Culoarea în grafica

pe calculator
1. Combinarea culorilor
2. Modele de culori

Elaborat: lect. superior Tîrşu V.

 1. Combinarea culorilor
a) Cercul culorilor
b) Valoarea estetică a culorii
c) Efectele psihologice şi fiziologice ale culorilor

Disciplina care studiază teoria şi practica culorilor poartă numele de

cromotologie.
În medicină cromoterapia mai este numită uneori drept terapie uşoara şi este
folosită şi în ziua de azi drept tratament alternativ.

Culoarea:
• are un caracter interdisciplinar (psihologie, medicină, chimie, fizică,
design, inginerie e.t.c.);
• are o mare valoare aplicativă în cele mai variate domenii de activitate
(industrie, arhitectură, artă, cosmetică, comerţ, reclamă şi publicitate,
învăţământ, sănătate);
• Este o realitate subiectivă, nu are o existenţă proprie, ci numai o
interpretare fiziologică .
 Compatibilitatea culorilor în cercul culorilor

•se combină culorile adiacent (alăturate), alegerea acestei variante se

consideră plictisitoare şi banală;
• culorile, care sunt opuse se consideră puţin compatibile. Unica excepţie –
albastru se combină cu galbenul;
• cea mai bună alegere – culoarea peste una (în desen sunt legate cu
drepte), nu se admite decalajul mare al luminozităţii;
• albul şi negrul se asociază ideal cu toate culorile cercului şi mai ales unul
cu celălalt.
 Valoarea estetică a culorii
Din punct de vedere senzual-perceptiv, fiecare culoare se caracterizează prin
trei proprietăţi de bază, care determină valoarea estetică a culorii:
• Nuanţă (Hue) – rezultă din lungimea de undă dominantă a luminii şi descrie
“culoarea” (culori: alb, roşu, verde..);

• Saturaţie (Saturation) – descrie intensitatea culorii (cantitatea de sur în

imagine). Un exemplu pentru schimbarea saturaţiei este adăugarea de pigment în
vopsea fără a schimba nuanţa;
• Strălucire (Brightness) – este însuşirea culorii de a fi mai concentrată sau
mai pală şi este dată de distanţa la care se situează o culoare faţă de culoarea
albă.

Datorită acestor proprietăţi culorile par a fi “vii” sau “moarte”, “calde” sau
“reci”, “apropiate” sau “îndepărtate”, “grele” sau “uşoare”, “tari” sau “slabe”,
“vesele” sau “triste”.
 Efectele fiziologice şi psihologice ale folosirii culorilor

Din punct de vedere al efectelor psihologice, culorile se poate caracteriza:

•culorile roşie, galbenă şi verde – calde, culorile azurie, albastră, violetă – reci;
•culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ;
•Culorile prea vii sunt obositoare;
•Culorile deschise au efect stimulativ, vesel, pozitiv.
Reacţiile celui ce percepe suprafeţele colorate sunt asociate cu fenomenele
naturale, cu aspectul cerului senin sau al unui fir de apă, cu aspectul unui câmp
înverzit ori al unui foc intens etc.
 Culori calde
Acestea sunt: rosu, galben şi verde. Aceste culori calde evocă
emoţii de la căldură şi confort, la furie şi ostilitate.
 Culoarea roşu:
• Este o culoare dinamică care nu acceptă dominaţia altei culori. Deoarece
este culoarea focului care arde şi a sângelui care dă viaţă, i se acordă o
semnificaţie simbolică a dragostei, a orgoliului, a dorinţei, dar şi a
agresivităţii, violenţei şi puterii.
Culoarea roşie se potriveşte pentru evidenţierea:
•agresivităţii, activitate (cele mai bune maşini sport sunt de culoare roşie);
•pasiuni, dorinţe… (cluburi de noapte…);
•asprime (roşu — culoarea sângelui);
•luxul, bogăţia (mai ales în combinare cu negru);
•rosul stimulează apetitul (motiv pentru care este des întâlnit în restaurante).
Culoarea galben:
Este cea mai strălucitoare culoare în cercul culorilor. Se
potriveşte pentru transmiterea dispoziţiei vesele, optimismului. Ea
dă o impresie de căldură, de plenitudine, de destindere şi repaus.
În afară de aceasta, culoarea galbenă – este culoarea aurului
şi se asociază cu succes, bogăţie şi lux.
Corespondenţele simbolice sunt: pentru galben auriu –
bogăţie, prosperitate, puritate, veselie; pentru galben închis –
prudenţă.
Culoarea portocaliu (orange):
Este o culoare ce posedă un fel de putere hipnotică, considerată
contemporană ce provoacă senzaţia de cald, bunătate, optimism, care are o acţiune
de înviorare. Accelerează pulsul şi dilată pupilele. Este una din cele mai utilizate
culori în design-ul contemporan .
Oranjul poate fi folosit când dorim să subliniem :
• contemporanitatea (multe companii definesc principala trăsătură a sa
contemporanitatea, şi aleg culoarea oranj în calitate de culoarea companii);
• dinamica;
• optimismul.
Cum arată practica , culoarea oranj foarte bine se potriveşte în combinaţie cu
albastrul.
Culoarea verde:
Este o culoare deosebită, poate fi caldă sau rece, fiindcă se găseşte la
intersecţie, astfel poate fi atribuit cât la culorile calde aşa şi la cele reci.
Verdele exercită o acţiune de linişte, coboară tensiunea, normalizează
circuitul sangvinic. Este cea mai naturală şi vie culoare. Anume în aceasta şi
constă destinaţia ei în design – să transmită legătura obiectului cu natura. Pe
logotipuri culoarea verde se întâlneşte cel mai des la companiile ce
exploatează resurse naturale, sau cu destinaţie ecologică.
În afară de aceasta culoarea verde este destul de misterioasă şi se
potriveşte pentru a transmite:
• viaţa în toate manifestările sale biologice;
• legătura cu natura;
 Culori reci
Culorile reci includ: albastrul, violetul şi azuriul.

Aceste culori sunt descrise drept calme, dar pot însemna deseori şi
sentimente de tristeţe sau indiferenţă.
Culoarea
azuriu:
Culoarea azurie linişteşte şi
răcoreşte. Un astfel de efect se
explică prin asociere cu apa rece şi
gheaţă. Uneori provoacă sentimentul
de îndepărtare.
Culoarea albastru:
Aproape toate nuanţele de albastru sunt benefice şi emană linişteşte,
dispoziţia melanholică şi permanenţă.
Această culoare poate fi atribuită la culorile „gheţarilor veşnici”: ideal
transmite sentimentul de frig şi puritate. Acţionează liniştitor, şi foarte bine
se potriveşte pentru design-ul dormitoarelor.
Variind saturaţia şi luminozitatea culorii albastre putem obţine o mare
gamă de nuanţe.
Culoarea albastră transmite:
•liniştea;
•puritatea;
•stabilitatea.
Culoarea violet:
Se consideră o culoare grea pentru percepere,
aşa cum în natură practic nu este întâlnită. Dă o
impresie de mişcare, provoacă un sentiment de
insatisfacţie, de ostilitate.
.
Culoarea violetă se potriveşte pentru:
•crearea unei sentiment mistic;
•sublinierea misterului.
Culoarea alb:
Este culoarea bucuriei, datorită asocierii cu
aerul, aduce sentimentul de uşurinţă şi libertate.
Măreşte bătăile inimii şi dilatează pupilele. Albul cel
mai des este utilizat în calitate de fon. Însăşi
culoarea nu duce nici o informaţie, dar cu toate
celelalte culori se combină foarte bine, creând tonuri
de nuanţe deschise. Albul se consideră culoarea
inocenţii şi curăţeniei.
Culoarea negru:
Este o culoare grea, ce aduce întuneric,
amărăciune. Provoacă sentimentul de oboseală şi
disconfort. Ne cătând la aceasta, oamenii foarte
des îşi aleg haine de această culoare. În acest
caz ei se referă la clasică, şi creiază un anumit
stil. Această culoare poate să fie combinată cu
oricare altă culoare. Negrul – este culoarea
luxului, mai ales în combinare cu roşu.
Această culoare reduce activitatea mentală şi
cea metabolică inducând stări depresive de
nelinişte, de disperare.
Culoarea sură:
Are o acţiune compensatoare, de legătură;
este o culoare tipic de fond. Simbolic ea semnifică
tristeţea, gravitatea, austeritatea, disperarea.
 2. Modele de culori

a) monochrome;
b) culoare indexată;
c) aditive (RGB), bazată pe adăugarea de culori;
d) substractive (CMYK), care se bazează pe extracția culorilor;
e) perceptuale (HSB, LAB), bazate pe percepție.
 Modele monochrome:
Tonuri de gri (Grayscale)- utilizează diferite
umbre de gri într-o imagine. În imagini pe 8 biţi,
pot exista maxim 256 nuanţe de gri. Fiecare pixel
al unei imagini în tonuri de gri are o valoare a
luminozităţii care variază între 0 (negru) şi 255
(alb).
Bicrom - creează imagini în tonuri de gri
monocrome, bicrome (două culori), tricrome (trei
culori) şi cuadtone (patru culori) utilizând între una
şi patru cerneluri personalizate.
Bitmap - utilizează una dintre cele două
valori de culoare (negru sau alb) pentru a
reprezenta pixelii dintr-o imagine. Imaginile în
modul Bitmap sunt denumite imagini bitmap pe 1
bit deoarece au adâncimea de culoare de 1 bit.
 Modelul de Culoare indexată
Concepţia de indexare a culorii este
bazată pe aceia că în fişier împreună cu
matricea pixelilor se păstrează şi paleta de
culori. Fiecărui pixel îi este atribuit un număr
care corespunde unei culori din paleta de
culori. O imagine rastru astfel codată se
numeşte indexată. Modelul dat ocupă un
volum de memorie ca şi modelul Grayscale.
Deşi paleta de culori este limitată,
culoarea indexată poate reduce dimensiunea
fişierului păstrând calitatea vizuală necesară
prezentărilor multimedia, paginilor Web etc.
Culorile indexate nu se potrivesc pentru
a reda culori de calitate înaltă (foto).
;
Lumina emisă - lumina ce iese din sursă, de exemplu, soare, monitor sau lampă.

Lumina reflectată - orice obiect, ce nu este sursă, reflectă doar o parte din lumina ce
cade pe el, iar altă parte o absoarbe.

Deoarece, lumina poate fi obţinută prin emisie şi prin reflectare, vom deosebi
două metode de descrie a ei: modelele de culoare aditive şi substractive.
 Modelul RGB
• Modelul se bazează pe principiul
însumării.

• Tot spectrul vizibil al culorilor este produs

de trei culori primare aditive (roşu, verde,
albastru).

• Fiecare canal de culoare poate varia de la

0 la 255.

• Culorile primare în teoria aditiva a

culorilor sunt 1/3 din spectrul vizibil;

• Se aplica în televiziune, monitoare şi

imprimante RGB.

• Unele culori naturale nu pot fi obţinute.

• Este dependent de dispozitiv.

Astfel, dintr-o imagine precum este cea de jos, se pot extrage 3 imagini, luand
din fiecare pixel doar valoarea corespunzatoare cate unei culori, pe rand:
Prima imagine este imaginea initiala, fotografiata din realitate
A doua imagine este o imagine in care s-au considerat doar valorile pentru rosu, iar
valorile pentru albastru si verde sunt considerate 0
A treia imagine este o imagine in care s-au considerat doar valorile pentru verde,
iar valorile pentru rosu si albastru sunt considerate 0
A patra este o imagine in care s-au considerat doar valorile pentru albastru, iar
valorile pentru rosu si verde sunt considerate 0.
 Modelul SMYK
• Modelul se bazează pe principiul substrucției (absorbţiei).
• Culorile primare substractive sunt pigmenţi (culori pure) care creează un spectru de culori în
diverse combinaţii.
• Se aplică la imprimante, care utilizează pigmenţi (cyan, magenta, galben şi negru).
• Fiecare canal de culoare variază de la 0% la 100%.
• Culorile primare în teoria substractivă a culorilor reprezinta 2/3 din spectrul vizibil.
 Modelul CIE L*a*b*
Modelul de culoare CIE L*a*b* (Lab) este bazat pe percepţia culorilor de către om.
Deoarece Lab descrie modul în care arată o culoare şi nu cantitatea de colorant necesară
unui dispozitiv (precum un monitor, o imprimantă desktop sau o cameră digitală) pentru a
produce culori, Lab este considerat un model de culoare independent de
dispozitiv. Sistemele de gestionare a culorii utilizează Lab ca referinţă de culoare pentru a
transforma previzibil o culoare dintr-un spaţiu de culoare în alt spaţiu de culoare.
Modelul Lab are o componentă de luminozitate (L) care poate fi
cuprinsă între 0 şi 100, componenta a (axa verde-roşu) şi
componenta b (axa albastru-galben) se pot situa între +127 şi –
128.
Se utilizează pentru corectarea contrastului, claritatea imaginelor.
 Modelul HSB
(Hue-nuanţe, Saturation – saturaţia (intensitatea tonului ) şi a Breatnest -luminozitatea culorilor)
Modelul dat se aseaănă cu modelul RGB.
Nuanţă - culoarea reflectată de un obiect sau transmisă printr-un obiect.
Aceasta este măsurată ca o locaţie pe cercul de culori standard, exprimată în grade, cu o
valoare între 0 şi 360 . În cazul utilizării obişnuite, nuanţa este identificată de numele
culorii, ca de exemplu roşu, portocaliu sau verde.
Saturaţie - intensitatea şi puritatea culorii (denumite uneori cromaticitate).
Saturaţia reprezintă volumul de gri proporţional cu nuanţa, măsurat ca procentaj cuprins
între 0% (gri) şi 100% (saturat complet). Pe cercul culorilor standard, saturaţia creşte din
centru către margine.
Luminozitate - luminozitatea sau întunecimea
culorii, măsurate de obicei ca procentaj cuprins între 0%
(negru) şi 100% (alb)
 Paleta de culori în Photoshop.
Indică mărimile numerice pentru modelele HSB, RGB, LAB и CMYK.