Unităţile de învăţare IX-X.

Textul nonliterar – perspective, valenţe comunicative,

tipologie, exemplificare
(Cursul 13)

Ca formaă de concretizare a mesajului transmis îîn cadrul unui act comunicativ care nu
poartaă semnele literaritaă tţii, textul nonliterar se îînscrie îîn schema generalaă a procesului
comunicaă rii, caracterizaî ndu-se printr-o raportare îîn principiu obiectivaă a emitţaătorului la
referent/ realitate, asociataă unei intentţii comunicative centrate pe transmiterea de
informatţie, valorificaî nd un canal auditiv, vizual sţ i/ sau audio-vizual, respectiv un cod
comun avaî nd traă saă turile [+ denotativitate], [+ simplitate], , [+ claritate], [+ concizie], vizaî nd
– îîn planul receptorului, perceput ca public-tţintaă – preponderent efecte de tipul informare,
persuadare, formare.

Distinctţia cu care vom opera îîn aceastaă unitate a cursului este – prin prisma
efectului vizat prin codificarea sţ i transmiterea unui text nonliterar – cea îîntre:
 textul nonliterar publicitar, caă ruia îîi pot fi subsumate:
 reclama;
 afişul;
 anunţul;
 textul nonliterar informativ, caă ruia îîi pot fi subordonate:
 textele din mass-media;
 textele din lucrări ştiinţifice;
 textele practic-utilitare;
 textul nonliterar de tip formativ, reprezentat prin rebusuri, jocuri pe calculator etc.

1. Textul nonliterar publicitar

Publicitate este un termen generic, din fr. publicité, care trimite caă tre latinaă : publico,
publicare ,,a aduce la cunosţ tintţa publicului” sau publicatio ,,actţiunea de a se adresa
publicului prin diferite mijloace”; termenul implicaă , asţ adar, o actţiune de comunicare, de
difuzare de informatţii dintre cele mai variate (comerciale sau necomerciale, vizaî nd o
anumitaă categorie de public sau publicul larg etc.), pe diferite caă i: vizuale, auditive, audio-
vizuale etc.

Termenul reclamă din fr. réclame trimite caă tre lat. reclamo, reclamare ,,a striga din
nou, a repeta chemarea” sţ i denumesţ te, pe de o parte, actţiunea de a raă spaî ndi informatţii cu
scopul de a influentţa publicul îîn vederea cumpaă raă rii unor produse îîn detrimentul altora din
aceeasţ i categorie, sţ i, pe de altaă parte, materializarea acestei actţiuni îîntr-un articol dintr-o
publicatţie, îîntr-un afisţ , îîntr-un spot publicitar etc.
 La îînceputul secolului al XVII-lea termenul reclamă era îîncaă utilizat cu sensul saă u
etimologic de rechemare: vaî naă torii îîsţi ,,rechemau” sţ oimii, dupaă cum arataă dictţionarul
francez-englez publicat de Contgrave la Londra, îîn 1611. IÎn secolul urmaă tor, cuvaî ntul
réclame apare cu sensul actual îîn dictţionarul Academiei Franceze din 1762, pentru ca apoi
saă fie definit îîn dictţionarul Littreé din 1873 ca ,,mic articol inserat la rubrica anuntţuri din
cuprinsul unui ziar sţ i contţinaî nd elogiul unei caă rtţi, unui obiect de artaă , unor maă rfuri din
comertţ” – vezi Bibiri, 1973, pp. 7-10.

IÎn lucraă rile de specialitate, cei doi termeni sunt folositţi fie ca sinonimi, fie – cel mai
frecvent – corespunzaî nd unor distinctţii la nivelul sferei semantice sţ i al celei pragmatice,
diferentţiere reflectataă , de altfel, sţ i la îînceputul acestui capitol prin identificarea diferitelor
tipuri de mesaje (publicitar versus informativ versus formativ) sţ i, îîn cadrul primului, a unor
forme particulare. Consideraă m, asţ adar, mai convenabilaă valorificarea termenului publicitate
(sţ i a derivatelor acestuia) cu sensul de comunicare informativ-persuasivaă ce are îîn vedere
informarea publicului îîn legaă turaă cu anumite programe, evenimente (de exemplu,
,,autopublicitatea” îîn televiziune – promo) sţ i influentţarea deciziilor acestuia îîn favoarea
alegerii/ achizitţionaă rii unui anumit produs (îîn cazul publicitaă tţii comerciale) sţ i a termenului
reclamă cu sensul de suport material al publicitaă tţii comerciale – alaă turi de anunţ, afiş etc.

Publicitatea este, îîn ansamblul saă u, o formaă de comunicare, sţ i anume una informativ-
persuasivaă , îîn cadrul caă reia un emitţaător (agent economic) transmite un mesaj (publicitar),
printr-un canal, caă tre un receptor (consumatori virtuali), îîn virtutea unei relatţii cauzaă
(necesitatea vinderii unui produs, de exemplu) – efect (cumpaă rarea produsului de caă tre
receptorul mesajului publicitar), îîntr-un anumit context economic, politic sţ i socio-cultural
(al unei regiuni, al unei tţaări) etc.

Reconsideraî nd, din aceastaă perspectivaă , schema comunicaă rii interumane, pot fi
realizate diferite clasificaă ri ale publicitaă tţii avaî nd drept criterii unele dintre elementele
componente ale procesului comunicativ.

În funcţie de produsul promovat, se disting:

 publicitatea primară – pentru produse generice, faă raă o marcaă -nume (de exemplu,
fructe, rechizite etc.);
 publicitatea secundară – pentru produse de marcaă (Moldoveanu, Miron, 1995, p. 73);
de exemplu, un anumit tip de ciocolataă , de la o anumitaă firmaă .

Aplicatţie: Analizaţi, comparativ, minimum trei exemple de publicitate secundară

realizată pentru ciocolată produsă de firme diferite. Ce observaţi?
 Din perspectiva codificării mesajului publicitar, se diferentţiazaă :
 publicitatea denotativă, care se bazeazaă pe informatţii, argumente, explicatţii,
demonstratţii, adresaî ndu-se ratţiunii potentţialilor cumpaă raă tori; poate fi corelataă cu asţ a-
numita ,,publicitate duraă ” (,,la publiciteé dure”, ,,hard selling”) care are un obiectiv pe
termen scurt – cumpaă rarea imediataă a unui produs – sţ i cu un tip de mesaj descriptiv,
respectiv demonstrativ;
 publicitatea conotativă, care sugereazaă , evocaă o anumitaă atmosferaă , imagineazaă o
anumitaă situatţie, face asocieri de idei, adresaî ndu-se emotţiei, afectivitaă tţii, motivatţiilor
inconsţ tiente ale publicului (Dayan, 1990, pp. 9-10) sţ i putaî nd fi corelataă cu ,,publicitatea
blaî ndaă ” (,,la publiciteé douce”, ,,soft selling”) sţ i cu un tip de mesaj dramatic, care
urmaă resţ te nu ataî t saă determine o actţiune imediataă , caî t saă creeze îîn jurul produsului o
anumitaă imagine, un halo favorabil.

Aplicatţie: Daţi un exemplu de publicitate conotativă din perioada contemporană.

Care sunt elementele cheie ale exemplului ales?

Prin prisma canalului prin care este transmis mesajul publicitar, se disting:
 publicitatea vizuală, grafică (afisţ e, pancarde, pliante, brosţ uri, anuntţuri, publicitate
exterioaraă pe mijloace de transport îîn comun etc.);
 publicitatea auditivă, sonoră (radio, publicitate directaă prin telefon/ portavoce etc.);
 publicitatea audio-vizuală, grafică şi sonoră (televiziune, cinema);
 publicitatea gustativă (un produs alimentar versus altele din aceeasţ i categorie);
 publicitatea obiectuală (etalarea produselor) etc.

Temaă de reflectţie: Comentaţi oportunitatea publicităţii gustative într-un

supermarchet. Aţi propune alte modalităţi de realizare a publicităţii la produsele respective?
În cazul unui răspuns afirmativ, exemplificaţi şi argumentaţi.

În funcţie de receptorul mesajului publicitar, se diferentţiazaă :

 publicitatea pentru o anumită categorie de public (copii de diferite vaî rste, mame,
oameni de afaceri etc.);
 publicitatea pentru publicul larg (îîn cazul produselor cu o utilizare generalaă ,
nediferentţiataă pe categorii de consumatori) etc.
 Temaă de reflectţie: Comentaţi maniera de realizare a publicităţii având ca public-ţintă
membrii unei familii.

Precizaă m caă tipologia mesajelor de tip publicitar, realizataă îîntr-o formaă mult mai amplaă îîn
literatura de specialitate, a fost abordataă fragmentar îîn acest subcapitol, ca premisaă pentru
adaptarea lor ulterioaraă la particularitaă tţile de vaî rstaă ale elevilor din ciclul primar sţ i
presţ colar.

Aplicatţie: Exemplificaţi diferite tipuri de reclame prin raportare la tipurile de

publicitate prezentate.

IÎn cadrul mesajului publicitar pot fi identificate urmaă toarele variante: afisţ ul,
anuntţul, reclama.

Afişul – formaă ,,publicaă ” de mesaj scris, tipaă rit – uneori, sţ i ilustrat, desenat – , care
se fixeazaă sau se distribuie îîn anumite locuri cu scopul de a transmite informatţii privind un
anumit eveniment (cu precizarea tipului evenimentului respectiv, a locatţiei, a momentului
desfaă sţ uraă rii etc., îîn general, a elementelor care pot facilita participarea la evenimentul
respectiv a celor interesatţi).
Semnificantul sţ i semnificatul se asociazaă , îîn acest caz, dintr-o dublaă perspectivaă – a
imaginii sţ i a textului propriu-zis; de exemplu, un afisţ avaî nd ca subiect lansarea unei caă rtţi, o
reprezentatţie la teatru, o conferintţaă, o serbare la sţ coalaă , un concert etc.

De exemplu, afisţ ul unei caravane/ unui taî rg de carte Gaudeamus:

 Aplicatţie: Analizaţi, prin raportare la caracteristicile prezentate mai sus, ultimul afiş
pe care l-aţi văzut într-o instituţie sau pe stradă.

Anunţul – mesaj – de obicei, scris (putaî nd fi, îînsaă , transmis sţ i pe cale audio, audio-
vizualaă – radio, televiziune) – care cuprinde informatţii de interes public, general; de
exemplu, un anuntţ de cumpaă rare/ vaî nzare a unui apartament, de pierdere a unui anumit
obiect etc..
Anuntţul este un text de dimensiuni foarte reduse, caracterizat prin concizie maximaă
sţ i mesaj concentrat, din care pot lipsi prepozitţiile sţ i conjunctţiile.

De exemplu:
„Personal plantat panseluţe
Caă utaă m personal pentru plantare panselutţe îîn ghivece. Disponibilitate imediataă sţ i locuri
limitate. Ne putetţi contacta de L-V îîntre orele 9-17 la numerele 0747xxxxxx sau
0727xxxxxx.” (Bună ziua Iaşi)

Aplicatţie: Daţi exemple de diferite categorii de anunţuri. Ce remarcaţi la acestea din

perspectiva formei?
 Reclama – formaă complexaă de realizare/ transmitere a unui mesaj menit saă atragaă
atentţia publicului, îîn general, sţ i a publicului-tţintaă , îîn special, asupra unui anumit element
(produs, actţiune, persoanaă etc.); reclama coreleazaă – prin text, formaă , culoare, eventual,
prin sunet, personaje, misţ care etc. – diferite componente ale comunicaă rii verbale, orale sţ i/
sau scrise, sţ i ale comunicaă rii nonverbale, respectiv paraverbale; de exemplu, reclama
pentru un anumit tip de ciocolataă , pentru un anumit produs de curaă tţare, pentru o anumitaă
marcaă de masţ inaă etc.

De exemplu:

(susele: https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQAvtJ3pBawU2-
WREmAckhcL2bi0k9zrqy0egZ-KXSgud2TgyTh

http://arielu.ro/wp-content/uploads/2009/01/salvati-delta-va-multumim-2.jpg )

Reclama este ,,mesajul pentru a caă rui difuzare firme, organizatţii non-profit sau
persoane individuale plaă tesc diferitelor institutţii de presaă , identificaî ndu-se astfel cu acel
mesaj sţ i speraî nd saă informeze sau saă convingaă un anumit public” – Coman, 2004, p. 9.

Aplicatţie: Precizaţi tipul şi elementele componente ale unei reclame difuzate de către
unul dintre posturile de televiziune, la alegere.
2. Textul nonliterar informativ

Textul nonliterar informativ este asociat, pe de o parte, cadrului general

reprezentat de mass-media sţ i, implicit, stilului publicistic sţ i, pe de altaă parte, planului
comunicaă rii de strictaă specialitate, asociat stilului sţ tiintţific (vezi sţ i – dintre stilurile
functţionale ale limbii romaî ne – stilurile limbajului scris).

Prezentaî nd teme care reflectaă , îîn stil publicistic, probleme actuale sau de interes
actual destinate publicului larg (cu subcategorii de public-tţintaă ) sţ i concepute spre a fi
difuzate prin intermediul mijloacelor de informare a maselor (televiziune, radio, presaă
scrisaă , internet), textele nonliterare din mass-media se constituie îîn societatea
contemporanaă îîn unele dintre cele mai eficiente mijloace de informare/ culturalizare.

Textele nonliterare din mass-media vizeazaă preponderent informarea publicului-

tţintaă , dar sţ i culturalizarea, respectiv influentţarea acestuia îîntr-o anumitaă directţie.
Vezi, de exemplu, documentarele despre specii de plante sţ i animale pe cale de
disparitţie, despre un stil de viatţaă saă naă tos, despre poluare/ protejarea mediului, articolele
cu subiect politic/ electoral etc.), textele din mass-media iau forme dintre cele mai diverse:
sţ tire, articol, reportaj, editorial, interviu, comentariu, plachetaă , masaă rotundaă , pamflet,
parodie (subordonate stilului publicistic), rezumat, comentariu (cf. Ferreé ol, Noel, 1998, pp.
65-70), recenzie, cronicaă literaraă , plasticaă sau muzicalaă , de teatru/ film, scrisoare,
comunicat (cu particularitaă tţi care trimit caă tre stilurile sţ tiintţific sţ i beletristic, respectiv caă tre
stilul juridico-administrativ).

Sintagma mass-media trimite caă tre ansamblul mijloacelor de informare îîn masaă ,
avaî nd sţ i sensul de comunicare de masaă , îîn îîntregul ei – Popa, 2002, p. 5.

IÎn ultima perioadaă , se folosesţ te cu precaă dere termenul media, reprezentativ ataî t
pentru tehnica de producere sţ i transmitere a mesajelor, caî t sţ i pentru suma mesajelor
difuzate, respectiv pentru ansamblul producaă torilor acestor mesaje.

Sţ tirea se constituie îîntr-un text informativ de dimensiuni reduse care prezintaă un

aspect al realitaă tţii caracterizat printr-un element de noutate; sţ tirea este asociataă unor
contexte particulare de tipul buletin de sţ tiri, buletin informativ, buletin meteo, sţ tiri rutiere,
tranzactţii financiare, grupaje de tipul ,,Sţ tiri de ultimaă oraă ” etc., pentru a caă ror realizare sunt
avute îîn vedere criterii specifice de selectare a informatţiilor ce vor fi transmise publicului:
noutatea, impactul, amploarea, proximitatea, caracterul inedit, unicitatea informatţiei/
perspectivei de prezentare, caracterul controversat/ conflictualitatea, interesul uman,
valoarea educatţionalaă , dinamismul, caracterul concret, utilitatea etc.

Aplicatţie: Exemplificaţi maniera de prezentare a uneia şi aceleiaşi informaţii în cel

puţin două publicaţii din aceeaşi zi. Ce observaţi?

De exemplu:
„DESCOPERIRE arheologică DE EXCEPŢIE, în judeţul Tulcea
Un fragment din bordul unei ambarcaţiuni otomane dataî nd cel mai probabil din
secolul al XVIII-lea a fost descoperit saă ptaă maî na aceasta îîn Dunăre, pe raza satului Sfântu
Gheorghe.
Fragmentul, potrivit unui comunicat difuzat de Directţia Judetţeanaă pentru Culturaă , a
fost descoperit sţ i recuperat din Dunaă re îîn timpul unei operatţiuni de dragare. Primele
cercetaă ri efectuate de Directţia Judetţeanaă pentru Cultura sţ i Institutul de Cercetaă ri Eco-
Muzeale relevaă ca epava din care provine fragmentul dateazaă cel mai probabil din secolul al
XVIII-lea, desţ i este plauzibilaă sţ i o datare îîn a doua jumaă tate a secolului al XVII-lea, iar starea
bunaă de conservare a artefactului este îîn maă suraă saă ofere informatţii sţ tiintţifice despre
navigatţia la gurile Dunaă rii din acea perioadaă .
«Avem de a face cu o descoperire exceptţionalaă , îîn primul raî nd prin prisma raritaă tţii
acestui gen de bunuri arheologice – paî naă îîn prezent unicat îîn sectorul Dunaă rii Inferioare»,
se arataă îîn comunicatul semnat de directorul DJC, Iulian Vizauer, potrivit agerpres.ro.”
(Bună ziua Iaşi, http://www.bzi.ro/descoperire-arheologica-de-exceptie-in-judetul-tulcea-
424155)

Temaă de reflectţie: Comentaţi respectarea criteriilor de selectare şi prezentare a

ştirilor în perioada contemporană.

Alte texte nonliterare din mass-media aduc un plus de subiectivitate transmiterii

unei informatţii care caracterizeazaă , îîn principiu, realitatea obiectivaă , perspectiva autorului
fiind cea care aduce sţ i nota de autocomunicare, pe laî ngaă cea de comunicare: vezi, îîn acest
sens, anumite articole, editoriale, comentarii, exemple de pamflet, parodie etc. (unele chiar
ca tip de publicatţii), cronici de teatru, de film, de carte etc.
De asemenea, texte care implicaă dialogul cu unul sau mai multţi interlocutori
presupun raportarea la o serie de coordonate subiective sţ i intersubiective ale contextului
comunicativ, care transpar îîn ceea ce se transmite auditoriului (cititor, ascultaă tor,
telespectator sau internaut): interviuri, talk-show-uri, dezbateri televizate, mese rotunde,
documentare etc.

De exemplu:
 „ Femeia minimarket, cartea semnată de Sayaka Murata a uimit până într-acolo încât a fost
distinsă cu premiul Akutagawa. Povestea este atât de vie și de reală, încât pare o frescă a întregului
capitalism văzut „de la firul ierbii”, în miezul său grotesc, consumerismul robotic care înseamnă mai
pentru toți occidentalii „viață”.
Keiko Furukura are 36 de ani și este automatul perfect de 18 ani, de când lucrează într-un
minimarket, Hiiromachi Station Smile Mart. În interior este o „dezmembrată” care și-ar dori să mănânce
o pasăre sălbatică pe grătar sau să fi putut să-i tragă pantalonii jos profesoarei isterizate pentru a o reduce
la tăcere. La suprafață este robtul uman ideal, care a văzut trecând opt manageri și clienți „fără număr” în
locul în care cândva aplicase pentru un job dintr-o toană. „În fiecare dimineață, o dată în plus sunt un
lucrător în minimarket. Este singura cale prin care pot fi o persoană normală”, gândește Keiko.
Într-o societate care păstrează mare parte din tradiționala strictețe a regulilor, Keiko este
percepută ca o ființă stranie, pentru că este necăsătorită la aproape 40 de ani și lucrează în același loc de
atâta amar de vreme. Opțiunile ei prezumtive sunt repetate de apropiați și familie încontinuu: mărită-te
sau ia-ți o slujbă „normală”. „O mare parte dintre cititorii mei afirmă că nu mai știu ce este normal în
societatea noastră”, afirmă autoarea, care o portretizează pe Keiko profund destrămată în interior,
disperată să pară în rând cu ceilalți în timp ce adâncurile sunt tulburi. Acesta este și motivul pentru care
„nu mișcă” din minimarket – vrea să dea impresia unei persoane „obișnuite”, iar programul fix, regulile
închise și ierarhia fără ambiții îi oferă exact cadrul necesar pentru a se iluziona că „se încadrează”.
Dar cine este Keiko de fapt? Este o femeie a lumii moderne care poartă o mască. Permanent. Pe
măsură ce înaintează în vârstă se îndepărtează tot mai mult de „pietrele de hotar” ale societății nipone,
familia și ascensiunea profesională. Cei din jur o presează pentru a face schimbarea, Keiko o refuză tot
mai sistematic, proporțional cu insistențele, iar rezultatul este o fractură interioară care se adâncește
permanent. Concesia pe care o face societății – un mariaj de conveniență cu un coleg leneș și dezinteresat
– rezolvă imaginea socială și, în același timp, amplifică dezastrul interior al femeii.
Femeia minimarket este, în esență, o ilustrare plină de sevă și umor a ceea ce trebuie să facă un
adult contemporan pentru „a funcționa” în lumea prezentului. Pe un ton semi-amar, pe alocuri critic,
autoarea privește de sus noțiuni ca „așteptări” și „restricții” din partea societății, calculând la milimetru
prețul pe care o femeie de 30 (și ceva…) de ani trebuie să-l plătească pentru a se integra. Chiar și dacă nu
face parte din vreo minoritate…”
(sursa: https://www.bookuria.info/recenzie-la-cartea-femeia-minimarket-de-sayaka-murata )

Cea de-a doua categorie de texte nonliterare informative, textele ştiinţifice, sunt
asociate stilului sţ tiintţific sţ i se caracterizeazaă prin transmiterea unor informatţii de
specialitate unui anumit public-tţintaă (public larg sau public specializat), prin canale (cu
valoare sţ i de produs al activitaă tţii sţ tiintţifice) de tipul dictţionare, enciclopedii, tratate,
manuale, cursuri, documentare, atlase etc.
Prezentarea este obiectivaă , contţinutul textului sţ tiintţific fiind concretizat îîn
ratţionamente, teorii, deductţii, ipoteze, demersuri investigative etc. IÎn planul formei, se
impune expunerea claraă , coerentaă , concisaă , convingaă toare a ideilor – de aici folosirea
denotativului, a structurilor sintactice simple (faă raă elipse, echivocuri etc.), precum sţ i a
termenilor de specialitate sţ i a neologismelor.

„IÎn ceea ce privesţ te gena, trebuie mentţionat faptul caă aceasta a fost caracterizataă
prin investigatţiile efectuate la trei niveluri: îîn pedigree sau îîn experimentele de hibridare, la
cel al cozitţiei chimice sţ i al implicatţiilor îîn producerea fenotipului. Genele majore, care
determinaă segregarea caracterelor, sunt diferite de genele asociate (functţional) îîn poligene,
care controleazaă caracterele cu variabilitate continuaă .
 Luaî nd îîn consideratţie numaă rul de specii, diversitatea de forme sţ i grade de evolutţie,
se poate afirma caă pesţ tii formeazaă «o lume aparte» (Taisescu, 1979), îîn lumea vertebratelor.
Clasificarea lor complexaă îîn 32 ordine, 80 subordine sţ i peste 400 de familii (Greenwood et
al., 1996, citat de Taisescu, 1979) este o expresie elocventaă a marii diversitaă tţi care
caracterizeazaă clasa Pisces.
Chiar dacaă nu se ia îîn considerare numaă rul mare de indivizi care apartţin unei specii,
clasa pesţ tilor numaă raă mai multe specii decaî t toate celelalte clase de vertebrate la un loc.
Astfel, numai speciile de teleosteeni sunt estimate la peste 20.000, ceea ce îînseamnaă
aproximativ 60% din totalul vertebratelor actuale (la care se adaugaă amfibienii,
aproximativ 2.500 specii, reptilele 6.000 specii, paă saă ri 8.600 specii sţ i mamifere 4.500
specii)” (Dragosţ Lucian Gorgan, Introducere în studiul filogeniei şi filogeografiei moleculare,
Cluj-Napoca, Bioflux, 2008, p. 6).

Sţ i îîn cazul textelor de popularizare a sţ tiintţei, standardele de redactare raă maî n la

acelasţ i nivel, diferentţa fiind realizataă îînsaă îîn planul accesibilizaă rii formei – vezi, de exemplu,
dictţionarele pentru elevi, enciclopediile sţ i dictţionarele ilustrate etc.
De exemplu:
„Şi delfinii sunt organizaţi în societăţi conduse de «grupuri de interese»…
Un studiu efectuat asupra delfinilor din Shark Bay, Ausralia, care a analizat timp de
cinci ani comportamentul acestora, relevaă faptul caă masculii din specia Tursiops truncatus
(delfinii cu bot gros) se organizeazaă îîn aliantţe de grup, un fel de «gaă sţ ti», pe care uneori le
pot traă da pentru altele.
Cel mai recent studiu al dr. Richard Connor, cercetaă tor american, care efectueazaă
studii asupra delfinilor îîncaă din anii 80, dovedesţ te caă inteligentele mamifere marine traă iesc
îîntr-o «societate deschisaă ». Ei se deplaseazaă numai îîn grup sţ i caî nd un grup îîntaî lnesţ te altul
necunoscut, membrii decid cum saă reactţioneze.
Dr. Connor sustţine caă delfinii sunt foarte inteligentţi, putaî nd lua decizii colective cu
privire la grupurile necunoscute sţ i stabilind dacaă acestea le sunt prieteni sau inamici.
Astfel, ei hotaă raă sc dacaă trebuie saă adopte o atitudine prietenoasaă , îîn vederea formaă rii unei
aliantţe sau dimpotrivaă , una agresivaă , nefiind complet exclus ca unii dintre ei saă treacaă de
partea taberei adverse.
Delfinii din Shark Bay, din vestul Australiei, se organizeazaă îîn trei tipuri diferite de
aliantţe, îîn functţie de complexitatea lor.
Primul tip de aliantţaă este cel din duo-uri sau trio-uri de masculi care colaboreazaă
pentru capturarea sţ i cooptarea femelelor fertile. Aceste aliantţe dureazaă peste o lunaă de zile,
potrivit dr. Connor.
Al doilea tip presupune echipe formate din 2 paî naă la 14 masculi, care fie atacaă alte
grupuri pentru raă pirea femelelor, fie organizeazaă apaă rarea grupului.
Al treilea nivel de aliantţaă este acela îîn care sunt stabilite relatţii amiabile îîntre mai
multe grupuri mai mici de delfini, formaî nd adevaă rate armate de delfini care actţioneazaă
îîmpreunaă .
Astfel de aliantţe pe diverse niveluri pot fi îîntaî lnite numai îîn cazul oamenilor sau al
delfinilorTursiops truncatus.” (Eduard Dascaă lu, Ştiinţă şi Tehnică, 28.03.2012,
http://stiintasitehnica.com/stiri/si-delfinii-sunt-organizati-in-societati-conduse-de-
grupuri-de-interese/index.html)
 Aplicatţie: Exemplificaţi maniera de prezentare a unui fenomen meteorologic într-o
lucrare de specialitate, respectiv într-o enciclopedie pentru copii. Ce observaţi?

Textele practic-utilitare se adreseazaă , îîn general, publicului larg, pe care-l

informeazaă îîn ceea ce privesţ te utilizarea anumitor produse/ servicii; de aceea, îîn planul
formei sunt valorificate elemente din limba romaî naă literaraă standard, eventual cu
actualizarea unor termeni de specialitate îîn cazul unor produse/ servicii destinate
anumitor categorii de public-tţintaă . Vezi, de exemplu, instructţiuni de folosire a unor jocuri,
aparate de uz general sau de specialitate, informatţii de pe etichetele/ ambalajele unor
produse, haă rtţi, carte de telefon, Mersul trenurilor, site-uri de pe internet etc.

De exemplu:
„Conectarea la Internet
iPhone se conecteazaă la Internet oricaî nd este necesar, utilizaî nd o conexiune Wi-Fi
(dacaă este disponibilaă ) sau retţeaua celularaă a operatorului dvs. Pentru informatţii despre
conectarea la o retţea Wi-Fi, a se vedea Conectarea la Wi-Fi, mai sus.
Atunci caî nd o aplicatţie trebuie saă utilizeze Internetul, iPhone-ul îîntreprinde
urmaă toarele actţiuni, îîn ordine:
• Se conecteazaă prin cea mai recent utilizataă retţea Wi-Fi disponibilaă .
• Afisţ eazaă o listaă de retţele Wi-Fi din raza de actţiune sţ i se conecteazaă utilizaî nd-o pe cea pe
care o alegetţi.
• Se conecteazaă prin retţeaua de date celulare, dacaă este disponibilaă .
Notaă : Dacaă nu este disponibilaă nicio conexiune Wi-Fi la Internet, este posibil ca aplicatţiile
sţ i serviciile saă transfere date prin intermediul retţelei celulare a operatorului dvs, ceea ce
poate cauza costuri suplimentare. Contactatţi operatorul dvs. pentru informatţii despre
costurile planului dvs. de servicii celulare de date.”
(Phone. Manual de utilizare. Pentru iOS 7, octombrie 2013, p. 16,
http://manuals.info.apple.com/MANUALS/1000/MA1565/ro_RO/iphone_manual_de_utiliz
are.pdf)

Aplicatţie: Daţi exemple de texte practic-utilitare valorificabile în familie, respectiv

într-un mediu de specialitate.

3. Textul nonliterar de tip formativ

Textul nonliterar de tip formativ presupune, mai mult decaî t transmiterea,

actualizarea de informatţii de caă tre receptor, ghidat îînsaă de caă tre emitţaătorul/ creatorul unui
astfel de mesaj, îîn contextul intentţiei de a forma anumite deprinderi, aptitudini de ordin
intelectual.

Textele nonliterare de tip formativ sunt concretizate îîn forme precum: cuvintele
îîncrucisţ ate, palindromul, polindromul, metagrama, logogriful, criptograma.

(a) Cuvintele încrucişate – careuri care se completeazaă pe orizontalaă sţ i pe verticalaă

cu sinonime ale unor cuvinte/ expresii date.

Cel mai vechi careu de cuvinte îîncrucisţ ate, denumit „paă trat magic”, a fost creat îîn
antichitatea latinaă sţ i contţine o propozitţie palindrom (care poate fi cititaă de la staî nga la
dreapta sţ i de la dreapta la staî nga) alcaă tuitaă din cinci cuvinte (Sator Arepo tenet opera
rotas.), fiecare dintre acestea putaî nd fi citite de patru ori îîn careul respectiv:
S A T O R
A R E P O
T E N E T
O P E R A
R O T A S

Aplicatţie: Realizaţi un careu de cuvinte încrucişate, folosind sinonime neologice, la

alegere.

(b) Palindromul – aflarea unui cuvaî nt/enuntţ care, citit de la dreapta la staî nga, se
concretizeazaă îîn acelasţ i cuvaî nt/enuntţ .

De exemplu: „Dragă Ileana, aci m-a atacat Rada / cu Luca, dar tac. A ta amică, Ana-
Elia Gard” (Niculescu, Smarandache, 2003, p. 13) , Ele fac cafele., aerisirea, rotitor, rever,
radar, potop, rar, sos etc.

Aplicatţie: Exemplificaţi, în alte variante, palindromul – eventual, făcând trimitere la

domenii diferite de activitate.

(c) Polindromul – aflarea unui cuvaî nt/ enuntţ care, citit de la dreapta la staî nga, se
concretizeazaă îîntr-un alt cuvaî nt/ enuntţ reperabil îîn limba romaî naă .

De exemplu: arab – bara, rama – amar etc.

 Aplicatţie: Exemplificaţi, prin raportare la caracteristicile de mai sus, polindromul.

(d) Metagrama – identificarea unui cuvaî nt nou prin schimbarea unei litere aflate îîn
pozitţie initţialaă , medianaă sau finalaă îîn cuvaî ntul dat (se obtţin astfel perechi/ serii
paronimice).

De exemplu: evolua – evalua, citate – cetate, parte – carte, pavat – pavaj etc.

Temaă de reflectţie: Raportaţi definirea metagramei la caracterizarea paronimelor din

limba română. Ce observaţi?

(e) Logogriful – aflarea unui cuvaî nt nou prin suprimarea a una sau mai multe
litere/ silabe aflate îîn pozitţie initţialaă , medianaă sau finalaă îîn cuvaî ntul dat.

De exemplu: poveşti = povestirea - rea; cadă = cascadă - caş; fiere = fiecare - ca etc.

Aplicatţie: Identificaţi, în limba română, alte exemple de logogrif.

(f) Criptograma – reconstituirea, prin identificarea cheii de lecturaă / a punctului

din care trebuie saă se îînceapaă citirea sţ i a criteriului de continuare a acesteia – a unui text
dispus îîntr-un careu.

De exemplu, ,,Somnoroase păsărele / Pe la cuiburi se adună, / Se ascund în rămurele, /

Noapte bună!” (dupaă Craă ciun, 2007, p. 59):

A O C S I U S A
P N U A B C E O
T E N E U A P R
E L D S R L A O
B E I A I E S N
U R N N S P A M
N U R U E E R O
 A M A D A L E S
etc.

Aplicatţie: Creaţi o criptogramă, folosind un mesaj şi o cheie de decodare la alegere.

IÎntrebaă ri: Ce tipuri de publicitate cunoaşteţi?

Care consideraţi că sunt valorificate cel mai frecvent în societatea contemporană?
Ce diferenţe există între textele din mass-media şi cele ştiinţifice?
În ce contexte pot fi valorificate textele nonliterare de tip formativ?
 Unităţile de învăţare XI-XII. Textul funcţional – particularităţi, repere în redactare
(Cursul 14)

IÎnscriindu-se, pe de o parte, îîn sfera comunicaă rii scrise asociate laturii pragmatice a
relatţiilor interumane sţ i, pe de altaă parte – prin raportare la coordonatele stilistice (vezi
Coteanu, 1973; Irimia, 1999; Irimia, 1984; Zafiu, 2003 etc.) ale limbii romaî ne actuale – , îîn
zona de influentţaă a stilurilor juridico-administrativ, al conversatţiei (oficiale, curente sţ i
familiare) sţ i epistolar (îîn maă sura acceptaă rii acestuia ca stil distinct), textele funcţionale se
diferentţiazaă prin prisma unor elemente precum:
 scopul initţierii sţ i realizaă rii actului comunicativ care se va concretiza îîntr-un anumit
text functţional; vezi, de exemplu, procesul-verbal – formaă de informare referitoare
la elementele unei activitaă tţi desfaă sţ urate vs. scrisoarea amicalaă – transmitere de
informatţii pe o anumitaă temaă , potentţare a relatţiilor de tip afectiv îîntre expeditor sţ i
destinatar vs. cererea – formaă de solicitare a realizaă rii unei actţiuni de caă tre
destinatar etc.;
 relatţia dintre emitţaătorul mesajului sţ i destinatarul acestuia: vezi relatţiile pe care le
implicaă redactarea sţ i transmiterea unui bilet, a unei scrisori familiare, a unei
scrisori oficiale, a unei cereri etc.;
 contţinutul mesajului, gradul lui de complexitate: vezi, de exemplu, biletul vs.
Curriculum Vitae, telegrama vs. scrisoarea de diferite tipuri; cererea vs. procesul-
verbal etc.;
 codul valorificat de caă tre emitţaător: vezi, de exemplu, utilizarea limbii romaî ne
literare standard, îîn acord cu normele actuale, îîn CV, proces-verbal, cerere, invitatţie
oficialaă , scrisoare oficialaă etc. vs. admiterea de abateri de la aceste norme îîn
scrisorile familiare sţ i amicale, îîn bilet, îîn telegramaă etc.;

Aplicatţie: Exemplificaţi minimum cinci abateri de la normele limbii literare reperabile

în scrisorile familiare şi amicale, în bilete, respectiv în telegrame.

 aspectele de ordin formal ale redactaă rii textului: asţ ezare îîn paginaă , plasarea
corespunzaă toare a datei (dacaă este cazul), a titlului, valorificarea justificataă a
alineatelor, folosirea corectaă a semnelor de punctuatţie, respectarea blancurilor,
lizibilitatea scrisului (îîn cazul scrierii de maî naă a textului) etc.;
 contextul comunicativ îîn care se plaseazaă redactarea, transmiterea, respectiv
receptarea unui anumit text functţional sţ i, eventual, necesitatea unui feedback, la un
anumit interval de timp, din partea destinatarului; vezi, de exemplu, biletul vs.
cererea vs. procesul-verbal etc.
Din perspectiva coordonatelor prezentate supra, vom avea îîn vedere îîn aceastaă
unitate a cursului principalele texte functţionale valorificate îîn perioada contemporanaă ,
unele dintre acestea fiind abordabile sţ i la nivel presţ colar sţ i primar (sţ i existaî nd, de altfel,
printre contţinuturile prevaă zute de programele actuale).
1. Biletul

Biletul este o formaă de transmitere – prin comunicare scrisaă – a unui mesaj de

dimensiuni reduse. Spre deosebire de scrisoare, biletul nu se trimite prin posţ taă , sţ i
presupune plasarea – simultanaă sau succesivaă – a emitţaătorului/ expeditorului sţ i a
receptorului/ destinatarului îîn acelasţ i context spatţial.

Elementele unui bilet sunt:

 [data scrierii biletului;] (nu se trece îîntotdeauna)
 forma de adresare – numele persoanei caă reia îîi este destinat biletul, cu precizarea caă
este vorba, îîn principiu, despre o persoanaă cunoscutaă , apropiataă ;
 textul propriu-zis (mesajul propriu-zis);
 semnaă tura expeditorului biletului (cu variante: prenumele, numele de alint,
supranumele/ porecla, numele – dacaă existaă aceastaă obisţ nuintţaă îîn relatţia expeditor –
destinatar, semnaă tura lizibilaă sau semnaă tura indescifrabilaă , un anumit simbol,
initţiala prenumelui, initţiala prenumelui + initţiala numelui etc.).

Vezi, de exemplu, un bilet adresat de Mihai Eminescu Veronic ăi Micle:

Roman, Sâmbătă 8 dim., 24 Septembrie 1879

Dulce amică,

Am primit în sfârşit biletul şi ţi-l trimit. Ajungând la Roman tu trebuie să-ţi scoţi de la
cassă o jumătate de bilet de clasa a III-ea, arătându-ţi biletul tău, care va fi ştampilat.
Cu trenul de la 12 ore plec la Bucureşti.
Te sărut de-o sută de mii de ori de la picioare începând pân-în vârful creştetului.
Petite gentilesse, je t'aime!

Mihaiu

Dar şi un exemplu de bilet contemporan:

 Aplicatţie: Redactaţi un bilet adresat unui coleg de birou plecat în pauza de masă.
Pentru că urmează să plecaţi mai devreme acasă, îi comunicaţi mesajul pe care l-aţi primit,
pentru el, la telefon.

Temaă de reflectţie: Ce alte modalităţi de a comunica un mesaj scurt aţi putea alege în
diferite contexte în locul biletului? De ce este condiţionată alegerea altor variante?

2. Scrisoarea

Scrisoarea este o formaă de comunicare scrisaă prin care se transmit mesaje caă tre
diferite tipuri de persoane (faă raă conditţionarea de relatţionare cu aceleasţ i coordonate spatţio-
temporale ale situatţiei de comunicare).

Elementele unei scrisori sunt:

 localitatea de unde se trimite mesajul respectiv sţ i data redactaă rii scrisorii;
 formula de adresare, adaptataă destinatarului/ relatţiei stabilite îîntre expeditorul sţ i
destinatarul scrisorii;
 contţinutul propriu-zis al scrisorii, cuprinzaî nd mai multe paragrafe îîn succesiune
logicaă ;
 formula de îîncheiere (corelataă , la nivel semantic, interpersonal/ relatţional, cu
formula de adresare);
 semnaă tura (îîn asociere, de asemenea, cu relatţia expeditor – destinatar).

IÎn functţie de caracteristicile relatţiei dintre emitţaător/ expeditor sţ i receptor/

destinatar sţ i de contţinutul textului (conditţionat de scopul redactaă rii sţ i a trimiterii acestuia),
se disting diferite tipuri de scrisori: scrisoarea familiaraă / amicalaă / oficialaă etc., scrisoarea
de multţumire / de felicitare / de intentţie / de recomandare / de solicitare / de confirmare
etc.

Aplicatţie: Exemplificaţi diferite formule de adresare şi de încheiere, corespunzătoare

tipurilor de scrisori prezentate mai sus.
Vezi, de exemplu, una dintre scrisorile adresate de Mihai Eminescu Veronic ăi Micle:

10 Sept. [1] 879

Dulcea mea amică,

Nevenind trei zile în oraş, căci am petrecut la ţară, am primit abia astăzi scrisoarea ta sosită
de trei zile. Te credeam la vie şi nu cutezasem să-ţi scriu. Iar acum luând condeiul în mână, mă simt
incapabil de-a scrie măcar un şir cuminte, căci îndată la primirea scrisorii tale gândul cel întîi a fost să
plec numaidecât la Iaşi. Dar lucurile îmi sunt la ţară şi afară de asta ştii că am un plan economicos cu
bătrânul meu, asupra reuşitei căruia nu sunt încă luminat. E verosmil că nu va succede.

Eu voi fi deja la 1 Septembrie noaptea în Iaşi cel puţin pentru a-ţi strânge mâinile încă odată
et pour que je me grise encore une fois en te voyant. Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a
lucra şi mii de idei care de care mai curioase şi mai nerealizabile îmi străbat capul întunecându-mi
hotărârea.

Un lucru ştiu şi voi hotărât: să fii a mea şi pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altă viaţă
decât în apropierea ta şi numai sub condiţia aceasta voi în genere să trăiesc. Altfel la ce-aş mai târâi o
existenţă de care mi-a fost silă, de la care n-am avut nimic decât dureri şi în cazul cel mai bun urât.
Ştiu că-ţi scriu lucruri fără nici o legătură şi c-aş vrea mai bine să te ţin de mână decât să-ţi scriu şi...
Dar tu ştii toate, ce să-ţi mai spun ceea ce ştim de mult amândoi, ceea ce pururea vom şti, ceea ce spus
şi nespus între noi are cu toate acestea totdeauna un farmec renăscând. De mii, de mii de ori!

Te rog mult nu mai uita.

Mihaiu

Si un exemplu contemporan:
 Aplicatţie: Redactaţi o scrisoare de 20-25 de rânduri adresată unui prieten/ unei
prietene, în care îi recomandaţi două dintre cărţile dvs. preferate din literatura română.

3. Telegrama

Telegrama este o formaă concisaă de transmitere a unui mesaj scris prin completarea
unui formular (cu numele, prenumele, adresa destinatarului sţ i a expeditorului, numaă rul de
cuvinte, mesajul propriu-zis etc.).
Exigentţele privind forma telegramei vizeazaă caracterul concis sţ i chiar lacunar al
mesajului, îîn conditţiile îîn care sunt eliminate, cel mai adesea, elementele de relatţie
(prepozitţii, conjunctţii) din enuntţ , precum sţ i alte cuvinte care, îîn lipsaă , nu altereazaă sensul
comunicaă rii (de exemplu, anumite adverbe, subtantive de tipul ora, data etc.).

IÎn functţie de contţinutul mesajului, se poate realiza distinctţia îîntre telegrame de informare/
îînsţ tiintţare, de felicitare, de multţumire, de confimare etc.
 Vezi, de exemplu:

Aplicatţie: Scrieţi o telegramă de maximum 10 cuvinte, în care să comunicaţi unei rude

rezultatul obţinut la un examen important.

4. Invitaţia

Invitatţia constaă îîntr-un mesaj scris prin care se anuntţaă un anumit eveniment,
exprimaî ndu-se îîn acelasţ i timp dorintţa expeditorului ca destinatarul saă participe la
evenimentul respectiv.

Elementele unei invitatţii sunt:

 formula de adresare, adecvataă destinatarului invitatţiei;
 precizarea ocaziei cu care se trimite invitatţia;
 formularea invitatţiei propriu-zise, cu precizarea locului/ datei/ orei evenimentului
respectiv, a altor informatţii pe care expeditorul le consideraă necesare pentru ca
destinatarul saă poataă raă spunde pozitiv invitatţiei primite;
 locul sţ i data redactaă rii invitatţiei;
 formula de îîncheiere (corespunzaă toare celei de adresare);
 semnaă tura.

IÎn functţie de relatţia emitţaător/ expeditor – receptor/ destinatar, se realizeazaă

distinctţia îîntre invitatţii familiare, amicale, respectiv oficiale.

Vezi, de exemplu:
 Aplicatţie: Redactaţi o invitaţie la ziua dvs. de naştere, invitaţie adresată unei familii
prietene.

5. Procesul-verbal

Procesul-verbal este o formaă scrisaă de consemnare a etapelor unei activitaă tţi, avaî nd
valoare de document oficial care atestaă – prin semnaă turile celor prezentţi la activitatea
respectivaă , veridicitatea celor notate.

Elementele unui proces-verbal sunt:

 titlul documentului;
 data [sţ i numaă rul de îînregistrare];
 precizaă ri vizaî nd contextul îîn care s-a îîncheiat procesul-verbal respectiv;
 informatţii despre scopul activitaă tţii, participantţi sţ i ordinea de zi;
 prezentarea fiecaă rei etape din ordinea de zi, cu derularea exactaă a secventţelor
activitaă tţii (prezentarea initţialaă a problemei, interventţiile participantţilor, propuneri,
argumente, contraargumente, caî nd este cazul, precizaă ri privind organizarea,
desfaă sţ urarea sţ i rezultatele votaă rii etc.);
 semnaă turile participantţilor:
  [functţia sţ i] semnaă tura celui care a redactat procesul-verbal.

Vezi, de exemplu:

Proces-verbal,
Încheiat astăzi, 1 septembrie 2016,
în cadrul şedinţei Consiliului Profesoral al Şcolii Nr. 28, Bacău

La şedinţa Consiliului Profesoral participă directorul Şcolii, cei doi directori-adjuncţi şi

38 de cadre didactice.
Domnul director prezintă ordinea de zi a primei şedinţe din anul şcolar 2016-2017 a
Consiliului Profesoral:
1.____________________________________
2.____________________________________
3.____________________________________
4.____________________________________

1. La primul punct al ordinii de zi, este prezentat – de către directorul-adjunct, prof.

Teodor Gheorghe – raportul de activitate al Şcolii pentru anul şcolar anterior, cu punctarea
principalelor elemente care s-au constituit în plusuri/ minusuri ale activităţilor şcolare şi
extraşcolare derulate:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_______________________________.
[Intervenţii ale participanţilor]__________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________.
2.__________________________________________________________________________________

3.__________________________________________________________________________________

4.__________________________________________________________________________________
[se completeazaă îîn mod similar, urmaî nd firul derulaă rii secventţelor activitaă tţii]

Semnăturile participanţilor [pot fi pe verso]

Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal.
Prof. Gabriel Enescu

Aplicatţie: Redactaţi procesul-verbal al unei şedinţe cu părinţii elevilor clasei

pregătitoare.

6. Cererea
 Cererea este un text scris cu valoare de document care se constituie îîntr-o formaă de
solicitare oficialaă a unui raă spuns – document sau actţiune – din partea [reprezentantului]
unei institutţii.

Elementele unei cereri sunt:

 formula de adresare, contţinaî nd functţia destinatarului, scrisaă cu majusculaă ;
 prezentarea solicitantului, îîntr-o formulare-tip care saă ofere datele de identificare
ale acestuia (numele, prenumele, adresa, statutul/ functţia etc. – date alese prin raportare la
tipul de cerere, din perspectiva relevantţei acestor informatţii pentru destinatarul cererii),
calitatea îîn care solicitaă elementul respectiv;
 formularea propriu-zisaă a cererii, cu motivarea acesteia;
 locul sţ i data redactaă rii cererii;
 semnaă tura solicitantului;
 formulaă de îîncheiere care reia datele de identificare ale destinatarului cererii.

Vezi, de exemplu:
 Aplicatţie: Redactaţi o cerere adresată administratorului imobilului în care locuiţi,
solicitând scoaterea dvs. din evidenţă pe perioada vacanţei de vară, când nu veţi mai locui
acolo.

7. Curriculum-ul Vitae

Curriculum-ul Vitae se constituie îîntr-o formaă scrisaă de prezentare – din perspectiva

datelor personale sţ i profesionale relevante – a unei persoane. Existent îîn mai multe
variante, CV-ul trebuie saă reflecte îîntr-o manieraă convingaă toare datele care fac dintr-o
anumitaă persoanaă un bun candidat pentru un anumit post.

IÎn Curriculum-Vitae trebuie trecute date precum:

 informatţii personale (nume, prenume, adresaă , numaă r de telefon, e-mail, data sţ i locul
nasţ terii, natţionalitate, sex etc.);
 date privind activitatea profesionalaă , cu precizarea fiecaă rei institutţii angajatoare (cu
adresaă sţ i date de contact), a perioadei de activare îîn institutţia respectivaă , a functţiei sţ i
atributţiilor îîndeplinite;
 date privind studiile, cu precizarea fiecaă rei forme de îînvaă tţaămaî nt/de formare îîn curs
de absolvire sau absolvite, a tipului acesteia, a principalelor discipline studiate, a
principalelor competentţe dobaî ndite, a diplomei obtţinute etc.;
 informatţii privind aptitudinile sţ i competentţele personale: limba maternaă , limbi
straă ine cunoscute (cu precizarea gradului de cunoasţ tere), competentţe sţ i abilitaă tţi
sociale, competentţe sţ i aptitudini organizatorice, tehnice, de utilizare a calculatorului,
artistice, alte competentţe sţ i aptitudini (cu descrierea acestora sţ i a contextelor îîn care
au fost dobaî ndite), permis de conducere;
 informatţii suplimentare (considerate relevante de caă tre candidat);
 anexe (documente îîn completarea CV-ului – documente care atestaă informatţiile
trecute îîn acesta),
cu precizarea caă nu este obligatorie oferirea tuturor acestor informatţii, ci doar a celor pe
care candidatul le consideraă reprezentative pentru sine sţ i utile îîn prezentarea sa.

IÎn planul formei, redactarea Curriculum-ului Vitae trebuie saă reflecte utilizarea
limbii literare standard, respectarea normelor de ortografie sţ i punctuatţie, formularea claraă ,
concisaă , coerentaă , logicaă a informatţiilor, prezentarea acestora îîntr-o formaă graficaă îîngrijitaă
(asţ ezare îîn paginaă , caractere, fonturi folosite etc.). Vezi, pentru exemplificare,
https://europass.cedefop.europa.eu/ro/documents/curriculum-vitae.
 Aplicatţie: Completaţi-vă CV-ul – format european (în limba română şi într-o limbă
străină).

8. Texte funcţionale „actualizate” pot fi considerate – îîntr-o societate contemporanaă care

impune un ritm alert transmiterii, receptaă rii, schimbului de informatţii, îîn care principiul
economiei îîn limbaă sţ i legea minimului efort sunt reflectate cu o pregnantţaă din ce îîn ce mai
mare îîn maniera de a comunica îîn contexte dintre cele mai diverse, de la comunicarea
avaî nd traă saă tura [+ familiar/ amical/ subiectiv] paî naă la cea caracterizataă prin sintagma [+
oficial/ obiectiv] – mesajele tip e-mail (pentru nuantţaări, detalieri privind e-mail-ul,
respectiv mesajul telefonic îînregistrat, vezi, de exemplu, Zafiu, 2003, pp. 189-191) sau sms.

Scrisorii „clasice” îîi corespunde – îîn toate variantele sale – e-mail-ul, cu precizarea
caă se paă streazaă diferentţele îîntre tipurile de texte; de exemplu, un e-mail oficial va respecta
normele de redactare ale scrisorii oficiale, pe caî nd îîn varianta comunicaă rii non-oficiale e-
mail-ul se caracterizeazaă printr-o îîmbinare de elemente specifice comunicaă rii din
scrisorile ,,clasice” sţ i traă saă turi ale oralitaă tţii.
Formulele de introducere sţ i de îîncheiere pot fi folosite îîn forma consacrataă de
traditţia stilului epistolar, dar de cele mai multe ori acestea sunt nuantţate/ simplificate sau
chiar eliminate (îîn conditţiile îîn care emitţaătorul este cunoscut chiar îînainte de ,,deschiderea”
mesajului, datoritaă caracteristicilor de ordin tehnic ale acestei forme de comunicare); de
asemenea, dispunerea textului îîn paragrafe este subiectivaă , ca sţ i asocierea mesajului cu
un ,,titlu”.

Aplicatţie: Scrieţi un e-mail adresat redactorului unei reviste de specialitate, solicitând

informaţii referitoare la normele de redactare a articolelor.

Un al doilea tip de text functţional „actualizat”, mesajul scris transmis prin

intermediul telefoniei mobile (sms-ul), corespunde biletului din stilul epistolar ,,clasic”, faă raă
a-l elimina îînsaă pe acesta din uzul curent.

Sms-ul îîndeplinesţ te o functţie de comunicare, prin excelentţaă, avaî nd rolul de a

transmite, îîntr-o formaă caî t mai concisaă , o anumitaă informatţie; restrictţiile de ordin spatţial
(un sms poate contţine un anumit numaă r de caractere) sunt cele care determinaă , îîn acest
caz, anumite „adaptaă ri” ale normelor de redactare (de exemplu, eliminarea datei, a formulei
de adresare sţ i, uneori, a semnaă turii) sţ i ale codului valorificat îîn transmiterea mesajului
(eliminarea unor elemente de relatţie sau îînlocuirea lor cu simboluri de tipul &, utilizarea/
crearea unor subcoduri de comunicare: te = T, :) = „zaî mbet” etc.).
 Temaă de reflectţie: Comparaţi caracteristicile biletului cu cele ale sms-ului. Ce
observaţi? Contextualizaţi valorificarea celor două tipuri de mesaje.

IÎntrebaă ri: Ce tipuri de texte funcţionale cunoaşteţi?

Care sunt elementele unei invitaţii?
Care este diferenţa dintre invitaţie şi scrisoare, din punctul de vedere al formei?
Ce tipuri de Curriculum-Vitae cunoaşteţi? Ce variantă valorificaţi cel mai frecvent?
Care sunt caracteristicile formale ale e-mail-ului?