Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indicatori A4
Indicatori A4
Suma frecvenţelor relative dintr-o serie este egală cu unitatea (1) când se exprimă ca
număr rezultat la fracţiei fi = fi / ∑ fi = 0.39 sau cu 100 % când exprimarea este în procente.
1
Indicii (valorile relative)
Indicii (ca valori relative) rezultă prin compararea sub formă de raport a doi indicatori.
Este o mărime relativă (nu rezultă dintr-o măsurătoare directă) şi arată câte unităţi
observate (evenimente) ale unui indicator studiat revin la o unitate de bază.
Sunt utilizate pentru a permite compararea aceluiaşi tip de fenomen investigat în
colectivităţi diferite(Ştiut fiind faptul că fiecare colectivitate are caracteristici distincte, volum
structură, etc.).
Ex. Un indicator este reprezentat de numărul de nou născuţi vii iar al doile indicator este
reprezentat de volumul populaţiei (numărul de indivizi) al colectivităţii în care s-au înregistrat
evenimentele.
n.n.vii
x1000
nr.pop.
- de structură: (ponderi, Exprimă raportul dintre fiecare indicator al unei serii statistice faţă de
greutăţi specifice) indicatorul total al colectivităţii (lotului, eşantionului) investigat –
populaţia de sex feminin din mediul rural raportat la numărul total al
populaţiei din mediul rural.
Exprimarea se face în procente sau proporţii.
2
Intensitatea variaţiei (pozitive sau negative) a unei caracteristici este mai bine reliefată cu
ajutorul seriilor de mărimi relative decât în cazul utilizării seriilor de valori absolute.
Valorile medii tipurile de valori medii utilizate şi formulele de calcul au fost prezentate la
capitolul de elemente de statistică utilizate în sănătatea publică.
Matricea
are ca elemente
constitutive:
- titlul Defineşte conţinutul tabelului
- capetele de tabel Prima coloană din stânga şi primul
rând superior.
- reţeaua de rubrici (celule) În ele se înscriu datele numerice
- datele numerice
- totalul Ultima coloană de la stânga la
dreapta şi ultimul rând inferior
Identificarea tabelelor se face prin numerotarea acestora în ordinea apariţiei în text sau
anexe, prin marcarea în colţul din dreapta sus prin înscrisul Tabel nr. „x”, fără a se trece în
conţinutul titlului termenul „tabel”.
3
Capetele de tabel indică prin text elementele caracteristicii măsurate. Pentru tabelele
voluminoase, care se ocupă mai multe pagini, se impune ca la fiecare pagini să se consemneze
capetele de tabel.
Totalul (în tabelele care necesită acest aspect) trebuie formulat funcţie de tipul de valori
conţinute în tabel (de obicei sume). Pentru tabelele voluminoase, care se ocupă mai multe pagini,
se impune ca la finalul fiecărei pagini să se consemneze subtotalul corespunzător paginii sau
paginilor respective.
Tipuri de tabele.
De grupare Sunt utilizate în cazul în care sunt înregistrate două sau trei caracteristici
prezente la membrii colectivităţii investigate. În acest caz se centralizează
(se notează în fiecare celulă) numai frecvenţa de apariţie a unei caracteristici
la indivizii care prezintă şi cea de-a doua caracteristică studiată.
De corelaţie Frecvenţele înregistrate în fiecare celulă reprezintă totalul subiecţilor la care
(cu dublă intrare) s-au identificat ambele caracteristici luate în studiu (bolnav şi expus la
factorul de risc, sănătos care a fost expus factorului de risc, etc.):
boala total
(+) (-)
expunere (+) a b a+b
(-) c d c+d
total a+c b+d a+b+c+d
Tabelele simple şi cele de grupare trebuie însoţite de o expunere descriptivă sub formă
de text care să conţină comentarii asupra date astfel centralizate.
Această analiză poate să facă referiri la evaluarea de etapă (amplitudinea), în timp
(dinamica) sau de circumstanţă (populaţională, spaţială).
Analiza permite formularea de ipoteze concluzii şi posibilităţi de valorificare a rezultatelor.
4
Datele cuprinse în tabele simple sau de grupare pot fi însoţite de reprezentări grafice,
care pe lângă forma estetică de prezentare permit o analiză complementară, ce pot contribui la
descrierea fenomenului reliefând uneori unele aspecte ce pot constitui puncte de plecare în
aprofundarea studiului formularea de ipoteze.
Pentru a-şi atinge scopul, realizarea graficelor trebuie să respecte ca şi tabelele, reguli
de construcţie şi prezentare. În practică, pentru realizarea unui grafic sunt utilizate constant
elemente comune, iar acolo unde se impune apar elemente specifice diferitor categorii de grafice.
Elementele comune de structură ale unui grafic sunt reprezentate de:
5
1. Diagramele utilizează pentru reprezentarea grafică a datelor numerice suprafeţe sau / şi
linii. După modul cum sunt alcătuite aceste se clasifică în diagrame:
- de structură Poate lua forma de dreptunghi, cerc sau disc şi arată în ce raport se
constituie diferitele grupe omogene ale unei colectivităţi (constituite
din indivizi care prezintă aceeaşi valoare a unei caracteristici
6
studiate) fată de întreaga colectivitate şi exprimă greutatea specifică
a componentelor fenomenului studiat. Sub formă grafică, forma
geometrică utilizată (dreptunghi, cerc sau disc) se împarte în părţi
proporţionale cu valoarea indicatorilor (greutăţii specifice) a fiecărei
părţi din colectivitatea studiată. Pentru fiecare arie se va utiliza un
marcaj propriu (haşurare, culoare) care va fi explicat în legendă.
7
2. Historiogramele pot folosi hărţi (cartograme) sau simboluri (anumite figuri simbolice).
2.1. Cartograma este harta unui teritoriu împărţită în zone de interes (de obicei administrativ-
teritorial) care se marchează fiecare distinct (prin culoare sau haşurare) şi în interiorul
cărora se introduc valorile observate ale fenomenului studiat. Poate cuprinde în interiorul
fiecărei zone diferite doagrame.
2.2. Reprezentarea prin simboluri are un caracter mai mult estetic, sugestiv şi de impact
(„comercial”) utilizând diverse semne sau reprezentări în construcţia graficelor.
Serii de distribuţie: