Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metode Moderne de Optimizare A Productiei
Metode Moderne de Optimizare A Productiei
În condiţiile creşterii concurenţei, pe piaţă a apărut necesitatea dezvoltării unor sisteme care
să producă pe principiile producţiei în flux, dar în condiţiile producţiei de serie, deci a unor sisteme
integrate de organizare a producţiei. Ele se întâlnesc sub diverse denumiri, precum:
programare liniară;
metoda arborelui decizional;
metoda functiilor de productie;
metoda PERT ( tehnica evaluarilor repetate);
metoda CPM (metoda drumului critic )
metoda „Just in Time” (J.I.T.)
Programarea liniara
Programarea liniară este operantă mai ales în cazul deciziilor de rutina referitoare la
problemele structurate dar foarte complexe, cum ar fi programarea factorilor de fabricaţie a unui
produs, alocarea raţională a materiilor prime şi utilajelor pe secţii, ateliere etc. Ea ajută managerii
să determine cea mai bună alocare a resurselor (materiale, umane, financiare, temporale) pentru
realizarea unui obiectiv cuantificabil.
a) variabilele modelului trebuie să fie cuantificabile (în unităţi naturale, valorice sau temporale);
b) relaţiile dintre variabile trebuie să fie liniare, adică o schimbare petrecută într-o anumită
variabilă provoacă o modificare proporţională în altă variabilă;
c) relaţiile dintre variabile trebuie exprimate sub formă de ecuaţii matematice;
d) ecuaţiile sunt însoţite de restricţiile pe care trebuie să le respecte variabilele decizionale;
e) variabilele şi relaţiile dintre ele sunt cunoscute şi controlabile de către decident;
f) trebuie maximizat sau minimizat un singur obiectiv cuantificabil.
Dacă numărul variabilelor şi ecuaţiilor implicate este foarte mare se utilizează calculatoarele
electronice.
Utilizări
Analiza valorilor aşteptate şi a câştigului net aşteptat pentru fiecare alternativă ajută
managementul să facă o opţiune adecvată.
În majoritatea situaţiilor este imposibil pentru decident să cunoască toate aspectele care
influenţează decizia, toate consecinţele ei.
Analiza condiţiilor în care se iau deciziile evidenţiază faptul că, întrucât organizaţiile şi mediile lor
se modifică în mod constant, consecinţele viitoare ale deciziilor implementate nu sunt perfect
predictibile.
În general vorbim de trei situaţii care diferă în funcţie de gradul în care poate fi prevăzut
rezultatul viitor al unei decizii:
a. situaţia de certitudine completă;
b. situaţia de incertitudine;
c. situaţia de risc.
a. Situaţia de certitudine completă
Această situaţie se manifestă atunci când decidenţii cunosc cu exactitate care vor fi rezultatele
fiecărei alternative, le compară şi aleg varianta cea mai convenabilă pentru organizaţie. Din
nefericire, în ciuda avantajelor evidente, cele mai multe decizii ale organizaţiilor nu pot fi adoptate
în condiţii de certitudine completă.
b. Situaţia de incertitudine completă
Această situaţie se manifestă atunci când decidenţii nu au nici o idee despre rezultatele posibile ale
variantelor decizionale luate în calcul. În condiţii de incertitudine completă, decidenţii nu se pot
baza pe informaţii statistice care să le permită să facă proiecţii pentru viitor şi descoperă că luarea
unor decizii importante se bazează doar pe intuiţie.
c. Situaţia de risc
Această situaţie se plasează pe o poziţie intermediară, între cele două pe care le-am
prezentat deja.
În acest caz, decidenţii dispun de anumite informaţii dar nu pot anticipa cu precizie rezultatele
variantelor analizate.
Gradul de risc decizional poate să varieze:
- vorbim de grad înalt de risc atunci când managerul nu cunoaşte aproape deloc informaţii legate
de rezultatele posibile ale variantelor decizionale şi acţionează aproape ca şi când s-ar afla în
incertitudine completă;
Printre avantajele metodei CPM (şi în general ale analizei drumului critic) evidenţiem:
Just in Time (JIT) sau „exact la momentul potrivit” este o filozofie organizationala ce se
fundamenteaza pe ideea ca activitatea de productie trebuie calculata si proiectata cu mare precizie
astfel incat stocurile sa fie reduse la minim. Asa cum se observa este o orientare mai degraba spre
proces si se aplica in primul rand la firmele de productie!
La baza metodei J.I.T. stă principiul reducerii la minimum sau eliminarea stocurilor de
materii prime, materiale, piese, subansamble şi producţie neterminată şi implicit reducerea globală
a costurilor aferente acestor stocuri, indiferent de volumul producţiei. Minimizarea tuturor
categoriilor de stocuri se face concomitent cu creşterea calităţii produselor.
Inca din anii 1960 in gandirea manageriala a aparut o modificare de paradigma ai caror
promotori au fost inginerii de la uzinele Toyota, respectiv de la a produce cat mai mult la a produce
doar atat cat e nevoie. Stocurile au fost privite ca cel mai mare rau al unei companii ce produc:
costuri mari de depozitare, pierderi de calitate a produselor in timpul depozitarii, riscul de a
produce stocuri nevandabile, iar un stoc mare ascunde probleme de productie! Aceasta perspectiva
organizationala de tip „Just in Time”, priveste calitatea din prisma activitatii operative, a
procesului si mai putin din perspectiva rezultatului. Aceste organizatii isi au stocurile preponderent
„pe patru roti” in drum catre clienti si nu in depozite!
Succesul unei abordari de tip Just in Time este insa conditionat nu numai de matematica
unei eficiente stricte a procesului de productie, de mijloace de productie usor adaptabile unei cereri
diverse, arta in echilibrul cerere-oferta dar mai ales de un parteneriat permanent cu furnizorii
(putini dar seriosi), mai ales pentru materia prima de stricta necesitate. Este obligatoriu ca
furnizorii sa livreze produsele exact atunci cand este nevoie de ele – spre deosebire de perspectiva
firmelor occidentale care considera furnizorii ca fiind adversari ce trebuie invinsi pe terenul
negocierilor.
Marele neajuns al abordarii Just in Time il constituie faptul ca in situatiile de exceptie in care apare
o cerere mare pe piata la un moment dat de timp, acest tip de organizatii nu o pot satisface.
Organizatiile cu astfel de principii, interesate cu precadere de potrivirea in timp a
proceselor, formeaza oameni foarte analitici, disciplinati, rigurosi si cu un acut spirit de economie,
angajament si seriozitate. Totusi chiar daca procesele de productie sunt inalt flexibilizate astfel
incat sa faca fata variatiilor de cerere, nu este necesar ca si oamenii sa aiba dezvoltata aceasta
calitate de a fi flexibili si inovativi, cum este ceruta in mod obligatoriu in managementul calitatii
totale. De asemenea se pot observa si unele ramuri ale ideilor dezvoltate de managementul
stiintific.
Just in time ramane o abordare extrem de actuala in managementul modern dar trebuie retinut
faptul ca ea creeaza si se bazeaza pe o cultura organizationala puternica.
Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a şase acţiuni fundamentale:
1- amplasarea raţională a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile
aferente operaţiilor care nu creează valoarea ( în principal operaţiile de transport);
2- reducerea timpilor de pregătire-încheiere în scopul realizării unui timp optim
de schimbare a seriei;
3- realizarea unei fiabilităţi maxime a maşinilor în scopul reducerii costurilor
aferente staţionării determinate de căderile accidentale ale acestora;
4- realizarea unei producţii de calitate superioară; realizarea activităţii de control
al calităţii după principiul „control total în condiţiile controlului selectiv”
5- realizarea unei relaţii de parteneriat cu furnizorii;
6- educarea şi formarea forţei de muncă utilizând cele mai eficiente metode.