeri, demoni și spiritele naturii (elementali/ vâlve -
136) – 22-23, Numele lui Dumnezeu: YHWH/
Tetragrama (24, 72-73, 75, 77-780-82, 113, 126-
127), Elohim (30-31, 107, 114-115, 122), Adonai
(114, 116) – 40-43, 115, 117, A treia lume, Yetzirah,
lumea îngerilor – 39, A patra lume, Asiah, lumea
„cojilor”, a spiritelor rele – 39-40, îngerul
Sandalphon, SNDLPVN, îngerul IOR sau lemnul
lumii Asiah – 134, îngerii emanașii luminoase ce
aspiră să devină oameni – 47,
Mihael (îngerul bun) și Samael (îngerul rău) – 47-58, Cojile sau demonii – 66-69,
131-133, Șarpele („Uroborus”) – 68-69, 136-137Leviathanul (Thenanim) – 70-71,
făpturile vii („îngerii”) – 73-74, Nefilimii (uriașii)/ „cojile” – 131-133.

CARUS: 2015/ DEM 6077


Carus, Paul
Istoria Diavolului.
Ideea de rău de la origini până în prezent.
Traducere din engleză, note și îngrijire ediție
de Iustina Cojocaru
București, Editura Herald, 2015
397 p. ISBN: 978-973-111-505-4
TEMA: PROBLEMA RĂULUI

Cuprins: 1. Binele și răul – două idei studiate din


perspectiva religioasă – 7, 2. Venerarea Diavolului –
12, 3. Egiptul antic – 19, 4. Akkadienii și cele dintâi
popoare semite – 32, 5. Dualismul persan – 52, 6.
Israel – 66, 7. Brahmanism și hinduism – 91, 8.
Buddhismul – 91, 9. Zorii unei noi ere – 119, 10.
Creștinismul timpuriu – 135, 11. Ideea de mântuire în
Grecia și Italia medievală – 162, 12. Demonologia în
Europa de Nord – 197, 13. Diavolul și perioada lui de
glorie – 213, 14. Inchiziția – 244, 15. Epoca Reformei
– 267, 16. Abolirea vânătorii de vrăjitoare – 293, 17.
Diavolul în poezie și fabulă – 323, 18. Problema
filosofică a binelui și a răului – 347, Index – 391.

| 16 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

CORDOVERO: 2015/ OCU 6079


Cordovero, Moise
Palmierul Deborei
Traducere din limba ebraică, prefață și note
de Lucian-Zeev Herșcovici
București, Editura Herald, 2015
155 p. ISBN: 978-973-111-513-9
TEMA; QBLH

Teme: Yom Kipur – 12; soartă/ Cartea Vieții – 16;


păcătosul, fiiță distrugătoare – 26-27; sufletele
gemelare, neamul lui Iralel – 31; mânia divină e
veșnică – 33-34; îngerul Gabriel/ heruvimii – 35-36;
Dumnezeu și răul – 38-39; Răul nu poate pătrunde în
templu – 41; uitarea răului – 43-44; Azazel – 45;
Satan/ Samael – 46-47, 150; aruncarea păcatelor în
adâncurile mării – 47-48; asprimea divină și limita
distrugerii divine a lumii – 58; mânia/ furia – 60, 80,
102; Yom Kipur – 63; modestia și mândria – 64-65;
pocăința pentreu greșeală sau păcat – 79, 82;
Cain era rău pentru că se trăgea din șarpe – 80-81, 143; răul din naștere poate fi
convertit, el nu este ontologic și dacă Cain s-ar fi pocăit și părintelui său Adam i s-
ar fi iertat păcatul neascultării poruncii dvine – 81; partea stângă, în legătură cu
puterea și forța (sefira Ghevura), în legătură cu a dragostei și iubirii, dreapta
(sefira Chesed) – 86-87; „Dumnezeu, este bolnav din cauza păcatelor noastre...” –
91-92; legăturile viilor cu morții și necesitatea ca morții să fie eliberați de păcate –
96-97; acțiunile rele spe stânga, stârnesc forțe puternice, forța brută din Ghevra,
declanșând dezechilibrul – 101-104; mândria în general (117) sau a te mândrii cu
știința proprie – 107-109; gândurile rele și vorbele rele atrag spre rău – 114;
moartea, iadul, chinurile de acolo sunt elemente străine de credință, de vreme ce
adevărata frică trebuie orientată doar spre Dumnezeu – 120; soția si puterea
maleefica a femeii sau răul necesareliminat sau echilibrat doar în prezența
bărbatului – 121-125; filactere și tefilin (153), apărăatoarele Nimbului lui
Dumnezeu – 126; somnul ca moarte, trezirea pentru purificare și unirea mai apoi
în somn cu Nimbul lui Dumnezeu – 127-128; Merkabah – 142.

COSMA: 1942 CULT 6214


Cosma, dr. Aurel
Studii de folklor românesc
București, 1942
148 p.
TEMA: DEMONOLOGIE POPULARĂ
ROMÂNEASCĂ
| 17 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Cuprins: II. Dualismul cosmogonic în miturile


românești – 17-19, VII. Blajinii sau ființele din
lumea subterană – 35-39, XIII. Sfârșitul lumii – 59-
63, XV. Cum se va produce distrugerea lumii – 67-
71, XVII. Originea dualistă după legendele
antropogenice – 77-80, XXI. Primele rase omenești
[uriașii, căpcăunii etc.] – 93, XXI. Alte rase din
primele tipuri ale lumii [c[pc[unii ;I ciclopii] – 98,
XXIII. Credințe și mituri despre puterile și acțiunile
demonice – 102, XXIV. Concepțiile poporului
nostrum despre făurirea destinului omenesc [soarta
omului, ursitoarele] – 108,
XXV. Îngerul păzitor în miturile și credințele poporului nostru – 114, XXVI.
Norocul Providențial – 118, XXVII. Demonul nenorocirii – 124, XXVIII.
Tutunul, iarba Diavolului – 127, XXIX. Bolile după credințele poporului – 131,
XXX. Dușmanii supranaturali ai omului – 135-136.

Teme: Dualismul – 11, 44, 73, rolul diavolului în creație – 13-16, 46, apa
Sâmbetei – 25, 32, centrul pământului și iadul – 31, straja centrului: cei patru
îngeri – 32, iadul din fundul pământului – 33, blajinii – 34, stâlpii pământului,
demonii, pițărăii – 40-41, 64-65, scuipatul diavolului – 46, ariciul și albina – 46-
49, îngerii răi – 50, piatra seacă „opera” lui Satan – 51, Umbra/ sufletul – 58,
creația omului, cugetul acestuia făcut di norii unde „sălășluiesc îngerii” – 74, cei
patru îngeri care aduc „slovele” ce compun numele Adam – 75, la fel și în cazul
Evei „extrasă” din coasta stângă a lui Adam -76, Raiul situal în al nouălea cer –
81, diavolul deghizat ca șarpe și „mărul” lui Adam (nodul din gât) – 82, șarpele
avea picioare și aripi, un serafim care stătea în jurul tronului divin – 83, Adam și
primul pact cu diavolul – 85-87, fiica nemăritată a lui Adam și sexul cu
„faraonul”/ diavolul/ țiganul – 88-89, Cain și diavolul-țap – 91.

COSMA: 2015
Cosma jr., Aurel
Mitologia română. Cosmogonia.
Originea omenirii. Lumea spiritelor
Ediție îngrijită și prefață de I. Oprișan
București, Editura Vestala, 2015
159 p. ISBN: 978-973-120-085-9
TEMA: DEMONOLOGIE POPULARĂ
ROMÂNEASCĂ

| 18 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Cuprins: II. Misterul precosmic în miturile


românești – Rolul Diavolului – 39, III. Dualismul
cosmogonic în miturile românești – 44, VII. Blajinii
sau ființele din lumea subterană – 60, IX. Mitologia
orogenetică a poporului român – 68, X. Legende
despre crearea munților – Rolul albinei și alariciului
– Ridicarea munților de către îngeri – 72, XIII.
Sfârșitul lumii – 83, XV. Cum se va produce
distrugerea lumii – 91, XVII. Originea dualistă după
legendele antropogenie – Concepția mazdeistă –
Trupul a fost făcut de Diavol, iar sufletul de
Dumnezeu – Ființa androgină a lui Adam – Femeia
este făcută din coadă de diavol – 101, XVIII. Cea
dintâi familie – Raiul și viața primilor oameni –
Păcatul strămoșesc – Izgonirea din Paradis –
Călcarea noilor porunci dumnezeiești – Înțelegerea
lui Adam cu Diavolul – 104,
XIX. Legende despre Adam – Cum și-a vândut Adam sufletul Diavolului – Capul
lui Adam – 108, XXI. Primele rase omenești – Mituri despre existența uriașilor –
Făptura și viața giganților – Moartea și completa lor dispariție – Lupta uriașilor cu
forțele divine – 114, XXII. Alte rase din primele timpuri ale lumii – Legende
despre comorile uriașilor – Căpcăunii – Fizionomia și traiul lor – Cuptorul
căpcăunilor – Ei se hrăneau cu carne de om – Asemănări cu mitul ciclopului
Polifem – Cum au scăpat oamenii de urmărirea căpcăunilor – 118, XXIII.
Credințe și mituri despre puterile și acțiunile demonice – Spiritele rele care
zădărnicesc nașterea omului – „Filma” zâna mlaștinilor bănățene – Influența
bogomilismului – 120, XXIV – Concepțiile poporului nostru despre făurirea
destinului omenesc – Soarta omului – Ursitoarele – Cum trăiesc Ursitoarele –
„Cartea sorții” – Cum se face ursirea destinului – 126, XXV. Îngerul păzitor în
miturile și credințele poporului nostru – Ocrotirea omului de duhurile rele –
Persecuțiile Diavolului – Schimbarea copiilor – Combaterea „Vidmelor” – Rolul
îngerului păzitor – Când și de ce a instituit Dumnezeu un înger păzitor pe lângă
fiecare creștin – 132, XXVI – Norocul providențial – „Norocul” și „Partea” –
Legende despre existența lor – Șarpele casei – Talismanele – 136, XXVII.
Demonul nenorocirii – 141, XXVIII. Tutunul, iarba Diavolului – 143, XXIX.
Bolile după credințele poporului – Medicina babelor – Epilepsia, ciuma și holera –
Personificarea bolilor – 146, XXX. Dușmanii supranaturali ai omului – 150.

Teme: Dualism, mazdeism, bogomilism – 8-9, 21, 96, Apa Sâmbetei – 10, 50-51,
Straja îngerească – 11, 57-58, apocalipsa blajinilor – 12-13, Uriașii (Adam) și
corpul gol al păcatului – 14-15, 21, șarpele (ispititorul), înțelepciunea ultimă de pe
pământ – 15, Adam își vinde sufletul diavolului – 21, ursitoarele, îngerul păzitor,
schimbarea (ca act demonic) al copiilor și tutunul ca iarbă a dracului – 22,
reinterpretarea pedepsei protopărinților – 77, sacrificiul de construcție: cap de
berbec, cap de cocoș, măsura ubrei de om (la construirea bisericii) – 81, Adam
| 19 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

androginul – 98, Diavolul și Cain – 112, Moartea lui cain și viermii cu patru
picioare ai trupului său: viitorii câini – 113, Filma – 122, Avestița sau „Aripa
Satanei” – 123, Baba Coaja – 124, Ciuma, Holera, Deochiul – 148-149.

DUMEA: 2010/ DEM 6282


Dumea, pr. Claudiu
Ci ne mântuiește de cel rău.
Doctrina și Ritualul exorcismelor
Iași, Editura Sapientia, 2010
61 p. ISBN: 978-973-8980-77-8
TEMA: DEMONOLOGIA CATOLICĂ

Cuprins: I. Cine este și cu ce se ocupă diavolul – 5,


II. Ritualul exorcismelor – 24, Introducere – 24,
Principii generale – 27, 2. Structura, ritualul și
celebrarea – 38, III. Rugăciuni pentru uzul privat al
credincioșilor care se află în situația de a lupta
împotriva puterii întunericului – 49, 1. Din Ritualul
exorcismelor – 49, 2. Alte rugăciuni de izgonire a
răului – 56.

FORTEA: 2017/ DEM 6283


Fortea, José Antonio
Summa Dæmoniaca.
Tratat de demonologie și manualul
exorcistului.
Traducere din limba italiană de
Andrei Adam-Motyka
Iași, Editura Sapientia, 2017
244 p. ISBN: 978-606-578-313-3
TEMA: DESCÂNTEC/ EXORCISM

Sumar: Introducere – 17, Summa Dæmoniaca.


Partea întâi. Natura demonică. Chestiunea (Chs.)
numărul (nr.) 1. Ce este diavolul? – 19, Chs. nr. 2.
De ce a pus la încercare Dumnezeu ființele angelice?
– 24, Chs. nr. 3. De ce nu a revocat Dumnezeu
libertatea, văzând că începeau să păcătuiască? – 26,
Chs. nr. 4. Demonii sunt toți egali? – 26, Chs. nr. 5.
Zoologie și demonologie – 27, Chs. nr. 6.
Astronomie și demonologie – 28, Chs. nr. 7. Care
| 20 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

sunt numele diavolului? – 29, Chs. nr. 8. Diavolii au


timp? – 31, Chs. nr. 9. La ce se gândește un diavol?
– 32, Chs. nr. 10. Care este limba îngerilor? – 32,
Chs. nr. 11. Unde se găsesc diavolii? – 33, Chs. nr. 12. Diavolii cunosc viitorul? –
33, Chs. nr. 13. Poate diavolul să împlinească un act de bunătate? – 33, Chs. nr.
14. Diavolul poate să simtă plăcere? – 34, Chs. nr. 15. Diavolul este liber să facă
mai mult sau mai puțin rău? – 34, Chs. nr. 16. Care sunt cei mai răi dintre toți
diavolii? – 35. Partea a doua. Ispita și păcatul. Chs. nr. 17. De ce păcătuim? – 36,
Chs. nr. 18. Câte ispite provin de la diavol? – 37, Chs. nr. 19. Putem fi ispitiți
dincolo de puterile noastre? – 37, Chs. nr. 20. De ce l-a ispitit diavolul pe Isus? –
37, Chs. nr. 21. Diavolul știe că Dumnezeu nu poate păcătui? – 38, Chs. nr. 22. Se
pot distinge ispitele care provin de la noi înșine și cele care provin de la diavol? –
38. Chs. nr. 23. Ce trebuie făcut în fața ispitei? – 40, Chs. nr. 24. Diavolul adoptă
anumite tactici pentru a ne ispiti? – 40, Chs. nr. 25. Dumnezu poate să aducă
ispită? – 41, Chs. nr. 26. De ce permite Dumnezeu ispita? – 42, Chs. nr. 27. Ce
este moartea veșnică? – 42, Chs. nr. 28. Care este procesul care duce la moartea
veșnică? – 43. Partea a treia. Acțiuea diavolului în om și natură. Chs. nr. 29. Ce
diferență este între natural, preternatural și supranatural? – 45, Chs. nr. 30.
Diavolii își măresc pedeapsa pentru răul pe care îl fac oamenilor? – 45, Chs. nr.
31. Există posibilitatea de a face un pact cu diavolul? – 46, Chs. nr. 32. Poate
cauza diavolul o boală mentală? – 47, Chs. nr. 33. Diavolul poate provoca
infirmități fizice? – 48, Chs. nr. 34. Cum se poate face distincție între o viziune
demoniacă și una de tip psihiatric? – 49, Chs. nr. 35. Diavolii pot provoca
coșmaruri? – 49, Chs. nr. 36. Diavolii ne pot citi gândurile? – 50, Chs. nr. 37.
[Diavolii] pot provoca dezastre sau incendii? – 50, Chs. nr. 38. Diavolii pot face
minuni? – 51, Chs. nr. 39. Cum putem ști dacă ceva a fost provocat de diavol? –
52, Chs. nr. 40. Diavolul poate fi cauza unei sorți nefericite? – 54, Chs. nr. 41. Ce
este maleficul? – 55, Chs. nr. 42. Maleficul are efect? – 55, Chs. nr. 43. Ce trebuie
făcut în caz de maleficiu? – 55, Chs. nr. 44. Ce este incantația? – 56, Chs. nr. 45.
Este important modul în care sunt făcute maleficiile și incantațiilr? – 57, Anexă la
chestiunea nr. 45 – 57, Chs. nr. 46. Care este diferența dintre magia albă și magia
neagră? – 59, Chs. nr. 47. Ghicitoarele și vrăjitorii ghicesc viitorul datorită
intervenției diavolului? – 59, Chs. nr. 48. În horoscop, în cărțile de tarot și în alte
metode de a prevedea viitorul poate fi vorba despre o intervenție a diavolului? –
59, Chs. nr. 49. Un diavol poate provoca viziuni false într-un mistic? – 60, Chs.
nr. 50. Diavolul poate provoca stigmatele? – 61, Chs. nr. 51. Ce formă au diavolii
când se arată oamenilor? – 63, Chs. nr. 52. Diavolul este cel care provoacă
noaptea spiritului? – 63. Partea a patra. Chestiuni teologice. Chs. nr. 53.
Dumnezeu urăște diavolii? – 66, Chs. nr. 54. Diavolii se pot uni concentrânsu-și
forțele pentru a avea influență asupra unei întregi comunități? – 67, Chs. nr. 55.
De ce nu se manifestă Satana față de oameni, arătându-și toată puterea? – 68, Chs.
nr. 56. Pe cine urăște Satana cel mai mult în interiorul Bisericii? – 68, Chs. nr. 57.
Când Isus făcut om se afla pe pământ, diavolul știa că el este Mesia? – 69, Chs. nr.
58. Isus a avut parte de ispite? – 70, Chs. nr. 59. Care a fost creatura cea mai mare
creată de Dumnezeu: Fecioara sau Lucifer? – 71 Chs. nr. 60. De ce apa sfințită îi
| 21 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

sperie pe diavoli? – 72, Chs. nr. 61. Ce alte obiecte îl sperie pe Diavol? – 73, Chs.
nr. 62. Ce este diavolul amiezii? – 73, Chs. nr. 63. Cum își petrec îngerii timpul pe
care îl au la dispoziție? – 74, Chs. nr. 64. Există o preoție în lumea angelică? – 75,
Chs. nr. 65. Este normal și corect ca diavolul să fie reprezentat cu trup de om și cu
coarne? – 76, Chs. nr. 66. De ce este apă sfințită la intrare în biserică? – 76, Chs.
nr. 67. Diavolul este un simplu simbol al răului sau există cu adevărat? – 77.
Partea a cincea. Chestiuni biblice. Chs. nr. 68. Care este diferența între frica de
Dumnezeu și frica de diavol? – 78, Chs. nr. 69. Care este ordinea ispitelor de care
a avut parte Isus în pustiu? – 79, Chs. nr. 70. Ce reprezintă cei o mie de ani, timp
în care diavolul va rămâne înlănțuit? – 81, Chs. nr. 71. Ce semnificație avea
ritualul trimiterii țapului lui Azazel, istorie relatată în Cartea Leviticului? – 81,
Chs. nr. 72. De ce spune Sfânta Scriptură că diavolii se găsesc în înălțimile
cerești? – 82, Chs. nr. 73. De ce, în Sfânta Scriptură, Dumnezeu îl numește pe
diavol principele acestei lumi? – 83, Chs. nr. 74. De ce diavolul Asmodeu fuge
atunci când Tobia pune pe jăratec inima și ficatul peștelui? – 83, Chs. nr. 75.
Există o semnificație simbolică în inima și ficatul peștelui lui Tobia? – 84, Chs.
nr. 76. Ce vrea să zică Sfântul Paul atunci când spune că Cristos i-a luat pe diavoli
[ca prizonieri] în cortegiul său triumfal? – 85, Chs. nr. 77. De ce Diavolul se mai
cheamă Acuzatorul? – 86, Chs. nr. 78. Dumnezeu și Diavolul vorbesc între ei? –
86, Chs. nr. 79. Este permis a-i insulta pe diavoli? – 86, Chs. nr. 80. De ce spune
Sfântul Iacob că diavolii cred în Dumnezeu? – 87, Chs. nr. 81. Faptele petrecute
în Careta lui Iov sunt reale? – 89, Chs. nr. 82. De ce se spune că Leviathanul are
mai multe capete? – 89, Chs. nr. 83. De ce apare Satana de mai multe ori în Noul
Testament decât în Vechiul Testament? – 89, Chs. nr. 84. Antihristul este
Diavolul? – 90, Chs. nr.85. Satana poate avea un fiu? – 90, Chs. nr. 86. Este
posibilă o paternitate spirituală cu Diavolul? – 91, Chs. nr. 87. Fiara din
Apocalipsă este Diavolul? – 91, Chs. nr. 88. Ce semnifică 666? – 91. Partea a
șasea. Iadul. Chs. nr. 89. Câți diavoli au fost condamnați? – 92, Chs. nr. 90. De ce
nu termină Dumnezeu cu diavolul? – 93, Chs. nr. 91. Diavolii ar prefera să nu mai
existe? – 94, Chs. nr. 92. Este mai rea osânda diavolilor sau ce a oamenilor? – 95,
Chs. nr. 93. De ce iadul trebuie să fie veșnic? – 95, Chs. nr. 94. De ce îi lasă
Dumnezeu pe diavoli să păcătuiască? – 96, Chs. nr. 95. Care sunt chinurile
iadului? – 96, Partea a șaptea. Anexe. Anexa 1. Cetatea mistică a lui Dumnezeu –
98, Anexa 2 – 106, Anexa 3 – 113. Manualul exorcistului. Capitolul I. Posedatul.
Chs. nr. 96. Ce este posesia? – 117, Chs. nr. 97. Care sunt caracteristicile esențiale
pentru a diagnostica o posesie? – 117, Chs. nr. 98. Considerații psihiatrice – 118,
Chs. nr. 99. Diavolul are în posesie și sufletul celui posedat? – 122, Chs. nr. 100.
Care este modalitatea cea mai practică pentru a ști dacă cineva este posedat? –
122, Chs. nr. 101. Ce șiretlicuri poate folosi diavolul pentru a-și ascunde prezența
în cel posedat? – 123, Chs. nr. 102. Ce sunt diavolii ascunși? – 124, Chs. nr. 103.
Ce rugăciune trebuie să se recite pentru a ști dacă o persoană este sau nu
posedată? – 126, Chs. nr. 104. Care sunt cauzele posedării? – 127, Chs. nr. 105.
De ce recurge diavolul la posesie? – 128, Chs. nr. 106. De ce permite Dumnezeu
să existe posedați? – 129, Chs. nr. 107. Ce diferență este între dedublarea
personalității și posesie? – 129, Chs. nr. 108. Ce fenomene extraordinare au loc în
| 22 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

cazul posedării? – 130, Chs. nr. 109. Posesia, în Evanghelie, n-ar putea servi ca
un simplu simbol al eliberării de rău? – 130, Chs. nr. 110. Au fost cazuri de
posedări în epoca Vechiului Testament? – 130, Chs. nr. 111. De ce sunt astăzi
mai puține cazuri de posesie decât în epoca Evangheliei? – 131, Chs. nr. 112. Ce
tipuri de diavoli apar în posedări? – 131, Chs. nr. 113. Ce se întâmplă dacă un
posedat moare înainte ca diavolul să-l fi abandonat? – 132, Chs. nr. 114. Sufletele
celor osândiți pot poseda? – 132, Chs. nr. 115. Un posedat se poate sinucide? –
132, Chs. nr. 116. Un posedat poate să ucidă? – 133, Chs. nr. 117. Criminalii în
serie, care conit crime oribile, sunt posedați? – 133. Capitolul II. Exorcismul și
exorcistul. Chs. nr. 118. Ce este exorcismul? – 135, Chs. nr. 119. Care este
modul ideal de a organiza ministerul exorcismului? – 136, Chs. nr. 120. Este
obligatoriu un raport psihiatric pentru a proceda la exorcism? – 138, Chs. nr. 121.
De ce este nevoie pentru exorcism de autorizare din partea episcopului? – 138,
Chs. nr. 122. Care este ordinul minor al exorcistatului? – 139, Chs. nr. 123. Ce
trebuie făcut în cazul absenței complete a exorcismtului? – 139, Chs. nr. 124.
Poate fi exorcizată o persoană care nu este catolică? – 141, Chs. nr. 125.
Animalele pot fi posedate? – 141, Chs. nr. 126. Este adevărat că diavolul se
răzbună pe exorciști? – 142, Chs. nr. 127. Este adevărat că în timpul exorcismului
posedatul face cunoscute păcatele celor prezenți? – 145, Chs. nr. 128. Cine poate
deveni exorcist? – 145, Chs. nr. 129. Exorcismul se practică și în afara Bisericii
Catolice? – 146, Chs. nr. 130. Înainte de Cristos exista exorcismul? – 146, Chs.
nr. 131. De ce unele exorcisme se prelungesc mai mult timp? – 147, Chs. nr.
132. Este de rpeferat să se ajungă la final într-o singură sesiune, sau este mai bine
să aibă loc mai multe? – 147, Chs. nr. 133. Sfaturi practice cu privire la exorcism
– 148, Chs. nr. 134. Cum se poate ști când a abandonat și ultimul diavol corpul
[unui posedat]? – 150, Chs. nr. 135. Cine a fost exorcizat odată poate fi posedat
din nou? – 151, Chs. nr. 136. Ce se întâmplă dacă în cursul unui exorcism
diavolul nu părăsește corpul? – 152, Chs. nr. 137. Ce anume poate face ca
diavolul să poată să părăsească un corp în timpul unui exorcism? – 152, Chs. nr.
138. Ce anume este mai important: spovada (mărturisirea) sau exorcismul? – 153,
Chs. nr. 139. Glosar – 153, Capitolul III. Fenomenologia demoniacă, Chs. nr.
140. Care este fenomenologia demoniacă? – 156, Chs. nr. 141. Ce este
circumstantio? – 157, Chs. nr. 142. Ce este influența? – 157, Chs. nr. 143. Care
este diferența între circumstantio și influență? – 158, Chs. nr. 144. Ce este
rugăciunea de eliberare? – 159, Chs. nr. 145. Cum se recită rugăciunea de
eliberare? – 160. Chs. nr. 146. Ce este infestarea? – 164, Chs. nr. 147. Există
fantasme? – 164, Chs. nr. 148. Ce este mandatum-ul? – 165, Chs. nr. 149. Cine
sunt diavolii incubi și diavolii sucubi? – 165, Capitolul IV. Cazuri, Cazul nr. 1 –
167, Cazul nr. 2 – 168, Cazul nr. 3 – 169, Cazul nr. 4 – 170, Cazul nr. 5 – 171,
Cazul nr. 6 – 172, Capitolul V. Addende, Addenda 1. Cazuri speciale – 174,
Addenda 2. Legislație – 176, Addenda 3. Scurt istoric al exosricsmului în
creștinism – 178, Addenda 4. Medalia Sfântului Benedict – 181, Răul, Prefață –
185, Chs. nr. 150. Ce este răul? – 186, Chs. nr. 151. Există răul? – 186, Chs. nr.
152. Care sunt formele răului? – 188, Chs. nr. 153. Răul este un concept religios?
– 189, Chs. nr. 154. Până unde poate ajunge răul? – 190, Chs. nr. 155. Nu există
| 23 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

răul infinit? – 190, Chs. nr. 156. Dumnezeu este deasupra binelui și a răului? –
190, Chs. nr. 157. Care este răul cel mai mare? – 191, Chs. nr. 158. Păcatul este
un concept religios? – 191, Chs. nr. 159. Există rele impardonabile? – 192, Chs.
nr. 160. Putem ști doar cu rațiunea dacă există osânda veșnică? – 192, Chs. nr.
161. Este osândit doar cel care dorește? – 193, Chs. nr. 162. Se paote dă fi osândit
pentru păcatele veniale? – 193, Chs. nr. 163. Care este linia de demarcație ditre
răul extrem și nebunie? – 193, Chs. nr. 164. Ce înseamnă a spune că Dumnezeu
pătrunde abisurile? – 195, Anexe, Anexa 1. Estetica Răului – 196, Anexa 2. Răul
în creștinism – 206, Anexa 3. Al III-lea Reich și Răul – 207, Anexa 4. Cetatea lui
Dumnezeu și Cetatea omului – 211, Anexa 5. Boala psihică și viața creștină – 214,
Anexa 6. Cestiuni quodlibetate – 211, Chs. nr. 165. Care este diferența între
magie și religie? – 222, Chs. nr. 166. Unde se ternimă demonologia și unde
începe parapsihologia? – 223, Chs. nr. 167. Ca înseamnă propoziția s-a coborât la
iad? – 232, Chs. nr. 168. Care au fost locuințele iadului unde a coborât Isus
înainte de a muri? – 233, Chs. nr. 169. Cum să ne protejăm de atacurile
diavolului? – 233, Chs. nr. 170. Iuda Iscarioteanul a fost osândit? – 234, Chs. nr.
171. De ce diavolii folosesc simțurile trupului atunci când posedă pe cineva? –
235, Chs. nr. 172. Diavolul îi urăște pe evrei? – 236, Chs. nr. 173. Nu-l paște
pericolul mândriei pe exorcist? – 237, Chs. nr. 174. Vor fi într-o zi suficient de
mulți exorciști? -238, Chs. nr. 175. Ce este de făcut dacă un episcop se opune
acestui mister? – 239, Chs. nr. 176. N-ar putea oare Dumnezeu să-i amnistieze pe
cei osândiți la iad printr-un simplu act de har? – 240, Chs. nr. 177. Dumnezeu nu
ar putea pune capăt existenței celor osândiți, ca un act al divinei sale milostiviri? –
241, Chs. nr. 178. Dacă acum diavolul s-ar pocăi, ar fi iertat? – 242, Chs. nr.
179. Acest tratat cuprinde toate cunoștințele despre diavol? – 243, Chs. nr. 180.
Dumnezeu cunoaște tot răul? – 243, Chs. nr. 181. Dumnezeu este și în iad? – 243,
Chs. nr. 182. Răul va exista pentru totdeauna? – 243, Chs. nr. 183. Răul va exista
în vecii vecilor? – 244, Concluzii – 245.

| 24 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

GRUIA: 2008/ pdf.


Gruia, Ana Maria
Demonii și macabru pe chale mediaevale,
în „Studia Patzinaka”, nr. 7, 2008
pp. 7-23
TEMA: DEMONOLOGIA CATOLICĂ

Abstract: Decorated medieval stove tiles can be


analyzed as reflecting popular culture, or the „small
tradition”, since they were used in large numbers, in
a large part of Central and Eastern Europe, in
various types of interiors, from the fourteenth
through the sixteenth century. The present article
explores the macabre reflections on the iconography
of these material culture objects, dwelling on
representations of (man-killing) monsters, scenes of
violence, and especially on the image of the Devil.
The author notes that the depicted monsters are
rarely seen as terrifying creatures, but rather as weak
and defeated embodiments of the Devil.
The most popular on stove tiles is the dragon slain by St. George. Numerous
images on stove tiles can be labeled as violent, from Biblical murders, to scenes
from the lives of the saints and mundane conflicts between people, such as players
fighting over the game board or women striking men. But in their majority, they
depict the moment before the climax of the conflict, before the actual striking,
killing, and death, therefore not conveying a sense of macabre. A smaller group of
tiles depicts actual devils, never as main motifs but always in the composition of
other scenes such as Archangel Michael weighing souls or St. George slaying the
dragon. The anatomy of the Devil in these cases does not fit the general late
medieval pattern; he has a familiar human shape, with some animal elements
(horns, goat-like beard, long tail, split hoofs or maybe fish tails, etc.), but he is not
the powerful and terrifying lord of the Underworld. The author also mentions the
absence of “classical” macabre scenes on stove tiles, such as the Dance of Death,
the Triumph of Death, the Meeting of the Three Knights with the Three Dead
Men, etc. Also, there are no skeletons or corpses that would indicate a
preoccupation with and a fear of death. It seems therefore that stove tiles, as key
elements of interior decoration in private, public and even religious buildings,
were delegate ‘lighter’ subject matter. Their iconography did not place great
accent on the fear of death, the power of demons or the omnipresence of violence.

| 25 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

HAȘDEU: 2017/ DEM 6281


Hașdeu, Bogdan Petriceicu-
Lumea de apoi. Sfârșitul lumii.
Ediție critică, prefață și anchetă mitologică
contemporană, privitoare la sfârșitul lumii de
I. Oprișan
București, Editura Saeculum I.O., 2017
286 p. ISBN: 978-973-642-368-0
TEMA: SFÂRȘITUL LUMII

Cuprins: Prefață – 5, Notă asupra ediției – 11, I.


Texte hasdeene pe tema sfârșitului lumii – 13, II.
Txte despre lumea de apoi din răspunsurile primite
de B. Hasdeu la întrebarea 206 din „Chestionarul
lingvistic” – 31, III. I. Oprișan. Anchete mitologice
contemporane referitoare la sfârșitul lumii – 171.

IONIȚĂ: 1982/ DEM 5810


Ioniță, Maria
Cartea vîlvelor. Legende din Apuseni.
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982
270 p.
TEMĂ: DEMONOLOGIE POPULARĂ
ROMÂNEASCĂ

Cuprins: În loc de prefață, de Ion Șeuleanu – 10,


Notă asupra ediției – 32, I. VÎLVELE: 1. Despre
vîlve – 34, 2. Vîlvele – 34, 3. De ce nu umblă copiul
până la un an – 35, Chircea lui Matei – 35, 5. Vîlva
Pietrilor – 37, 6. Cutiuța – 38, 7. Vîlva Cetății – 38,
8. Vâlva Cetății Someșului – 39, 9. Fetele din apă și
de la Cheile Turzii – 42, 10. Fata de pă mare – 43,
11. Feciorul și Vîlva Apei – 44, 12. Fetele de Apă –
44, 13. Când te cheamă Vâlva Apii – 45, 14. Omul
însămnat – 46, 15. Când cere Vâlva Apei om – 47,
16.
Vîlva Bucatelor – 48, 17. Vîlva Lupilor și bătrânul – 50, 18. Femeia cu furca în
brâu – 51, 19. Vîlva Lupilor – 51, 20. Vîlva Băii – 52, 21. Mîna din Părăul cel
Mare – 53, 22. Legenda Băii „Cotroanța” – 54, 23. La „Despicata” – 55, 24.
Legenda Minei „La Trandafir” – 56, 25. Vîlva re a zilelor – 57, 26. Marțolea – 57,
27. Marț Sara – 58, 28. Mărțoaie – 59, 29. Chimeșa Ciumii și Marțolea – 60, 30.

| 26 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Ficiorii Marțoii – 60, 31. Vîlva Pădurii – 61, 32. Oare cine horește? – 63, 33.
Vâlva face ca și omu – 63, 34. Vîlva Pădurii – 64, 35. Fata Pădurii și Vîlva
Pădurii – 65, 36. Fata Pădurii și Vîlva Pădurii – 66, 37. Fata Pădurii – 66, 38. Fata
Pădurii și fecioru – 67, 39. Vîlva Pădurii și bătrînii – 67, 40. Copacul vîlvii – 68,
41. Fagu Vîlvii Pădurii – 68, 42. Fata Pădurii și copilu – 69, 43. Crăciun și Vîlva
Pădurii – 71, 44. La fîntînă – 72, 45. La mutătură – 73, 46. Puneți-mi și mnie – 73,
47. Cînd cîntă Fata Pădurii – 74, 48. Vîlva Pădurii și femeile – 75, 49. Cînd se tăia
pădurile – 76, 50. Să nu uiești, copile! – 77, 51. La șindilările – 78, 52. Nu ui! –
78, 53. Dă-i pace să uiască! – 79, 54. Pedeapsa vîlvei – 80, 55. Țopii și vîlva – 81,
56. Pedeapsa vîlvei – 80, 57. Bauf – 83, 58. Hoțul și mamnița – 84, 59. Iuan și
vîlva – 85, 60. Copilul și vîlva – 87, 61. Căruțu vîlvei – 87, 62. Fata Pădurii și
horile – 89, 63. Când o plecat Vâlva Pădurii – 90, 64. Vîlvele – 91, II.
SPIRIDUȘII: 1. Despre spiriduși – 92, 2. Tău fără fund – 92, 3. Căpățanu – 94, 4.
Cine m-aude, cine nu m-aude! – 94, 5. Cheia de pă inimă – 96, 6. Mîțu din piatra
tăiată – 97, 7. Spiridușu Dîbului – 98, 8. Coptilu furat de spiriduși – 99, 9. Coptilu
țîpat în colți – 100, 10. Steagna – 101, 11. Colțu Bulzului – 101, 12. Fata de
spiriduș – 103, 13. Negreanu – 104, 14. La Sălbaticu – 107, 15. Ciobanu și
spiridușu – 108, 16. Omul din frunză – 108, 17. Din Ijar în Sereteu – 110, 18. Hai-
Ha! – 111, 19. Spiridușii din Tîclu – 112, 20. În Sereteu – 114, 21. Cum te poți
face nevăzut – 115, 22. Ca să prinzi pești – 115, 23. Vîntoasele și spiridușii – 116,
24. Vîntoasele – 117, 25. Căruța vîntoaselor – 118. III. DESPRE COMORI: 1.
Despre comori – 120, 2. Al șaptelea copil – 120, 3. Izvoarele Chicerii – 122, 4.
Comorile Chicerii – 122, 5. Comoara – 122, 6. Colții Căleteanului – 123, 7.
Despre Chicera Comorii – 124, 8. Comoara – 124, 9. Omul cu Vîlva Banilor –
125, 10. Comoara Dumitresii – 126, 11. Negrenii – 127, 12. Banii dați la Vîlvă –
128, 13. Țapul de marmură – 129, 14. În Părîul Rotiloaie – 129, 15. Când ard
comorile – 130, 16. Iepurașii – 131, 17. Împărăția lui Dar împărat – 132, 18.
Chicera Comorii – 133, 19, Țigăneasa – 133, 20. Țigăneasa – 133, 21. Ciobanul
cu oile de aur – 135, 22. Să nu fi lacom – 136, 23. Acolo a fost Clujul – 136, 24.
Merele de aur – 137, 25. Vîlva Comorii și copilu – 138, 26. Vîlva Comorii – 139,
27. Despre comorile Chicerii – 139, 28. Lehea Rahilă și Vîlva – 140, 29. Chicera
Comorii și Țigăneasa – 141, 30. Moroja bătrânu – 142, 31. Lăcomia – 144, 32.
Oamenii păcăliți – 144, IV. ȘERPI, BALAURI ȘI ZGRIMINȚEȘTI: 1. Șarpele
alb – 145, 2. Despre șarpele alb – 146, 3. Împăratul șerpilor – 146, 4. Inelul
șerpilor – 147, 5. Inelul șarpelui alb – 147, 6. Mărjaua [mărgea/ piatra] șerpilor –
148, 7. Mărjaua șerpilor – 149, 8. Dacă vrei să ai mărje – 149, 9. Mărjaua șerpilor
– 150, 10. Mărjaua peptilor – 150, 11. Șarpele cu capul de aur – 151, 12. La
hăituit – 152, 13. Gozotina – 154, 14. Șercanu – 154, 15. Cine fluieră așa grozav?
– 155, 16. Șarpele și copiii – 155, 17. Balauru căzut – 156, 18. Cununa șerpilor- -
157, 19. Balaurul căzut – 157, 20. Balaurul căzut – 157, 21. Balauru din Colțul
Ierniorii – 160, 22. Balaurul ascuns – 160, 23. Râpa Colibiții – 161, 24. Undățile –
162, 25. Balaurii vîrcolaci – 163, 26. Balaurii și zgrimințeștii – 164, 27.
Zgrimințeșu – 164, 28. Zgrimințeșu și omul zgîrcit – 165, 29. Calul de gheață –
166, 30. Bătrânul zgrimințeș – 167, 31. La Mărul lui Dîlmoc – 167, 32. Omul Alb
– 169, 33. Să să despărțească vremălile – 170, 34. Bota Zgrimințeșului – 171, 35.
| 27 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Ruperea de nori – 171, 36. Piți-mpărățuș – 172, 37. Te văzui! – 173, 38. Pasărea
șerpilor – 173, 40. Cir `nainte, cir `napoi – 174, V. OMUL – LUP: 1. Despre
strigoii lupi – 175, 2. Despre strigoi – 175, 3. Strigoii – 176, 4. Femeia-lup – 176,
5. Bărbatu-lup – 176, 6. Lupu – 178, 7. Moroflecu – 180, 8. Să ai pîine la tine –
180, 9. Albei – 182, 10. Să ai o coajă de pîine – 184, 11. Mulțămita lupului – 185,
12. Omul-lup – 186, 13. Lupul – 188, 14. Despre omul lup – 189, VI.
PĂSTORUL LUPILOR: 1. Haida și mă desptedică – 191, 2. Păstorul Lupilor –
192, 3. Păstorul Lupilor și vînătorii – 193, 4. Îi pricaznă – 194, 5. Bătrânul și
cîinișorii – 194, 6. Păstorul Lupilor – 195, 7. Pupu Lupilor – 195, 8. Negreanu –
196, 9. Albei bătrânu și Păstorul Lupilor – 197, 10. Pedeapsa – 197, 11. Trifonul
Luptilor – 198, 12. Crucea lupilor – 199, 13. Ciubărarul și lupii – 200, 14.
Închidem ușa bine – 201, 15. Sărbătoarea lupilor – 203, 16. Să-i gândești on mnel
– 203, VII. ZMEII: 1. Dealul zmeilor – 204, 2. Să nu blestămi cîinele – 206, 3.
Dealul Jocului și Dealul Calului – 207, 4. Fata dată la zmei – 208, 5. Oase de
zmeu – 208, VIII. SOARELE: 1. Împăratul Morilor de Vânt – 209, IX.
URSITORILE: 1. Ursitoarele – 213, 2. Ursitoarele – 214, 3. În mijlocul codrului
– 215, 4. Tăciunele – 216, 5. Cum ți-i ursita – 216, 6. Ursoile – 217, 7. Să-ți
cumpenești vorba – 218, 8. Primul cuvânt al mamei – 219, X. CĂPCĂUNII: 1.
Căpcînii – 220, 2. Cătcăunii – 220, XI. PUSTIA: 1. Pustia – 224, 2. Ducă-vă
Pustia! – 220, XII. CIMA: 1. Ciuma – 226, 2. Cămașa Ciumei – 226, 3. Chimeșa
Ciumii – 227, 4. Ciuma Pădurii – 227, XIII. SĂRĂCIA: 1. Sărăcia – 229, 2.
Sărăcia – 230, 3. Cînd umbla Sărăcia pă pământ – 231, 4. De ce-i capra a Sărăcii –
232, XIV. STRIGA: 1. Strigoaica – 234, 2. Striga – 235, 3. Îl mîncă Striga – 235,
4. Striga – 236, 5. Puterea moroilor – 236, 6. Bătaia muroilor – 237, XV.
PRIETENIA OMULUI VIU CU CEL MORT: 1. Prietenia după moarte – 239, 2.
Capule, hai la masă – 240, 3. Hai, capule, la cină – 241, XVI. LEGENDE
ONOMASTICE: 1. A Clenți – 243, 2. A Știrbului – 244, 3. De-a Lupului – 246,
4. De-a Fetelor – 247, 5. Lungu Gheorghe – 247, XVII. LEGENDE
TOPONIMICE : 1. Părâul Podului – 249, 2. La Ptetriș – 250, 3. Feneșu-satu
muierilor cu poalile di tri laț – 251, 4. Măistoria Iedului și Părâu Negru – 252, 5.
Dealul Măritului – 253, 6. Pețitorii – 253, 7. Fata de mărit – 254, XVIII. ALTE
LEGENDE: 1. Pasărea ploii – 256, 2. Legende sobolului – 256, 3. Floarea
dragostei – 257, 4. Buruiana șerpilor – 258, 5. La Bradu lui Fleascu – 259, 6.
Legenda viorii – 260, 7. Paiul, cărbunele și fasolea – 261, 8. De ce-i femeia dulce
și amară – 261, 9. De ce morăiește mîța – 262, Glosar – 263, Indice de
informatori – 268.

MIRELA: 2015/ DEM 6274


Mirela, Nadia-Gabriela
Maleficul feminin în basmul popular
românesc
București. Editura Universității, 2015
410 p. ISBN: 978-606-16-0636-8
TEMA: MAGICUL BASMIC
| 28 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Cuprins: Consideraţii Preliminare – 17, A. Tradiţia


– 17, B. Maleficul – 21, 1. Maleficul în temporalitate
– 22, a. Maleficul şi starea prenatală – 22, b.
Maleficul şi naşterea – 22, c. Maleficul şi copilăria –
23, d. Maleficul şi tinereţea – 23, e. Maleficul şi
senectutea – 23, f. Maleficul şi moartea – 24, g.
Maleficul şi cealaltă lume – 24, 2. Maleficul în
spaţialitate – 24, 3. Posibile categorii ale răului – 27,
C. Feminitatea malefică – 27, 1. Unitate sau multiplu
– 27, 2. Problema misoginismului – 28, 3. Problema
feminismului – 29, 4. O neprevăzută utilitate a unei
liste misogine – 29,
5. Un sine cu ascunzişuri malefice – 31. 6. Expresivitatea feminină depinde de
coloratura narativă – 31, D. Probleme de receptare – 33, II. MAŞTERA – 37. A.
Maştera şi problematica sa specifică – 37, 1. Monogamie – poligamie – 37, 2.
Familia patriarhală – 38, 3. Singurătatea – 38, 4. Factori identitari - factori
alteranţi – 39, 5. Răutatea în familie – 40, 6. Necesitatea unui părinte substitut –
40, 7. Mama vitregă - trăsături fixe – 41, 8. Tipuri de pedepse – 44, 9. Mama
vitregă - trăsături variabile – 45, a. Atributele tipologice – 45, b. Atribute
motivaiționale – 46, c. Atribute episodice – 47, 10. Lipsa unei antologii în care
maştera săfie titlu-vedetă – 48, 11. Clasificări şi contaminări ale motivului
maşterei – 48, 12. Asumarea unei motivaţii estetice – 49, 13. Limitele cercetării –
49. 14. Structurarea motivului maşterei – 50, B. Maştera şi basmele frumuseţii
concurente – 50, 1. Motivul maşterei lipsită de răbdare: „ Basmul cu Naramza a
frumoasă ” – 50, 2. Motivul mamei nebune convertite în maşteră: basmul „Mama
cea rea” – 55, 3. Motivul maşterei plastografe: basmul „Fata cu mâinile tăiate” –
58, C. Maştera şi inversarea frumuseţii cu urâţenia – 61, 1. Motivul maşterei
exasperate: Basmul cu Stăncuţa şi Măriuţa sau „Cruce, cruciuliţa mea!” – 61, 2.
Motivul maşterei teoreticiene: basmul ,,Dragu mamii şi fata tatii” – 65, 3. Motivul
maşterei cardiace: basmul „Fata bună şi fata rea” – 68, 4. Motivul maşterei
arţăgoase: basmul „Fata moşului cea cu minte” – 70, D. Maştera şi progenitura de
cenuşă – Cenuşăreasa – 71, 1. Motivul maşterei supralicitante: basmul „Cu mama
vitregă” – 71, 2. Motivul maşterei cu soluţii radicale: basmul „Cu nuculiţa” – 74,
3. Motivul maşterei coşmar: basmul „Vaca neagră” – 78, E. Maştera ca
izgonitoare a unui singur copil – 81, 1. Motivul maşterei resort: basmul „Feciorul
alungat” – 81, 2. Motivul maşterei ostile Indicului: „Basmul cu Cheleş împărat" –
82, 3. Motivul maşterei imperative: „Cele şapte capre (basmul cu Niţu)” – 85, F.
Maştera ca izgonitoare a doi copii – 86, 1. Motivul maşterei torţionare: basmul
„Copiii văduvoiului” – 86, 2. Motivul premeditării maşterei: basmul „Povestea cu
doi copii orfani” – 87, 3. Motivul dizarmoniei aduse de maşteră: basmul „ Copiii
în pustietate” – 89, G. Maştera ca izgonitoare a doi copii. Băiatul-cerb – 93, 1.
Motivul maşterei cu fierea plesnită: basmul ,,Omul care şi-a dus copiii în pădure”
– 93, 2. Motivul maşterei asociate cu pădurea: basmul „Cerbul de aur” – 94, 3.
Motivul maşterei ca pretext narativ: basmul „Cerbuleţul” – 96, 4. Motivul
| 29 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

maşterei pătimaşe: basmul „Cei doi băieţi părăsiţi” – 97, H. Maştera şi anomaliile
narative – 99, 1. Motivul maşterei ce are o fată cu trei ochi – basmul „Roian, boul
năzdrăvan” – 99, 2. Motivul maşterei ucigaşe – basmul „Cucu, copilul moşului” –
102, 3. Motivul maşterei ca soacră - basmul „Doi feţi logofeţi cu părul de aur” –
104, 4. Motivul maşterei ce falsifică o sarcină - basmul „Fata de împărat
păzitoare...” – 107. L. Maştera. Concluzii – 109. 1. Tema fixă a maşterei şi
motivele fluide – 109. 2. Fiinţă şi fiinţare – 109. 3. Etichetele narative - 110 4. Un
algoritm justiţiabil incomplet – 110. 5. Tehnici intensive – 111, 6. Variaţiuni
tematice – 112, J. Maşteră - schema rolurilor posibile – 112, 1. Etape
premergătoare apariţiei maşterei – 112, 2. A doua căsătorie – 113, 3. Conflictul cu
copilul / copiii din prima căsătorie – 113, 4. Aventurile copiilor vitregiţi – 114. 5.
Aspecte de final – 114, 6. Precizări suplimentare – 115, a. Alte trăsături fixe ale
maşterei – 115, b. Alte propuneri de basme – 116, 11. IELELE – 119, A. Câmp
semantic şi specializări de sens – 119, 1. Aspecte eufemistice – 119, 2. Ielele ca
fiinţe ale vântului. Vântoasele. Irodiţele (Irodiecele) – 121, a. Fiinţe care pot
călători cu viteza vântului – 121, b. Fiinţe trimise de Sfinte sub forma vânturilor –
122, c. Fiinţe cu puteri. Conducătoarele văzduhului – 123, d. Tornada sau
Volbura, fata lui Irod – 123, e. Vântoasele, fiinţe care aduc boala, turbarea, răul –
124, 3. Ielele - un cuvânt tabu – 127, a. Substitute cu tentă apăsat malefică – 128,
b. Fiinţe rele sau degenerate în rău – 128, c. Nume de provenienţă d. Rusaliile,
fiicele seducătoare ale lui Rusalim împărat – 130, Vile şi Samodive – 132, e.
Ursitoarele (Ursoaicele) – 137, f. Reprezentări religioase sau mitice – 139, g.
Epitete flatante, encomiastice – 142, h. Nume obişnuite sau creaţii lingvistice
onomastice – 143, Portretul colectiv al Ielelor – 144, a. Număr – 144, b.
Frumuseţe uimitoare – 145, c. Vestimentaţia – 146, d. Trăsături spirituale ori
fanteziste – 148, Repere temporale şi spaţiale ale legendelor Ielelor – 149, 1.
Timpul – 149, 2. Spaţiul – 150, Modul de acţiune şi seducţie al Ielelor – 153, I.
Hora demonică – 153, 2. Relaţie distructivă în raport cu natura – 154, 3. Seducţia
nefastă – 154, 4. Hora propriu-zisă – 156, 5. Cântecele Ielelor – 156, 6. Ielele
păcălite – 157, Efectele întâlnirii cu Ielele – 159, 1. Fiinţe cu caracter etiologic –
159, 2. Dezumanizarea victimelor – 162, 3. Victima-cerb – 162, 4. Pierderea
simţurilor – 163, 5. Gardiene vigilente – 164, 6. Boli grave – 164. 7. Moartea –
165, Acţiuni propiţiatorii sau remedíale contra Ielelor – 166, 1. Protecţia plantelor
– 166, a. Leuşteanul – 166, b. Odoleanul – 167, c. Tătăneasa sau Iarba lui Tatin –
168, d. Florile de Sânziene – 168, e. Omagul sau Toaia – 169, f. Mătrăguna – 169,
g. Usturoiul – 170, 2. Protecţia jocului de Căluşari – 172, a. Lucrări esenţiale.
Primele noţiuni – 172, b. Etapele obiceiului de Căluşari şi rolul comunităţii – 174,
c. Căluşarii şi rolul lor curativ - 180 3. Alte tipuri de remedii – 181, a. Apelul la
descântătoare – 181, b. Apelul la Maica Precestă – 183, c. Protecţia unor
talismane – 186, d. Protecţia inteligenţei şi a ingeniozităţii – 187, G. Basme cu
Iele (zâne) – 189, 1. Motivul Ielelor-victime şi a Ielelor-draci: basmul "Copilul
ursit să-l ia vântul” – 189, 2. Motivul Ielelor spăimoase: Povestire mitologică
despre Iele – 191, 3. Motivul cântecului uitat oportun. Povestirea Zânele – 192, 4.
Motivul timpurilor bune de altădată. O povestire cu un stol de Iele – 192, 5.
Motivul Ielelor benefice. Fântâna lui Marian – 193, 6. Motivul aventurilor
| 30 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

conjugale cu una dintre Iele: basmul „Zânele” – 194, 7. Motivul voluptăţii Ielelor.
O poveste cu zâne – 196, 8. Motivul Ielelor hoaţe de inimi: basmul „Mogârzea şi
fiul său” – 197, 9. Motivul luării ochilor de către Iele. Basmul Cu capra roşie –
198, 10. Motivul buşteanului Ielelor: basmul „Dafin imperatu” – 201, 11. Motivul
fetelor de împărat transformate în Iele: basmul „Niculina, Făt-Frumos” – 203, 12.
Motivul zânelor mofluze. Basmul Făt-Frumoscel rătăcit – 206, 13. Motivul tainei
descântecelor. Basmul Păstorul furat de Iele – 208, 14. Motivului spectacolului
nocturn cu Iele. Povestire mitologică despre Iele – 209, H. Ielele - observaţii
finale – 209, MUMUMA-PĂDURII – 219, 1. Identitate. Forţă sau sfinţenie. Probă
– 219, 2. Canibal sau părinte asumat? Cultul babelor – 220, 3. Pădurea terifiantă,
interzisă. Oficianta malefică. Atributul magic. Experienţa bătrâneţii – 220, a. De
ce femeia din pădure înspăimântă? – 220, b. O posibilă faţetă triplă – 221, c.
Iniţiatoarea silvestră – 221, 4. Muma-Pădurii. Ţintă sau intermediar – 222, 5.
Onomastică – 222, a. Sacralitate sau demonism – 222, b. Muma-Pădurii şi
posibilele sale corelative: Baba Cloanţa, Baba Iaga – 222, c. Alte sinonime
româneşti - 224 6. Personaj fioros vs. Sapienţial – 225, 7. Acţiuni malefice – 226,
8. Afinităţi erotice – 227, 9. Unde şi cum acţionează? Forme de protecţie – 228, a.
Spaţiu specific şi nespecific – 228, b. Ademeniri diverse - 228 c. Fiinţă
predominant silvestră – 229, e. Sonorităţi specifice şi mod de deplasare – 232, 10.
Habitat specific – 233, a. Casa cu picioare de găină – 233, b. Domeniul cu
locuinţe itinerante – 233, 11. Familie – 234, a. Naşă a săracilor şi a arborilor –
234, b. Posibile rude – 234, 12. Personaj metamorfic – 235, 13. Vestimentaţie –
237, 14. Înfăţişare fizică – 238, 15. Personaje similare Mumei-Pădurii – 239, a.
Fata-pădurii – 239, b. Tipuri de babe – 240, c. Vâlvele – 243, 16. Muma-Pădurii
în basme – 247, a. Motivul Mumei-Pădurii – fata omorâtă şi reînviată: basmul
,,Muma-Pădurii” – 247, b. Motivul Mumei-Pădurii - adjuvantul negativ: basmul
„Coman vânătorul” – 248, c. Motivul Mumei-Pădurii - puterea descântecelor:
basmul „Isprăvile fermecătoarei ” – 249, d .Motivul Mumei-Pădurii – căutarea
sentimentului de fiică: basmul ,,Mama-Pădurii” – 250, e. Motivul Mumei-Pădurii
– lupta dintre viclenie şi ingeniozitate: basmul „Cu Mama-Pădurii şi cu Samolică”
– 251, f Motivul Mumei-Pădurii – păcălirea maleficului: basmul „Porea cel
viteaz” – 251, g. Motivul Mumei-Pădurii – torcătoarea canibală: basmul „Surata
din pădure” – 252, h. Moth-ul Mumei-Pădurii - câinii legaţi: basmul „Busuioc şi
Săninoc", dar şi basmul „Cu Petrea Făt-frumos, şteblă de busuioc, născut la
miezul nopţii” – 253, i. Motivul Mumei-Pădurii – binefăcătoarea păgubită: basmul
„Fata cu piezi rele” – 254, j. Motivul Mumei-Pădurii – butea cu putere: basmul
„Făt-Frumos din lacrimă” – 256, k. Motivul Mumei-Pădurii – cada cu suflete:
"Poveste ţărănească” – 260, l. Motivul Mumei-Pădurii – azima tonifiantă: basmul
„Băiet sărac” – 262, m. Motivul Mumei-Pădurii Circe – transformarea victimelor
in animale: basmul „Feciorul moşului” – 263, n. Motivul Mumei-Pădurii - iepele
babei: basmele „Cu Ambrozie, fecior de împărat” şi „Crăncu, vânătorul codrului”
– 264, o. Mothul Mumei-Pădurii - Vâlvele: basmul „Zâna Zorilor” – 265, p.
Motivul Mumei-Pădurii - baba vizionară: basmul „Cei trei fraţi darnici” – 266, 17.
Muma-Pădurii: o privire rapidăretrospectivă – 267, a. Clasificare şi emotivitate –
267, b. Cum este posibil un traseu nou de reflecţie – 268, c. Auxiliarul – 268, d.
| 31 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com
IUNIE 2018

Disputa asupra personajului tutelar – 269, f. Poziţionările duale ale personajului –


270, g. Poziţionările polimorfe ale personajului – 273, h. O posibilă concurentă a
Mumei-Pădurii: Vâlva – 276, i. Tipuri malefice şi benefice ale Mumei-Pădurii –
276, j. Precizări suplimentare – 278, V. ZMEOA1CA – 281, A. Precizări
preliminare – 281, 1. Primul contact – 281, 2. Activul şi pasivul - câteva forme de
acţiune – 281, 3. Echilibristica promiscuităţii – 284, 4. Erori strategice şi
educative – 284, 5. Activ - pasiv: precizări suplimentare – 285, 6. Probleme
incipiente de jurisprudenţă – 287, 7. Urmărirea – 288, 8. Creşterea tensiunii vs.
vaccinul relaxant – 288, B. Basmul-tip specific personajului Zmeoaicei – 290, 1.
Motivul Zmeoaicei Zgripsoroaice: basmul „Ţugulea, fiul unchiaşului şi al
mătuşii” – 290, 2. Motivul Zmeoaicei căpcăun: basmul ,,Cu Ţugulea” – 297, 3.
Motivul Zmeoaicei detectiv: ,,Basmul cu Ţugunea, feciorul mătuşii” – 302, C.
Variaţiuni orale ale motivului luptei cu familiade zmei – 311, 1. Motivul
Zmeoaicei în conflict mascat cu nurorile: basmul „Nicodim viteazul” – 311, 2.
Motivul Zmeoaicei cu soţ infidel: ,,Povestea cu Fâscu” – 316, 3. Motivul
Zmeoaicei înşelate de eroul mascat în fiul ei: basmul ,,Ioana Vivoranca” – 319, D.
Confruntarea dintre Zmeoaică şi fata ei – 323, 1. Motivul Zmeoaicei protectoare:
basmul „Fata împăratului şi-a Zmăoaicii” – 323, 2. Motivul
Zmeoaiceifarmazoane: basmul „PipăruşVoinic” – 327, E. Câteva alte ipostaze ale
Zmeoaicei – 334, 1. Motivul Zmeoaicei vrăjitoare: ,,Basmul cu Hat-prinţ” – 334,
2. Motivul Zmeoaicei ca mumă a dracilor: basmul ,,Cu Ion Săracu” – 343, F. În
loc de încheiere – 347, 7. Cuplul conducător al zmeilor – 347, a. Aspectul rigid al
conflictului – 347, b. Apariţiile şi dialogurile familiale ale Zmeoaicei – 348, c.
Naraţiunea şi publicul – 348, 2. Căutări identitare ale Zmeoaicei – 349, a. Rolul
narativ al Zmeoicei – 349, b. Zmeoaica şi variabilităţile sale energetice – 350, 3.
Desenul tensional al basmului – 350, CONCLUZII – 353, A. Basmul - câteva
perspective interpretative – 353, 7. Schema narativă – 353, 2. Arta interpretativă –
353, 3. Tematism – 354, a. Criteriul opozitiv – 354, k. Criteriul asociaţionist –
354, c. Criteriul sintetic – 355, d. Criteriul restrictiv – 355, Alte propuneri de
clasificare a basmelor – 357, m. Teoria funcţiilor narative – 357, k. Teoria
antropologică – 357, c. Teoria onirică – 357, d. Teoria rirualistă – 358, e. Teoria
poetică – 355, t. Perspectiva religioasă – 359, g. Metoda deschiderilor
semnificative – 360, k. Metoda lexicografică – 361, l. Aspecte modeme sau
concurente – 361, Maleficului înbasme – 362, Privire asupra răului – 362, m. Răul
şi binele – 362, Păreri asupra răului. Maştera – 363, c. Mziuni asupra răului.
Ielele – 365, d. Viziuni asupra răului. Muma-Pădurii – 366, e. Viziuni asupra
răului. Zmeoaica – 367, Componente posibile ale răului feminin în basme – 367,
Farmece de rău – 368, Acţiunea propriu-zisă a maleficului feminin – 369, 5.
Aspecte curative ori preventive – 371, Fcada malefică – 372, Feminism şi
misoginism în basme – 372, Îmbrățișare feminină – 374, Roluri feminine – 375,
Povestitori. Culegători de basm. Audienţă – 376, 1. Povestitorul – 376, a.
Interpretarea povestitorului – 375, b. Oralitate şi scripturalitate – 380, c. Date
suplimentare – 381, 2. Culegătorul – 383, a. Atitudinea faţă de interpretare – 384,
b. Raportul oralitate – scripturalitate – 384, Publicul – 386, BIBILIOGRAFIE –
389
| 32 |
SDB :: SUMMA D ÆMONICA Bibliografia :: SDB@gmail.com

S-ar putea să vă placă și