Etapele Cercetării La Fața Locului

Cercetarea locului faptei include
următoarele etape:
1)Pregătirea;
2)Etapa de lucru;
3)Fixarea rezultatelor.
Etapa de pregătire a cercetării la fața locului
Pentru a asigura o cercetare imediată și eficientă a locului faptei, ofițerul de

urmărire penală, cât și ofițerul-criminalist care intră în serviciul de 24 de ore
trebuie:
I. Să ia cunoștință de sectorul pe care îl va deservi;
II. Să afle care va fi componența echipei de cercetare (din unitatea de gardă
a inspectoratului de poliție);
III. Să verifice mijloacele tehnico-criminalistice (trusa universală și
specializată);
IV. Să verifice existența îmbrăcămintei pentru lucru în mediu contaminat
(costum, pelerină, cizme de cauciuc, mănuși de cauciuc etc.)
V. Să verifice existența și disponibilitatea mijlocului de transport, să afle
dacă există posibilitatea de a apela la ajutorul unui laborator criminalistic mobil,
în caz de necesitate.
Activități pregătitoare care se efectuează pînă la deplasarea
la fața locului
După primirea înștiințării, ofițerul de urmărire penală trebuie:
1. Să consemneze și să verifice informația (să afle de la cel ce a făcut înștiințarea cine
dintre colaboratorii poliției sau alte persoane sunt la fața locului, unde se află locul faptei;
2. Să asigure paza locului infracțiunii (în cazul în care paza lipsește să dea indicații
persoanelor cu funcție de răspundere ce deservesc acest sector, să asigure paza);
3. Să verifice pregătirea echipei de cercetare, asigurarea prezenței altor persoane, a
căror participare este necesară (specialist medic legist, precum și alți specialiști din diferite
domenii);
4. Să verifice pregătirea mijloacelor tehnico-criminalistice, împreună cu specialistul
criminalist:
- completarea trusei generale sau specializate;
- starea reagenților chimici;
- funcționalitatea aparatului foto;
- existența și funcționarea mijloacelor de iluminare;
- existența mijloacelor de ambalare (saci de plastic, ambalaje din hârtie densă, sfoară,
borcane cu capace, mijloace speciale de ambalare etc.).
Activități pregătitoare care se efectuează pînă la deplasarea
la fața locului
5. Să anunțe reprezentanții altor organe de urmărire penală, în cazul în care apare această
necesitate;
6. Să ia măsuri de protecție. În funcție de informațiile pe care le deține, organul de cercetare
trebuie să ia toate măsurile, necesare și suficiente, astfel încât viața, sănătatea sau integritatea
corporală a echipei de la fața locului să nu fie lezate sub nici o formă;
7. Să asigure deplasarea cu operativitate a echipei de cercetare la fața locului – o problemă
ce trebuie privită prin prisma pericolului distrugerii urmelor, plecarea sau/și influențarea
martorilor oculari, denaturarea poziției urmelor și mijloacelor materiale de probă devine deosebit
de importantă.
Activități pregătitoare care se efectuează la fața locului
După sosirea la fața locului, conducătorului grupei operative i se recomandă:

1. Să fixeze timpul sosirii la fața locului;
2. Să ia măsuri pentru acordarea (dacă este necesar) ajutorului medical victimelor.
Pe timpul desfășurării acestor activități de salvare este indicat ca polițiștii să
procedeze astfel încât să nu ducă la alterarea sau distrugerea urmelor, sau altor probe
existente la fața locului.
3. Să înlăture pericolul iminent (închiderea robinetelor conductelor de gaze toxice
și aerisirea spațiilor închise care conțin astfel de gaze; înlăturarea surselor de incendiu
sau explozii; neutralizarea surselor de inundație, întreruperea circuitelor ce pot crea
electrocutări);
4. Să verifice modul în care s-a acționat până la sosirea echipei, dispunerea
măsurilor necesare, în raport cu situația existentă la locul faptei;
Activități pregătitoare care se efectuează la fața locului
5. Să asigure paza locului faptei și conservarea urmelor în cazul în care aceasta

nu s-a efectuat, cu stabilirea modificărilor care au survenit în aspectul inițial al locului
săvârșirii infracțiunii. Modificările pot survine în urma acțiunilor:
- infractorilor și persoanelor interesate;
- altor persoane aflate la fața locului (curioase);
- ofițerii de investigație care au sosit primii la fața locului, înaintea ofițerului de
urmărire penală (de exemplu, ofițerul operativ de sector, pompierii etc.)
- de asemenea, modificările pot surveni în urma acțiunii forței naturii (vânt, ploaie
etc.) sau animalelor, păsărilor, insectelor.
6. Să stabilească sarcini pentru fiecare membru al echipei;
7. Să îndepărteze de la fața locului persoanele străine (precum și colaboratorii
organelor de drept ce luptă împotriva criminalității, dar care nu iau parte nemijlocit la
cercetarea și paza locului faptei);
8. Să înfăptuiască alte acțiuni de neamânat îndreptate spre reținerea infractorului,
de asemenea să ia măsuri pentru îmbunătățirea vizibilității locului cercetat și a
condițiilor de cercetare. Dacă circumstanțele de la fața locului oferă posibilitatea de a
folosi câinele de serviciu, atunci să se recurgă la serviciile acestuia.
Etapa de lucru a cercetării la fața locului
Etapa de lucru a cercetării la fața locului se

dispersează în următoarele faze:
Activități ce se desfășoară în faza statică a cercetării la fața locului
La determinarea limitelor locului

săvârșirii infracțiunii se vor avea în vedere natura și topografia terenului (teren deschis, clădire,
zonă muntoasă, mlăștinoasă etc.) care impun, după caz, folosirea anumitor mijloace și tehnici de
cercetare. După stabilirea perimetrului, ofițerul de urmărire penală trebuie să cerceteze toate
zonele și sectoarele fără excepție cu scopul de a descoperi obiecte și urme ce au importanță
pentru cauza penală. Perimetrul cercetării include:
- locul unde se efectuează cercetarea faptei infracționale sau unde au fost descoperite urme
și obiecte ce au semnele unui corp delict;
- încăperea sau locul deschis unde s-a aflat nemijlocit infractorul înainte de săvârșirea
infracțiunii (de exemplu, unde s-a pregătit sau a așteptat victima etc.);
- drumul de acces și de refugiu al infractorului de la locul faptei;
- alte încăperi și zone unde pot să existe obiecte și urme care au legătură cu infracțiunea ce
se investighează.
În timpul cercetării nu este admisibil să se treacă cu vederea orice obiect, instrument, urmă
ce ar avea legătură cu cauza.
Există mai multe procedee de cercetare la fața locului:
CIRCULAR care se clasifică în excentric și concentric

FRONTAL
LINIAR
PE SECTOARE
De regulă, cercetarea se începe din centru (cercetarea circular concentrică), din locul unde
sunt concentrate majoritatea obiectelor și urmelor ce au importanță pentru descoperirea cauzei
(cadavru, locul de efracție etc.)
Cercetarea se recomandă a se începe de la periferii dacă:
- punctul inițial de cercetare nu este stabilit (de exemplu, în cazul cauzării vătămărilor
corporale grave sau medii, în cazul tentativei de omor, victima este trimisă la spital, iar la locul
faptei în diferite zone sunt urme de luptă, sânge, mobilier deteriorat etc.)
- există probabilitatea de pierdere a urmelor existente la periferie, pe când urmele din centru se
află în integritate (de exemplu, în cazul unui furt dintr-o încăpere săvârșit prin efracție, urmele care
sunt în încăperi sunt în siguranță, iar cele ce se află în afară pot dispărea în orice moment);
- în timpul apropierii de epicentrul locului faptei, există posibilitatea de distrugere a urmelor
aflate la periferie (de exemplu, cadavrul se află într-un coridor îngust, pe podea, la începutul
coridorului aflându-se diferite categorii de urme).
Metodele de cercetare la fața locului se clasifică în:

Metoda subiectivă este caracterizată prin aceea că echipa de cercetare procedează la căutarea,
descoperirea, relevarea, fixarea și ridicarea urmelor și mijloacelor materiale de probă, urmând cât
mai fidel traseul parcurs de făptuitor din momentul pătrunderii în câmpul infracțional și până la
părăsirea acestuia. Această metodă are avantajul că se pot obține rapid unele date și indici, ce pot
direcționa cercetările, pentru identificarea urgentă a făptuitorilor, recuperarea prejudiciului etc. Are
dezavantajul unei anumite superficialități, locul faptei neputând fi examinat sistematic și detaliat.
Metoda obiectivă constă în examinarea locului faptei într-o anumită ordine, făcând-se
abstracție de modul și succesiunea acțiunilor presupuse a fi fost desfășurate de făptuitor în
câmpul infracțiunii. Deși presupune un volum de timp și implicarea unui personal mai numeros,
metoda are avantajul că permite o examinare amănunțită a locului, permițând descoperirea tuturor
urmelor ce au legătură cu cauza.
Metoda mixtă (sau combinată) impune ca pe parcursul cercetării să fie folosită atât metoda
subiectivă, cât și metoda obiectivă, alternându-se cele două metode în funcție de particularitățile
cauzei și diferitele momente ale cercetării.
Indiferent de metoda aleasă, este necesar de pus accentul pe examinarea sistematică,

multilaterală și obiectivă a locului săvârșirii infracțiunii.
Intrarea în locul săvârșirii

infracțiunii se va face în așa fel, încât să nu se distrugă sau să deterioreze urmele. Înainte de
pătrunderea în locul comiterii faptei, din exteriorul perimetrului acestuia se vor executa
fotografii judiciare de orientare, schițe, ale obiectelor principale, precum și filmări. Apoi se va
proceda la găsirea celui mai accesibil drum de intrare în câmpul infracțiunii, în funcție de
topografia terenului și specificul câmpului cercetat, în așa fel ca traseul să nu poarte în mod
evident microurme sau macrourme. În câmpul infracțiunii va pătrunde primul ofițer-criminalist,
care va stabili și marca mai întâi drumul de acces.
care:
- sunt la fața locului;
- s-au îndepărtat de la locul faptei;
- persoane cu funcție de răspundere care în legătură cu funcția ce o dețin trebuie să
cunoască date cu privire la fapta infracțională ce s-a săvârșit.
În scopul identificării martorilor este necesar de verificat fiecare curte și de înfăptuit

următoarele activități:
- a identifica sectorul și locuitorii acestuia în scopul chestionării pe marginea infracțiunii
comise;
- a alege colaboratorii poliției ce se vor ocupa cu aceasta și a-i repartiza pe blocuri, pe
case sau pe sectoare;
- a stabili lista de întrebări ce urmează a fi adresate locuitorilor sectorului unde s-a
săvârșit infracțiunea;
- a alege timpul chestionării;
- a concentra datele chestionării.
care să aibă ca obiect căile folosite de către participanți la

activitatea ilicită pentru acces și pentru părăsirea locului faptei – analizând natura și aspectul
locului faptei.
în situația în care locul faptei cuprinde mai multe încăperi

dintr-un imobil sau se întinde pe o suprafață mare dintr-un teren deschis, pentru buna
desfășurare a cercetării, este necesar să se procedeze la împărțirea lui pe sectoare și la
stabilirea ordinii în care se va face cercetarea acestora. Odată cu parcurgerea locului faptei,
se va proceda la marcarea și protejarea locurilor unde se găsesc urme ori mijloace de probă.
în cazurile în care la fața locului s-au descoperit urme

care datorită naturii lor ori factorilor externi pot să dispară ori să se modifice.
Pe măsura
desfășurării activității, toate urmele și mijloacele materiale de probă vor fi analizate, trebuind să fie
avute în vedere următoarele elemente: poziția, starea în care se prezintă, amplasarea, forma și
dimensiunile, categoriile de urme ce apar ca evidente pe mijloacele materiale de probă
descoperite. Când precizarea raporturilor de distanță dintre reperele descoperite în câmpul
infracțional poate contribui la explicarea mecanismului producerii infracțiunii, se recomandă
fixarea exactă a poziției fiecărui reper, prin raportarea la alte două repere.
Imediat ce au fost descoperite primele urme create de

infractor, vor fi folosiți câinii de urmărire pentru prelucrarea urmei de miros. Se va avea grijă ca
prin această operație să nu se distrugă celelalte categorii de urme. Conducătorul câinelui de
urmărire va fi însoțit de un alt polițist, care va nota în agendă itinerarul și datele culese în vederea
întocmirii procesului verbal și a schiței.
Prin folosirea metodelor specifice de întocmirea schiței, desenului

locului faptei se ridică caracteristicile de relief ale terenului, îndeosebi în cazul infracțiunilor la
regimul circulației rutiere sau în catastrofele aeriene, ori în accidentele din sectorul minier.
Activități ce se desfășoară în faza dinamică a cercetării la fața locului
Fazei dinamice de cercetare la fața locului îi sunt specifice următoarele activități:
în vederea evitării substituirii ori confundării unor obiecte

sau urme asemănătoare cu altele, imediat după descoperire ele vor fi fotografiate (filmate) în
detaliu, asigurându-se astfel individualizarea lor, urmând ca ulterior să fie descrise
corespunzător și în procesul-verbal de cercetare la fața locului.
În vederea identificării
autorilor infracțiunii, se vor exclude urmele victimelor și ale altor persoane ce au avut acces
legal în câmpul infracțiunii, în urma efectuării unor examene comparative între urmele
descoperite și mostre de comparație prelevate de la aceste persoane. Rezultatul examinării
comparative se va materializa într-un raport de constatare tehnico-științifică.
Prin examinarea la fața locului a urmelor
descoperite se stabilesc corelațiile lor cu celelalte urme și elemente de la fața locului,
obținându-se o serie de date privind modul de săvârșire a faptei, timpul scurs de la comitere,
drumul parcurs și activitățile desfășurate de infractor, unele semnalmente ale infractorului etc.
Consultarea cartotecilor și colecțiilor oferă

posibilitatea identificării rapide a făptuitorului sau obiectelor ori obținerea unor date și indici
despre factorul creator al urmelor descoperite.
Pe măsură ce sunt fixate și
examinate, urmele și obiectele găsite în câmpul infracțiunii și care au legătură cu
infracțiunea, vor fi ridicate și ambalate, aplicându-se procedeele și tehnicile specifice
fiecărei categorii de urme în parte.
Identificarea victimelor decedate se face, de regulă, pe
baza actelor de identitate găsite asupra lor și comparate pe loc cu semnalmentele
cadavrului. Dacă asupra acestora nu se găsesc documente de identitate, identificarea se
face pe baza semnalmentelor, amprentelor etc., precum și prin recunoașterea de către
diferite persoane (cu respectarea regulilor procesual penale care se referă la prezentarea
pentru recunoaștere).
Este recomandabil ca conducătorul grupei de cercetare să stabilească un raportor care
în timpul și la finele etapei de lucru a cercetării la fața locului să comunice cu presa. Aceasta
se va face pentru a nu da posibilitate mass-mediei să inventeze versiuni și să implice
societatea în acordarea unui ajutor pentru soluționarea unor probleme, ce țin de
descoperirea cauzei.
În cazul unei cercetări la fața locului ce presupune săpături arheologice, e recomandabil
ca conducătorul grupei de cercetare să se documenteze asupra faptului ce a fost anterior în
acel loc. Ca să nu apară situații ieșite din comun care nici pe departe nu au nimic în comun
cu o infracțiune, de exemplu, locul cercetării este un cimitir vechi, mormânt comun de pe
timpul războaielor, o groapă unde erau aruncate mâinile, picioarele amputate de medici etc.
Întreruperea cercetării la fața locului
Uneori cercetarea la fața locului se face în timp îndelungat, în legătură cu aceasta apare
necesitatea de întrerupere pentru odihnă. Astfel de întreruperi, chiar mici, care nu au nimic
în comun cu părăsirea locului faptei, trebuie să fie consemnate în procesul-verbal de
cercetare la fața locului. Câteodată întreruperea poate fi generată:
- de necesitatea desfășurării experimentului în urmărirea penală;
- de lăsarea nopții, în cazul în care aceasta trebuie făcută neapărat la lumina zilei;
- de începerea unei ploi torențiale, în cazul cercetării în loc deschis;
- de descoperirea unor surse de pericol (de explozie, de incendiere etc.), situație în care
se impune îndepărtarea lor;
- de necesitatea invitării unui specialist ș.a.
Întreruperea cercetării la fața locului
În cazul întreruperii cercetării, se vor lua măsuri de protejare și conservare a urmelor, se
va proceda la încuierea și sigilarea încăperilor dacă situația permite aceasta și se va asigura
paza locului faptei pe toată perioada de timp până la reluare.
Este necesar ca cercetarea la fața locului să fie reluată de aceleași persoane care au
întrerupt-o, asigurându-se astfel continuitatea activității, precum și viziunea unitară asupra
ei.
Cercetarea la fața locului se va relua de îndată ce circumstanțele ce au determinat
întreruperea au încetat, continuându-se din sectorul sau punctul în care a fost întrerupt.
Constatările organului de urmărire penală vor fi consemnate într-un singur proces-verbal de
cercetare la fața locului, cu menționarea exactă a perioadei de întrerupere (în ore și minute)
și a cauzelor care au determinat-o.
Cercetarea la fața locului suplimentară și repetată
În timpul pregătirii în vederea efectuării cercetări la fața locului suplimentară sau
repetată, pe lângă complexul de activități ce se desfășoară la cercetarea inițială, ofițerul de
urmărire penală trebuie:
- să studieze minuțios procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la cercetarea
inițială, precum și tot ce s-a anexat la el;
- să ia cunoștință de probele acumulate pe dosar;
- să primească consultații, în caz de necesitate, de la specialistul corespunzător pentru
rezolvarea unor probleme ce s-au iscat în timpul studierii dosarului;
- să asigure după posibilități prezența acelorași participanți ce au fost la prima cercetare
(dacă cercetarea repetată sau suplimentară se va efectua de către un alt ofițer de urmărire
penală este rațional să se discute cu cel ce a efectuat cercetarea inițială pe marginea
particularităților locului faptei);
- în caz de necesitate să reconstruiască ambianța de la locul faptei, dacă ea a fost
modificată din momentul cercetării inițiale.
Cercetarea la fața locului suplimentară și repetată
Cercetarea suplimentară se efectuează în acele cazuri în care s-a constatat că unele
sectoare sau obiecte de la locul faptei nu au fost cercetate ori au fost cercetate necalitativ. În
acest context, se vor cerceta numai acele obiecte care au generat cercetarea suplimentară.
Cercetarea repetată se efectuează în situații când cercetarea inițială:
- s-a făcut în condiții nefavorabile (pe ploaie, noaptea etc.);
- s-a efectuat necalitativ (lipsa specialiștilor necesari);
- s-a efectuat, când nu se știa despre existența circumstanțelor ce măresc perimetrul de
cercetare etc.
În timpul cercetării repetate locul faptei se va cerceta integral.
Cercetarea suplimentară și repetată se efectuează în conformitate cu cerințele codului
de procedură penală, rezultatele se fixează într-un proces-verbal de cercetare la fața locului.
Etapa de fixare a rezultatelor cercetării la fața locului
Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului

Cercetarea la fața locului se va termina cu etapa de fixare a rezultatelor obținute în urma
examinării locului faptei.
Lucrând cu obiectele și urmele ce au semne ale unui corp delict, este necesar:
a) de fixat în procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și prin intermediul
mijloacelor tehnico-criminalistice (fotografia judiciară, videofilmul judiciar, întocmirea
planurilor și desenelor schiță etc.) locul aflării obiectului, amplasarea în raport cu alte
obiecte și urme asupra cărora există presupunerea că au legătură cu infracțiunea;
b) de aflat și consemnat în procesul-verbal de cercetare la fața locului semne ale
obiectului precum: temperatura, mirosul, culoarea, materialul de confecționare, existența
înscrierilor, marcărilor, ștampilelor (inclusiv a numerelor), defectele și deteriorările existente,
starea întregului obiect și a fiecărei parte din el, urmele descoperite pe el, inclusiv
microparticulele și alte particularități care au importanță reieșind din caracterul infracțiunii
săvârșite. În procesul-verbal și anexele sale se fixează, de asemenea, starea și
particularitatea suprafeței pe care se află obiectul;

c) de a reda semnele și particularitățile obiectelor și urmelor descoperite prin intermediul
mijloacelor tehnico-științifice (fotografia, filmările, întocmirea planurilor, desenelor-schiță,
confecționarea mulajelor etc.);
d) a împacheta și sigila obiectele ridicate, pentru a asigura:
- integritatea lor;
- integritatea urmelor ce se află pe ele;
- autenticitatea obiectului expediat spre expertiză sau anexat la dosar.
Împachetarea obiectului depinde de particularitățile sale și de urme ce se află pe el. Nu se
poate de împachetat fără o prealabilă a îmbrăcămintei pe care există urme biologice în stare
lichidă (excepție fac cazurile când este vorba de un incendiu în stofa hainei s-au descoperit urme
de benzină, gaz lichefiat, atunci este necesar de împachetat într0un ambalaj ermetic).
Pe ambalaj sau pe ecusonul ce o însoțește se indică:
- denumirea obiectului și locul de unde a fost ridicat;
- tipul infracțiunii săvârșite;
- data ridicării;
- caracteristicile ștampilei aplicate pe ambalaj sau ecuson;
- funcția, gradul, numele și prenumele ofițerului de urmărire penală și a specialistului ce a
efectuat cercetarea la fața locului, precum și semnătura a altor participanți.

Despre faptul împachetării anumitor obiecte se indică în proces-verbal. Este necesar de
indicat tipul ștampilei (plastilină, ceară roșie etc.) și textul ei.
În asigurarea integrității unor obiecte, ca, de exemplu, de proveniență organică necesită
aplicarea conservanților sau a unui regim special de păstrare, ajutorul necesar ofițerul de
urmărire penală în soluționarea acestor probleme îl pot oferi specialiștii.
Mijlocul prin care se fixează locul săvârșirii faptei infracționale este procesul-verbal de
cercetare la fața locului la care se alătură planșa fotografică, planul sau desenul-schiță,
precum și filmările.
Filmările este recomandabil să se efectueze fără sunet pentru evitarea comentariilor din
partea colaboratorilor implicați în cercetarea la fața locului.
Aprecierea rezultatelor cercetării la fața locului

În timpul aprecierii rezultatelor cercetării la fața locului este necesar:
- să analizăm rezultatele cercetării la fața locului nu în mod izolat, ci în complex cu alte probe
acumulate pe dosar (explicațiile martorilor, informațiile primite de la colaboratorii poliției judiciare etc.);
- obiectiv, fără un caracter preconceput, să interceptăm mecanismul de săvârșire a infracțiunii și
alte circumstanțe ce au importanță pentru cauza penală;
- să nu ne limităm numai la o concluzie ce se referă la persoana care a săvârșit infracțiunea și cele
întâmplate, dar trebuie să luăm în considerație și alte cauze, care ar putea genera astfel de consecințe;
- să luăm în considerație toate acțiunile posibile întreprinse de infractor în vederea modificării
locului faptei;
- să dăm o apreciere critică opiniei specialistului, confruntând-o cu alte informații;
- să analizăm multilateral datele operative pentru a stabili veridicitatea lor;
- ca în timpul discuției pe marginea informației obținute și de înaintare a versiunilor, toate acestea
să nu fie auzite de persoane străine.
E recomandabil ca după efectuarea cercetării la fața locului, ofițerul de urmărire penală să adune
toată grupa operativă pentru a afla opinia acesteia în privința sectoarelor din câmpul infracțional ce par
a fi suspecte și necesită a fi cercetat din nou.
Ar fi de dorit ca după terminarea cercetării la fața locului să se efectueze fotografii de control.
Aceasta ar avea rolul de a fixa ambianța locului faptei după modificările produse de colaboratorii grupei
operative în vederea evitării unor obiecții din partea proprietarilor sau posesorilor terenurilor,
încăperilor, obiectelor etc.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului

(se întocmește nemijlocit de către ofițerul de urmărire penală sau de către
alt reprezentant)
Schița locului faptei
Schița locului săvârșirii infracțiunii constituie o
modalitate de reprezentare grafică a situației de la fața
locului, a poziției obiectelor și urmelor, a raporturilor de
distanță dintre acestea și joacă rolul de a ilustra
constatările cuprinse în procesul-verbal și de a întregi
celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetării la fața
locului.
Schița poate fi făcută în două modalități: planul-schiță și
desenul schiță.
Planul-schiță sau planul la scară, presupune respectarea riguroasă a proporțiilor reale ale
terenului sau obiectelor reprezentate, precum și a raporturilor de distanță dintre acestea,
micșorate de un anumit număr de ori.
Dacă pentru aceasta se folosește hârtie milimetrică sau o agendă (carnet de note), atunci
este convenabil ca latura unui pătrățel să fie considerată ca o unitate de măsură. De exemplu,
latura unui pătrat cu 1 cm să însemne 50 cm (scara fiind 1:50).
Scara planului se determină în raport cu întinderea suprafețelor și a dimensiunilor obiectelor
ce urmează a fi reprezentate. Astfel, schița încăperilor poate fi realizată la scara de 1:50, a
clădirilor – de la 1:20 până la 1:200.
Pentru întocmirea planurilor – schiță cel mai bine este să se folosească: hârtie milimetrică,
rulou, riglă, raport, porthart.
Desenul-schiță se realizează prin desenarea, fără respectarea strictă a distanțelor și
dimensiunilor reale ale suprafețelor sau obiectelor reprezentate, amplasamentul obiectelor
fixându-se prin linii sau săgeți cu indicarea sub acestea a indicilor de măsurare obținuți.
La fața locului pot fi întocmite următoarele genuri de schițe:
- schița de orientare – cuprinde locul faptei cu mediul ambiant;
- schița unei porțiuni – cuprinde locul faptei în întregime, oferă informație referitoare la
corelația dintre urme;
- schița obiectelor principale – cuprinde cel mai important sector de la locul faptei;
- schița urmelor și detaliilor – se fixează anumite urme și detalii separat.
Atât planul-schiță, cât și desenul schiță a unei încăperi pot fi:
- de orientare;
- pe secțiuni (proiecție verticală);
- obișnuite (proiecție orizontală);
- rabatabile.
Schița împrejurărilor poate fi:

- vederea obișnuită de sus (fără a lua în considerație curburile pământului);
- din profil sau planul-marșrut.
Schița de orientare
Schița de proiecție verticală
Schița de proiecție orizontală
Schița rabatabilă
Tehnici de efectuarea a schițelor: Tehnica razei orizontale
Tehnici de efectuarea a schițelor: Tehnica razei azimutului
Tehnici de efectuarea a schițelor: Tehnica triangulară
Tehnici de efectuarea a schițelor: Tehnica rectangulară
Regulile de întocmire a schițelor
La întocmirea schiței trebuie respectate următoarele reguli:
1. Exactitatea schiței – măsurile trebuie să se execute corect, iar rezultatele să fie
reținute și utilizate în schiță cu exactitate, deoarece fiecare dimensiune le influențează pe
celelalte și orice greșeală afectează redactarea exactă a situației;
2. Cotarea schiței – este necesar ca pe schiță să existe un fel de cotare, să se
folosească aceeași unitate de măsură;
3. Orientarea schiței – schița trebuie să fie orientată după punctele cardinale. Nordul
se indică cu ajutorul unei săgeți, iar sudul, estul și vestul se determină în funcție de
poziția nordului;
4. Claritatea schiței – schița trebuie să conțină un element esențial absolut necesar
precum înțelegerea situației existente pe teren;
5. Reprezentarea prin semne convenționale criminaliste – pentru ca o schiță să fie
citită cu ușurință, este necesar ca la întocmirea ei să se folosească semne convenționale.
Redarea unor obiecte, detalii sau elemente pentru care nu sunt prevăzute semne
convenționale criminalistice se face prin semne convenționale topografice standardizate,
cifre sau prin cele utilizate în alte domenii de activitate;
6. Individualitatea schiței – schița trebuie de individualizat prin menționarea
următoarelor aspecte: titlul, scara, data, locul etc.
Fotografia judiciară operativă a locului faptei
Procedee de fotografiere
În funcție de natura infracțiunii și de aspectul locului faptei, fotografierea se poate

realiza prin următoarele procedee:
a) fotografierea unitară;
b) fotografierea pe sectoare;
c) fotografierea pe direcții încrucișate;
d) fotografierea panoramică;
e) fotografierea la scară.
1. Fotografia unitară
Fotografierea unitară se aplică atunci când întinderea locului faptei nu este mare, iar
imaginea acestuia se poate înregistra pe un singur clișeu fotografic.
În funcție de condițiile concrete existente pe teren, fotografierea unitară poate fi
realizată prin folosirea unui obiectiv normal. Dacă distanta de la care se poate fotografia
este mică se va folosi un obiectiv superangular. În cazul în care condițiile de teren nu
permit efectuarea fotografiei din apropiere, se folosește teleobiectivul, prin intermediul
căruia imaginea subiectului ce urmează a fi fotografiat va fi apropiată.
1. Fotografia unitară
2. Fotografia pe sectoare
Fotografierea pe sectoare se aplică atunci când subiectul de fotografiat are întindere
mai mare și cuprinde mai multe zone, porțiuni (sectoare), iar imaginea nu poate fi
înregistrată pe un singur clișeu.
Procedeul constă în fotografierea anumitor porțiuni (sectoare) ale locului faptei,
pentru a reda mai bine detaliile. Astfel de situații putem întâlni cu ocazia cercetării unui
furt dintr-o locuință compusă din mai multe încăperi (sectoare) și în care s-au descoperit
urme ale infracțiunii.
3. Fotografia pe direcții încrucișate

Fotografierea pe direcții încrucișate se execută atunci când subiectul prezintă
importantă, văzut din mai multe pârți.
Această fotografie se execută din 2, 3 sau 4 puncte de stație diferite. Procedeul se
aplică, în special, în cazul accidentelor de circulație, când unele obiecte mari le-ar putea
acoperi pe cele de dimensiuni mici. De asemenea, se folosește și în cazul fotografierii
interiorului unei încăperi, pentru a se obține imaginile celor patru laturi (pereți) ale
acesteia, eliminând astfel zonele „oarbe”.
3. Fotografia pe direcții încrucișate

4. Fotografia panoramică
În situația în care locul faptei se întinde pe o suprafață mare, pentru a obține
fotografia aspectului său în întregime, la o scară corespunzătoare redării detaliilor, se
poate folosi procedeul fotografierii panoramice.
Procedeul fotografierii panoramice constă în executarea succesivă de fotografii, pe
porțiuni care, fiind ulterior asamblate, redau imaginea completă a subiectului, la o scară
mult mai mare decât fotografia unitară.
Pentru realizarea fotografiei panoramice se aplică două tehnici:
- panoramic circular și panoramic liniar.
Tehnica fotografierii panoramice circulare, se aplică în cazul subiecților ce ocupă o suprafață mare (catastrofe,
avarii), procedându-se astfel:
– se alege un punct de stație optim, în așa fel încât prin rotirea succesivă și în plan orizontal a aparatului
fotografic să se cuprindă întreaga porțiune de teren ce ne interesează; punctul de stație nu se modifică;
– se fixează aparatul fotografic pe trepied se stabilesc parametrii tehnici de fotografiere (diafragma și timpul de
expunere) și se instalează firul declanșator;
– se asigură orizontalitatea aparatului fotografic;
– se stabilește prima imagine, se face încadrarea și se reglează claritatea acesteia, reținându-se ultimul reper
limită dreapta;
– se aduce capul rotativ al trepiedului la poziția „0”;
– se declanșează mecanismul obturator;
– se rotește aparatul fotografic pe trepied până ce obiectul vizat în limită dreapta ajunge în limită stânga a
imaginii, și se declanșează mecanismul obturator;
– se citește pe capul rotativ al trepiedului valoarea unghiului descris de rotirea aparatului între prima și a doua
expunere;
– prin rotiri și declanșări succesive, se fotografiază subiectul.
În cazurile în care la fata locului nu avem trepiedul, cu rezultate satisfăcătoare se poate fotografia panoramic
circular ținând aparatul fotografic în mână, rotirea făcându-se cu un unghi stabilit cu aproximație prin apreciere.
Rezultate deosebit de bune obținem cu un aparat fotografic prevăzut cu obiectiv rotativ („ochi de peste”).
Tehnica fotografierii panoramice circulare
Tehnica fotografierii panoramice liniare, se aplică în cazul subiectelor de lungime mare
(necesară încadrării directe) s-ar pierde din detalii. În acest caz, se procedează astfel:
– se stabilește o linie imaginară paralelă cu suprafața subiectului de fotografiat, aflată la o
distanta optimă;
– pe această linie imaginară se alege locul de unde se va fotografia, se fixează parametrii
tehnici de lucru (diafragmă și timp de expunere) și se execută o primă declanșare, având grijă ca
obiectivul aparatului fotografic să fie perpendicular pe suprafața subiectului;
– se apreciază lungimea suprafeței cuprinsă în prima imagine, după care ne vom deplasa cu
aparatul spre dreapta cu 2/3 din aceasta și se va executa următoarea declanșare. Se repetă
operațiunea, până se fotografiază întreg subiectul. Punctul de stație se modifică.
Tehnica fotografierii panoramice liniare
5. Fotografierea la scară
Fotografierea la scară presupune fotografierea subiectului având alături unitatea
metrică (riglă, centimetru de croitorie, ruletă etc.). Acest procedeu se aplică în situațiile
când în cercetarea criminalistică interesează dimensiunile obiectului sau urmei
descoperite în câmpul infracțiunii. Pentru ca fotografia judiciară la fata locului să
corespundă scopului urmărit este necesar:
– să redea subiectul fotografiat în dimensiunile caracteristice și perspectivele
corespunzătoare și să cuprindă toate detaliile necesare;
– să fie clară, să aibă o nuanță și o tonalitate naturală.
Genurile fotografiei la locul faptei
Înregistrarea imaginilor la locul faptei se face pornind de la general la particular,

respectând regulile tactice din faza statică și dinamică a cercetării.
La fața locului se execută următoarele genuri de fotografii:
- fotografia de orientare;
- fotografia schiță;
- fotografia obiectelor principale;
- fotografia în detaliu.
1. Fotografia de orientare
redă locul faptei în ambianța topografică a terenului, cu puncte de reper
fixe din vecinătate.
O fotografie de orientare corect executată trebuie să cuprindă, pe lângă locul faptei și anumite
repere, considerate fixe, de exemplu: borne kilometrice, indicatoare de circulație, bariere de cale
ferată, clădiri, pomi, păduri și alte elemente de topografie ale terenului. Nu este indicat a se folosi ca
repere de orientare grămezi de pietriș, vehicule în staționare, corturi, căpițe de fân și altele de acest
gen, a căror poziționare este temporară.
De asemenea, fotografia de orientare trebuie să redea elementele topografice care au favorizat
pătrunderea la locul faptei sau părăsirea acestuia de către infractor, precum și verificarea condițiilor de
observare din diferite locuri (căi de comunicație, plantații etc.).
În funcție de specificul locului faptei și de condițiile configurației terenului fotografia de orientare
se poate realiza prin procedeul fotografierii unitare, pe direcții încrucișate sau panoramic.
Fotografia de orientare se execută înaintea tuturor celorlalte activități criminalistice ce se
întreprind cu ocazia cercetării la fata locului, pentru a se realiza înregistrarea exactă a aspectului
acestuia, așa cum l-a lăsat făptuitorul.
2. Fotografia schiță
privește în exclusivitate locul săvârșirii faptei cu toate caracteristicile sale, fără
împrejurimi, adică izolat de mediul înconjurător.
În general, în fotografia-schiță se acordă o deosebită atenție locului din care se fotografiază,
pentru ca diferitele obiecte de la locul faptei să nu se acopere unele pe altele și în orice caz să se
asigure reproducerea în cât mai bune condiții a obiectelor principale ale infracțiunii.
În al doilea rând, se va avea grijă ca alături de obiectele care interesează cercetarea, să se includă
și unele obiecte fixe, ca: o ușă, o fereastră etc. și de o mărime cunoscută, pentru a putea ușura apoi
orientarea și aprecierea mărimilor pe fotografia rezultată.
Punctul de stație din care se execută fotografia schiță se alege în raport cu particularitățile
topografice ale locului faptei și trebuie să permită obținerea imaginii integrale a acestui loc, în care
obiectul principal să fie redat în plan central.
Un exemplu elocvent poate fi un accident rutier unde se va fixa autovehiculul angajat în
eveniment, împreună cu elementele componente ale arterei de circulație, marcajele, semnele ori
indicatoarele existente în acel loc, precum și întregul segment de drum în care s-au identificat diverse
categorii de urme (urme de sânge, urme de frânare, pelicule de vopsea, resturi provenind din sistemele
de iluminare-semnalizare etc.)
2. Fotografia schiță
3. Fotografia obiectelor principale
redă imaginea la scară a obiectelor din câmpul infracțiunii. Prin
obiecte principale, în sens criminalistic înțelegem obiectele de care s-a folosit făptuitorul la comiterea
infracțiunii, cele care sunt produse ale infracțiunii ori poartă urme ale acesteia. Din această categorie,
putem enumera: cadavrele, armele, obiectele purtătoare de urme, instrumentele de spargere,
mijloacele de transport, inclusiv urmele ca atare etc.
Fotografia obiectelor principale care se execută, de regulă, în faza statică a cercetării.
Fotografia obiectului principal va fi dublată de o fotografie care va reda poziția acestui obiect în
ansamblul câmpului infracțional, precum și în raport de poziția sau destinația fată de alte obiecte
principale.
La realizarea acestui gen de fotografie judiciară se vor respecta următoarele reguli:
– se numerotează obiectul în ordinea descoperirii;
– fotografia se realizează prin procedeul fotografierii la scară;
– axul optic al obiectivului aparatului trebuie să cadă perpendicular pe obiectul fotografiat;
– lumina să fie uniformă, să nu se producă umbre supărătoare.
Pentru obținerea fotografiei la scară, paralel cu una din laturile obiectului și la o distanță de cca.
0,5 – 1 cm se așază o riglă gradată sau un centimetru de croitorie (în același plan cu partea superioară
a obiectului).
În cazul când unele obiecte, datorită materialului din care sunt confecționate, produc reflexe
dăunătoare obținerii unei fotografii de calitate, este indicat a se folosi filtrele de polarizare.
Orice obiect care prezintă importantă pentru elucidarea cauzei se fotografiază în ambianța locului
și apoi separat și de aproape în așa fel încât, dacă pe el există eventuale urme, să se distingă clar atât
acestea, cât și numărul cu care a fost marcat.
4. Fotografia de detaliu
La examinarea obiectelor principale și a urmelor, mare importantă o are înregistrarea detaliilor sau
caracteristicilor care le individualizează. Aceste caracteristici se referă la: serii, denumirea firmei
producătoare, anumite inscripții (care se referă la model, tip, an de fabricație) formă, culoare, mărime,
uzură și altele.
Fotografiile de detaliu sunt specifice fazei dinamice a cercetării la fata locului, în care este permisă
deplasarea sau modificarea poziției obiectelor în vederea punerii în evidentă a detaliilor caracteristice,
a urmelor, precum și a localizării lor pe suprafața obiectului. Fotografierea detaliilor se realizează la
scară. Fotografia judiciară trebuie să fie clară, cu o nuanță și tonalitate naturale, bine iluminată, să
redea toate detaliile și să prezinte subiectul în dimensiuni și perspective corecte. Ea servește la fixarea
de ansamblu a locului faptei, la delimitarea și măsurarea acestuia, precum și la fixarea obiectelor
purtătoare de urme.
4. Fotografia de detaliu
Videofilmul judiciar al locului faptei
imprimă și reproduce cu multă

exactitate: imaginea și sunetul unor activități infracționale;
unele fenomene, împrejurări și stări de fapt în faza statică și
îndeosebi în cea dinamică a cercetării la fața locului; aspectul
obiectelor, așa cum se înfățișează vederii noaste; detalii,
nuanțe de culori și microfenomene ale obiectelor cercetare,
care sunt inaccesibile vederii obișnuite.
- posibilitatea surprinderii în mișcare a unor subiecți din unghiuri multiple, ceea ce permite
prezentarea cea mai veridică a plasamentului în spațiu și a raportului dintre subiecți;
- au un pronunțat caracter ilustrativ în prezentarea procesului de cercetare la fața locului;
- capacitatea de surprindere a unor activități în evoluția lor firească, de la faza incipientă până
la cea finală;
- exactitatea cu care sunt înregistrate imaginea și sunetul duce la creșterea gradului de
obiectivitate și la excluderea oricărei interpretări subiective;
- capacitatea de a cuprinde toate situațiile, persoanele și obiectele ce se găsesc în câmpul
filmat, indiferent de gradul de importanță care li s-a acordat la un moment dat;
- rapiditatea cu care se pot fixa scenele, persoanele și obiectele ce au legătură cu săvârșirea
unor infracțiuni, în special atunci când se găsesc în mișcare;
- sunetul captat completează cantitatea și calitatea datelor oferite de imagine;
- filmul judiciar constituie un material după care se pot executa fotografii mărite.
- când cercetarea a început, iar evenimentul care urmează a fi fixat nu s-a finalizat în totalitate,
adică urmează o continuitate a schimbării ambianței (de exemplu, incendiile);
- în cazul în care este necesitatea urgentă de a elimina consecințele accidentului, ceea ce duce
la modificări ale condițiilor inițiale (în cazuri de accidente, încălcări ale normelor de siguranță,
etc.);
- în cazul în care este necesitatea urgentă de căutare a urmelor infracțiunii până la fixarea
ambianței locului faptei;
- pentru fixarea situațiilor locului faptei care sunt dificile de descris în procesul verbal;
- în cazul în care pentru o analiză mai completă a acțiunilor înregistrate și o mai bună percepție
a lor, este necesar de reprodus filmarea mai lent sau într-un ritm mai accelerat;
- atunci când din cauza condițiilor meteo nefavorabile (ninsoare, ploaie), sau din alte motive,
există un pericol de dispariție sau deteriorare a urmelor infracțiunii.

Etapele Cercetării La Fața Locului

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Etapele Cercetării La Fața Locului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Cercetarea locului faptei include

Pentru a asigura o cercetare imediată și eficientă a locului faptei, ofițerul de

După sosirea la fața locului, conducătorului grupei operative i se recomandă:

5. Să asigure paza locului faptei și conservarea urmelor în cazul în care aceasta

Etapa de lucru a cercetării la fața locului se

La determinarea limitelor locului

Există mai multe procedee de cercetare la fața locului:

CIRCULAR care se clasifică în excentric și concentric

Există mai multe procedee de cercetare la fața locului:

Există mai multe procedee de cercetare la fața locului:

Există mai multe procedee de cercetare la fața locului:

Metodele de cercetare la fața locului se clasifică în:

Indiferent de metoda aleasă, este necesar de pus accentul pe examinarea sistematică,

Intrarea în locul săvârșirii

În scopul identificării martorilor este necesar de verificat fiecare curte și de înfăptuit

care să aibă ca obiect căile folosite de către participanți la

în situația în care locul faptei cuprinde mai multe încăperi

în cazurile în care la fața locului s-au descoperit urme

Imediat ce au fost descoperite primele urme create de

Prin folosirea metodelor specifice de întocmirea schiței, desenului

în vederea evitării substituirii ori confundării unor obiecte

Consultarea cartotecilor și colecțiilor oferă

Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului

Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului

Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului

Aprecierea rezultatelor cercetării la fața locului

Procesul-verbal de cercetare la fața locului

Schița împrejurărilor poate fi:

În funcție de natura infracțiunii și de aspectul locului faptei, fotografierea se poate

3. Fotografia pe direcții încrucișate

3. Fotografia pe direcții încrucișate

Înregistrarea imaginilor la locul faptei se face pornind de la general la particular,

imprimă și reproduce cu multă

S-ar putea să vă placă și