Examen

Capitolul 1
Introducere în Biologia moleculară
• CS Alegeţi afirmaţia ce NU se referă la caracteristica autoreglării sistemului biologic:

• [x] este efectuată fără utilizarea informaţiei genetice;
• reprezintă răspunsul la acţiunea factorilor interni şi externi;
• se efectuează după tipul legăturii inverse (feed-back);
• asigură adaptarea la condiţiile variabile de mediu;
• determină răspunsul adecvat al sistemului biologic.
• CS Sistemele biologice se caracterizează, cu excepţia:

• prezenţei elementelor neomogene;
• variabilităţii în timp;
• [x] independenţei comportamentului de organizare moleculară;
• existenţei în echilibru cu mediul ambiant;
• homeostaziei dinamice.
• CS Apreciaţi care dintre afirmaţii NU corespunde virusurilor:

• sunt forme acelulare de viaţă;
• deţin informaţia genetică doar în molecula de ADN sau ARN;
• realizează programul propriu doar în celula gazdă;
• integrează programul genetic în ADN-ul celulei;
• [x] sunt formaţi din membrană, citoplasmă şi ribozomi.
• CS Care dintre afirmaţii NU corespunde caracteristicii macromoleculelor?

• sunt constituite din monomeri – molecule mici;
• se pot polimeriza şi depolimeriza;
• [x] se caracterizează prin structură tridimensională;
• reprezintă proteine, polizaharide şi acizi nucleari;
• toate afirmaţiile sunt incorecte.
• CS Referitor la celulă, toate cele de mai jos sunt adevărate, cu excepţia:

• [x]nu poate exista solitară;
• se găsesc în grup, formând ţesuturi;
• iniţial toate au formă globulară;
• dimensiunile variază de la un ţesut la altul;
• pot pierde nucleul la maturitate.
• CS Componentele fundamentale ale celulei:

• nucleul, reticulul endoplasmatic neted, cromatina;
• [x] citoplasma, nucleul, plasmalema;
• citoplasma, nucleul, cromozomii;
• nucleul, mitocondriile, membrana celulară;
• citoplasma, nucleolul, plasmalema.
• CS Se divid autonom organitele:

• reticulul endoplasmatic neted;
• reticulul endoplasmatic granular;
• aparatul Golgi;
• [x] mitocondriile;
• lizozomii.
• CS Care din celulele enumerate pot fi vizibile fără microscopul optic:
• spermatozoidul;
• [x] fibra musculară striată;
• eritrocitul;
• limfocitul;
• nici una din cele de mai sus.
• CS Într-o celulă pot exista numai într-un exemplar:

• nucleul;
• nucleolul;
• [x] centrul celular;
• cromozomul;
• anvelopa nucleară.
• CS NU este organit comun citoplasmatic:

• centrosomul;
• aparatul Golgi;
• [x] cromozomii;
• ribozomii;
• mitocondriile.
• CS Alegeţi răspunsul corect caracteristic procariotelor:

• se divid mitotic şi meiotic;
• conţin un set diploid de cromozomi;
• sunt organisme cu nucleu;
• [x] 9conţin ribosomi;
• au dimensiuni mult mai mari ca eucariotele.
• CS Procariotele sunt:
• organisme monocelulare şi pluricelulare;
• celule cu toate organitele;
• [x] fără nucleu bine determinat;
• bacterii şi bacteriofagi;
• cu o structură complicată.
• CS Organismele procariote:
• au organite membranare şi nemembranare;
• sunt pluricelulare;
• au mitocondrii;
• sunt dilpoide;
• [x] nu conţin proteine histone.
• CS Pentru procariote NU este caracteristic:

• [x] prezenţa membranelor intracelulare;
• prezenţa ribozomilor;
• diviziunea amitotică;
• lipsa mitocondriilor;
• lipsa centrului celular.
• CS Procariotele se deosebesc de eucariote prin:

• eucariotele au membrană, iar procariotele – nu;
• eucariotele se înmulţesc prin meioză, iar procariotele – prin mitoză;
• toate eucariotele sunt celulare, iar toate procariotele sunt acelulare;
• eucariotele conţin acizi nucleici, iar procariotele – nu conţin;
• [x] toate răspunsurile sunt incorecte.
• CS Care dintre structurile următoare se conţin în celulele procariote?

• mitocondriile;
• cloroplaştii;
• [x] plasmidele;
• nucleul;
• nici una dintre cele indicate mai sus.
• CS Care dintre structurile următoare se întâlnesc la toate bacteriile?

• capsula;
• flagelul;
• [x] ADN
• aparatul Golgi;
• toate răspunsurile sunt corecte.
• CS Celule cu nucleu şi toate organitele sunt:

• procariotele;
• [x] eucariotele;
• adenovirusurile;
• bacteriile;
• mitocondriile.
• CS Eucariotele se caracterizează prin:

• [x] prezenţa nucleului şi organitelor;
• lipsa mitocondriilor;
• lipsa membranei nucleare;
• diviziune numai amitotică;
• prezenţa genoforului.
• CS Mediul semilichid al celulei este reprezentat de:

• reticulul endoplasmatic;
• ribozomi;
• [x] citoplasmă;
• citoschelet;
• lizozomi.
• CS Se prezintă ca sistem coloidal:

• membrana celulară;
• neurofibrilele;
• [x] citosolul;
• cromatina;
• cromozomii.
• CS Organite amembranare sunt:

• [x] ribozomii;
• aparatul Golgi;
• mitocondriile;
• lizozomii.
• CS Care organite NU au membrane?

• nucleul;
• [x] centrozomul;
• mitocondriile;
• lizozomii;
• aparatul Golgi.
• CS Reticulul endoplasmatic reprezintă:

• [x] sistem canalicular,
• organit amembranar;
• sistem vezicular;
• organit bimembranar;
• organit ce formează criste.
• CS Indicaţi caracteristica corectă a reticulului endoplasmatic:

• are subunitate mică şi subunitate mare;
• conţine ADN propriu;
• se localizează în nucleu;
• [x] împarte celula în compartimente;
• este responsabil de stocarea energiei sub formă chimică.
• CS Reticulul endoplasmatic are funcţie de:

• doar de a uni toate organitele celulei;
b) [x] a participa la sinteza substanţelor organice;
c)stocare a energiei sub formă chimică;
d)digerarea substanţelor netrebuincioase;
e)sinteza acizilor nucleici.
• CS Reticulul endoplasmatic are o structură:

• amembranară;
• neomogenă;
• veziculară;
• [x] mozaico-fluidă;
• bogată în pori.
• CS Reticulul endoplasmatic participă la:

• transportarea aminoacizilor spre ribozomi;
• sinteza ADN;
• [x] sinteza proteinelor;
• sinteza ARN;
• identificarea substanţelor de natură străină.
• CS Din două subunităţi în celulă este format:

• aparatul Golgi;
• [x] ribozomii;
• lizozomii;
• nucleul.
• CS Ribozomul constă din:

• [x] proteine şi ARN;
• proteine, ARN şi ADN;
• ADN şi proteine;
• ADN şi proteine histone;
• ADN propriu şi proteine nehistone.
• CS Pentru mitocondrii este caracteristic:

• formarea cristelor de către membrana externă;
• prezenţa unui număr constant de criste;
• [x] ca numărul de criste să depindă de intensitatea metabolismului celular;
• orientarea cutelor spre exterior;
• de a sintetiza ADN - funcţie principală.
• CS Mitocondriile se înmulţesc prin:

• [x] diviziune directă;
• înmugurire;
• mitoză;
• meioză;
• diviziune indirectă.
• CS Care este caracteristica falsă pentru mitocondrii?

• se găsesc în număr mare în celulele vegetale şi animale;
• sintetizează molecule de ATP;
• au membrană dublă;
• sintetizează proteine proprii;
• [x] conţin ADN liniar.
• CS Este prevăzută cu pori membrana:

• aparatului Golgi;
• reticulului endoplasmatic;
• [x] nucleară;
• lizozomală;
• mitocondrială.
• CS Porii membranelor nucleare fac legătura nucleului cu:

• exteriorul celulei;
• mitocondriile;
• [x] citoplasma;
• ribozomii.
• CS Nucleolul este format din:

• ARN şi proteine;
• [x] Arn adn si proteine
• toate răspunsurile sunt corecte;
• toate enunţurile sunt false.
• CS Componenta principală a nucleului este:
• ribozomii;
• nucleolii;
• substanţele organice, sărurile;
• [x] acizii nucleici;
• porii anvelopei nucleare.
• CS La care dintre organisme ARN-ul reprezintă materialul ereditar?

• procariote;
• eucariote inferioare;
• mitocondrii;
• [x] ribovirusuri;
• bacteriofagi.
• CS Bacteriofagii reprezintă:
• [x] virusuri ce trăiesc în bacterii;
• bacteriile;
• procariotele;
• eucariotele;
• bacilii.
• CS Organitul specific celulei epiteliale:

• miofibrilele;
• [x] microvilii;
• mitocondriile;
• lizozomii;
• ribozomii.
• CS Organitul specific fibrelor musculare:

• centrozomul;
• [x] miofibrila;
• neurofibrila;
• corpusculul Nissl;
• CS Incluziuni citoplasmatice sunt:

• ribozomii, nucleolii;
• [x] picăturile lipidice, granulele de glicogen;
• ribozomii, lizozomii;
• mitocondriile, lizozomii;
• picăturile lipidice, peroxizomii.
• CM Sinteza proteinelor are loc:

• [x]pe suprafaţa reticulului endoplasmatic granular;
• [x] în mitocondrii;
• pe suprafaţa reticulului endoplasmatic neted;
• în lizozomi;
• în nucleu.
• CM Baza activităţii vitale a biosistemelor este asigurată de următoarele nivele de organizare:

• [x] biocenotic şi biosferic;
• molecular-genetic;
• [x] individual;
• [x] populaţional;
• celular.
• CM Criteriile de bază ce caracterizează biosistemele sunt:

• [x] prezenţa unui program genetic;
• [x] autoreproducerea;
• structura şi funcţia constantă în timp;
• [x] autoregenerarea;
• [x] autoreglarea.
• CM Celula reprezintă baza:

• [x] organizării majorităţii formelor de viaţă;
• activităţii vitale numai a formelor celulare;
• [x] activităţii vitale a formelor celulare şi acelulare;
• [x] dezvoltării formelor celulare şi acelulare;
• dezvoltării numai a formelor acelulare de viaţă.
• CM Autoregenerarea reprezintă substituţia:

• [x] macromoleculelor inactive (nefuncţionale) cu macromolecule identice nou-sintetizate;
• [x] organitelor vechi cu organite formate din nou;
• [x] celulelor senescente cu celule tinere;
• [x] asigurată de informaţia genetică prezentă în sistemul viu dat;
• organelor nefuncţionale cu cele de la donatori.
• CM Biosistemele se caracterizează:
• [x] prin integritate;
• [x] prin organizare ierarhizată;
• prin omogenitatea elementelor;
• [x] sunt sisteme deschise;
• sunt independente absolut de mediul ambiant.
• CM Biologia moleculară studiază:

• [x] bazele moleculare ale proprietăţilor universale ale vieţii;
• [x] macromoleculele, interdependenţa dintre structură şi funcţie;
• [x] mecanismele realizării programului biologic (genetic);
• [x] diviziunea şi moartea celulelor;
• forma şi structura celulelor, ţesuturilor şi organelor.
• CM Importanţa Biologiei moleculare în instruirea medicului:

• [x] este alfabetul ştiinţei despre viaţă;
• [x] dezvăluie procesele moleculare ale activităţii vitale normale ale celulei, organismului;
• [x] asigură înţelegerea realizărilor contemporane ale biologiei moleculare;
• rezolvă problemele asigurării umanităţii cu produse alimentare;
• [x] stă la baza activităţii ulterioare ştiinţifice de succes.
• CM Importanţa virusurilor:
• [x] provoacă boli virale la plante şi animale;
• [x] modifică structura şi activitatea genelor gazdei;
• [x] reprezintă o cauză în producerea unor forme de cancer;
• [x] sunt utilizate pentru elaborarea vectorilor de gene;
• reprezintă predecesorii formelor celulare de viaţă.
• CM Importanţa virusurilor:
• [x] participă la transmiterea orizontală a genelor (între indivizii diferitor specii);
• [x] reprezintă obiectul de studiu al biologiei moleculare;
• unele virusuri provoacă boli prionice;
• [x] fagii se utilizează pentru tratamentul bolilor bacteriene;
• [x] provoacă stări patologice la om.
• CM Biomoleculele sunt:
• [x] formate din atomi, care sunt prezenţi doar în sistemele vii;
• [x] reprezentate de moleculele organice mici şi mari;
• constituite din atomi ce formează lumea nevie;
• [x] multifuncţionale;
• moleculele mici.
• CM Celula este unitatea:

• [x] activităţii biologice;
• [x] structurală şi funcţională;
• de structură simplă;
• [x] elementară a viului;
• [x] genetică.
Capitolul 2
Macromoleculele
• CS Legătura principală ce asigură formarea polimerilor este:

• de hidrogen;
• [x] covalentă;
• bisulfidică;
• electrostatică;
• ionică.
• CS Legătura fosfodiesterică:
• se realizează între aminoacizi;
• se realizează între baze azotate;
• se realizează după principiul complementarităţii;
• este caracteristică tuturor polimerilor;
• [x] determină structura primară a acizilor nucleici.
• CS Funcţia biologică de bază a hidraţilor de carbon este:

• structurală;
• catalitică;
• receptoare;
• [x] energetică;
• informaţională.
• CS Funcţia biologică de bază a lipidelor este:

• [x] structurală;
• catalitică;
• receptoare;
• menţinerea presiunii osmotice;
• CS NU este o caracteristică a structurii proteinelor:

• prezenţa -spiralelor;
• prezenţa -structurilor;
• [x] helixul dublu, format din catene complementare;
• structura primară;
• forma globulară.
• CS NU este o proprietate a proteinelor:

• denaturarea;
• renaturarea;
• heterogenitatea;
• [x] replicarea;
• conformarea.
• CS Formarea lanţului polipeptidic este determinată de:

• legături de hidrogen;
• [x] legături covalente;
• legături ionice;
• forţe Van der Vaals;
• punţi bisulfidice.
• CS Nucleotidul conţine:
• [x] bază azotată;
• aminoacid;
• glucoză;
• polizaharide;
• hem.
• CS Baze azotate purinice sunt:

• Adenina şi Timina;
• [x] Guanina şi Adenina;
• Timina şi Citozina;
• Timina şi Guanina;
• Adenina şi Uracilul.
• CS Baze azotate pirimidinice sunt:

• Adenina şi Timina;
• Guanina şi Adenina;
• [x] Timina şi Citozina;
• Adenina şi Uracilul.
• CS Sunt baze complementare:

• [x] Adenina şi Timina;
• Guanina şi Adenina;
• Timina şi Uracilul;
• Guanina şi Uracilul.
• CS Legătura fosfodiesterică se realizează între:

• [x] două baze azotate din aceeaşi catenă;
• două baze azotate din catenele antiparalele;
• două pentoze din aceeaşi catenă;
• două grupări fosfat;
• o bază azotată şi o pentoză.
• CS În molecula de ADN legăturile de hidrogen asigură unirea:

• a două baze azotate din aceeaşi catenă;
• [x] a două baze azotate din catenele antiparalele;
• a două pentoze din aceeaşi catenă;
• a două grupări fosfat;
• a unei baze azotate cu o pentoză.
• CS Proprietatea caracteristică numai moleculelor de ADN este:

• renaturarea;
• superspiralizarea;
• [x] replicarea;
• polaritatea.
• CS Structura secundară a ADN-ului este determinată de:

• catena polinucleotidică;
• filamentul polinucleozomic;
• [x] dublul helix de tip B;
• -spirale _i -structuri;
• catena polipeptidică.
• CS Care proprietate a ADN-ului asigură transmiterea materialului genetic de la o celulă la alta?

• reparaţia;
• [x] replicarea;
• transcripţia;
• renaturarea;
• supraspiralizarea.
• CS Palindromii în molecula bicatenară de ADN sunt reprezentaţi de:

• [x] secvenţe nucleotidice inversate;
• structuri în formă de agrafă;
• bucle;
• secvenţe unicale de nucleotide;
• asocieri specifice dintre ADN şi proteinele histone.
• CS NU este o proprietate a moleculelor de ARN:

• organizarea monocatenară;
• [x] replicarea;
• intră în componenţa enzimelor;
• CS Heterogenitatea ADN-ului este determinată de:
• [x] aranjarea aperiodică a bazelor azotate în catena de ADN;
• complementaritatea bazelor azotate;
• structura secundară;
• lungimea moleculei de ADN;
• regula Chargaff .
• CS Nucleozomul este:
• structura secundară a ADN-ului;
• asocierea proteinelor histone cu cele nehistone;
• [x] complexul specific dintre ADN şi proteine histone, caracteristic pentru eucariote;
• complexul specific între ADN şi ARN;
• forma ADN, existentă în celulele eucariote şi procariote.
• CM Legătura peptidică este caracteristică pentru:

• ADN;
• ARN;
• [x] proteine;
• lipide;
• [x] peptide.
• CM Structura primară a polimerilor este determinată de legăturile:

• de hidrogen;
• [x] peptidice;
• [x] fosfodiesterice;
• necovalente;
• [x] covalente.
• CM Structura secundară a polimerilor este determinată de legăturile:

• peptidice;
• [x] de hidrogen;
• fosfodiesterice;
• covalente;
• [x] necovalente.
• CM Legăturile fosfodiesterice sunt caracteristice pentru:

• [x]ARN;
• [x] ADN;
• lipide;
• polipeptide;
• acizi graşi.
• CM În celulele eucariote ADN este localizat în:

• [x] nucleu;
• citozol;
• membrane;
• [x] mitocondrii;
• nucleol.
• CM În celulele eucariote ARN este localizat în:

• [x] nucleu;
• [x] citozol;
• membrane;
• [x] nucleol.
• CM Funcţiile ARNt:
• structurală;
• [x] decodificarea informaţiei genetice;
• [x] translator al codului genetic de pe ARNm;
• conţine informaţia despre sinteza proteinei;
• [x] transportă aminoacizi.
• CM ARNm se caracterizează prin:

• transportă aminoacizii spre ribozom;
• [x] conţine informaţia despre secvenţa aminoacizilor;
• [x] este parte componentă a ribozomului;
• [x] se sintetizează în nucleu;
• este specific doar pentru eucariote.
• CM Forma B-ADN se caracterizează prin:

• helix de stânga;
• [x] helix de dreapta;
• [x] 10,4 perechi baze per spiră;
• este cea mai compactă formă de ADN;
• [x] este forma de bază de existenţă a ADN in vivo.
• CM Palindromii se caracterizează prin:

• reprezintă secvenţe de aminoacizi;
• [x] se conţin în structura acizilor nucleici;
• [x] reprezintă secvenţe nucleotidice inversate;
• [x] formează structuri cruciforme;
• [x] asigură interacţiunea dintre acizii nucleici şi proteine.
• CM Amidonul şi celuloza se caracterizează prin:

• [x] sunt homopolimeri;
• sunt heteropolimeri;
• pot avea rol de receptori;
• pot avea rol catalitic;
• [x] pot avea rol energetic.
• CM Funcţiile hidraţilor de carbon:

• informaţională;
• enzimatică;
• [x] de depozitare.
• CM Glucoza se caracterizează prin:

• este o pentoză;
• [x] este o hexoză;
• intră în compoziţia acizilor nucleici;
• intră în compoziţia ATP;
• [x] intră în compoziţia glicogenului.
• CM Lipidele pot avea următoarele funcţii:

• [x] termoreglare;
• [x] de apărare;
• informaţională;
• [x] de solvent;
• enzimatică.
• CM Lipidele pot avea următoarele funcţii:

• catalitică;
• [x] hormonală;
• [x] de barieră.
• CM Proteinele sunt formate din:

• [x] -aminoacizi;
• [x] -aminoacizi;
• două catene antiparalele;
• patru tipuri de aminoacizi;
• [x] diferite tipuri de monomeri.
• CM În celulă proteinele sunt localizate în:

• [x] nucleu;
• citoplasmă;
• [x] ribozomi;
• [x] membrane;
• nu se conţin în cromozomi.
• CM Monomerii proteinelor sunt:

• ribonucleotidele;
• patru tipuri de aminoacizi;
• [x] -aminoacizi;
• acizii graşi;
• aminoacizi cu proprietăţi neutre, acide şi bazice.
• CM Proprietăţi ale proteinelor sunt:

• [x] de a cataliza reacţiile chimice;
• [x] heterogenitatea;
• [x] capacitatea de interacţiune cu ADN;
• toate sunt hidrosolubile;
• [x] interacţiunea specifică cu metalele.
• CM Proteinele pot îndeplini funcţiile:

• protecţie;
• păstrarea informaţiei genetice;
• [x] catalitică.
• CM Nivelul primar de organizare a proteinelor este determinat de:
• ordinea aminoacizilor în lanţul polipeptidic;
• formarea legăturilor de hidrogen;
• legăturile covalente;
• orientarea lanţului polipeptidic în direcţia 3' - 5';
• legăturile fosfodiesterice.
• CM Structura secundară a proteinelor se caracterizează prin:

• formarea dublului helix după principiul complementarităţii;
• [x] existenţa -spiralelor _i -structurilor;
• [x] stabilirea unor legături de hidrogen între aminoacizi;
• organizare după principiul complementarităţii;
• activitate biologică înaltă.
• CM Dezoxiriboza se caracterizează prin:

• [x] este un hidrat de carbon;
• este un monozaharid;
• este o hexoză;
• [x] este un polizaharid;
• intră în compoziţia ATP.
• CM Riboza se caracterizează prin:

• [x] este un hidrat de carbon;
• este un monozaharid;
• este o hexoză;
• [x] este un polizaharid;
• [x] intră în compoziţia ATP.
• CM Legăturile fosfodiesterice se caracterizează prin:

• se formează între grupa COOH a unui aminoacid şi grupa NH2 a următorului;
• [x] orientare 3' - 5';
• apar între resturile acizilor fosforici;
• [x] se formează între două riboze vecine;
• [x] se formează cu participarea grupei fosfat din poziţia alfa.
• CM Structura secundară a ADN este determinată de:

• două catene paralele;
• [x] două catene complementare;
• [x] helix de dreapta;
• conţinutul diferit de baze purinice şi baze pirimidinice;
• [x] legătura complementară a purinelor cu pirimidinele din catena opusă.
• CM Proprietăţile ADN:
• are pH neutru;
• [x] replicare;
• [x] reparare;
• [x] spiralizare;
• [x] are pH acid.
• CM Pentru organizarea ADN sunt caracteristice:

• [x] asocierea cu proteine;
• [x] complementaritatea bazelor azotate;
• asocierea cu hidraţi de carbon;
• [x] prezenţa legăturilor covalente şi necovalente;
• forma globulară.
• CM Monomerii ARN:
• [x] sunt reprezentaţi de ribonucleotide;
• conţin dezoxiriboza;
• [x] conţin baze purinice şi pirimidinice;
• în catenă sunt uniţi prin legături de hidrogen;
• au o singură deosebire de monomerii ADN.
• CM Funcţiile ARN:
• de păstrare a mesajului genetic la eucariote;
• [x] de traducere a mesajului genetic;
• de transmitere a mesajului genetic;
• [x] de transport a aminoacizilor;
• structurală.
Capitolul 3
Membranele biologice
• CS Membrana biologică elementară constă din:

• [x] bistrat lipidic;
• lipide şi proteine;
• lipide şi polizaharide;
• proteine şi oligozaharide;
• glicocalix.
• CS Autoasamblarea membranelor biologice se datorează:

• heterogenităţii proteinelor;
• heterogenităţii fosfolipidelor;
• proprietăţilor colesterolului;
• [x] prezenţei grupărilor hidrofobe şi hidrofile din fosfolipide;
• proprietăţii de polimerizare a oligozaharidelor.
• CS Bistratul fosfolipidic are următoarele funcţii, cu excepţia:

• barieră biologică;
• interacţiunea cu alte molecule;
• transportul moleculelor mici nepolare;
• [x] catalitică;
• transportul apei.
• CS Proteinele membranare asigură următoarele tipuri de transport, cu excepţia:

• difuzia simplă;
• difuzia facilitată;
• transportul activ al apei;
• transportul corpusculilor;
• [x] pinocitoza.
• CS Proteina specifică pentru plasmalema eritrocitelor este:
• riboforina;
• conexina;
• [x] spectrina;
• porina;
• clatrina.
• CS Glicocalixul:
• este prezent pe suprafaţa externă a tuturor membranelor;
• [x] asigură specificitatea celulelor animale;
• catalizează specific transportul moleculelor;
• asigură rezistenţa mecanică a plasmalemei;
• reprezintă un depozit de anioni.
• CS Prezenţa a două membrane este caracteristică pentru:

• reticulul endoplasmatic rugos;
• reticulul endoplasmatic neted;
• aparatul Golgi;
• lizozomi.
• CS Plasmalema la eucariote se reînnoieşte:

• în nucleu;
• în mitocondrii;
• [x] în RE;
• în peroxizomi;
• în lizozomi.
• CS Membranele interne se deosebesc între ele, cu excepţia:

• conţinutului de proteine;
• funcţiei îndeplinite;
• raportului proteine / lipide;
• [x] conţinutului de ADN şi ARN;
• conţinutului de oligozaharide.
• CS Porina este localizată în:

• plasmalemă;
• membrana nucelară;
• [x] membrana mitocondriană;
• membrana lizozomului.
• CS Cardiolipina este:
• o proteină membranară;
• o proteină nucleară;
• [x] un tip de lipid membranar;
• componentă a glicocalixului;
• specifică membranei eritrocitului.
• CS Tipul de transport „ping-pong" este:

• o variantă a cotransportului;
• se realizează cu ajutorul unei ATP-aze;
• [x] se realizează contra gradientului electrochimic;
• se realizează cu ajutorul ionoforilor;
• intervine în procesul de fagocitoză.
• CS Difuzia simplă este specifică transportului:

• proteinelor;
• [x] gazelor;
• ionilor;
• corpusculilor;
• emulsiilor.
• CS Pompa Na+-K+:
• este prezentă numai în plasmalemă;
• asigură importul ionilor de Na+ ;
• reglează nivelul pH-ului celular;
• [x] asigură diferenţa de potenţial membranar;
• este o variantă de sinport.
• CS Transportul macromoleculelor:
• poate fi activ şi pasiv;
• [x] este mediat de formarea veziculelor endo- sau exocitare;
• este reprezentat numai de fagocitoză;
• este caracteristic numai leucocitelor;
• se realizează prin proteinele-canal.
• CS Transcitoza:
• este o variantă de cotransport;
• este caracteristică celulelor musculare;
• este specifică membranei bacteriene;
• se realizează fără consum de energie;
• [x] se caracterizează prin endocitoză unei substanţe, urmată de exocitoza ei.
• CS Joncţiunile intercelulare:
• se formează numai între celulele epiteliale;
• [x] se formează cu participarea numai a celulelor de un singur tip;
• poartă denumirea comună de desmozom;
• întotdeauna sunt impermeabile;
• se formează cu participarea proteinelor membranare, intracelulare şi intercelulare.
• CS Hemidesmozomii:
• sunt joncţiunile între celulele sangvine;
• sunt realizaţi cu ajutorul conexinei;
• [x] asigură contactul celulei cu lamina bazală;
• sunt caracteristice celulelor musculare;
• asigură transmiterea impulsurilor nervoase.
• CS Sinciţiul:
• este un exemplu de joncţiune de adeziune;
• este caracteristic celulelor epiteliale;
• se formează în fanta sinaptică;
• [x] se formează prin joncţiunile permeabile;
• se formează fără participarea proteinelor.
• CS Componenta celulară lipsită de membrană este:

• nucleul;
• peroxizomul;
• [x] ribozomul;
• lizozomul.
• CS Proprietăţile fosfolipidelor membranare sunt, cu excepţia:

• sunt elemente amfifile;
• formează micele şi lipozomi;
• au proprietatea de a se autoasambla;
• asigură fluiditatea membranelor;
• [x] asigură elasticitatea şi rezistenţa mecanică.
• CS Care dintre proteinele enumerate NU intră în componenţa membranei plasmatice?

• spectrina;
• [x] mureina;
• glicoforina;
• proteina banda-3;
• porinele.
• CS Funcţiile glicocalixului sunt, cu excepţia:

• asigură recunoaşterea şi adeziunea intercelulară;
• [x] asigură elasticitatea şi rezistenţa mecanică;
• reprezintă un depozit de cationi;
• contribuie la orientarea corectă a proteinelor în membrană;
• asigură individualitatea celulei.
• CS Rezistenţa membranei lizozomale la acţiunea enzimelor proprii se datorează:

• gradientului de pH;
• [x] proteinelor membranare puternic glicozilate;
• potenţialului electric de membrană;
• conţinutului înalt de spectrină;
• stratului de polizaharide.
• CS Fluiditatea membranelor biologice este determinată de:

• proteine;
• [x] fosfolipide;
• colesterol;
• oligozaharide;
• glicolipide.
• CS Funcţia de bază a colesterolului în plasmalemă:

• barieră;
• recepţie;
• adezivă;
• transport;
• [x] rezistenţă.
• CS Elasticitatea membranelor biologice animale este asigurată de:
• proteine;
• fosfolipide;
• [x] colesterol;
• oligosaharide;
• glicolipide.
• CM Fosfolipidele au următoarele proprietăţi:

• [x] autoasamblare;
• catalitică;
• [x] structură amfifilă;
• heterogenitate;
• antigenică.
• CM Membrana biologică este determinată de prezenţa obligatorie a:

• [x] fosfolipidelor;
• [x] colesterolului;
• [x] proteinelor;
• [x] polizaharidelor;
• acizilor nucleici.
• CM Colesterolul are următoarele funcţii în membrana bologică:

• conferă individualitate plasmalemei;
• [x] asigură elasticitatea membranei;
• are rol de receptori;
• are rol catalitic;
• [x] conferă rezistenţă mecanică plasmalemei.
• CM Proteinele membranare au următoarele proprietăţi:

• au funcţie catalitică;
• [x] conferă formă celulei;
• au specificitate de ţesut;
• [x] sunt heterogene;
• [x] asigură permeabilitatea selectivă a membranelor.
• CM Proteinele integrale:
• [x] conţin domenii liposolubile;
• pot forma canale;
• pot fi receptori membranari;
• [x] se găsesc numai în plasmalemă;
• pot străbate de mai multe ori bistratul lipidic.
• CM Glicocalixul are următoarele funcţii:

• termoreglatoare;
• [x] de semnalizare;
• de transport;
• [x] de receptor;
• enzimatică.
• CM Individualitatea biologică a membranei este determinată de prezenţa:

• diferitor proteine;
• diferitor fosfolipide;
• [x] diferitor oligozaharide;
• [x] receptorilor celulari;
• concentraţiei diferite de colesterol.
• CM Membranele interne se deosebesc între ele prin:

• numărul de straturi fosfolipidice;
• [x] complexul de enzime;
• [x] heterogenitatea proteinelor;
• [x] funcţia pe care o îndeplinesc;
• [x] conţinutul de oligozaharide.
• CM Pompa Na+-K+:
• este un ionofor;
• [x] este o ATP-ază;
• [x] este un canal antiport;
• reglează pH intracelular;
• facilitează transportul aminoacizilor în celulă.
• CM Na+-K+ ATP-aza are următoarele funcţii:

• transportul ionilor Na-K prin sinport;
• reglarea pH celular;
• [x] asigură potenţialul de membrană;
• [x] contribuie în menţinerea presiunii osmotice în celulă;
• [x] transportul ionilor Na-K prin antiport.
• CM Transportul macromoleculelor şi corpusculilor poate fi:

• [x] în direcţia gradientului electrochimic;
• prin difuzie simplă;
• [x] vezicular;
• [x] prin endocitoză;
• prin ionofori.
• CM Fagocitoza:
• [x] reprezintă o variantă a endocitozei;
• [x] se poate realiza prin reacţia ligand-receptor;
• se poate realiza prin reacţia ligand-ligand;
• asigură transportul macromoleculelor din celulă în spaţiul extracelular;
• se realizează cu ajutorul unei proteine-transportor.
• CM Transportul pasiv al moleculelor mici:

• este cu consum de energie;
• se realizează indiferent de gradientul electrochimic;
• [x] se realizează prin ionofori;
• se realizează datorită fluidităţii bistratului lipidic;
• [x] se referă la substanţele liposolubile.
• CM Cotransportul:
• reprezintă un tip de transport al macromoleculelor;
• poate fi reprezentat de pinocitoză şi fagocitoză;
• [x] poate fi reprezentat de pompa Na+-K+ ;
• [x] asigură transportul a două substanţe în aceeaşi direcţie;
• [x] se realizează numai cu consum de energie.
• CM Anvelopa nucleară:
• [x] are două membrane;
• glicocalixul este orientat spre matricea nucleară;
• porii nucleari au structură lipoproteică;
• continuă cu membranele reticulului endoplasmatic neted;
• [x] pe suprafaţa anvelopei nucleare se pot conţine ribozomi.
• CM Plasmalema are următoarele funcţii:

• [x] protecţie;
• replicare;
• [x] transport de substanţe;
• apărare imună;
• [x] reglarea pH celular.
• CM În celulă se întâlnesc următoarele organite membranare:

• desmozomi;
• ribozomi;
• lizozomi;
• [x] aparatul Golgi;
• [x] reticul endoplasmatic.
• CM Contactele celulare:
• [x] asigură asocierea celulelor în ţesuturi;
• [x] determină transportul substanţelor;
• [x] formează matricea intracelulară;
• [x] apar cu participarea elementelor citoscheletului;
• [x] contacte strânse apar numai între celulele epiteliale.
• CM Funcţii de bază a oligozaharidelor în plasmalemă:

• barieră;
• [x] recepţie;
• [x] adezivă;
• [x] transport;
• rezistenţă.
• CM Funcţii de bază a proteinelor în plasmalemă:

• barieră;
• [x] recepţie;
• [x] adezivă;
• [x] transport;
• rezistenţă.
• CM Funcţii de bază a glicolipidelor în plasmalemă:

• [x] barieră;
• catalitică;
• antigenică;
• transport;
• [x] rezistenţă.
• CM Desmozomii:
• reprezintă contacte strânse între celule;
• asigură alipirea celulelor cu ajutorul proteinelor matricei extracelulare;
• [x] asigură alipirea celulelor cu ajutorul proteinelor fibrilare;
• reprezintă canale permeabile între celulele epiteliale;
• [x] sunt responsabile de unirea celulelor în ţesuturi.
• CM Joncţiunile „gap":
• reprezintă contacte strânse;
• sunt impermeabile;
• [x] sunt specifice celulelor muşchilor netezi;
• [x] asigură transportul micromoleculelor între celule;
• [x] sunt specificate de prezenţa conexinelor.
Capitolul 4
Organitele celulare
• CS Ce este caracteristic numai pentru RE granular, dar lipseşte la RE neted?

• prezenţa cisternelor cis;
• prezenţa sistemelor de canale şi cisterne;
• [x] de suprafaţa membranelor sunt ataşaţi ribozomii;
• prezenţa cisternelor trans;
• formează vezicule de transport a substanţelor sintetizate.
• CS Membranele cărui organit conţin cardiolipină?

• RE rugos;
• [x] membrana internă a mitocondriilor;
• membrana externă a mitocondriilor;
• RE neted.
• CS Membranele cărui organit conţin porină?

• lizozomilor;
• membrana internă a mitocondriilor;
• [x] membrana externă a mitocondriilor;
• peroxizomilor.
• CS Care afirmaţie NU este caracteristică peroxizomilor?

• lipidele membranare sunt sintetizate de RE neted;
• [x] se formează în aparatul Golgi;
• matricea conţine oxidaze şi catalaze;
• îndeplinesc funcţie de detoxificare;
• reacţiile de detoxificare decurg, în special, în celulele hepatice şi renale.
• CS Organitul responsabil de biosinteza şi metabolizarea acizilor graşi şi a fosfolipidilor este:

• RE neted;
• mitocondriile;
• RE rugos;
• lizozomii.
• CS Organitul responsabil de modificările specifice ale macromoleculelor, sortarea şi exportul lor este:
• RE;
• mitocondria;
• lizozomul;
• peroxizomul.
• CS Organitul responsabil de polimerizarea hidraţilor de carbon este:

• mitocondria;
• lizozomul;
• RE rugos;
• RE neted.
• CS Care dintre afirmaţii este falsă referitor la RE rugos?

• este responsabil de sinteza diferitor proteine;
• participă în biogeneza membranelor;
• suprafaţa membranelor are numeroşi ribozomi;
• [x] este sediul central de biosinteză a glucidelor şi de modificări specifice ale macromoleculelor;
• comunică cu spaţiul perinuclear.
• CS Motilitatea membranei plasmatice în timpul fagocitozei şi mişcărilor ameboidale ale celulei se

realizează cu participarea:
• filamentelor intermediare;
• [x] microfilamentelor de actină şi miozină;
• microtubulilor;
• microtubulilor şi filamentelor intermediare;
• cililor şi flagelilor.
• CS Componenta caracteristică membranelor lizozomilor este:

• riboforina;
• porina;
• [x] H+-ATP-aza;
• catalaza;
• NANA.
• CS Care dintre organite utilizează oxigenul aerului inspirat?

• peroxizomi;
• aparatul Golgi;
• nucleolul.
• CS Din nucleu în citoplasmă se transportă:

• diverse enzime;
• ATP;
• [x] subunităţile ribozomilor;
• nucleotidele;
• aminoacizii.
• CS Ce proteină NU se conţine în citoschelet?

• keratina;
• miozina;
• actina;
• [x] riboforina;
• tubulina.
• CS Traficul diferitor materiale spre lizozomi NU are loc prin:

• endocitoză;
• [x] transcitoză;
• autofagocitoză;
• fagocitoză;
• crinofagocitoză.
• CS Lizozomii conţin:
• sintetaze;
• [x] hidrolaze;
• oxidaze;
• catalaze;
• primaze.
• CS Funcţiile lizozomilor:
• sinteza proteinelor;
• oxidarea acizilor graşi;
• [x] hidroliza substanţelor organice;
• sinteza glicogenului;
• sinteza fosfolipidelor.
• CS Membranele cărui organit conţin riboforină?

• [x] RE rugos;
• RE neted;
• mitocondriilor;
• lizozomilor.
• CM Care sunt funcţiile spaţiului intermembranar al mitocondriilor?

• [x] participă la acumularea protonilor;
• asigură oxidarea acizilor graşi;
• conţine ADN;
• [x] asigură transportul substanţelor;
• conţine cristele membranei interne.
• CM Matricea mitocondrială conţine:

• [x] genomul mitocondrial;
• [x] ribozomi;
• [x] molecule de ARN;
• [x] enzime pentru oxidarea piruvatului şi a acizilor graşi;
• complexul enzimatic ATP-sintetaza.
• CM Care dintre membranele interne posedă stratul glucidic orientat spre lumen?
• mitocondriale;
• [x] RE;
• [x] lizozomale;
• peroxizomale;
• [x] aparatului Golgi.
• CM Funcţiile RE rugos:
• [x] biosinteza proteinelor;
• biosinteza lipidelor;
• sinteza glucidelor;
• [x] biogeneza membranelor celulare;
• [x] transportul substanţelor organice.
• CM Particularităţile membranelor interne:

• [x] lipsa glicocalixului la majoritatea organitelor;
• au structură identică cu cea a plasmalemei;
• se aseamănă prin conţinutul enzimatic;
• [x] diferă prin compoziţia chimică;
• [x] se deosebesc după funcţiile exercitate.
• CM Ce este caracteristic expresiei genelor mitocondriale:

• participă aparatul nuclear de translaţie;
• participă ribozomii de origine nucleolară;
• [x] participă aparatul de translaţie mitocondrial;
• toate proteinele mitocondriale se sintetizează în mitocondrii;
• [x] participă ribozomii de origine mitocondrială.
• CM Tubulinele întră în componenţa:

• [x] cililor, flagelilor;
• [x] fibrelor fusului de diviziune;
• miofilamentelor;
• veziculelor endocitare;
• [x] centriolilor.
• CM Lizozomii:
• [x] sunt vezicule cu dimensiuni 0,05-0,5 m;
• [x] conţin enzime hidrolitice;
• conţin oxidaze, catalaze;
• sunt vezicule cu dimensiuni 0,5-1m;
• [x] activitatea optimă a enzimelor la pH~5,0.
• CM Membrana lizozomilor:
• [x] în partea internă conţine proteine puternic glicozilate;
• [x] conţin H+-ATP-aze;
• ionii de hidrogen sunt pompaţi din lizozom;
• [x] ionii H+ sunt pompaţi în lumenul lizozomal;
• conţine cardiolipină.
• CM RE rugos în celulele diferitor ţesuturi apare sub diferite forme:

• dictiozomi;
• [x] corpusculi Nissl;
• [x] corpusculi Berg;
• [x] ergastoplasmă;
• condriozomi.
• CM Alegeţi afirmaţiile care se referă la structura şi funcţiile mitocondriilor:

• [x] metabolizarea substanţelor organice are loc cu eliberarea energiei, care se transformă în
legături fosfoanhidrice ale ATP;
• obţinerea şi discompunerea H2O2 ;
• [x] membrana internă formează criste;
• [x] conţin ADN circular;
• transportul substanţelor nou sintetizate.
• CM Aparatul Golgi conţine:

• [x] compartimentul cis orientat spre RE;
• compartimentul cis orientat spre plasmalemă;
• [x] compartimentul median, unde are loc glicozilarea proteinelor şi lipidelor;
• [x] compartimentul trans, unde se adaugă acid sialic cu formarea NANA;
• [x] compartimentul trans, unde se formează vezicule de secreţie şi lizozomii.
• CM Care organite participă la procesele de biogeneză a membranelor?

• [x] RE neted şi rugos;
• mitocondriile;
• veziculele endocitare;
• peroxizomii.
• CM Filamentele intermediare ale citoscheletului se caracterizează prin:

• [x] sunt filamente heterogene de proteine fibrilare;
• [x] intră în componenţa laminei nucleare;
• intră în componenţa cililor şi flagelilor;
• [x] asigură rezistenţa mecanică a celulelor;
• [x] asigură formarea desmozomilor.
• CM Microfilamentele:
• [x] constau din actină;
• [x] constau din miozină;
• [x] asigură contracţia musculară;
• [x] asigură motilitatea membranei plasmatice în fagocitoză;
• asigură distribuirea cromozomilor în mitoză, meioză.
• CM Microtubulii formează:
• [x] centriolii;
• [x] corpusculii bazali;
• [x] cilii, flagelii;
• [x] fibrele fusului de diviziune;
• participă la contracţia muşchilor.
• CM Organitele membranare ale celulei:

• ribozomii;
• [x] peroxizomii;
• [x] RE;
• [x] mitocondriile.
• CM Reticulul endoplasmatic granular:

• [x] contactează cu anvelopa nucleară;
• [x] conţine riboforine;
• [x] catalizează sinteza enzimelor lizozomale;
• intervine în secreţia moleculelor proteice;
• [x] asigură transportul intracelular.
• CM Aparatul Golgi:
• este format dintr-o membrană cis şi una trans;
• suprafaţa externă conţine polizaharide;
• [x] veziculele lizozomale se desprind de la compartimentul trans;
• [x] veziculele cis se desprind de la RE;
• veziculele trans sunt de origine endozomală.
• CM Lizozomii conţin:
• sintetaze;
• catalaze;
• [x] nucleaze;
• cardiolipine;
• [x] proteaze.
• CM Mitocondriile:
• [x] membrana externă conţine porină;
• membrana internă conţine enzime hidrolitice;
• [x] deţin informaţie genetică;
• [x] se autoreproduc;
• asigură oxidarea glucozei.
• CM Centriolii:
• sunt formaţi din actină;
• [x] sunt formaţi din tubulină;
• [x] sunt formaţi din triplete de microtubuli;
• se conţin în toate celulele animale;
• se pot transforma în corpuscul bazal şi asigură mişcarea flagelului.
• CM Citoscheltul:
• [x] asigură asocierea celulelor în ţesuturi;
• formează matricea extracelulară;
• [x] este format din microtubuli şi filamente de actină;
• [x] asigură diviziunea celulară.
• CM Microfilamentele:
• [x] sunt formate din tubulină;
• sunt formate din laminină;
• [x] sunt formate din actină;
• formează fusul de diviziune;
• asigură formarea veziculelor endocitare.
• CM Reticulul endoplasmatic neted:

• contactează cu anvelopa nucleară;
• conţine riboforine;
• [x] asigură sinteza lipidelor;
• intervine în sortarea moleculelor proteice;
• [x] asigură transportul substanţelor sintetizate.
• CM Aparatul Golgi:
• [x] conţine o regiune cis şi una trans;
• suprafaţa externă conţine ribozomi;
• veziculele lizozomale se desprind de la compartimentul cis;
• [x] veziculele cis se formează din RE;
• veziculele trans reprezintă endozomi.
• CM Lizozomii conţin:
• [x] lipaze;
• porine;
• [x] pompe H+ ;
• catalaze;
• [x] proteaze.
• CM Peroxizomii:
• sunt organite nemembranare;
• se formează în AG;
• [x] lipidele membranare se importă din RE;
• reglează cantitatea de secret;
• [x] intervin în detoxifierea substanţelor nocive.
• membrana externă conţine cardiolipină;
• [x] membrana internă conţine cardiolipină;
• [x] conţin ribozomi;
• [x] conţin ARN;
• [x] asigură oxidarea acizilor graşi.
• CM Flagelii eucariotelor:
• [x] sunt formaţi din tubulină;
• [x] sunt formaţi din duplete de microtubuli;
• [x] se conţin în toate celulele;
• sunt acoperiţi cu plasmalemă.
• CM Microtubulii:
• asigură asocierea celulelor în ţesuturi;
• formează matricea extracelulară;
• [x] asigură diviziunea celulară.
• CM Actina:
• formează centriolii;
• formează flagelii;
• [x] formează miofibrilele;
• formează fusul de diviziune;
• [x] asigură formarea veziculelor endocitare.
• CM RE neted:
• [x] participă la detoxificarea xenobioticelor;
• [x] este responsabil de biosinteza hormonilor steroizi şi a colesterolului;
• controlează biosinteza lamininei şi colagenului;
• lumenul canalelor reprezintă continuarea spaţiului perinuclear;
• [x] comunică cu cisternele RE rugos.
• [x] sunt organite membranare;
• [x] membrana internă conţine cardiolipină;
• membrana internă conţine porină;
• [x] matricea conţine ADN şi ribozomi;
• [x] ocupă circa 25% din volumul citoplasmatic.
• CM Citoscheletul constă din:

• [x]microtubuli;
• [x] microfilamente;
• [x] proteine asociate;
• [x] filamente intermediare;
• canale şi cisterne.
• CM Microtubulii asigură:
• [x] distribuirea cromozomilor în mitoză;
• [x] mişcările ameboidale ale celulelor;
• [x] mişcările cililor şi flagelilor;
• [x] transportul intracelular al particulelor citozolice şi veziculelor enzimatice;
• transportul pasiv al substanţelor prin plasmalemă.
• CM Peroxizomii conţin:
• [x] oxidaze;
• [x] catalaze;
• polimeraze;
• hidrolaze;
• fosfataze.
• CM Funcţii biologice ale RE sunt:

• [x] sinteza enzimelor lizozomale;
• [x] glicozilarea proteinelor;
• biosinteza glucidelor;
• [x] biogeneza membranelor;
• [x] transportul substanţelor organice sintetizate.
• CM Particularităţi de organizare ale RE sunt:

• [x] constă din canale şi cisterne;
• membranele RE neted conţin riboforină;
• [x] glicocalixul este orientat spre lumen;
• [x] membranele RE rugos conţin riboforine;
• [x] domeniile funcţionale ale enzimelor RE neted sunt orientate spre citozol.
• CM Microtubulii contribuie la formarea:

• [x] fibrelor fusului de diviziune;
• [x] centriolilor;
• [x] corpusculilor bazali;
• [x] cililor, flagelilor;
• veziculelor endocitare.
• CM RE rugos este responsabil de:

• [x] sinteza enzimelor RE;
• sinteza şi metabolizarea acizilor graşi şi a fosfolipidelor;
• [x] sinteza enzimelor lizozomale;
• [x] sinteza enzimelor ataşate de membrana plasmatică;
• [x] comunicarea cu spaţiul perinuclear.
• CM Funcţiile aparatului Golgi sunt:

• sinteza lipidelor;
• sinteza de novo a glucidelor;
• [x] sortarea şi exportul produselor celulare;
• [x] fosforilarea proteinelor şi lipidelor;
• [x] formarea lizozomilor.
• CM Microtubulii constau din:

• [x] tubulină;
• [x] 13 protofilamente;
• actină;
• miozină;
• keratină.
• CM Plasmalema celulei animale:

• [x] este formată dintr-un strat bilipidic;
• [x] este formată din fosfolipide şi colesterol;
• [x] este o structură fluidă;
• delimitează diferite procese în celulă;
• nu permite trecerea în celulă a moleculelor liposolubile.
• CM Care dintre organitele eucariotelor utilizează oxigenul molecular?

• nucleul;
• [x] peroxizomii;
• lizozomii;
• aparatul Golgi.
• CM Enzimele lizozomale nu distrug membrana proprie, deoarece:

• enzimele sunt inactive;
• [x] sunt prezenţi radicalii glucidici pe suprafaţa internă a membranei;
• pH-ul este acid;
• lipseşte setul necesar de enzime;
• [x] este imposibilă apropierea şi interacţiunea fermenţilor cu membrana;
• CM Organitele:
• [x] sunt formaţiuni permanente ale citoplasmei;
• [x] au funcţii vital-importante;
• [x] pot fi generale şi speciale;
• cele speciale se întâlnesc în toate celulele;
• toate sunt acoperite cu o membrană.
• CM Citoscheletul:
• [x] constă din microfibrile actinice;
• [x] constă din filamente intermediare;
• [x] constă din microtubuli;
• lipseşte la eucariote;
• [x] asigură cicloza.
• CM Membrana citoplasmatică:
• [x] este o formaţiune dinamică;
• constă dintr-un strat bilipidic şi un strat proteic intern;
• [x] se caracterizează printr-o permeabilitate selectivă;
• conţine receptori;
• asigură interacţiunea organitelor în celulă.
• CM Prin complexele porilor nucleari trec:

• [x] proteinele nucleare;
• [x] ARNm;
• [x] ARNt;
• [x] histonele;
• nucleolii.
• CM Lizozomii:
• [x] dereglarea funcţiei lor duce la boli lizozomale de acumulare;
• [x] digeră moleculele şi organitele proprii;
• [x] digeră particulele fagocitate de celulă;
• [x] conţin peste 50 de enzime diverse;
• lizozomii noi apar prin diviziunea celor preexistenţi.
• CM Peroxizomii:
• [x] sunt formaţi din matrice şi membrană;
• [x] conţin peste 40 de fermenţi diferiţi;
• se formează în aparatul Golgi;
• se localizează în nucleul celulei;
• conţin o moleculă inelară de ADN.
• CM Proteinele membranare:
• formează un strat continuu;
• nu penetrează bistratul lipidic;
• [x] sunt foarte diverse după proprietăţile chimice şi funcţiile exercitate;
• efectuează mişcări rotative în jurul axei sale şi laterale;
• [x] se leagă frecvent cu glucidele.
• CM Centrul celular:
• este situat întotdeauna în centrul celulei;
• [x] este un organit impar;
• participă doar la meioză;
• [x] distribuie informaţia genetică în celulele fiice;
• [x] asigură formarea fusului de diviziune.
• CM Citoscheletul:
• [x] determină forma celulei;
• [x] determină distribuirea organitelor în celulă;
• [x] e format din 3 tipuri de structuri;
• e caracteristic pentru procariote şi eucariote;
• [x] participă la citochineză.
• CM Carioplasma:
• [x] este un component al nucleului;
• e delimitată de o membrană citoplasmatică;
• [x] constă dintr-o fracţie solubilă;
• niciodată nu se amestecă cu citoplasma;
• [x] include o reţea proteică fibrilară insolubilă.
• CM Învelişul nuclear:
• [x] constă din membrana externă şi internă;
• [x] include lamina fibroasă;
• [x] este străbătut de pori;
• formează un spaţiu perinuclear închis;
• este păstrat chiar şi în timpul diviziunii celulei.
Capitolul 6
Nucleul
• CS Sinteza ARNr se realizează în:

• aparatul Golgi;
• [x] nucleol;
• lizozomi;
• ribozomi.
• CS Organizatorul nucleolar conţine gene ce codifică:

• ARNm;
• [x] ARNr;
• ARNt;
• proteine structurale;
• proteine ribozomale.
• CS Heterocromatina facultativă:
• reprezintă regiunea de cromatină slab condensată;
• se supune transcripţiei;
• [x] se poate despiraliza şi transforma în eucromatină;
• este activă genetic;
• reprezintă fragmente de ADN identice după activitate în toate celulele.
• CS Proteinele ribozomale se sintetizează în:

• nucleol;
• nucleu;
• [x] citoplasmă;
• aparatul Golgi;
• peroxizomi.
• CS Din citoplasmă în nucleu sunt transportaţi:

• precursorii ribozomali;
• [x] enzime ce participă la replicare şi transcripţie;
• ARNm;
• particule ribonucleoproteice;
• ARNt.
• CS Heterocromatina NU se deosebeşte de eucromatină după:

• colorare;
• [x] compoziţia chimică;
• nivelul de compactizare;
• funcţiile îndeplinite;
• activitatea genetică.
• CS Octamerul histonic include:

• secvenţe variabile de ADN;
• [x] 8 proteine histone;
• nucleozomul;
• histonele H1;
• proteine acide.
• CS Proteinele nonhistone:
• [x] sunt în cantitatăţi mari în ţesuturile active;
• sunt proteine bazice;
• sunt în cantităţi mari în ţesuturile inactive;
• nu participă la expresia informaţiei genetice;
• sunt constante în toate ţesuturile.
• CS Subunităţile ribozomale se formează în:

• ribozomi;
• [x] nucleol;
• citoplasmă;
• aparatul Golgi.
• CS Matricea nucleară NU conţine:

• proteine histone;
• proteine nehistone;
• enzime nucleare;
• factori de transcripţie şi replicare;
• [x] ribozomi.
• CS Matricea nucleară NU are rol de:
• a menţine forma nucleului;
• [x] a menţine constantă structura cromatinei;
• a modula permeabilitatea membranei nucleare;
• a realiza transportul intranuclear al macromoleculelor;
• a controla diviziunea celulară.
• CS Prin porii nucleari NU se realizează transportul:

• proteinelor ribozomale;
• [x] ADN-ului;
• subunităţilor ribozomale;
• ARN-ului;
• enzimelor.
• CS Componentele nucleolului:
• o membrană;
• gene ce codifică ARNm;
• gene ce codifică ARNt 5S;
• [x] secvenţe de ADN ce codifică ARNr;
• secvenţe de ADN ce codifică ARNt.
• CS Cromatida conţine:
• două molecule de ADN;
• [x] o moleculă de ADN;
• un fragment al unei molecule de ADN;
• un singur telomer;
• o moleculă de ARN.
• CS Legătura dintre nucleu şi mediul extranuclear se realizează prin:

• matricea nucleară;
• ribozomi;
• [x] reticulul endoplasmatic;
• aparatul Golgi;
• centrul celular.
• CM Componentele principale ale nucleozomului sunt:

• histona H1;
• [x] octamerul histonic;
• ARN linker;
• [x] o secvenţă de ADN cu o lungime de 146 pb;
• proteine nehistone.
• CM Funcţiile proteinelor nehistone:

• asigură unirea aminoacizilor la ARNt;
• [x] catalitică;
• [x] interacţionează cu acizii nucleici;
• [x] participă la realizarea expresiei genice;
• asigură formarea nucleozomilor.
• CM Cromatina:
• [x] este o structură heterogenă;
• [x] conţine secvenţe inactive transcripţional;
• [x] reprezintă complexe nucleoproteice;
• este omogenă după structură şi colorare;
• [x] conţine secvenţe active transcripţional.
• CM Regiunile heterocromatinei sunt reprezentate de secvenţe:

• de ADN slab condensat;
• [x] centromerice;
• [x] de ADN intens colorate;
• [x] telomerice;
• [x] înalt repetitive.
• CM Nivelurile de condensare a cromatinei sunt:

• [x] solenoidul;
• [x] filamentul nucleozomic;
• [x] cromozomul metafazic;
• [x] buclele;
• lanţul polipeptidic.
• CM Nivelul nucleozomic este determinat de:

• asamblarea moleculelor de ARN cu proteine histone;
• transformări chimice ale cromatinei;
• [x] formarea firului nucleozomic cu diametrul 11 nm;
• [x] legături electrostatice dintre moleculele participante;
• [x] înfăşurarea ADN-lui pe miezul histonic.
• CM Solenoidul reprezintă:
• [x] împachetarea nucleozomilor;
• nivelul al treilea de compactizare a ADN-lui;
• [x] o superspirală de dreapta a filamentului nucleozomic;
• fibra de cromatină cu diametrul de 11 nm;
• complexul ADN - histona H1.
• CM Cromozomul metafazic:
• este forma materialului genetic activă din punct de vedere transcripţional;
• [x] e format din două cromatide surori;
• este vizibil în orice perioadă a ciclului celular;
• [x] este un complex nucleoproteic;
• reprezintă o moleculă de ADN decompactizată.
• CM Cromozomul metafazic este bicromatidian, deoarece:

• este format din eucromatină şi heterocromatină;
• [x] este format din două molecule identice de ADN;
• este format dintr-un braţ proximal şi unul distal;
• [x] reprezintă materialul genetic dublat;
• conţine o moleculă de ADN şi una de ARN.
• CM Molecula de ADN nuclear:

• [x] poate fi condensată sau decondensată;
• poate fi mono- sau bicatenară;
• poate avea unul sau doi telomeri;
• [x] poate fi transcrisă sau netranscrisă;
• poate fi asociată cu histone sau nehistone.
• CM Cromozomul interfazic:
• [x] constă din regiuni condensate şi necondensate;
• [x] poate fi monocromatidian sau bicromatidian;
• este spiralizat uniform;
• [x] poate fi activ sau inactiv transcripţional;
• poate conţine unul sau două braţe.
• CM Centromerul:
• [x] conţine o secvenţă specifică de ADN cromozomial;
• reprezintă o regiune de heterocromatină facultativă;
• [x] conţine secvenţe repetitive de ADN;
• [x] împarte cromozomul în două braţe;
• reglează procesul de transcripţie.
• CM Heterocromatina constitutivă este reprezentată de:

• secvenţe de ADN bogate în gene structurale;
• [x] secvenţe de ADN ce separă genele structurale de-a lungul cromozomului;
• [x] secvenţe de ADN repetitiv;
• [x] regiunea constricţiilor primare;
• [x] regiunile telomerice.
• CM Funcţiile telomerelor:
• [x] protejează cromozomii de fuziune cu alţi cromozomi;
• [x] controlează integritatea moleculelor de ADN;
• unesc cromatidele surori;
• [x] controlează senescenţa celulară;
• previn recombinarea genetică.
• CM Centromerul conţine:
• [x] secvenţe de ADN satelit;
• secvenţe de ADN unic, specifice fiecărui cromozom;
• [x] situsul de asociere a kinetocorilor;
• [x] secvenţe de ADN metilat;
• secvenţe de ADN ce pot trece în eucromatină.
• CM Funcţiile histonelor:
• au rol catalitic;
• [x] stabilizează dublul helix de ADN;
• [x] determină structura terţiară a ADN-ului;
• asigură transcripţia;
• [x] controlează nespecific activitatea materialului genetic.
• CM În nucleu:
• numărul nucleolilor este constant;
• [x] ADN deţine informaţia genetică;
• ARN se asociază cu proteine histone;
• are loc decodificarea informaţiei genetice;
• [x] au loc procese de transcripţie.
• CM Importanţa condensării ADN-lui:
• micşorarea cantităţii de ADN;
• [x] controlează activitatea genelor;
• [x] determină formarea cromozomilor;
• [x] protejarea ADN-ului;
• [x] controlează distribuţia egală a informaţiei genetice în timpul diviziunii celulare.
• CM Componentele nucleului interfazic sunt:

• [x] matricea nucleară;
• RE;
• [x] cromatina;
• [x] anvelopa nucleară;
• [x] nucleolul.
• CM Heterocromatina se caracterizează prin:

• este slab colorată;
• [x] nu se transcrie;
• este activă genetic;
• [x] se replică tardiv în perioada S a ciclului celular;
• [x] formează cromocentri.
• CM Particularităţile histonelor:
• sunt proteine acide;
• [x] conţin arginină şi lizină;
• sunt prezente doar în unele ţesuturi;
• [x] au proprietăţi bazice;
• [x] stabilizează dublul helix de ADN.
• CM Complexul porului nuclear:

• [x] este un ansamblu de proteine dispuse în jurul canalului central;
• [x] participă la transportarea macromoleculelor;
• numărul porilor este constant;
• asigură doar transportul pasiv al substanţelor;
• reprezintă un octamer histonic.
• CM Nucleolul:
• [x] este locul de transcriere a ARNr;
• este înconjurat de o membrană;
• [x] conţine componentă fibrilară;
• este "fabrica" de producere a lizozomilor;
• [x] conţine componenta granulară.
• CM Matricea nucleară:
• [x] menţine dimensiunea şi forma nucleului;
• este structural stabilă;
• [x] este bogată în proteine nehistone;
• nu conţine enzime;
• [x] conţine molecule neorganice.
• CM Nucleul interfazic se caracterizează prin:

• număr constant de molecule de ADN;
• [x] regiuni cu gene inactive;
• număr constant de nucleoli;
• [x] prezenţa cromatinei cu nivele diferite de compactizare;
• prezenţa cromozomilor puternic compactizaţi.
• CM Din nucleu se exportă:

• [x] ARN;
• factori de transcripţie;
• [x] particule ribonucleoproteice;
• proteine ribozomale;
• enzime.
• CM Din componenţa învelişului nuclear face parte:

• o membrană;
• [x] lamină nucleară;
• [x] două membrane;
• [x] complexul porilor;
• nucleolul.
• CM Eucromatina se caracterizează prin:

• ADN puternic condensat;
• [x] activitate transcripţională;
• [x] prezenţa genelor structurale;
• [x] replicare timpurie în perioada S a ciclului celular;
• [x] coloraţie slabă.
• CM Funcţiile nucleului:
• traducerea mesajului genetic;
• [x] este centrul de control al activităţii celulare;
• [x] depozitează informaţia genetică;
• [x] asigură replicarea ADN şi transcripţia ARN;
• este responsabil de metabolismul energetic.
• CM Lamina nucleară:
• [x] reprezintă o reţea fibroasă;
• conţine situsuri de legare a cromatinei;
• este complet separată de membrana nucleară internă;
• [x] are rol de suport;
• [x] constă din filamente intermediare.
• CM Proteinele histone:
• sunt heterogene;
• [x] participă la compactizarea cromozomilor;
• sunt proteine acide;
• au funcţii catalitice;
• [x] formează nucleozomii.
• CM Prin complexul porului se transportă:

• [x] ARN;
• lizozomi;
• [x] subunităţi ribozomale;
• cromozomi;
• [x] proteine histone şi nehistone.
• CM Kinetocorul:
• [x] este locul de fixare a microtubulilor;
• este localizat în regiunea constricţiei secundare a cromozomului;
• [x] reprezintă un disc proteic trilamelar;
• se întâlneşte numai la unii cromozomi;
• [x] se formează în regiunea centromerului.
• CM Organizatorul nucleolar:
• [x] este prezent în unii cromozomi;
• reglează activitatea nucleului;
• [x] reprezintă componenta fibrilară a nucleolului;
• este responsabil de biosinteza proteinelor;
• [x] conţine gene pentru ARNr.
•
este responsabil de biosinteza proteinelor; Capitolul 7
Replicarea ADN
• CS Replicarea este un proces caracteristic:

• numai eucariotelor;
• numai procariotelor;
• numai virusurilor;
• [x] tuturor sistemelor vii;
• toate răspunsurile sunt false.
• CS Replicarea reprezintă:
• procesul de sinteză de novo a moleculelor de ADN;
• procesul de sinteză matricială a moleculelor de ARN;
• procesul de traducere a informaţiei genetice;
• [x] procesul de dublare a materialului genetic;
• procesul de expresie a mesajului genetic.
• CS Replicarea asigură:
• păstrarea materialului genetic;
• [x] transmiterea informaţiei genetice;
• expresia informaţiei genetice în caractere specifice;
• traducerea codului genetic;
• recombinarea materialului genetic.
• CS Replicarea este proprietatea unică a:

• [x] moleculelor de ADN;
• moleculelor de ARN;
• moleculelor de ADN şi ARN;
• substanţelor organice;
• membranelor biologice.
• CS Replicarea moleculelor de ADN este determinată de:

• particularităţile unirii nucleotidelor în catenă;
• codul genetic;
• cele două catene identice ale dublului helix;
• [x] complementaritatea bazelor azotate în dublul helix;
• supraspiralizarea catenelor.
• CS Replicarea ADN-ului nuclear este:

• realizată după modelul inelului rotitor;
• realizată după modelul D;
• realizată după modelul 
• controlată de un singur situs ORI;
• [x] multirepliconă şi asincronă.
• CS Replicarea ADN-ului mitocondrial este:

• [x] realizată după modelul D;
• controlată de un singur situs ORI;
• multirepliconă şi asincronă.
• CS Replicarea ADN-ului procariotic este:

• [x] realizată după modelul 
• controlată de două situsuri ORI;
• CS Replicarea ADN-ului viral este:

• [x] realizată după modelul inelului rotitor;
• controlată de două situsuri ORI;
• CS Procesul de replicare este controlat de, cu excepţia:

• ADN – polimeraza;
• ARN – polimeraza;
• catenele – matriţe ale ADN-ului;
• [x] diferite molecule de ARNm;
• diferite nucleaze.
• CS Procesul de polimerizare a nucleotidelor într-o catenă în timpul replicării:

• [x] este realizat în direcţia 5' - 3';
• este realizat în direcţia 3' - 5';
• este realizat de o ligază;
• unidirecţionat şi paralel;
• bidirecţionat şi antiparalel.
• CS ADN – polimeraza este responsabilă de:

• copierea exactă şi identică a unei secvenţe de ADN;
• [x] sinteza unei copii complementare de ADN;
• sinteza matricială a diferitor molecule de ADN şi ARN;
• replicarea conservativă a ADN;
• denaturarea şi renaturarea dublului helix.
• CS Relaxarea dublului helix pe parcursul replicării este realizată de:

• o componentă a ADN – polimerazei;
• helicaze;
• [x] topoizomeraze;
• proteinele SSB;
• primază.
• CS Denaturarea ADN-ului pentru eliberarea matriţelor în procesul de replicare este realizată de:
• [x] helicaze;
• topoizomeraze;
• proteinele SSB;
• primază.
• CS Stabilizarea catenelor pentru iniţierea şi desfăşurarea sintezei noilor catene ale moleculelor de
ADN este asigurată de:
• helicaze;
• topoizomeraze;
• [x] proteinele SSB;
• primază.
• CS Care afirmaţie este incorectă în caracteristica replicării?

• poate fi monodirecţionată sau bidirecţionată;
• asigură sinteza moleculelor de ADN;
• moleculele replicate conţin catene complementare;
• [x] moleculele replicate conţin catene identice;
• reprezintă procesul principal ce asigură autoreproducerea.
• CS Replicarea ADN la eucariote are loc:

• după tipul nematricial;
• [x] semiconservativ;
• conservativ;
• după tipul dispers;
• CS Sinteza ADN în celule somatice este efectuată de:

• [x] ADN polimerazele 
• telomerază;
• ADN-polimerazele I,II,III;
• ADN helicază;
• ARN-polimerază.
• CS Primerul pentru iniţierea replicării este sintetizat de:

• ADN - polimeraza I;
• ADN - polimeraza II;
• [x] ARN - polimerază;
• ADN - ligază;
• ARN - ligază.
• CS ADN – polimeraza  sint5tizeaz noi catene de ADN:

• utilizând o matriţă ARN;
• adăugând nucleotide la capătul 5'-OH al catenei matriţe;
• adăugând nucleotide la capătul 3'-OH al catenei matriţe;
• adăugând nucleotide la capătul 5'-OH al primerului;
• [x] adăugând nucleotide la capătul 3'-OH al primerului.
• CS Principalele caracteristici ale replicării la eucariote sunt, cu excepţia:

• este semiconservativă;
• este bidirecţionată;
• [x] este unidirecţionată;
• polimerizarea nucleotidelor are loc în direcţia 5' - 3';
• implică participarea mai multor factori proteici.
• CS Alegeţi afirmaţia falsă despre secvenţa ORI:

• reprezintă punctul de origine a replicării;
• [x] constă dintr-o secvenţă specifică de nucleotide, bogată în perechi de baze GC;
• numărul secvenţelor ORI, de regulă, este egal cu numărul de repliconi;
• la eucariote este legată cu metaloproteine de axa proteică a cromozomilor;
• la organismele diferitor specii numărul de secvenţe ORI еste diferit.
• CS Care dintre afirmaţii NU se referă la ADN-helicaze?

• realizează despiralizarea şi denaturarea locală a ADN - ului prin hidroliza ATP;
• este responsabilă de formarea furcilor replicative;
• [x] o singură helicază este suficientă pentru formarea ochiului de replicare;
• fiecare furcă replicativă are helicaza proprie;
• împreună cu primaza, formează complexul primozom.
• CS Primaza are următoarele caracteristici, cu excepţia:

• are activitate ARN-polimerazică;
• [x] stabilizează monocatenele de ADN denaturat;
• iniţiază sinteza ARN-primer;
• împreună cu helicazele, formează complexul primosom;
• iniţiază sinteza unei secvenţe scurte de ribonucleotide.
• CS Rolul topoizomerazelor:
• realizează despiralizarea şi denaturarea locală a moleculei de ADN;
• iniţiază sinteza ARN-primerului;
• [x] scindează legăturile fosfodiesterice, relaxând dublul helix;
• sintetizează catene noi de ADN pe catene matriţe;
• leagă capetele fragmentelor de ADN prin formarea legăturilor 3' - 5' fosfo-diesterice.
• CS Care dintre enzimele aparatului de replicare posedă funcţie nucleazică?

• ADN-helicaze;
• primaza;
• telomerazele;
• [x] ADN-polimeraza;
• ADN-ligaza.
• CS Care dintre afirmaţii NU se referă la activitatea ADN-polimerazei?
• sintetizează catene noi de ADN prin extinderea ARN-primerului;
• [x] poate iniţia sinteza unei catene noi de ADN şi în absenţa unei catene preexistente;
• sinteza se produce doar în direcţia 5' - 3';
• citirea are loc doar în direcţia 3' - 5';
• prezintă şi activitate nucleazică.
• CS Replicarea de tip  este caracteristic pentru:

• virusuri;
• [x] procariote;
• eucariote;
• procariote şi eucariote;
• nici un răspuns nu este corect.
• CS Replicarea de tip  este caracteristic pentru:

• [x] virusuri;
• virusuri şi unele procariote;
• virusuri şi toate eucariotele;
• unele procariote şi eucariote;
• virusuri, unele procariote şi eucariote;
• CS Pentru replicarea ADN la eucariote NU este caracteristic:

• începe concomitent în mai multe puncte ORI;
• este asincronă;
• secvenţele eucromatice se replică înaintea celor heterocromatice;
• [x] secvenţele heterocromatice se replică înaintea celor eucromatice;
• are loc numai în perioada S a ciclului celular.
• CS Endonucleazele sunt implicate în diferite sisteme de reparaţie, cu excepţia:

• [x] reparaţiei directe;
• reparaţiei prin excizia bazelor;
• reparaţiei prin excizia nucleotidelor;
• reparaţiei prin recombinare;
• reparaţiei mismatch.
• CS ADN-ligazele sunt implicate în diferite sisteme de reparaţie, cu excepţia:

• reparaţiei prin excizia bazelor;
• reparaţiei prin excizia nucleotidelor;
• reparaţiei prin recombinare;
• [x] reparaţiei directe;
• CS Procesul de excizie a nucleotidelor dintr-o secvenţă de ADN modificat este realizat de:
• ADN-ligaze;
• [x] endonucleaze;
• exonucleaze;
• ADN-polimeraze;
• ADN-glicozilaze.
• CS Sinteza reparatorie pentru completarea golurilor din ADN este realizată de:
• ADN-ligaze;
• endonucleaze;
• ARN-polimeraze ADN dependente;
• [x] ADN-polimeraze;
• ADN-glicozilaze.
• CS Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la reparaţie:

• este un proces de restabilire a leziunilor din moleculele de ADN;
• asigură păstrarea intactă a materialului genetic de-a lungul generaţiilor;
• [x] este caracteristic doar pentru eucariote;
• are loc doar în moleculele de ADN;
• la eucariote aste controlată de produşii mai multor gene.
• CS Fotoliaza:
• este o enzimă ce produce modificări în dublul helix;
• [x] este o enzimă implicată în reparaţia directă a ADN-ului;
• intervine în înlăturarea defectelor produse în rezultatul erorilor de replicare;
• se activează sub acţiunea razelor UV;
• este responsabilă de formarea dimerilor pirimidinici în molecula de ADN.
• CS În procesul de reparaţie directă participă:

• ADN polimeraza;
• ADN ligaza;
• [x] fotoliaza;
• ARN- polimeraza;
• endonucleaza.
• CS În procesul de reparaţie prin excizia bazelor participă, cu excepţia:

• ADN polimeraza;
• endonucleaza;
• ADN ligaza;
• [x] fotoliaza;
• glicozilaza.
• CS În procesul de reparaţie excizia bazei modificate este realizată de:

• endonuclează;
• fotoliază;
• [x] glicozilază;
• o componentă nucleazică a ADN-polimerazei;
• CM Particularităţile replicării ADN-ului mitocondrial:

• [x] fiecare catenă conţine câte un situs de iniţiere propriu;
• [x] sinteza începe de pe catena H;
• sinteza începe de pe catena L;
• [x] replicarea celor două catene este asincronă;
• are loc numai în perioada S a ciclului celular.
• CM Particularităţile replicării ADN nuclear:

• [x] are loc numai în perioada S a ciclului celular;
• [x] este asincronă;
• [x] secvenţele eucromatice se replică înaintea celor heterocromatice;
• secvenţele heterocromatice se replică înaintea celor eucromatice;
• replicarea începe concomitent în mai multe puncte ORI.
• CM Telomeraza:
• participă la replicarea regiunilor telomerice;
• este o proteină cu funcţie de revers – transcriptază;
• conţine ARN în calitate de matriţă;
• este activă la procariote;
• [x] este caracteristică doar pentru eucariote.
• CM Fragmentele Okazaki:
• [x] se sintetizează de pe catena matriţă 5' - 3' a furcii de replicare;
• se sintetizează de pe catena matriţă 3' - 5' a furcii de replicare;
• au aceeaşi lungime la pro- şi eucariote;
• [x] sunt sintetizate discontinuu în direcţia 5' - 3';
• nu sunt sintetizate de ADN-polimerază.
• CM Furca de replicaţie сonţine:

• [x] două matriţe ADN;
• [x] catenă lider;
• [x] catenă întârziată;
• două puncte ORI;
• doi repliconi.
• CM Iniţierea replicării este controlată de:

• [x] ADN-polimerază;
• [x] primază;
• [x] situsul ORI;
• promotor;
• fragmentul Okazaki.
• CM Componentele aparatului de replicare la eucariote:

• [x] molecula bicatenară de ADN;
• molecula monocatenară de ADN;
• [x] nucleozidtrifosfaţi;
• [x] dezoxinucleotizitrifosfaţi;
• ribozomi.
• CM Pentru activitatea ADN-polimerazei sunt necesare:

• [x] ADN monocatenar în calitate de matriţă;
• 4 tipuri de NTP;
• [x] un fragmentl bicatenar la capătul 3' al moleculei de ADN;
• [x] 4 tipuri de dNTP;
• ARNt.
• CM Asincronismul sintezei ADN se manifestă:

• [x] între cele două seturi de cromozomi;
• [x] intercromozomial;
• [x] interrepliconic;
• între diferite celule ale organismului;
• [x] între cele două tipuri de cromatină ale celulei somatice.
• CM În toate celulele somatice în replicarea ADN-ului intervin:

• ADN – polimerazele I,II,III;
• ARN – polimerazele I,II,III;
• [x] telomeraza;
• [x] ADN – polimerazele 
• [x] primaza.
• CM Repliconul este:
• [x] unitatea funcţională de replicare;
• [x] secvenţa de nucleotide ce se replică independent;
• [x] secvenţa ce conţine punctul ORI;
• fragmentul Okazaki;
• fragmentul de ADN caracteristic doar eucariotelor.
• CM În procesul iniţierii replicării intervin:

• [x] ADN-polimerazele;
• [x] ADN helicaza;
• ligazele;
• [x] primazele;
• telomerazele.
• CM Replicarea ADN-ului mitocondrial:

• [x] este asigurată de ADN- polimeraza 
• [x] este iniţiată de ARN - polimeraze;
• este controlată de doi promotori;
• este controlată de mai mulţi repliconi;
• [x] este controlată de două situsuri ORI.
• CM Fragmentele Okazaki:
• reprezintă secvenţe scurte de ARN;
• [x] reprezintă secvenţe scurte de ADN;
• iniţiază sinteza catenelor noi de ADN;
• [x] sunt sintetizate discontinuu pe catena întârziată;
• sunt eliminate în faza de terminaţie a replicării.
• CM ADN – ligaza:
• intervine în formarea punţilor de hidrogen între catena matriţă şi catena nou sintetizată;
• [x] asigură unirea fragmentelor Okazaki într-o catenă continuă;
• [x] intervine în unirea a două fragmente de ADN;
• asigură denaturarea şi renaturarea moleculei de ADN;
• este o enzimă ce intervine în unirea moleculelor de ADN nou formate.
• CM Catenele lider:
• [x] sunt sintetizate continuu;
• sunt citite în direcţia 5' - 3' discontinuu;
• [x] sunt polimerizate în direcţia 5' - 3';
• sunt formate din fragmente Okazaki;
• [x] cresc pe măsura măririi furcii de replicare.
• CM Telomeraza:
• [x] este o enzimă alcătuită din molecule proteice şi un fragment de ARN;
• asigură terminarea sintezei moleculelor inelare de ADN;
• [x] asigură sinteza secvenţelor telomerice ale moleculelor de ADN cromozomial;
• [x] previne scurtarea moleculelor liniare de ADN;
• intervine în adăugarea dNTP la capătul 5' moleculei de ADN nou sintetizate.
• CM Catena matriţă şi noua catenă de ADN sintetizată:

• sunt identice;
• [x] sunt diferite;
• [x] sunt complementare;
• sunt unite prin punţi de hidrogen;
• sunt unite prin legături fosfodiesterice.
• CM Sinteza unei catene noi de ADN este iniţiată de o ARN-polimerază deoarece:

• [x] ADN-polimeraza are nevoie de primer;
• ADN-polimeraza are nevoie de o matriţă – ARN;
• [x] ADN polimeraza nu poare iniţia sinteza pe loc gol;
• ADN polimeraza este capabilă să recunoască doar ribonucleotide;
• [x] ADN-polimeraza este capabilă să adauge nucleotide la un capăt 3'-OH existent.
• CM Ochiul de replicare se formează cu participarea:

• ADN-polimerazelor;
• primazei;
• [x] topoizomerazelor;
• [x] helicazelor;
• [x] proteinelor SSB.
• CM Replicarea la eucariote:
• este un proces conservativ şi continuu;
• [x] se realizează asincron şi multireplicon;
• [x] asigură stabilitatea informaţiei genetice de-a lungul generaţiilor de celule;
• [x] determină ereditatea;
• determină reproducerea moleculelor de ADN şi ARN.
• CM Reparaţia prin excizia bazelor se realizează cu ajutorul:

• [x] ADN – polimerazei;
• [x] ADN-ligazei;
• glicozilazei;
• ADN – helicazei;
• fotoliazei.
• CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor se realizează cu ajutorul:

• [x] endonucleazelor;
• exonucleazelor;
• [x] ADN-polimerazei;
• telomerazei.
• CM Reparaţia ADN-ului se poate realiza după tipurile următoare:

• [x] prereplicativă;
• [x] inductibilă;
• [x] excizivă cu secvenţe scurte;
• [x] recombinativă;
• ARN-dependentă.
• CM Reparaţia:
• [x] proces de restabilire a leziunilor din moleculele de ADN;
• [x] asigură păstrarea intactă a materialului genetic de-a lungul generaţiilor;
• [x] este caracteristică doar pentru ADN;
• [x] se realizează atât la procariote, cât şi la eucariote;
• poate avea loc în molecule de ARN.
• CM Substituţia unui nucleotid în molecula de ADN:

• [x] determină modificarea secvenţei de nucleotide;
• determină modificarea structurii moleculei;
• poate împiedica replicarea şi transcripţia;
• [x] poate fi rezultatul unor erori ale replicării;
• [x] poate fi rezultatul dezaminării bazelor azotate.
• CM Modificările structurale ale moleculelor de ADN:

• afectează doar secvenţa nucleotidelor în molecula de ADN;
• [x] se formează în rezultatul apariţiei legăturilor covalente nespecifice între nucleotide;
• [x] reprezintă legături nespecifice ce se pot forma în cadrul unei catene sau între catenele opuse;
• [x] pot apărea sub acţiunea razelor UV;
• nu împiedică replicarea şi transcripţia.
• CM Reparaţia directă:
• [x] realizează reversia ADN-ului lezat la starea iniţială;
• constă în înlăturarea leziunilor ADN-ului în mai multe etape;
• [x] este rezultatul acţiunii unor fotoliaze;
• [x] intervine în cazul modificărilor ADN sub acţiunea razelor UV;
• se poate înfăptui prin eliminarea şi înlocuirea unor secvenţe scurte sau lungi de ADN.
• CM În cazul unor leziuni în moleculele de ADN în celulele eucariote:

• [x] se activează diferite sisteme enzimatice de reparaţie;
• se stopează replicarea, transcripţia şi translaţia pentru a preveni acumularea modificărilor ADN-ului;
• [x] celula îşi activează mecanizmele de inducere a apoptozei;
• celula trece în următoarea fază a ciclului celular;
• leziunile ADN-ului nu pot fi prevăzute şi nici nu pot fi înlăturate.
• CM Caracteristica procesului de reparaţie în celulele somatice umane:

• [x] poate avea loc doar în timpul interfazei;
• poate avea loc în orice perioadă a ciclului celular;
• [x] se realizează cu participarea enzimelor de replicare;
• este imposibil, deoarece molecula de ADN este compactizată sub formă de cromatină sau cromozomi;
• [x] incapacitatea sistemelor reparatorii se manifestă prin diverse patologii umane.
• CM Reparaţia prin excizia bazelor:

• [x] se realizează în mai multe etape;
• [x] intervine în înlăturarea bazelor azotate modificate prin metilare;
• [x] intervine în înlăturarea bazelor azotate modificate prin oxidare;
• este specificată de enzima fotoliaza;
• [x] este specificată de enzima ADN-glicozilaza.
• CM ADN-glicozilazele:
• [x] sunt implicate în reparaţie prin excizia bazelor;
• sunt implicate în reparaţie prin excizia unuia sau mai multor nucleotide;
• sunt implicate în reparaţie prin excizia fragmentelor lungi de ADN;
• [x] produc în ADN locuri apurinice sau apirimidinice;
• sunt activate sub acţiunea razelor de lumină.
• CM Secvenţele de ADN ce conţin goluri produse în rezultatul înlăturării bazelor modificate:

• sunt completate de o ADN-polimerază;
• sunt înlăturate de o ADN-ligază;
• [x] sunt înlăturate de endonucleaze;
• sunt rezultatul acţiunii unei fotoliaze;
• [x] sunt rezultatul acţiunii unei glicozilaze.
• CM În procesul de reparaţie prin excizia nucleotidelor participă:

• [x] ADN-polimeraza;
• [x] ADN-ligaza;
• ADN-glicozilaza;
• [x] ARN-polimeraza;
• [x] endonucleaza.
• CM Reparaţia prin excizia bazelor include procesele:

• înlăturarea secvenţei de ADN modificat;
• [x] înlăturarea bazei modificate;
• [x] înlăturarea nucleotidului apirimidinic sau apurinic;
• înlăturarea unei secvenţe de câteva nucleotide ce conţin nucleotidul apirimidinic sau apurinic;
• [x] completarea golului.
• CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor:

• este specifică în cazul leziunilor ADN determinate de o modificare nespecifică a unei baze purinicie sau
pirimidinice;
• [x] este specifică în cazul leziunilor ADN determinate de apariţia unor dimeri pirimidinici;
• [x] necesită factori de recunoaştere a compusului nespecific;
• [x] necesită participarea numeroşilor factori proteici;
• se realizează identic ca şi reparaţia directă.
• CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor necesită participarea:

• [x] endonucleazelor;
• exonucleazelor;
• [x] ADN-polimerazelor;
• ADN-glicozilazelor.
• CM Reparaţia mismatch (greşeli de împerechere a nucleotidelor în dublul helix):

• [x] înlătură perechile de nucleotide G-T;
• înlătură dimerii timinici;
• înlătură bazele azotate modificate;
• [x] implică repapaţia cu secvenţe scurte;
• implică repapaţia cu secvenţe lungi.
• CM Reparaţia mismatch (greşeli de împerechere a nucleotidelor în dublul helix):

• [x] se realizează în mai multe etape;
• [x] este similară cu reparaţia prin excizie;
• este posibilă numai în perioada replicativă şi postreplicativă;
• [x] este specifică modificării ADN-ului replicat;
• nu este obligatorie participarea ADN polimerazei.
• CM Rupturile bicatenare din molecula de ADN:

• sunt imposibil de reparat;
• [x] sunt supuse atacului nucleazelor şi distrugerii ulterioare;
• [x] sunt reparate prin joncţiunea concomitentă a ambelor catene de către ADN-ligaze;
• [x] sunt reparate prin mecanismul recombinării alelice;
• sunt reparate de sistemele de fotoreparaţie.
• CMReparaţia:
• [x] este un proces prezent în toate sistemele biologice;
• [x] este proprietatea unică a moleculelor de ADN;
• este proprietatea comună tuturor biopolimerilor;
• [x] este caracteristică doar eucariotelor superioare;
• [x] întotdeauna leste un proces fidel, înlăturând toate leziunile din molecula de ADN.
• CM Organizarea cromatinei:
• [x] proteine histone;
• [x] proteine acide;
• [x] ADN;
• ATP;
• [x] ARN.
Capitolul 8
Gena
• CS Termenul de „genă" a fost propus de:

• Gr. Mendel;
• Th. Morgan;
• [x] W. Johansen;
• J. Watson;
• O. Avery.
• CS Alegeţi un răspuns FALS referitor la funcţiile genei:

• conţine informaţia despre o polipeptidă;
• [x] conţine informaţia despre sinteza unei molecule de ADN;
• conţine informaţia despre un anumit tip de ARN;
• la eucariote o genă poate determina sinteza mai multor polipeptide;
• la procariote fiecare genă asigură sinteza doar a unei polipeptide.
• CS Este o caracteristică a genelor:

• numărul de gene diferă mult în celulele diferitor ţesuturi ale aceluiaşi organism;
• genele mereu sunt constante şi structura lor nu poate fi modificată;
• diferite persoane se deosebesc datorită numărului diferit de gene;
• [x] bărbaţii moştenesc genele mitocondriale numai de la mamele lor;
• nivelul de organizare a unui organism eucariot este direct proporţional numărului de gene.
• CS Genele „house keeping" se caracterizează prin:

• sunt active doar în unele ţesuturi, în funcţie de condiţiile mediului;
• majoritatea – sunt inactive;
• [x] drept exemplu pot servi genele ce asigură biogeneza ribozomilor;
• de regulă, se deosebesc la diferite persoane;
• se mai numesc pseudogene.
• CS Secvenţa genei care asigură interacţiunea cu ARN-polimeraza este:

• intronul;
• exonul;
• terminatorul;
• operonul;
• [x] promotorul.
• CS Este o caracteristică a boxei TATA:

• asigură interacţiunea cu factorii specifici de transcripţie;
• se mai numeşte boxa Pribnow;
• se localizează în poziţia –90 a promotorului;
• se întâlneşte în mai multe copii în promotor;
• [x] se mai numeşte boxa Goldberg-Hogness.
• CS Secvenţele codificatoare ale genelor structurale la eucariote se caracterizează prin:

• [x] sunt supuse în întregime transcripţiei;
• la extremităţi conţin introni;
• conţin promotorul;
• conţin terminatorul;
• secvenţa codificatoare conţine informaţia despre mai multe proteine ce participă într-un lanţ
metabolic.
• CS Caracteristica genelor structurale eucariote:

• sunt transcrise de ARN-polimeraza I;
• promotorul şi terminatorul nu se transcriu;
• doar exonii vor fi selectaţi pentru transcripţie;
• [x] secvenţa lider este urmată de codonul de iniţiere a translaţiei;
• numărul de introni este egal la toate genele.
• CS Caracteristica genelor pentru ARNr la eucariote:

• toate sunt localizate în nucleol;
• [x] se transcriu cu ajutorul unor ARN-polimeraze diferite;
• formează unităţi transcripţionale mixte (ARNr-ARNt);
• fiecare unitate transcripţională conţine toate tipurile de ARNr;
• promotorii nu se transcriu.
• CS Genele pentru ARNr 5S:

• sunt transcrise de aceeaşi ARN-polimerază ca şi cele pentru ARNsn;
• la eucariote formează unităţi transcripţionale mixte, împreună cu genele pentru ARNt;
• [x] promotorul este supus transcripţiei;
• sunt localizate în organizatorii nucleolari ai cromozomilor 13, 14, 15, 21, 22;
• sunt transcrise de ARN-polimeraza I.
• CS Pentru operoni este caracteristic:

• prezenţa intronilor şi a exonilor;
• promotorii sunt recunoscuţi cu ajutorul ARN-polimerazei II;
• conţin mai mulţi membri ai unei familii de gene repetitive;
• sunt formaţi dintr-un un promotor şi mai multe gene, fiecare finalizându-se cu câte un terminator;
• [x] reprezintă unităţi transcripţionale policistronice la procariote.
• CS Genele procariotelor:
• sunt organizate în unităţi transcripţionale policistronice, în care genele sunt separate prin introni;
• genele pentru ARNt şi ARNm formează unităţi transcripţionale mixte;
• [x] între un promotor şi un terminator se pot conţine câteva gene;
• în nucleoid şi plasmide există câte doi promotori: unul pentru catena grea şi altul – pentru catena
uşoară;
• genele constituie doar o mică parte din genomul bacterian.
• CS Selectaţi afirmaţia FALSĂ referitoare la organizarea genomului nuclear uman:

• conţine majoritatea genelor unei celule;
• diferiţi cromozomi conţin un număr diferit de gene;
• [x] celulele ţesutului epitelial se deosebesc după numărul de gene de celulele ţesutului muscular;
• celulele ţesutului epitelial se deosebesc după numărul de gene active de celulele ţesutului muscular;
• genele „house keeping" activează în toate ţesuturile.
• CS Cu O EXCEPŢIE, toate cele de mai jos caracterizează genomul mitocondrial uman:

• fiecare mitocondrie conţine ADN;
• foate moleculele de ADN din mitocondrii conţin aceeaşi informaţie;
• doar doi promotori asigură activitatea tuturor genelor mitocondriale;
• [x] fiecare genă se sfârşeşte cu câte un terminator;
• genele sunt lipsite de introni.
• CS Intronii pot fi localizaţi în:

• genele mitocondriale umane;
• [x] genele structurale eucariote;
• genele pentru ARNr la om;
• majoritatea genelor la procariote;
• spaţiile intergenice.
• CS Genele de clasa III:

• sunt caracteristice pentru eucariote şi procariote;
• [x] conţin informaţia despre ARNr 5S şi ARNt;
• la procariote sunt localizate în nucleoid şi plasmide;
• conţin promotorii în afara unităţii transcripţionale;
• formează unităţi transcripţionale mixte.
• CS Enzima principală care asigură retrotranspoziţia este:

• ADN-polimeraza ADN-dependentă;
• ARN-polimeraza ARN-dependentă;
• restrictaza;
• topoizomeraza;
• [x] ADN-polimeraza ARN-dependentă.
• CS Promotorul care conţine în poziţia -20 – -30 boxa TATA se află în cadrul genelor:
• [x] structurale la eucariote;
• structurale la procariote;
• tuturor genelor pentru ARNr la eucariote;
• numai a genelor de clasa I;
• pentru ARNt la eucariote.
• CS Paradoxul valorii C reprezintă:

• cantitatea de ADN este mai mică decât lungimea totală a genelor;
• [x] disproporţia mare dintre numărul de gene şi dimensiunile genomului;
• prezenţa familiilor de gene;
• lipsa intronilor la procariote;
• prezenţa doar a doi promotori în genomul mitocondrial.
• CS Originea majorităţii proteinelor mitocondriale:

• sunt codificate de genele mitocondriale şi sintetizate în mitocondrii;
• sunt codificate de genele nucleare şi sintetizate în mitocondrii;
• [x] sunt codificate de genele nucleare şi sintetizate în citoplasmă;
• sunt codificate de genele mitocondriale şi sintetizate în citoplasmă;
• sunt codificate de genele nucleare şi sintetizate în nucleu.
• CM Sunt caracteristici ale structurii mozaice a genelor la eucariote:

• toate genele conţin numai secvenţe informaţionale;
• [x] genele conţin secvenţe informaţionale şi neinformaţionale;
• [x] genele conţin introni şi exoni;
• extremităţile genelor sunt reprezentate de introni;
• [x] majoritatea genelor au aceeaşi structură în toate ţesuturile.
• CM Conceptul contemporan despre genă:

• [x] gena este unitatea funcţională a ADN nuclear sau mitocondrial ce determină sinteza proteinelor;
• o genă – un caracter;
• [x] gena este o secvenţă de ADN (sau ARN la unele virusuri) care determină sinteza unei
macromolecule;
• [x] gena este secvenţa de nucleotide care determină sinteza unui anumit tip de ARN (ARNm, ARNt,
ARNr);
• o genă – o enzimă.
• CM Sunt caracteristici ale genomului mitocondrial uman:

• conţine multe secvenţe neinformaţionale;
• genele nu conţin introni;
• [x] genele structurale asigură sinteza doar a unor proteine ce activează în mitocondrii;
• se conţin 13 gene pentru ARNt, 2 – pentru ARNr şi 22 – pentru ARNm;
• [x] fiecare genă conţine câte un promotor.
• CM Grupul de gene alăturate, localizate într-un cromozom poartă denumirea de:

• unitate transcripţională;
• replicon;
• operon;
• [x] grup de înlănţuire;
• [x] grup lincaj.
• CM Genele structurale codifică pentru:

• ARNr;
• [x] ARNm;
• [x] polipeptide;
• ARNt;
• hidraţi de carbon.
• CM Promotorul genelor determină:

• interacţiunea cu ADN-polimeraza;
• [x] direcţia de transcripţie;
• [x] catena care va fi transcrisă;
• [x] interacţiunea cu factorii proteici de transcripţie;
• locul de începere a sintezei proteinei.
• CM Promotorul genelor eucariotice:

• [x] de obicei, promotorul genelor structurale nu se transcrie;
• [x] conţine situsuri de interacţiune cu enzime şi factori de transcripţie;
• ADN-polimeraza interacţionează cu promotorul prin intermediul proteinelor reglatoare;
• [x] promotorii genelor de clasa III parţial sunt transcrişi;
• în promotorii genelor pentru ARNr punctul ORI este transcris.
• CM Promotorii genelor structurale la eucariote se caracterizează prin:

• boxa TATA, numită şi boxa Pribnow, se localizează în poziţia -30 – -20;
• [x] pot conţine mai multe boxe GC;
• [x] boxa CAAT asigură interacţiunea cu proteinele de iniţiere a transcripţiei;
• [x] secvenţe specifice pentru fiecare promotor asigură interacţiunea cu factori specifici de transcripţie;
• conţin situsul de poliadenilare.
• CM Numărul de gene în celulele somatice umane se caracterizează prin:

• [x] existenţa a 30000-40000 gene;
• numărul de gene este direct proporţional faţă de numărul de cromozomi;
• stabilitate;
• [x] numărul de gene active depinde de tipul ţesutului şi influenţa factorilor de mediu;
• [x] unele gene se repetă de mai multe ori în genom;
• CM Elementele reglatoare ale genei la procariote:

• [x] într-o unitate transcripţională numărul de promotori coincide cu cel al terminatorilor;
• de obicei, atât promotorul, cît şi terminatorul se transcriu;
• terminatorul conţine informaţii despre terminarea procesului de translaţie;
• promotorul conţine semnalul de iniţiere a translaţiei;
• [x] un promotor poate determina expresia mai multor gene.
• CM Caracteristica intronilor:
• [x] sunt prezenţi în transcriptul primar;
• [x] se află în regiunea transcrisă a genei;
• conţin situsul de iniţiere a translaţiei;
• [x] de obicei, au o lungime mai mare decât cea a exonilor;
• se conţin în toate genele eucariote.
• CM Unităţile transcripţionale ce codifică pentru proteine la eucariote se caracterizează prin:
• [x] de obicei, sunt monocistronice;
• frecvent sunt policistronice;
• [x] pot conţine introni şi exoni;
• [x] sunt copiate de ARN-polimeraza II;
• [x] conţin un promotor, un terminator şi o regiune codificatoare.
• CM Sunt caracteristici ale exonilor:

• de obicei, sunt înlăturaţi pe parcursul splicing-ului;
• în genă se conţin într-un număr mai mic decât intronii;
• [x] conţin informaţia despre secvenţa aminoacizilor;
• la procariote – lipsesc;
• [x] se conţin în ARNm.
• CM Sunt caracteristici ale genelor pentru ARNr la eucariote:

• sunt transcrise de o singură ARN-polimerază;
• [x] formează unităţi transcripţionale constituite din mai multe gene;
• [x] sunt transcrise în nucleol şi în nucleoplasmă;
• sunt transcrise doar în nucleol;
• sunt transcrise doar în nucleoplasmă.
• CM Genele de clasa I:
• codifică pentru toate tipurile de ARNr;
• [x] un promotor asigură transcrierea unui grup de gene;
• la om sunt localizate în cromozomii 13, 14, 15, 20, 21;
• [x] la om sunt lipsite de introni;
• [x] se repetă de mai multe ori în acelaşi cromozom.
• CM Genele pentru ARNt la eucariote:

• [x] sunt transcrise de ARN-polimeraza III;
• [x] formează unităţi transcripţionale multigenice;
• sunt transcrise în citozol;
• [x] diferite unităţi transcripţionale se deosebesc prin numărul şi tipul genelor;
• [x] promotorii se supun transcripţiei.
• CM Caracteristica genelor la procariote:

• [x] promotorii sunt recunoscuţi direct de ARN-polimeraze;
• boxa Pribnow este responsabilă de interacţiunea cu ADN-polimeraza;
• [x] genele sunt transcrise de o singură ARN-polimerază;
• [x] genele pentru ARNt şi ARNr formează unităţi transcripţionale mixte;
• [x] genele nu conţin introni.
• CM Caracteristica operonilor:
• reprezintă unităţi transcripţionale la eucariote;
• [x] reprezintă unităţi transcripţionale policistronice;
• [x] conţin mai multe gene structurale;
• [x] terminatorul reprezintă o secvenţă palindromică;
• terminatorul conţine situsul pentru poliadenilare.
• CM Caracteristica genelor structurale la procariote:

• [x] frecvent sunt organizate în unităţi policistronice;
• [x] genele participante într-un lanţ metabolic sunt dispuse alături;
• unităţile transcripţionale, concomitent cu gene structurale, conţin şi gene pentru ARNt şi ARNr;
• secvenţa operatoare este localizată în regiunea terminatorului;
• [x] sunt transcrise de o singură ARN-polimerază.
• CM Genele pentru ARNt şi ARNr la procariote:

• sunt transcrise de o ARN-polimerază specifică;
• frecvent conţin introni;
• [x] unităţile transcripţionale pot conţine câţiva promotori;
• [x] reprezintă unităţi transcripţionale mixte;
• sunt localizate în afara nucleoidului.
• CM Caracteristica genomului uman:

• [x] practic toate celulele somatice conţin aceeaşi informaţie ereditară;
• majoritatea ADN este localizat în nucleol;
• ADN-satelit reprezintă gene repetitive;
• [x] numărul de gene în cromozomi este diferit;
• [x] numărul de gene active diferă în diferite ţesuturi.
• CM Familiile de gene repetitive:

• [x] au provenit prin duplicaţia unei gene ancestrale;
• [x] drept exemplu pot servi genele pentru ARNr 5S;
• [x] au aceeaşi structură;
• diferiţi membri ai familiei exercită aceeaşi funcţie, dar au secvenţe diferite;
• [x] de obicei, sunt în exces.
• CM Familiile de gene nerepetitive se caracterizează prin:

• drept exemplu pot servi genele pentru ARNr;
• [x] fiecare membru are particularităţi distincte;
• structura şi funcţiile tuturor membrilor sunt identice;
• [x] diferiţi membri se pot activa în perioade diferite ale ontogenezei;
• [x] pot conţine pseudogene.
• CM Particularităţile genomului mitocondrial uman:

• [x] conţine puţine secvenţe necodificatoare;
• [x] genele structurale codifică proteine ale metabolismului energetic;
• replicarea ADN mitocondrial, de obicei, are loc la începutul fazei S a ciclului celular;
• conţine doar două gene pentru ARNr: 18S şi 28S;
• conţine gene ce codifică pentru enzimele implicate în replicaţie şi transcripţie.
• CM Caracteristica genelor mitocondriale la om:

• au specificitate de ţesut;
• [x] formează unităţi transcripţionale multigenice mixte;
• [x] genele structurale sunt separate prin gene pentru ARNt;
• [x] particularităţile codului genetic mitocondrial permit descifrarea a 61 codoni cu ajutorul a 22 tipuri
ARNt;
• [x] la om cea mai lungă secvenţă necodificatoare este reprezentată de promotori;
• CM Caracteristica transpozonilor:
• [x] reprezintă secvenţe de ADN ce-şi schimbă poziţia în genom;
• transpozonii sunt excizaţi din poziţia iniţială cu ajutorul restrictazelor;
• [x] conţin gena pentru enzima transpozaza;
• sinteza lor este asigurată de telomeraze;
• [x] conţin la capete secvenţe inversate.
• CM Elementele genetice migratoare se caracterizează prin:

• frecvenţa de transpoziţie este influenţată de diverşi factori;
• sunt specifice pentru procariote, în timp ce la om lipsesc;
• [x] inserţia în poziţie nouă poate perturba activitatea genelor vecine;
• [x] pot determina apariţia mutaţiilor;
• pot să determine crossing-overul inegal.
• CM Caracteristica retrotranspozonilor:
• [x] reprezintă secvenţe de ADN ce-şi modifică poziţia în genom;
• în rezultatul retrotranspoziţiei, cantitatea de ADN nu se modifică;
• reverstranscriptaza codificată este o ARN-polimerază ADN-dependentă;
• [x] revertaza este necesară pentru asigurarea transpoziţiei;
• sunt caracteristici numai pentru celulele bacteriene.
• CM Caracteristica enhancerilor:
• [x] asigură o expresie mai intensă a genei;
• întotdeauna se află în faţa promotorului;
• facilitează ataşarea ADN-polimerazei la promotor;
• [x] măresc rata de transcripţie;
• sunt caracteristici pentru toate genele.
• CM Silencerii:
• sunt secvenţe caracteristice pentru procariote;
• interacţionează cu proteinele ataşate la terminator;
• [x] diminuează rata de interacţiune a ARN-polimerazei cu elementele reglatoare ale genei;
• [x] pot fi situaţi în faţa promotorului sau după terminator;
• [x] pot fi localizaţi la distanţă diferită de genă.
Capitolul 9
Transcripţia şi processingul ARN
• CS "CAP"-area ARNm precursor asigură:

• replicarea ADN;
• repararea ADN;
• [x] stabilitatea moleculelor de ARN;
• denaturarea ADN;
• splicingul.
• CS La transcripţie participă:
• fragmentul Okazaki;
• primaza;
• [x] promotorul genei;
• ADN-polimeraza;
• secvenţa ORI.
• CS Iniţierea transcripţiei este determinată de:

• situsul A – aminoacil;
• ARNr;
• [x] complexul TBP-TATA-boxă;
• peptidil-transferază;
• braţul acceptor al ARNt.
• CS Situsul donor al intronului este:

• AU;
• [x] GU;
• AG;
• CU;
• GA.
• CS Situsul acceptor al intronului este:

• GA;
• AU;
• GA;
• [x] AG;
• GC.
• CS Transcripţia la eucariote are loc în:

• citozol;
• [x] nucleu;
• lizozomi;
• aparatul Golgi;
• reticulul endoplasmatic.
• CS Processing-ul ARNm precursor are loc în:

• aparatul Golgi;
• citoplasmă;
• [x] nucleu;
• ribozomi.
• CS În procesul de transcripţie se formează:

• polipeptide;
• glucide;
• [x] molecule de ARN;
• molecule de ADN;
• glicolipide.
• CS Transcripţia reprezintă:
• replicarea ADN;
• [x] copierea informaţiei genetice;
• transformarea polipeptidului în proteină;
• sinteza diferitor biomolecule;
• decodificarea informaţiei genetice.
• CS Transcripţia reprezintă:
• [x] biosinteza ARNm precursor;
• înlăturarea intronilor;
• transformarea polipeptidului în proteină;
• sinteza semiconservativă a ADN;
• activarea aminoacizilor.
• CS Processing-ul include:
• sinteza proteinei;
• vtranscripţia;
• translaţia;
• [x] poliadenilarea;
• replicarea.
• CS Transcripţia este asigurată de:

• helicază;
• primază;
• topoizomerază;
• [x] ARN-polimerază;
• ADN-polimerază.
• CS Transcripţia este asigurată de:

• ligază;
• endonuclează;
• [x] ARN-polimerază;
• telomerază;
• peptidil-transferază.
• CS Iniţierea transcripţiei se caracterizează prin:

• poliadenilarea capătului 3' al ARN precursor;
• [x] legarea factorului de transcripţie TFII D la boxa TATA;
• "CAP-are";
• splicing;
• prezenţa helicazei.
• CS Splicing-ul se caracterizează prin:

• sinteza intronilor;
• îndepărtarea catenelor de ADN;
• [x] unirea ("sudarea") exonilor;
• prezenţa punctului ORI;
• sinteza fragmentelor Okazaki.
• CS ARN-polimeraza III asigură:

• [x] transcripţia ARNr 5S;
• sinteza ADN;
• sinteza ARNm;
• sinteza primerilor;
• transcripţia ARNr 5,8S.
• CS ARN-polimeraza II asigură sinteza:

• ARNr 5,8S;
• ARNr 18S;
• ARNr 16S;
• ARNt;
• [x] ARNm.
• CS ARN-polimeraza I efectuează:
• sinteza ARNm;
• transcripţia genelor ARNt;
• reparaţia ADN;
• sinteza ADN;
• [x] sinteza transcriptului ARNr 45S.
• CS ADN-polimeraza asigură:
• [x] sinteza noilor catene de ADN;
• sinteza ARNr;
• denaturarea locală a catenelor de ADN;
• sinteza moleculelor mici de ARN;
• spiralizarea catenelor de ADN.
• CS Indicaţi afirmaţia ce caracterizează splicesomul:

• este procesul de modificare a capetelor moleculelor de ARNm precursor;
• este procesul de înlăturare a intronilor;
• reprezintă unirea exonilor;
• reprezintă "CAP"-area capătului 5' al ARNm precursor;
• [x] este un complex enzimatic format din ribonucleoproteide.
• CS Indicaţi enzima ce participă la transcripţia genelor ribozomale în nucleol:

• [x] ARN-polimeraza I;
• primaza;
• ARN-polimeraza II;
• topoizomeraza;
• ARN-polimeraza III.
• CS Indicaţi enzima ce participă la transcripţia genelor ARNt:

• helicaza;
• endonucleaza;
• ARN-polimeraza I;
• ARN-polimeraza II;
• [x] ARN-polimeraza III.
• CS Care dintre moleculele ARNr reprezintă un transcript primar?

• ARNr 5S;
• ARNr 5,8 S;
• ARNr 18S;
• ARNr 28S;
• [x] ARNr 45S.
• CS Care dintre factorii transcripţionali enumeraţi posedă activitate ATP-azică?

• TFII A;
• [x] TFII B;
• TFII D;
• TFII F;
• TFII E.
• CS Indicaţi fracţia de ARNr ce se formează din precursorii ARNr 45 S :

• 5 S;
• 40 S;
• 16 S;
• 23 S;
• [x] 28 S.
• CM La transcripţie participă:
• [x] factori de transcripţie;
• helicaza;
• [x] ARN-polimeraza II;
• [x] boxa TATA;
• topoizomeraza.
• CM Aparatul de transcripţie include:

• ADN-polimeraza;
• [x] gena;
• [x] factorii proteici TFII D, TFII B;
• enhancer-ul.
• CM Care dintre afirmaţii caracterizează ARNm:

• reprezintă matriţă pentru sinteza polizaharidelor;
• [x] reprezintă o moleculă monocatenară;
• [x] copie informaţia genetică;
• se sintetizează în citozol.
• CM Transcripţia la eucariote:
• se realizează cu participarea ARNt;
• se realizează cu participarea ribozomilor;
• constă în sinteza ADN;
• [x] are loc în nucleu;
• [x] finalizează prin sinteza moleculelor ARN.
• CM ARNm la eucariote:
• reprezintă o moleculă bicatenară;
• reprezintă copia exactă a catenei anticodogene a moleculei de ADN;
• [x] reprezintă un lanţ polinucleotidic;
• [x] conţine riboză;
• conţine timină.
• CM Pecursorul ARNm la eucariote:

• este complementar catenei codogene a ADN;
• [x] conţine baza azotată uracilul;
• [x] este complementar catenei anticodogene a ADN;
• [x] reprezintă o moleculă monocatenară;
• [x] se sintetizează în direcţia 5'3'.
• CM Transcripţia la eucariote se finalizează cu sinteza:

• [x] ARNm monocistronic;
• ARNm policistronic;
• [x] ARNm imatur;
• [x] structurii monocatenare;
• structurii dublucatenare.
• CM Componenţii necesari transcripţiei la eucariote:

• [x] nucleotide;
• primer;
• helicază;
• [x] factori proteici;
• [x] ARN-polimerază.
• CM Factorul proteic TFII B:

• interacţionează cu boxa TATA;
• stabilizează complexul TBP (TFII D) - boxa TATA;
• [x] posedă activitate ATP-azică;
• [x] contribuie la denaturarea ADN;
• asigură copierea matriţei ADN de către ARN-polimeraza II.
• CM Factorul proteic TFII F:

• asigură alunecarea ARN-polimerazei pe matriţă;
• asigură interacţiunea TFII D (TBP) cu boxa TATA;
• apropie enhacerul de promotor;
• [x] exercită funcţia de helicază ATP-dependentă;
• [x] efectuează denaturarea locală a moleculei de ADN.
• CM Secvenţele reglatoare ale transcripţiei sunt:

• intronii;
• [x] enhacerul;
• [x] promotorul;
• [x] silencerul;
• [x] terminatorul.
• CM Terminarea transcripţiei este asigurată de:

• boxa TATA;
• [x] secvenţe nucleotidice inversate;
• [x] formarea buclei;
• secvenţa lider;
• exoni.
• CM Secvenţele ce reglează transcripţia:

• secvenţa TTT;
• [x] boxa TATA;
• [x] boxa CAAT;
• [x] boxa GC;
• [x] secvenţe palindromice.
• CM Processingul reprezintă:
• transcripţia;
• [x] excizia intronilor;
• translaţia;
• [x] "CAP"area;
• [x] poliadenilarea.
• CM Processingul reprezintă:
• sinteza polipeptidului;
• [x] "CAP"area;
• transportul aminoacidului;
• [x] unirea exonilor;
• translaţia.
• CM Secvenţele modulatoare ale transcripţiei sunt:

• situsul ORI;
• exonii;
• [x] enhancerul;
• primerul;
• [x] silencerul.
• CM Enumeraţi componentele complexului deschis al transcripţiei:

• punctul ORI;
• [x] situsul de denaturare;
• [x] situsul de renaturare;
• [x] centrul catalitic;
• [x] hibridul ADN-ARN.
• CM Unitatea transcripţională a genelor de clasa I codifică pentru:

• ARNr 5S;
• [x] ARNr 5,8S;
• ARNr 16S;
• [x] ARNr 18S;
• [x] ARNr 28S.
• CM Produşii finali ai transcripţiei genelor pentru ARNt şi ARNr la procariote:

• ARNr 28S;
• [x] ARNr 23S;
• [x] ARNr 16S;
• [x] ARNt;
• [x] ARNr 5S.
• CM Ce evenimente se produc la etapa de elongare a transcripţiei?

• [x] unirea factorului TFII S la ARN-polimerază;
• unirea factorului TFII B la ARN-polimerază;
• [x] înlăturarea factorului TFII B;
• [x] în urma ARN-polimerazei se deplasează factorul proteic de eliberare;
• [x] eliberarea promotorului.
• CM În procesul transcripţiei ARN-polimeraza II:

• [x] citeşte catena anticodogenă a ADN – ului în direcţia 3'5';
• citeşte catena codogenă a ADN– ului în direcţia 5'3';
• [x] polimerizează nucleotidele în direcţia 5'3';
• [x] viteza de polimerizare este de 30 nucleotide pe secundă;
• polimerizează nucleotidele în direcţia 3'5'.
• CM Terminarea transcripţiei la procariote este însoţită de:
• [x] transcripţia secvenţei palindromice;
• [x] încetinirea ARN-polimerazei;
• [x] formarea buclei;
• accelerarea deplasării ARN-polimerazei;
• [x] disocierea complexului ADN, ARN, ARN-polimerază.
• CM Splicing-ul alternativ asigură:

• [x] înlăturarea unor exoni;
• poliadenilarea capătului 3' al ARNm;
• unirea selectivă a intronilor;
• [x] unirea diferenţiată a exonilor;
• formarea câtorva tipuri de ARNm maturizat.
• CM Activarea genelor la eucariote include:

• apariţia enhacer-ului;
• metilarea promotorului;
• [x] despiralizarea fragmentului ADN ce conţine gena;
• [x] acţiunea factorilor proteici de transcripţie;
• influenţa silencer-ului.
• CM Tipurile de ARN ce funcţionează în citoplasmă:

• ARN precursor;
• ARN din componenţa ribozimelor U1-U6;
• [x] ARNr în complex cu proteinele;
• [x] ARNm;
• [x] ARNt;;
Capitolul 10
Translaţia
• CS Alegeţi din cele menţionate proprietatea care NU este specifică codului genetic:
• triplet;
• colinear;
• [x] suprapus;
• cvaziduplet;
• degenerat.
• CS Alegeţi din cele menţionate proprietatea care NU este specifică codului genetic:
• este fără virgule;
• din cele trei nucleotide ale codonului, de regulă, primele două sunt semnificative;
• codonii vecini nu conţin nucleotide comune;
• [x] la procariote şi virusuri codul este alcătuit din dupleţi;
• fiecare aminoacid este codificat de cel puţin un triplet de nucleotide.
• CS Care din enunţuri NU este caracteristic translaţiei:

• este un proces complicat de interacţiuni între molecule;
• este o etapă în realizarea informaţiei genetice;
• reprezintă decodificarea informaţiei genetice;
• reprezintă transmiterea informaţiei genetice de la o genă la un polipeptid prin intermediul unui
mesager;
• [x] reprezintă transmiterea informaţiei genetice de la o genă la un mesager.
• CS Ribozomii:
• sunt alcătuiţi din ADN şi proteine;
• sunt localizaţi în nucleu şi mitocondrii;
• la eucariote sunt sintetizaţi în citozol;
• [x] reprezintă nu numai sediul, dar şi participă activ la biosinteza polipeptidului;
• sunt acoperiţi cu o membrană externă şi una internă.
• CS Alegeţi o afirmaţie falsă pentru ARNt:

• este format din 70-90 nucleotide;
• conţine unele baze minore şi modificate;
• se caracterizează prin structurile primară, secundară şi terţiară;
• [x] transportă informaţia genetică în nucleu;
• rezultă din transcrierea genelor de clasa III.
• CS Alegeţi caracteristica falsă pentru aminoacil-ARNt-sintetaze:

• activează aminoacidul respectiv;
• sunt specifice pentru fiecare aminoacid;
• recunosc un anumit tip de ARNt şi aminoacidul respectiv;
• [x] activează şi asigură legarea unui aminoacid la orice tip de ARNt;
• asigură selectarea corectă şi legarea aminoacidului la molecula respectivă de ARNt.
• CS Etapa de iniţiere a translaţiei este asigurată de:

• ARN precursor;
• aminoacizi;
• aminoacil-ARNt-sintetaza;
• peptidaze.
• CS Ribozomul constă din:

• [x] proteine şi ARN;
• proteine, ARN şi ADN;
• ADN şi proteine histone;
• ADN şi proteine nehistone.
• CS Enzima implicată în translaţie este:

• primaza;
• [x] aminoacil –ARNt-sintetaza;
• ARN-polimeraza I;
• topoizomeraza;
• helicaza.
• CS Din care dintre moleculele enumerate se formează ARNr?

• ARNr 5 S;
• ARNr 5,8 S;
• ARNr 18 S;
• ARNr 28 S;
• [x] ARNr 45 S.
• CS În procesul de translaţie se formează:
• structura terţiară a proteinei;
• [x] polipeptidul;
• lipoproteida;
• ARNm precursor;
• ADNc.
• CS Translaţia este:
• [x] decodificarea informaţiei ARNm;
• sinteza ARNm;
• sinteza semiconservativă a ADN-lui;
• schimbarea structurii materialului genetic;
• eliminarea secvenţelor neinformative ale ARNm – precursor.
• CS Care ferment participă în translaţie?

• ADN-polimeraza;
• endonucleaza;
• helicaza;
• [x] peptidil-transferaza;
• primaza.
• CS În procesul de translaţie se formează:

• ARN - transcriptul primar;
• ARNm;
• [x] polipeptidul;
• ADNc;
• ARNt.
• CS Un triplet de nucleotide al moleculei de ADN corespunde cu:

• o genă;
• o proteină;
• [x] un aminoacid;
• o bază azotată;
• un ARNm.
• CS Iniţierea translaţiei este realizată de:

• pro ARNm;
• aminoacizi;
• aminoacil-ARNt-sintetaza;
• peptidaza.
• CS Alegeţi afirmaţia falsă în caracteristica ARNt:

• la eucariote se sintetizează în nucleu şi mitocondrii;
• interacţionează cu aminoacil-ARNt-sintetazele;
• [x] se caracterizează prin structură primară, secundară, terţiară;
• transportă informaţia genetică din nucleu în citoplasmă;
• transportă aminoacizii.
• CS Cîţi tripleţi conţine secvenţa translată a ARN-m ce codifică polipeptidul alcătuit din 500
aminoacizi?
• 1500;
• [x] 501;
• 250;
• 500;
• 150.
• CS ARNt asigură transferul:

• ARNm din nucleu în citoplasmă;
• aminoacizilor din nucleu în citoplasmă;
• aminoacizilor din citoplasmă în nucleu;
• [x] aminoacizilor spre ribozomi;
• aminoacizilor spre aparatul Golgi.
• CM Proprietatea codului genetic de a fi universal înseamnă:

• [x] la toate organismele există acelaşi cod genetic;
• [x] o secvenţă de nucleotide din genă codifică aceeaşi secvenţă de aminoacizi la toate organismele;
• aminoacizii sunt determinaţi de aceiaşi codoni la toate organismele;
• [x] folosirea aceloraşi codoni pentru codificarea aceloraşi aminoacizi la organismele diferitor specii;
• posibilitatea sintezei unei proteine umane într-o bacterie.
• CM În concepţia contemporană colinearitatea codului genetic înseamnă corespunderea ordinii:

• [x] nucleotidelor în genă cu ordinea aminoacizilor în polipeptid;
• [x] codonilor în genă cu ordinea aminoacizilor într-un polipeptid;
• [x] codonilor din ARNm cu ordinea aminoacizilor într-un polipeptid;
• aminoacizilor în histone la toate mamiferele;
• [x] missens-codonului modificat din ARNm cu succesiunea aminoacidică nouă în lanţul polipeptidic.
• CM Alegeţi afirmaţiile care corespund proprietăţii codului genetic de a fi degenerat:

• un aminoacid este codificat doar de un singur codon;
• un triplet codifică 3 aminoacizi;
• [x] aminoacizii (cu excepţia Met şi Trp) sunt codificaţi de mai mulţi codoni;
• [x] codonii UAA, UAG, UGA sunt triplete sinonime;
• [x] genele ce se deosebesc după secvenţa nucleotidică pot codifica secvenţe identice de aminoacizi.
• CM Una din proprietăţile codului genetic este de a fi continuu, care se manifestă prin:
• secvenţe de nucleotide neîntrerupte în genă;
• [x] succesiunea neîntreruptă a tripletelor în genă;
• [x] translare fără semne de punctuaţe a codonilor ARNm;
• [x] de obicei, sinteza polipeptidului nu se întrerupe în cazul inserării sau pierderii unui nucleotid;
• lipsa spaţiilor între codoni.
• CM Translaţia codonilor din molecula de ARNm:

• [x] este realizată conform principiului complementarităţii;
• [x] este realizată de diferite molecule de ARNt;
• [x] este realizată cu participarea diferitor aminoacizi;
• este controlată de diferite proteine nucleare;
• [x] este iniţiată de codonul universal AUG.
• CM ARNm la procariote:
• [x] se sintetizează de pe catena necodogenă;
• reprezintă o copie a exonilor;
• [x] este, de regulă, policistronic;
• [x] se începe cu "CAP"-ul;
• [x] conţine o secvenţă reglatoare Shine-Dalgarno.
• CM ARNm la eucariote:
• transmite informaţia genetică de la o generaţie la alta de celule;
• [x] reprezintă o matriţă pentru sinteza polipeptidului;
• începe cu un codon de iniţiere;
• [x] nu conţine secvenţe reglatoare.
• CM Ribozomul:
• [x] constituie un complex ribonucleoproteic;
• [x] conţine centre active A, P, E;
• reprezintă numai sediul sintezei polipeptidelor;
• [x] conţine o enzimă, care catalizează formarea legăturilor peptidice;
• se formează la procariote şi eucariote în nucleu.
• CM Funcţiile ARNt:
• [x] transmiterea informaţiei genetice din nucleu în citoplasmă;
• [x] transportul selectiv al aminoacizilor la ribozomi;
• [x] decodificarea informaţiei genetice;
• [x] traducerea succesiunii codonilor din ARNm într-o secvenţă specifică de aminoacizi;
• participă în transcripţie.
• CM Alegeţi afirmaţiile care caracterizează aminoacil-ARNt -sintetaza:

• participă la translocarea ribozomului;
• [x] în celulă există 20 tipuri;
• [x] este specifică pentru fiecare tip de aminoacid;
• [x] asigură legarea aminoacidului la molecula de ARNt respectiv;
• este sintetizată şi localizată în nucleu.
• CM La etapa de iniţiere a translaţiei participă:

• [x] ribozomul;
• [x] ARNt de iniţiere;
• alte tipuri de ARNt;
• [x] ARNm;
• factorul de translocare a ribozomului.
• CM La etapa de iniţiere a translaţiei participă:

• [x] ATP şi GTP;
• peptidaza;
• aminoacizi activaţi;
• histonele.
• CM La etapa de elongare a translaţiei participă:

• [x] ARNt;
• [x] 20 de tipuri de aminoacizi;
• [x] ARNm;
• [x] factori de eliberare;
• Na+ şi K+ .
• CM Decodificarea informaţiei genetice într-o succesiune a aminoacizilor are loc:

• [x] în procesul interacţiunii unui codon din ARNm cu anticodonul din ARNt;
• cu participarea peptidazei;
• [x] cu participarea factorilor proteici de iniţiere;
• în procesul interacţiunii componentelor ribozomale cu aminoacil-ARNt;
• cu participarea "CAP"- lui.
• CM Conformaţia polipeptidului presupune:

• [x] transformarea polipeptidului într-o proteină activă;
• [x] glicozilarea şi fosforilarea;
• eliminarea intronilor;
• [x] hidroliza legăturilor peptidice;
• unirea exonilor.
• CM Care sunt funcţiile moleculelor de ARN într-o celulă eucariotă?

• păstrează mesajul genetic;
• [x] traduce mesajul genetic;
• transportă ADN;
• transmite mesajul genetic la descendenţi;
• [x] asigură expresia genelor.
• CM Sinteza proteinelor are loc:

• [x] pe suprafaţa RE granulat;
• [x] în mitocondrii;
• pe suprafaţa RE neted;
• în lizosomi;
• în nucleu.
• CM Translaţia este:
• sinteza ARN-lui;
• maturizarea ARN-lui;
• [x] procesul ce se desfăşoară în citoplasmă;
• [x] sinteza polipeptidului;
• oxidarea, fosforilarea proteinei.
• CM ARNt:
• constă din 200 nucleotide;
• [x] constă din 75-80 nucleotide;
• [x] transportă aminoacizii spre ribozomi;
• [x] în celulele eucariote există 68 tipuri de ARNt;
• este un adaptor pentru transformarea secvenţelor de nucleotide în secvenţe de aminoacizi.
• CM Alegeţi afirmările false referitoare la codul genetic:

• fiecare aminoacid este codificat de trei nucleotide;
• [x] conţine semne de punctuaţie între codoni;
• fiecare nucleotid este component al unui singur codon;
• [x] de obicei, un codon determină diferiţi aminoacizi la diverse specii;
• de regulă, un aminoacid este specificat de un singur codon.
• CM Centrul funcţional al ribozomului cuprinde:
• [x] două triplete;
• un triplet;
• [x] 6 nucleotide;
• [x] două centre active;
• 6 aminoacizi.
• CM Care dintre moleculele enumerate participă la translaţie?

• [x] ARNm;
• [x] ARNt;
• ribozomii;
• [x] aminoacil - ARNt - sintetaza;
• ARN-polimeraza II.
• СM Componenţii necesari pentru translaţie:

• [x] ribozomii;
• peroxizomii;
• [x] sursă de energie;
• [x] aminoacil - ARNt - sintetaza;
• primaza.
• CM Aminoacil - ARNt - sintetaza:

• [x] este o enzimă specifică fiecarui aminoacid;
• leagă aminoacidul la capătul 3' al ARNt;
• [x] adaptează aminoacizii la ARNt corespunzător;
• este o enzimă care participă în replicarea ADN;
• este factor proteic în iniţierea transcripţiei.
• CM Subunitatea mare ribozomală:

• [x] catalizează formarea legăturilor peptidice;
• [x] conţine situsul A;
• [x] conţine situsul P;
• leagă complexul aminoacil-ARNt-GTP-ARNm;
• [x] conţine situsul de legătură a subunităţii 40 S.
• CM Ce afirmări sunt false în caracteristica codului genetic?

• [x] în caz de pierdere a unui nucleotid, biosinteza proteinei întotdeauna se opreşte;
• [x] constă din 64 codoni;
• un nucleotid, de regulă, este comun pentru doi codoni vecini;
• [x] este dublet;
• cu cît mai mulţi codoni codifică un aminoacid, cu atât mai frecvent el se întâlneşte în polipeptide.
• CM În componenţa ribozomului intră:

• ARNt;
• [x] proteine;
• [x] ARNr;
• ionii Fe2+ ;
• ionii Cu2+.
• CM Etapele de iniţiere a translaţiei:

• sinteza ARNm precursor;
• formarea complexului aminoacil-ARNt;
• [x] unirea subunităţilor ribozomale;
• [x] disocierea GTP în GDP şi Pi;
• activarea aminoacizilor.
• CM Codul genetic este:

• [x] universal;
• [x] multiplu (degenerat);
• suprapus;
• [x] fără semne de punctuaţie;
• specific pentru fiecare specie.
• CM Componenţii necesari pentru translaţie:

• [x] ARNm;
• [x] ribozomii;
• lizozomii;
• [x] aminoacizii;
• [x] ARNt.
• CM Care afirmaţii caracterizează translaţia?

• [x] este sinteza polipeptidului;
• se desfăşoară în lizozomi;
• este procesul de activare a genei;
• este procesul de decodificare a informaţiei ereditare;
• [x] se realizează cu ajutorul ARNt.
• CM Care din moleculele enumerate intră în componenţa subunităţii mari ribozomale la eucariote?
• [x] ARNr 5 S;
• [x] ARNr 5,8 S;
• ARNr 18 S;
• [x] ARNr 28 S;
• ARNr 45 S.
Capitolul 11
Metode de analiză a genelor
• CS ADN pentru analiză se obţine din:

• orice celulă somatică;
• eritrocite;
• [x] leucocite sau orice celulă nucleată;
• trombocite;
• mai frecvent din celulele sexuale.
• CS Enzimele de restricţie:
• se utilizează în tehnica PCR;
• recunosc ADN monocatenar;
• se întâlnesc la eucariote;
• [x] recunosc secvenţe specifice bicatenare de ADN;
• sunt de un singur tip.
• CS Situsurile de restricţie:
• reprezintă secvenţe de ARN;
• [x] reprezintă secvenţe specifice de ADN bicatenar;
• se întâlnesc numai la eucariote;
• au o lungime de 30 pb;
• se repetă o singură dată în genom.
• CS Rolul enzimelor de restricţie:

• clivează ADN-ul propriu;
• participă la formarea legăturilor fosfodiesterice;
• iniţiază sinteza ADN;
• [x] obţinerea in vitro a fragmentelor de ADN cu diferită lungime;
• participă la repararea ADN.
• CS ADNc reprezintă:
• ADN celular;
• ADN ce conţine introni;
• [x] ADN fără introni;
• ADN genomic;
• moleculă hibridă.
• CS La sinteza ADNc se utilizează enzima:

• Taq-polimeraza;
• [x] reverstranscriptaza;
• primaza;
• telomeraza;
• topoizomeraza.
• CS Hibridarea acizilor nucleici in vitro:

• este condiţionată de formarea legăturilor fosfodiesterice;
• constă în unirea a două molecule bicatenare;
• [x] este condiţionată de complementaritatea bazelor azotate;
• reprezintă hidroliza legăturilor de hidrogen;
• este o etapă obligatorie în clonarea ADN.
• CS Hibridizarea moleculară reprezintă:

• formarea heteroduplexelor de ADN;
• alungirea ADN monocatenar;
• procesul de denaturare a moleculelor de ADN;
• [x] sinteza complementară a ARN;
• procesul de reparare a ADN-lui.
• CS În calitate de matriţă pentru sinteza ADNc se utilizează:

• ADN genomic extras din limfocitele umane;
• ADN bicatenar marcat radioactiv;
• o secvenţă de nucleotide sintetizată în vitro;
• fragmente de ADN clonat;
• [x] o moleculă de ARNm.
• CS Hibridizarea moleculară în cazul analizei Southern-blot reprezintă:

• sinteza complementară a ARN;
• procesul de topire a ADN-lui bicatenar;
• [x] procesul de formare a structurilor bicatenare de ADN: fragment de restricţie – sondă;
• sinteza ARN pe matriţa de ADN;
• obţinerea ADN monocatenar.
• CS Clonarea reprezintă:
• procesul de obţinere a mai multor copii diferite de ADN din una iniţială;
• refacerea structurii bicatenare a ADN;
• transferul unui fragment de ADN de către bacteriofagi;
• [x] procesul de obţinere a mai multor copii ale unui fragment de ADN;
• obţinerea diferitor molecule de ADN.
• CS Pentru PCR NU se utilizează:

• ADN matriţă;
• primeri sintetici;
• patru tipuri de dezoxiribonucleozidtrifosfaţi;
• Taq-polimerază.
• CS Reacţia de polimerizare în lanţ reprezintă:

• [x] amplificarea artificială a unor fragmente de genă;
• sinteza necomplementară in vitro;
• amplificarea in vivo a fragmentelor de ADN;
• sinteza copiilor de ARN;
• sinteza ADN-recombinant.
• CS Fragmentele de restricţie:
• sunt întotdeauna de aceeaşi lungime;
• [x] se obţin în urma clivării ADN cu restrictaze;
• fiecare fragment reprezintă o genă;
• sunt monocatenare;
• conţin numai exoni.
• CS În calitate de gazdă de clonare NU sunt utilizate:

• celulele bacteriene;
• [x] celulele animale;
• plasmidele;
• celulele vegetale;
• celulele drojdiilor.
• CS Moleculele de ADN recombinat obţinute in vitro:

• sunt lipsite de punctul ORI;
• pot fi multiplicate numai in vitro;
• [x] se obţin cu ajutorul restrictazelor şi ligazelor;
• constau doar din ADN vector;
• întreaga moleculă are aceeaşi origine.
• CS Caracteristicile primerilor pentru PCR:

• [x] sunt secvenţe oligonucleotidice monocatenare;
• sunt secvenţe oligonucleotidice bicatenare;
• se întâlnesc în celula bacteriană;
• sunt fragmente de ADN cu o lungime mare;
• stopează sinteza ADN.
• CS Prin metoda autoradiografiei se vizualizează:

• [x] fragmente de ADN marcate radioactiv;
• fragmente de ADN colorate cu bromură de ethidium;
• fragmente de ADN numai de o lungime;
• fragmente de ARN;
• fragmente de ADN cu lungime redusă.
• CS Hibridarea in situ NU determină:

• gena dintr-un cromozom;
• [x] numărul exact al moleculelor de ARNm dintr-un ţesut;
• ADN viral;
• numărul de organizatori nucleolari;
• deleţiile cromozomiale submicroscopice.
• CS Este o condiţie necesară pentru desfăşurarea PCR:

• cunoaşterea poziţiei exacte a situsurilor de restricţie;
• prezenţa unei modificări în ADN;
• [x] utilizarea unui regim de temperatură specific;
• utilizarea unor vectori specifici de clonare;
• prezenţa gazdei de clonare.
• CM În calitate de vector de clonare se utilizează:

• ADN genomic;
• ADNc;
• [x] ADN plasmidic;
• [x] ADN viral;
• [x] ADN modificat al adenovirusului.
• CM Vectorii de clonare:
• se sintetizează cu ajutorul ARN-polimerazelor;
• [x] sunt răspândiţi în natură;
• [x] conţin situsuri de replicare autonomă;
• se utilizează pentru identificarea ADN complementar;
• [x] transferă fragmente de ADN străin.
• CM Indicaţi etapele clonării ADN in vivo:

• [x] restricţia şi selecţia fragmentelor pentru multiplicare;
• [x] restricţia vectorului de clonare;
• [x] ligarea ADN vector şi a fragmetului de ADN de interes;
• schimbarea ciclică a regimului de temperatură;
• [x] transferul moleculelor recombinate în celula gazdă.
• CM Determinarea succesiunii nucleotidelor în genă este necesară pentru:

• [x] a cunoaşte funcţia genei şi reglarea activităţii ei;
• [x] sinteza primerilor pentru PCR;
• [x] elaborarea metodelor pentru depistarea mutaţiilor;
• [x] elaborarea metodelor terapiei genice;
• studierea histologică a celulelor modificate.
• CM În calitatea de vector pentru clonarea ADN se utilizează:
• [x] plasmide;
• [x] cosmide;
• [x] fagi;
• [x] ADN viral;
• [x] bacterii.
• CM Etapele clonării in vivo sunt:

• [x] obţinerea fragmentului de interes pentru clonare;
• [x] selecţia vectorului de clonare şi digestia cu restrictaze;
• [x] obţinerea ADN recombinat;
• hibridizarea specifică a ADN genomic cu ADN - primeri;
• [x] transferul ADN recombinat în celula gazdă.
• CM ADNc:
• [x] se formează prin reverstranscripţie;
• [x] conţine numai regiuni codificatoare ale genei;
• este o copie exactă a genei la eucariote;
• [x] este o copie a ARN mesager;
• [x] este utilizat pentru identificarea genelor.
• CM Hibridizarea in situ a acizilor nucleici:

• [x] se efectuează pe preparate histologice sau cromozomiale;
• nu se utilizează pe preparate arhivate;
• [x] este determinată de specificitatea sondei ADN pentru un anumit cromozom;
• [x] permite identificarea nivelului de exprese a genei în ţesut;
• [x] determină ARNm într-o celulă particulară.
• CM Etapele de extragere a ADN sunt:

• [x] lizarea celulelor cu detergenţi;
• [x] hidroliza proteinelor;
• [x] precipitarea în alcool de 70% şi păstrarea la -20C ;
• [x] purificarea cu cloroform şi fenol;
• separarea membranelor celulare prin centrifugare.
• CM Restrictaza:
• [x] este o enzimă bacteriană;
• [x] recunoaşte o succesiune specifică de nucleotide;
• participă la ligarea secvenţelor de ADN;
• [x] are rol de protecţie;
• hidrolizează ADN celular propriu.
• CM Amplificarea ADN reprezintă:

• determinarea succesiunii nucleotidelor în genă;
• [x] copierea repetată a ADN prin replicare;
• digestia ADN;
• [x] mărirea numărului de copii cu ajutorul enzimelor;
• obţinerea ADN monocatenar.
• CM Indicaţi etapele izolării ADN:

• fragmentarea ADN genomic;
• [x] lizarea celulelor;
• [x] separarea nucleelor;
• hidroliza lipidelor;
• [x] deproteinizarea cu solvenţi organici.
• CM Enzimele de restricţie:
• [x] hidrolizează ADN în fragmente;
• realizează reparaţia ADN;
• pot forma fragmente cu capete adezive;
• [x] recunosc situsurile de restricţie din ARN;
• se utilizează de geneticieni în calitate de "foarfece".
• CM Determinaţi etapele PCR:

• sinteza primerilor;
• [x] unirea complementară a primerilor;
• [x] denaturarea ADN nou sintetizat;
• [x] sinteza enzimatică a ADN;
• digestia cu restrictaze.
• CM Metodele de analiză a ADN-ului se utilizează pentru:

• [x] identificarea persoanelor;
• elaborarea metodelor terapiei tradiţionale;
• [x] diagnosticul bolilor canceroase;
• [x] elaborarea preparatelor medicamentoase;
• [x] identificarea genelor mutante sau normale.
• CM Procedeele studiului acizilor nucleici sunt:

• [x] extragerea şi purificarea ADN sau ARN;
• fragmentarea ADN cu enzime de polimerizare;
• [x] izolarea fragmentelor de interes;
• [x] clonarea fragmentelor izolate;
• [x] analiza secvenţelor de interes.
• CM Tehnicile de analiză a ADN sunt:

• [x] tehnica Southern-blot;
• secvenţierea ADN;
• [x] tehnica Northern-blot;
• [x] tehnica Western-blot;
• tehnica PCR.
• CM Etapele PCR sunt:

• digestia enzimatică a ADN-lui;
• [x] denaturarea ADN la +96C;
• [x] ligarea primerilor la +50C;
• reparaţia ADN;
• [x] extinderea primerilor la +72C.
• CM Componente necesare pentru tehnica PCR:

• [x] primeri sintetici;
• restrictaze;
• [x] ADN genomic;
• [x] patru tipuri de dezoxiribonucleozidtrifosfaţi;
• [x] enzima Taq-polimeraza.
• CM Aplicaţiile practice ale tehnicii PCR:

• obţinerea moleculelor de ARN;
• [x] identificarea persoanelor;
• identificarea proteinelor celulare specifice;
• [x] identificarea agenţilor patogeni;
• [x] detectarea mutaţiilor.
• CM Amplificarea in vitro se bazează pe:

• [x] principiul replicării semiconservative;
• [x] proprietatea de denaturare a ADN-lui;
• [x] fenomenul de hibridare;
• [x] principiul complementarităţii;
• proprietatea de reparare a ADN-lui.
• CM Avantajele tehnicii PCR:

• [x] necesită o cantitate mică de ADN;
• nu se pot produce mutaţii;
• [x] este o metodă rapidă;
• asigură amplificarea ADN-lui întregului genom;
• [x] produsele amplificării pot fi folosite în calitate de sonde moleculare.
• CM Etapele tehnicii Southern-blot:

• [x] denaturarea fragmentelor bicatenare cu o soluţie alcalină;
• [x] separarea fragmentelor de restricţie prin electoforeză;
• [x] transferul capilar al fragmentelor de ADN pe filtre de nitroceluloză;
• hibridarea cu primeri specifici;
• [x] autoradiografia.
• CM Prin tehnica Southern-blot se determină:

• prezenţa sau lipsa unor situsuri de restricţie;
• poziţia genei în genom;
• polimorfismul ADN;
• structura primară ADN;
• structura ARN.
• CM Tehnica Sanger:
• reprezintă sinteza in vitro a ADN, utilizând ca matriţă ADN-ul studiat;
• se bazează pe principiul complementarităţii;
• reacţia este blocată specific în poziţia unei baze anumite;
• ADN-ul este supus seriei de patru reacţii specifice fiecărei baze;
• se aplică sonde moleculare.
• CM Componentele tehnicii Sanger:

• ADN matriţă;
• didezoxiribonucleozidtrifosfaţi marcaţi;
• sonde marcate fluoriscent;
• ADN polimeraza;
• dezoxiribonucleozidtrifosfaţi.
• CM Importanţa tehnicii Sanger:
• determinarea paternităţii;
• determinarea structurii primare a ADN;
• determinarea purtătorilor de gene normale sau mutante;
• determinarea structurii situsurilor de restricţie;
• determinarea secvenţelor ARNm.
• CM Este specific pentru tehnica Northern-blot:

• fenomenul de hibridare cu sonde marcate;
• transferul ARN pe filtre de nailon;
• digestia enzimatică a ADN;
• electroforeza în condiţii de denaturare;
• permite identificarea transcriptelor genelor analizate.
• CM Tehnica Western-blot:
• permite identificarea expresiei genei;
• constă în identificarea proteinei specifice;
• proteinele sunt transferate pe filtre de nailon;
• proteinele sunt tratate cu anticorpi marcaţi radioactiv;
• permite identificarea ARN-ului celular;
• CM Situsul de restricţie:
• [x] reprezintă un marker genetic;
• [x] determină polimorfismul fragmentelor de restricţie;
• [x] ocupă o poziţie particulară în genom;
• se întâlneşte numai la eucariote;
• nu este recunoscut de endonucleaze de restricţie.

Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

Introducere în Biologia moleculară

• CS Alegeţi afirmaţia ce NU se referă la caracteristica autoreglării sistemului biologic:

• CS Sistemele biologice se caracterizează, cu excepţia:

• CS Apreciaţi care dintre afirmaţii NU corespunde virusurilor:

• CS Care dintre afirmaţii NU corespunde caracteristicii macromoleculelor?

• CS Referitor la celulă, toate cele de mai jos sunt adevărate, cu excepţia:

• CS Componentele fundamentale ale celulei:

• CS Se divid autonom organitele:

• CS Într-o celulă pot exista numai într-un exemplar:

• CS NU este organit comun citoplasmatic:

• CS Alegeţi răspunsul corect caracteristic procariotelor:

• CS Pentru procariote NU este caracteristic:

• CS Procariotele se deosebesc de eucariote prin:

• CS Care dintre structurile următoare se conţin în celulele procariote?

• CS Care dintre structurile următoare se întâlnesc la toate bacteriile?

• CS Celule cu nucleu şi toate organitele sunt:

• CS Eucariotele se caracterizează prin:

• CS Mediul semilichid al celulei este reprezentat de:

• CS Se prezintă ca sistem coloidal:

• CS Organite amembranare sunt:

• CS Care organite NU au membrane?

• CS Reticulul endoplasmatic reprezintă:

• CS Indicaţi caracteristica corectă a reticulului endoplasmatic:

• CS Reticulul endoplasmatic are funcţie de:

• CS Reticulul endoplasmatic are o structură:

• CS Reticulul endoplasmatic participă la:

• CS Din două subunităţi în celulă este format:

• CS Ribozomul constă din:

• CS Pentru mitocondrii este caracteristic:

• CS Mitocondriile se înmulţesc prin:

• CS Care este caracteristica falsă pentru mitocondrii?

• CS Este prevăzută cu pori membrana:

• CS Porii membranelor nucleare fac legătura nucleului cu:

• CS Nucleolul este format din:

• CS La care dintre organisme ARN-ul reprezintă materialul ereditar?

• CS Organitul specific celulei epiteliale:

• CS Organitul specific fibrelor musculare:

• CS Incluziuni citoplasmatice sunt:

• CM Sinteza proteinelor are loc:

• CM Baza activităţii vitale a biosistemelor este asigurată de următoarele nivele de organizare:

• CM Criteriile de bază ce caracterizează biosistemele sunt:

• CM Celula reprezintă baza:

• CM Autoregenerarea reprezintă substituţia:

• CM Biologia moleculară studiază:

• CM Importanţa Biologiei moleculare în instruirea medicului:

• CM Celula este unitatea:

• CS Legătura principală ce asigură formarea polimerilor este:

• CS Funcţia biologică de bază a hidraţilor de carbon este:

• CS Funcţia biologică de bază a lipidelor este:

• CS NU este o caracteristică a structurii proteinelor:

• CS NU este o proprietate a proteinelor:

• CS Formarea lanţului polipeptidic este determinată de:

• CS Baze azotate purinice sunt:

• CS Baze azotate pirimidinice sunt:

• CS Sunt baze complementare:

• CS Legătura fosfodiesterică se realizează între:

• CS În molecula de ADN legăturile de hidrogen asigură unirea:

• CS Proprietatea caracteristică numai moleculelor de ADN este:

• CS Structura secundară a ADN-ului este determinată de:

• CS Care proprietate a ADN-ului asigură transmiterea materialului genetic de la o celulă la alta?

• CS Palindromii în molecula bicatenară de ADN sunt reprezentaţi de:

• CS NU este o proprietate a moleculelor de ARN: