Vointa omului J.N. Darby {nvatdtura vointei libere sprijind invat&tura pretentiei omului firesc ca n-ar fi in intregime pier- dut. Toti cei ce n-au fost adanc convinsi de pacat, toti cei a cdror convingere este intemeiataé pe pacatele grosolane si bine cunoscute, cred mai mult sau mai putin in vointa libera. Stii ca aceasta este dogma wesleyenilor, a tuturor rationalistilor si filosofilor; dar aceasta idee ar schimba toata gandirea crestinismului si ar corupe-o in totul. Daca Hristos a venit sa mantuiasca ce era pier- dut, ,,vointa libera“ nu mai are vreun loc. Chiar daca Dumnezeu foloseste toate mijloacele posibile, orice lucru care ar fi in stare sa aiba vreo influenta asupra inimii omului, toate nu servesc decat sé dovedeasca din plin c4 vointa omului este rea, ca inima fi este atat de corupta si vointa atat de hotarata sA nu se supund lui Dumnezeu (cu toate ca Diavolul il poate incuraja la pacat), incat nimic nu-l poate convinge si primeascé pe Domnul si sa respinga pacatul. Dac prin libertatea omului se intelege cA nimeni nu-l sileste sa-L respinga pe Domnul, atunci da, aceasta libertate exista din plin. Dar daca te gandesti ca datorita stapanirii pacatului fata de el care este un rob, si aceasta de bunavoie, el n-ar putea scpa din aceasta conditie ca sa aleaga binele— chiar cand intelege ce este bine si da dreptate binelui — in acest caz el nu are libertate nicidecum. Omul nu se supune legii si nici nu poate sd se supunda. De aceea, cei ce sunt in firea lor pacdtoasa nu pot sa placa lui Dumnezeu. Si aici ajungem mai aproape de radacina problemei. Omul cel vechi este cel ce e schimbat, invatat si sfintit — sau pentru a fi mantuiti trebuie sa primim o fire noua? Caracterul general al necredintei din zilele noastre (1861) este acesta: nu sa tagaduiasca deschis crestinismul sau sa respinga pe fata pe Hristos, ci sd-L primeascaé doar ca pe o Persoand care sa restabileascd pe om in pozitia lui de copil al lui Dumnezeu. Wesleyenii, in masura in care sunt invatati de Dumnezeu, nu spun acest lucru; credinta ii face sA simta ca fara Hristos sunt pierduti si aceasta este o problema a mantuirii. Numai teama lor de harul curat, dorinta lor de a castiga pe oameni, un amestec de mila si de spirit omenesc, intr-un cuvant increderea in propriile lor puteri fi face sa fie confuzi in invatatura lor si fi conduce sa nu recunoasca ruina totala a omului. fn ce ma priveste, eu vad i in Cuvant si recunosc in mine ruina totala a omului. inteleg ca crucea este sfarsitul tuturor mijloacelor pe care Dumnezeu le-a folosit ca sa castige inima omului si prin urmare ea dovedeste ca acest lucru este imposibil. Dumnezeu Si-a aratat toate resursele, iar omul a dovedit ca este in totul rau, fara indreptare. Crucea lui Hristoscondamna pe om — pacatul in firea pacdtoasa. Dar condamnarea fiind fn Acel altul care a fndurat-o, ea ajunge sa fie mantuirea celor ce cred, deoarece condamnarea, adica judecata pacatului este inapoia noastra; viata a inceput prin inviere. Noi suntem morti fata de pAcat si vii pentru Dumnezeu in Isus Hristos, Domnul nostru. Rascumpararea, insusi acest cuvant isi pierde sensul cand intretinem aceste idei ale omului vechi. Radscumpararea ar ajunge o imbunatatire, o eliberare practica dintr-o stare morald si nu o mantuire deplina prin lucrarea terminata a Altuia. Arminianismul sau mai degraba pelagianismul pretinde cA omul poate alege si astfel omul vechi este imbundatatit prin lucrul pe care il accepta. Cel dintai pas este facut deci fara har. Trebuie sa ne tinem de Cuvant. Vorbind insa din punct de vedere filosofic si moral, libera vointa este o teorie falsa si absurda. Vointa libera este o stare a pacatului. Omul nu are de ales, ca fiind in afara binelui. De ce este el in aceasta stare? El ar trebui s4 nu aiba vointa, nici alegere de facut; el ar trebui sa asculte si sa se bucure de pace. Daca are de ales binele, atunci el nu-lalege; de fapt, omul este dispus sa urmeze numai ce este rau. Ce cruzime sa propui o datorie omului care este deja inclinat spre rau! Totusi, vorbind din punct de vedere filosofic, daca ar alege, el ar fi trebuit s& fie indiferent, neutru, altminteri el deja a si ales potrivit vointei sale. El ar