Sunteți pe pagina 1din 11

ÎNGRIJIREA RUFELOR

1. De ce este important să citeşti ce scrie pe etichetele hainelor înainte de a le


spăla?

Verificarea etichetelor înainte de spălarea rufelor este extrem de importantă pentru evitarea uzurii
premature a acestora sau chiar a degradării lor. Pentru a obţine cele mai bune rezultate atunci când cureţi,
speli, calci, fierbi sau vopseşti un obiect de îmbrăcăminte, este absolut necesar să cunoşti compoziţia
fibrei şi caracteristicile principale ale acesteia. Acest lucru se poate afla foarte uşor prin citirea etichetei
de pe haine.
Eticheta unui produs trebuie să conţină datele şi semnele convenite pe plan intern sau internaţional
prin care pot fi identificate cu uşurinţă caracteristicile şi calităţile produsului respectiv.
Eticheta completă de întreţinere trebuie să cuprindă cinci imagini semnificative, care reprezintă
simbolul celor cinci operaţii principale în tratamentul unui produs textil pentru întreţinerea lui în timpul
utilizării. Acestea sunt:

călcare spălare curăţare chimică


uscare
(cu indicarea (cu indicarea albire (cu indicarea
reglajului) temperaturii) produsului chimic)

Dacă una sau mai multe dintre cele cinci operaţii de întreţinere este contraindicată, atunci semnul
corespunzător va apărea barat cu X.
Dacă există anumite restricţii (de exemplu, cu privire la temperatura maximă suportată de material
fără ca acesta să fie distrus, tipul de solvent folosit etc.), atunci cele cinci simboluri vor fi modificate în
modul următor:

Călcare

Temperatura maximă de Temperatura maximă de


călcare: 200oC (fier bine călcare: 150oC (temperatură
încălzit). medie).

Temperatura maximă de
călcare: 110oC (fier călduţ). Călcatul interzis.

1
Spălare

Spălare cu maşina la o Spălare cu maşina la o


temperatură maximă de temperatură maximă de 60oC,
60oC, acţiune mecanică acţiune mecanică redusă,
normală, clătire normală, clătire la temperatură
stoarcere normală. descrescând progresiv,
stoarcere redusă (linie
îngroşată sub vas, ceea ce
înseamnă o anumită
restricţie).
Spălare cu maşina la o Spălare cu maşina la o
temperatură mică (aprox. temperatură mică (aprox.
40oC), acţiune mecanică 40oC), acţiune mecanică
normală, clătire la redusă, clătire la temperatură
temperatură descrescând descrescând progresiv,
progresiv, stoarcere normală. stoarcere redusă.
Spălare cu mâna (nu se spală
cu maşina) la o temperatură
maximă de 40oC, timp scurt
Spălare interzisă.
de spălare, nu se freacă (dacă
este necesar doar cu mâna),
nu se răsuceşte la stoarcere.

Albire

Albire permisă. Albire interzisă.

Uscare

Uscare mecanică (în maşină) Uscare mecanică la


fără restricţii în ceea ce temperatură moderată,
priveşte temperatura. maximum 60oC.

Uscare în poziţia culcat Uscare în poziţia agăţat.


întinsă.

Uscare pe umeraş. Interzisă uscarea mecanică.

2
Curăţare în mediu uscat

Curăţare uscată cu
percloretilenă, esenţe
minerale, benzină superioară,
Curăţare în mediu uscat cu alcool pur, prin procedee
percloretilenă, esenţe normale, dar cu o limitare
minerale, benzină superioară, severă de adaos de apă şi
alcool pur, prin procedee anumite restricţii privind
normale de curăţare. acţiunea mecanică sau
Exclusiv tricloretilenă. temperatura de uscare, sau
amândouă odată (linia
îngroşată sub cerc indică
anumite restricţii).
Curăţare uscată cu solvenţi
Curăţare uscată cu solvenţi fluoruraţi, prin procedee
fluoruraţi, benzină normale, dar cu o limitare
superioară, alcool pur etc. severă de adaos de apă şi
prin procedee normale. anumite restricţii privind
Exclusiv solvenţi petrolieri. acţiunea mecanică sau timpul
de uscare, sau amândouă
odată.

Curăţare uscată permisă cu


orice solvent. Curăţare uscată interzisă

2. Cum se pregătesc hainele pentru spălare?

Înainte de spălare, este necesar să selectezi rufele în funcţie de tipul ţesăturii, culoare, gradul de
murdărie. Se pun separat albiturile din bumbac şi in, articolele din materiale sintetice şi artificiale de orice
culoare, lucrurile tricotate din ţesături sintetice, lucrurile din lână şi mătase naturală, articolele tricotate.
Prin urmare, operaţiunile de înmuiere şi spălare se vor face şi ele separat.
Un amănunt care nu trebuie uitat este şi golirea buzunarelor de eventualele mărunţişuri care, prin
spălare, se pot distruge sau pot duce la deteriorarea hainelor.
Pentru ca pe articolele din pânză subţire să nu apară pete ruginii, se înlătură de pe ele nasturii,
cataramele şi alte piese metalice. De pe articolele care trebuie fierte se scot nasturii din plastic, pentru a
nu risca deformarea lor. De pe articolele textile de culoare albă se scot aplicaţiile colorate, ca să nu se
decoloreze.
Pentru articolele din orice grup există detergenţi speciali, precum şi detergenţi universali, care
sunt indicaţi pentru toate tipurile de ţesături. Alegerea poate fi facilitată de citirea etichetelor de pe
articole, pe care este indicată ţesătura din care sunt confecţionate. Simbolurile sau semnele convenţionale
de pe etichetele hainelor te pot ajuta să alegi corect modul de spălare (temperatura, detergentul,
înălbitorul), modul de uscare, călcare sau curăţare chimică.
În cazul în care eticheta lipseşte, există şi alte indicii după care te poţi orienta. O primă
caracteristică a unui material textil (ţesătură, împletitură, scul etc.) după care se poate recunoaşte natura
3
fibrei textile este aspectul. Apoi, o altă metodă uşoară şi la îndemâna oricui este proba de verificare a
comportamentului fibrei la ardere, care conferă o mai mare siguranţă în stabilirea naturii fibrei. Ia câteva
fire (dacă materialul este ţesut, desprinde câteva fire din urzeală şi separat din bătătură, de la marginea
materialului; dacă materialul este împletit, caută un capăt de fir care poate fi desprins fără a deteriora
obiectul), prinde de un capăt cu două degete (sau cu o pensetă), iar de capătul celălalt apropie o flacără
mică (chibrit, brichetă, lumânare etc.) şi urmăreşte reacţia acestora la acţiunea flăcării.
Atenţie: Topitura căzută pe piele poate provoca arsuri grave! Proba de ardere se va efectua cu
materialul depus pe o suprafaţă metalică, de exemplu o cutie de conserve.
Tabelul de mai jos îţi poate fi de mare ajutor pentru recunoaşterea tipurilor de ţesătură:

Mirosul în
Calităţile fizice şi Acţiunea Caracterul
Ţesătura timpul arderii,
aspectul reactivului arderii, topirii
topirii
Bumbac Moale, cu capetele În urma contactului Arde cu flacără De hârtie arsă.
fibrelor în diferite cu uleiul vegetal se iute, uniformă.
direcţii. Fibrele sunt întunecă. Cenuşa este de
ondulate. culoare cenuşiu-
deschisă.
In Mai densă decât În urma contactului Acelaşi ca şi în Acelaşi ca şi în
bumbacul. Fibrele cu uleiul vegetal cazul bumbacului. cazul bumbacului.
sunt mai lungi şi devine transparentă.
netede.
Lână Aspră, fibrele sunt Se dizolvă în Arde prost, Miros de pene
elastice. substanţe alcaline. formând un cocoloş arse.
rigid.
Mătase Fibră netedă, Se dizolvă în Acelaşi ca şi în Acelaşi ca şi în
naturală lucitoare, în cazul substanţe alcaline. cazul lânii. cazul lânii.
şifonării „scârţâie”.
Vâscoză Fibră netedă, În cazul înmuierii în Acelaşi ca şi în Acelaşi ca şi în
lucitoare. acid sulfuric devine cazul bumbacului cazul bumbacului.
roşie.
Mătase sau Fibră netedă, Înmuiată în acetonă, Mai întâi se topeşte, Acru
lână de lucitoare. se dizolvă şi devine apoi arde, formând
acetat asemănătoare cu un cocoloş fragil.
cleiul.
Capron Este foarte asemănător Se dizolvă în acizi. Se topeşte fără Fără miros.
cu mătasea. flacără, formând un
cocoloş rigid.

Selectarea rufelor este urmată de operaţiunea de înmuiere. Deşi aceasta nu este obligatorie, este
cunoscut faptul că lenjeria înmuiată este pe jumătate spălată. Înmuierea rufelor se face în ajunul spălării
sau, după caz, cu câteva ore înainte de spălare. Se pun rufele într-un vas cu apă rece în care s-a adăugat un
detergent de înmuiere (prespălare). Înmuierea poate să dureze cca. 12 ore la rufele albe şi 2 ore la cele
colorate (când este cazul).
Batistele se pun la înmuiat într-o soluţie formată din 100 g sare de bucătărie la 2 litri de apă.
Rufele albe, mai murdare, după înmuiere se fierb. Rufele colorate nu se fierb niciodată.
Spălarea rufelor se poate face manual sau mecanic (cu ajutorul maşinii de spălat rufe). Dacă speli
manual iar mâinile tale sunt sensibile la preparate chimice, este recomandabil să foloseşti mănuşi de
cauciuc.
4
3. Cum trebuie adaptată temperatura apei de spălat în funcţie de tipul de
ţesătură?

Hainele din ţesături de bumbac, in şi cânepă (deci ţesăturile naturale) se spală cu apă fierbinte şi
detergent, care pătrund bine între fibrele acestora şi, prin frecare cu mâna sau prin spălare cu maşina de
spălat, îndepărtează murdăria.
În ceea ce priveşte culorile bluzelor, cămăşilor sau rochiilor confecţionate din ţesături de bumbac
sau in, e bine de ştiut că acestea nu „ies” la spălat (nu se decolorează) dacă în prealabil hainele sunt
înmuiate în apă rece, sărată. Când le speli, este bine să ţii seama de următoarele recomandări:
- Utilizează numai apă călduţă, în care ai dizolvat în prealabil săpun. Aplicarea săpunului direct
pe ţesătură lasă de cele mai multe ori urme şi decolorează ţesătura.
- Nu le fierbe.
- Limpezeşte-le în câteva ape (a căror temperatură nu trebuie să depăşească 30-35oC).
- Usucă-le totdeauna ferindu-le de soare, în locuri umbroase.

Hainele din fibre sintetice – nailon, acryl, tercot, relon, PNA etc. – se spală cu apă călduţă. Apa
fierbinte deteriorează fibrele ţesăturii şi aceasta va arăta neplăcut. De regulă, dacă le speli corect, aceste
haine nu necesită călcare.
Lenjeria sintetică se spală cu apă încălzită la temperatura de 30-35oC. Atunci când necesităţile o
impun, poţi încălzi apa treptat până la 50oC. Dacă foloseşti însă de la început apă la această temperatură,
există riscul ca impurităţile să fie absorbite de fire şi să acţioneze ca un colorant nedorit, dând
materialului o nuanţă cenuşie sau gălbuie.
În timpul spălării este necesar să ţii cont de faptul că până şi cei mai rezistenţi coloranţi pot începe
să se distrugă la temperatură mai mare de 60o.

Ţesăturile din lână trebuie spălate şi limpezite numai cu apă călduţă (cca. 30oC), fiindcă altfel intră
mult la apă. Dacă utilizezi la clătit apă rece, acestea devin rigide. Din aceste motive trebuie să eviţi
uscarea lor lângă foc, calorifer ori la soare. Usucă-le pe o planşetă, pe o masă sau pe orice altă suprafaţă
plană, pe care ai acoperit-o în prealabil cu o folie de plastic – pentru a nu se deteriora lemnul – şi un
prosop absorbant.

Hainele din tergal, stofele, nu se spală (excepţie poate face doar tergalul de bună calitate). Acestea
trebuie curăţate chimic.

ATENŢIE! Nu se spală cu maşina de spălat:


- bluzele fine de mătase, nailon;
- articolele de lână care se deformează;
- îmbrăcămintea din PNA, acryl, mohair care, de asemenea, îşi deformează fibra.

4. Ce măsuri de siguranţă ar trebui să iei dacă foloseşti clorul pentru înălbire?


Care sunt avantajele înălbitorului cu oxigen pudră? De ce nu trebuie niciodată să
amesteci clorul cu amoniacul?

Preparatele cu conţinut de clor sunt substanţe dezinfectante eficiente, care posedă calităţi de
înălbire şi spălare şi sunt destinate pentru dezinfectarea albiturilor, precum şi a vaselor şi diferitelor
suprafeţe din apartamente. În timpul utilizării înălbitorilor, este important să respecţi cu stricteţe
indicaţiile de pe ambalaj. Dozarea excesivă a acestora poate afecta serios ţesătura.

5
Produsele de înălbire pe bază de clor produc iritaţii ale pielii şi ochilor, astfel încât sfaturile
următoare sunt binevenite:
- Evită contactul cu ochii;
- În cazul contactului accidental cu ochii, clăteşte imediat cu multă apă şi consultă medicul;
- În cazul în care pielea ajunge în contact cu soluţie nediluată, clăteşte imediat cu apă rece;
- Dacă înghiţi, bea imediat un pahar cu apă şi consultă medicul.
Soluţia înălbitoare nu se pregăteşte în vasul în care sunt deja înmuiate albiturile, pentru a nu le
produce găuri, ci într-un vas rezistent, smălţuit sau zincat, fără urme de rugină. Înainte de înălbire, se scot
nasturii metalici. Trebuie ţinut cont de faptul că prelucrarea repetată cu înălbitori chimici reduce
rezistenţa ţesăturii.

Pentru înălbirea ţesăturilor de bumbac, in şi vâscoză poţi utiliza înălbitorul lichid cu conţinut de
oxigen sub formă de pudră (pulbere): 2-3 linguri de înălbitor se dizolvă în 10 litri de apă, încălzită până la
50-60 de grade. În această soluţie se introduc albiturile spălate şi se fierb timp de o jumătate de oră.
Înălbirea poate fi combinată cu spălarea, adăugând în soluţia din maşina de spălat 2-3 linguri de preparat.
Se spală timp de 5-8 minute. Preparatul are avantajul de a combate eficient murdăria şi de a scoate petele
chiar şi în apă rece. Există însă şi produse care conţin oxigen activ, dar care nu necesită fierbere.

Clorul nu se amestecă niciodată cu amoniacul deoarece reacţionează formând clorura de amoniu.


De asemenea, prin această combinaţie clorul îşi pierde proprietăţile de înălbire. În plus, se formează un
amestec (acid clorhidric) cu miros neplăcut care slăbeşte ţesătura, ducând la distrugerea ei şi afectând
mâinile.

5. Ce măsuri de siguranţă ar trebui să iei dacă foloseşti balsam de rufe?

Balsamul pentru rufe se adaugă în ultima apă de clătire, cu scopul de a face rufele mai catifelate şi
a le conferi un miros plăcut.
Pentru a evita eventualele neplăceri, trebuie să iei următoarele măsuri de siguranţă:
- În cazul contactului cu ochii, clăteşte imediat ochii cu apă.
- Evită contactul direct al produsului nediluat cu rufele.
- Nu lăsa balsamul de rufe la îndemâna copiilor.
- Clăteşte mâinile cu apă curată după folosirea produsului.

6. Ce trebuie să ai în vedere la alegerea unei maşini de spălat rufe sau a unui


fier de călcat? Cum trebuie să ai grijă de aceste aparate?

Maşina de spălat rufe


Atunci când cumperi o maşină de spălat trebuie să ai în vedere mai multe aspecte: capacitatea de
spălare (cantitatea maximă de rufe uscate care se pot spăla într-o singură încălzire), numărul programelor
de spălare, timpul necesar pentru efectuarea operaţiunilor programate, consumul de energie electrică,
spaţiul pe care aceasta îl ocupă, aspectul şi, nu în cele din urmă, preţul.
Orice tip de maşină de spălat rufe se racordează numai la o priză specială, prevăzută cu contact de
protecţie, adică legată efectiv la pământ. Dacă nu există o astfel de priză, se va apela la un specialist
pentru legarea unui al treilea fir, de împământare. Dacă maşina nu este „legată la pământ”, se poate
întâmpla ca, din cauza uzurii sau a unui accident oarecare (unul din conductorii electrici poate să atingă
părţile metalice ale maşinii), persoana care o manevrează să fie electrocutată. De asemenea, este

6
recomandabil ca atunci când speli la maşină să porţi încălţăminte uscată şi să stai pe un covoraş de
cauciuc, uscat.
Maşina care nu este prevăzută cu rezistenţă electrică pentru încălzirea apei trebuie alimentată cu
apă gata încălzită la temperatura necesară spălării. Bazinul maşinii se umple cu apă numai până la semn.
Dacă maşina realizează şi operaţia de încălzire, după umplerea bazinului cu apă rece până la semn se
închide capacul şi se trece butonul de comandă în poziţia „I”, încălzire.
În situaţia în care reţeaua de apă sau alte mijloace permit asigurarea apei calde, nu se va folosi
rezistenţa electrică pentru încălzirea apei, economisindu-se astfel energia electrică. Folosind rezistenţa
electrică de încălzire numai în cazul când nu sunt alte posibilităţi de asigurare cu apă caldă, se va prelungi
mult durata de întrebuinţare.
Nu este indicat să fierbi apă şi haine în maşină, deoarece se distruge rezistenţa de încălzire!
După terminarea operaţiilor de prespălare, spălare, limpezire sau stoarcere se evacuează toată apa
din bazin, după ce butonul de comandă a ajuns în poziţia „oprit”. Bazinul de spălare şi pereţii exteriori ai
maşinii se şterg cu o cârpă uscată, întrucât urmele de spumă rămase pe pereţii exteriori provoacă ruginirea
acestora. De asemenea, tăviţa în care se pune detergent trebuie păstrată curată.
Remedierea defecţiunilor intervenite la maşina de spălat se face doar de către un specialist.
Pentru a mări cât mai mult durata de funcţionare a maşinii este necesar ca, pe lângă respectarea
instrucţiunilor de folosire şi verificările (reparaţiile) periodice la instalaţia electrică, maşina să fie păstrată
curată şi uscată atunci când nu se foloseşte.

Fierul de călcat
Ca şi în cazul maşinii de spălat, atunci când cumperi un fier de călcat trebuie să ţii cont de mai
multe lucruri, astfel încât ceea ce cumperi să corespundă nevoilor şi posibilităţilor tale. În cazul fierului
de călcat, se au în vedere următoarele aspecte tehnice: puterea nominală a elementului încălzitor, timpul
maxim pentru atingerea temperaturii maxime, durata de funcţionare a rezistenţei şi dotarea cu diferite
dispozitive (termostat cu mai multe trepte de temperatură, vaporizator, pulverizator, indicator optic de
conectare etc.).
În diferite modele, fierul electric de călcat se găseşte în două variante: cu încălzire lentă (mai rar şi
care nu se mai fabrică în prezent) şi cu încălzire rapidă. Fierul de călcat cu încălzire lentă este greu şi se
poate încălzi până la o temperatură maximă de 250oC, într-un interval de 10-15 minute, dar temperatura
nu poate fi reglată. Se poate micşora numai prin decuplarea fierului de la priză şi creşte prin conectarea
lui din nou la sursa de curent.
Fierul de călcat cu încălzire rapidă este uşor, se încălzeşte în 3-5 minute şi se răceşte la scurt timp
după scoaterea fişei din priză. Acest fier este prevăzut cu un termoregulator. Prin mutarea
termoregulatorului, poţi obţine temperaturi corespunzătoare pentru călcatul ţesăturilor din lână, nailon
(80-100oC), mătase naturală (100-150oC), bumbac, in şi cânepă (175-260oC). Funcţionarea rezistenţei de
încălzire este intermitentă, semnalată de un beculeţ instalat pe mâner.
Fierul de călcat are cordonul prevăzut cu fişă de contact de protecţie şi se branşează numai la o
priză cu împământare. Este recomandabil ca, pe durata folosirii oricărui tip de fier electric, să ai sub
picioare un covoraş din cauciuc sau din linoleum.
Atunci când foloseşti fierul de călcat, apucă-l numai de mânerul său electroizolant şi evită
verificarea încălzirii tălpii cu degetul umezit. Nu apăsa fierul de călcat pe material; fereşte cordonul de
alimentare pentru a nu fi prin sub talpa fierului. De asemenea, nu lăsa fierul în priză fără supraveghere. În
timpul scurtelor pauze, aşază fierul în suportul lui. Eviţi astfel arderea obiectelor din jur şi a suportului
textil pentru călcat.
Iată câteva sfaturi utile pentru a prelungi durata de funcţionare a fierului de călcat:
- Fierul de călcat care nu mai alunecă bine se va freca pe talpă cu sare de bucătărie, după care se
încălzeşte puţin şi se unge cu ceară de lumânare, trecându-se apoi pe o bucată de molton.
- Dacă talpa fierului agaţă, se trece peste ea o bucată de săpun uscat.
7
- Dacă talpa s-a îngălbenit, se freacă cu o jumătate de lămâie.
- Dacă talpa este ruginită, se freacă cu şmirghel de granulaţie fină, îmbibată în petrol.
- Urmele de amidon de pe talpă se înlătură prin frecare cu o cârpă moale şi umedă presărată cu
sare fină.
- Fierul de călcat încălzit cu cărbuni din lemn (folosit în unele locuinţe izolate de la munte) îşi
menţine mai mult timp temperatura dacă peste cărbunii din interiorul lui presari sare de bucătărie.
- Fiarele de călcat cu tanc pentru apă (cel mai folosit şi mai fabricat), sau cel cu talpă din teflon
sau alt material se curăţă numai cu substanţe speciale, puse la dispoziţie de firma producătoare.

7. Cum se spală hainele din lână?

Pentru spălarea articolelor din lână este preferabilă apa de ploaie, însă şi apa obişnuită poate fi
dedurizată cu amoniac (5 linguri la 10 litri de apă).
Pentru a verifica, înainte de spălare, dacă un articol de lână se decolorează, trebuie să scoţi o aţă
din suprafaţa interioară a hainei, să o laşi în apă caldă cu săpun, după care o înveleşti într-o cârpă albă şi o
usuci. Dacă pe cârpă nu apar pete colorate, înseamnă că articolul respectiv nu se decolorează. Dacă însă
apar urme colorate, este mai bine s-o speli în apă caldă cu adaos nu prea mare de sare şi oţet.
Înainte de a spăla un articol din lână, acesta trebuie să fie întors pe dos.
Articolele de lână se înmoaie pentru 5-10 minute, iar dacă sunt foarte murdare cca. 2 ore. O altă
variantă presupune să înmoi articolele într-o soluţie de detergent, la care adaugi o linguriţă de amoniac.
Atunci când spălarea se face manual, durata va fi de cel mult 5 minute, iar în maşina de spălat -
conform instrucţiunilor de folosire. În timpul spălării unui articol de lână tricotat, pentru a reîmprospăta
culorile şi a înlătura mirosul de transpiraţie, adaugă în soluţia pentru spălare o lingură de bicarbonat de
sodiu.
Se recomandă ca ţesăturile de lână să fie spălate şi limpezite numai cu apă călduţă (aproape rece).
Clătirea se face în apă de aceeaşi temperatură, pentru ca articolul respectiv să nu se comprime din cauza
variaţiei bruşte a temperaturii apei. Dacă utilizezi la clătit apă rece, acestea devin rigide.
Tricotajele se spală repede, fără să fie frecate puternic sau stoarse, iar articolele împletite se
presează uşor în mâini. Este interzisă spălarea cu sodă a articolelor de lână, dar şi a tricotajelor albe sau
vopsite în culori deschise. Rufele din lână nu se spală cu detergenţi care conţin înălbitori chimici şi
fermenţi-enzime, nici cu săpun.
Articolele împletite din lână de Angora sau mohair se spală bine în apă caldă cu şampon şi se
usucă apoi pe un prosop întins.
Pentru ca articolele de lână pentru iarnă să fie mai moi, adaugă (după spălare) în apa pentru ultima
clătire o linguriţă de glicerină (o lingură de glicerină la 10 litri de apă).

8. Cum se scot petele de cerneală, fructe, rugină, iarbă, cacao, grăsime, sânge,
gumă de mestecat etc. de pe haine?

Pentru a îndepărta petele de pe materialele textile trebuie să cunoşti în mod obligatoriu: natura
fibrei textile, provenienţa petei, vechimea petei (cu aproximaţie), natura colorantului (pentru materialele
colorate), compatibilitatea agentului de curăţire cu natura fibrei textile şi natura petei.
Este important de ştiut că petele proaspete se scot mult mai uşor decât cele învechite, iar spălarea
rufelor pătate sau folosirea unor procedee greşite sau a unor agenţi chimici necorespunzători poate duce la
degradarea materialului textil sau la fixarea petei în locul scoaterii acesteia.

8
Operaţia de îndepărtare a petelor se realizează şi atunci când spălarea articolului este interzisă
(conform etichetei). Dacă nu există eticheta, este preferabil ca pentru scoaterea petelor să apelezi la
unităţi specializate, evitând astfel deteriorarea articolului respectiv.
Pentru scoaterea petelor de pe ţesături poţi folosi şi diferiţi solvenţi organici ca: neofalina, benzina
uşoară, terebentina, acetona etc. Atenţie însă la natura ţesăturilor. Dacă fibrele sintetice vin în contact cu
benzina sau neofalina, riscă să se deterioreze ireparabil.
Atenţie! Manipularea solvenţilor organici necesită precauţii speciale, substanţele fiind foarte
inflamabile. Prin urmare, se vor utiliza numai în încăperi aerisite, în absenţa oricărei surse de foc,
temperaturi înalte sau scântei şi, de asemenea, se va evita contactul îndelungat al soluţiei cu pielea. Toţi
solvenţii prezintă un oarecare grad de toxicitate, de aceea se va evita inhalarea lor îndelungată.
Păstrarea solvenţilor se face în sticluţe bine astupate şi într-un loc ferit, pentru a nu fi la îndemâna
copiilor. Fiecare sticluţă va fi etichetată, purtând denumirea produsului respectiv.
Operaţia de frecare sau ştergere se începe de pe marginea petei şi se continuă spre centrul ei,
pentru a nu rămâne urme de contur ale acesteia pe materialul supus curăţării.
Petele de cerneală albastră se pot scoate prin frecare cu o bucată de pânză înmuiată în lapte cald.
Locul curăţat se clăteşte ulterior cu apă.
Petele de cerneală violetă se înlătură prin ştergere cu un tampon de vată îmbibată în glicerină
încălzită. După cca. 10-15 minute de la curăţire, locul în care a fost pata se spală cu apă caldă. Dacă
petele sunt superficiale, se pot înlătura prin ştergere cu un tampon de vată îmbibat în apă sărată.
Petele de fructe se scot înmuind mai întâi materialul în lapte fierbinte, timp de câteva minute,
după care se spală cu apă caldă.
Petele de rugină se presară mai întâi cu sare de bucătărie, apoi se freacă cu o cârpă îmbibată în
zeamă de lămâie.
Petele de iarbă, atâta timp cât sunt proaspete, se pot curăţa prin spălarea porţiunii pătate cu o
soluţie caldă de săpun în care s-a adăugat puţin amoniac. Petele de iarbă mai vechi se scot prin frecare cu
o cârpă îmbibată în spirt denaturat, după care locul curăţat se clăteşte cu apă.
Petele de cacao sau cafea se spală imediat cu apă călduţă şi săpun sau detergent. Petele învechite
sau persistente se tratează cu o lingură de glicerină diluată în 1/2 litru de apă sau cu o linguriţă de
amoniac concentrat diluat într-un pahar de apă săpunită, folosind un tampon, apoi se clăteşte cu apă.
Petele proaspete de cacao se mai pot curăţa prin ştergere energică cu sare de bucătărie pe care s-a picurat
glicerină (după care se spală cu apă). Petele de cacao de pe lână se şterg cu benzină, apoi cu amoniac
concentrat (cu câte un tampon) şi se spală cu apă multă.
Petele de grăsime se pot scoate prin frecare cu o cârpă curată îmbibată cu benzină, terebentină
sau acetonă. Petele mai proaspete se vor călca, înainte de curăţat, cu un fier nu prea încins, peste 2-3
rânduri de sugativă (se aşază sugativa şi sub stofă). Apoi se freacă locul pătat, cu un tampon de vată
îmbibat într-un solvent dintre cei menţionaţi anterior, până când pata dispare complet.
Petele de grăsime de pe catifea, dacă sunt proaspete, se pot scoate prin frecare cu miez de pâine
proaspătă, fără apă.
Petele de sânge, dacă sunt recente, se curăţă prin spălare, mai întâi cu apă rece, şi apoi cu soluţie
de apă caldă şi săpun. Petele de sânge mai vechi se spală cu o soluţie caldă de acid tartric (20 g sare de
lămâie dizolvată într-un litru de apă). La urmă, se clăteşte cu apă rece suprafaţa pătată.
Guma de mestecat lipită de haine poate fi uşor înlăturată lipind de ea o bucăţică de gheaţă.
Petele de ceară se îndepărtează prin ştergere cu o cârpă curată îmbibată în benzină, terebentină
sau acetonă. Se calcă apoi locul curăţat cu fierul nu prea încins, peste 2-3 rânduri de sugativă. După
călcat, se freacă locul respectiv cu un tampon de vată îmbibat în alcool medicinal.
Petele de mâncare se îndepărtează prin frecare cu o bucată de pânză umezită într-o soluţie de apă
caldă şi amoniac (o lingură de amoniac la un pahar cu apă). În lipsa amoniacului, se poate folosi spirt
denaturat.

9
Petele de mucegai, datorate excesului de umiditate în locul de păstrare, apar mai întâi pe
ţesăturile din bumbac, in şi cânepă. Aceste pete se scot prin spălare cu apă fierbinte, sodă şi săpun.
Petele de pastă de pix se curăţă prin frecare cu un tampon de vată îmbibat în alcool medicinal sau
cu acetonă (eventual, amestecate).

9. Ce tipuri de materiale se usucă doar la temperaturi scăzute?

Articolele din lână sunt cele care trebuie uscate la o temperatură scăzută, întrucât variaţiile bruşte
de temperatură dăunează ţesăturii. Din acest motiv, uscarea trebuie să se facă departe de sursele de foc,
calorifer ori razele soarelui.
De asemenea, este bine de ştiut că ţesăturile de bumbac, colorate, îşi pierd prospeţimea cromatică
sub influenţa soarelui (pălesc).

10. Arată două articole de îmbrăcăminte călcate de tine, la alegere:


a. bluză şi fustă;
b. cămaşă şi pantaloni.
Iată câteva sugestii care îţi vor fi utile atunci când calci rufele:
Cămaşa
● Calcă mai întâi corpul cămăşii. Începe cu spatele, pe care-l pliezi în două, aşezând una peste
alta cusăturile de sub braţ. După ce s-a format pliul din spate, calcă piepţii.
● Calcă manşetele pe ambele părţi. Presează cutele şi îndoaie în aşa fel încât butoniera să se
suprapună peste nasture.
● Calcă mâneca pe ambele părţi, după ce ai aşezat cusătura de dedesubt paralel cu marginea
mesei de călcat.
● Gulerul se calcă cu atenţie, pentru a se evita formarea cutelor: de la capete spre mijloc, pe dos
şi pe faţă. Usucă bine cusăturile şi bentiţa pe care este montat gulerul. Nu-l îndoi.
● Platca se calcă la marginea mesei, peste care este lăsată să atârne cămaşa pentru a evita astfel
şifonarea spatelui.
● Încheie nasturele de la guler, măsoară piepţii şi fă un semn cu unghia la cca. 13 cm de o parte şi
de alta a butonierelor, pentru a marca locurile unde va fi împăturită cămaşa.
● Întoarce cămaşa cu faţa în jos şi îndoaie laturile spre mijloc, până la semnul făcut. Îndoaie
mânecile astfel încât manşetele să depăşească gulerul. Potriveşte apoi lungimea astfel încât, o dată
strânsă, cămaşa să nu depăşească 45 cm în lungime.

Pantalonii
● Curăţă în prealabil pantalonii de praf cu o perie de haine şi scoate petele, dacă este cazul, pentru
a nu fixa impurităţile pe stofă în timpul călcatului.
● Dacă pantalonii „au făcut genunchi”, descalcă dunga în locul respectiv. În acest scop, aşază pe
masă fiecare crac, cu dunga la mijloc, calcă cu fierul încins, peste o cârpă umezită, apoi refă dunga.
Variantă. Aşază cracul pantalonului pe masă, bine întins, apoi calcă cu cârpa udă dunga din spate,
întinzând bine materialul. Vei constata că în dreptul genunchiului materialul s-a adunat. Înlătură surplusul
„genunchiului”, călcând cu o cârpă bine udată.
● Pentru a evita ca stofa să prindă lustru, pantalonii vor fi călcaţi întotdeauna cu o cârpă umedă.
Fierul de călcat nu trebuie să intre în contact direct cu stofa, cu excepţia porţiunilor care sunt călcate pe
dinăuntru (betelii, şliţ etc.).

10
● Călcatul propriu-zis se face în următoarea succesiune de operaţii:
- Se calcă mai întâi căptuşeala buzunarelor, betelia în interior şi apoi în exterior;
- Fenta buzunarelor, şliţul şi bazonul se calcă pe dinăuntru;
- Fiecare crac al pantalonilor se calcă separat, mai întâi partea interioară şi după aceea în
exterior. Înainte de a începe călcatul lor, se suprapun cu exactitate cele două cusături
laterale, pentru ca dungile să fie ireproşabile: perfect drepte şi simetrice;
- Manşetele (dacă există) se calcă la sfârşit.
● După ce i-ai călcat, fixează-i pe suportul de pantaloni şi lasă-i astfel suspendaţi suficient timp
pentru a se răci şi zvânta complet (circa 20-30 min). Îmbrăcându-i imediat, dunga se descalcă şi
pantalonii fac genunchi.

11. Spală şi împătureşte hainele pentru familia ta, timp de o săptămână.

11