PREFAŢĂ

Lucrarea cu titlul de mai sus se înscrie ca o

contribuţie originală la elucidarea celor mai
semnificative variabile psihologice implicate în procesul
instructiv-educativ din şcoala noastră.
Apreciem în mod special viziunea autoarei în
selecţia temelor abordate, considerate ca fiind
definitorii în actul învăţării: procesele cognitive,
motivaţia, afectivitatea, creativitatea.
Dacă temele menţionate mai sus se întâlnesc în
majoritatea lucrărilor de psihologie, conţinutul acestora
şi îndeosebi implicaţiile lor în procesul învăţării se
remarcă prin originalitatea tratării lor, prin relevarea
celor mai profunde relaţii dintre activitatea de predare a
profesorului şi cea de învăţare a elevilor.
Vom argumenta această afirmaţie subliniind
câteva aspecte semnificative care se desprind din
lucrare.
Procesele cognitive implicate în învăţare,
memoria, imaginaţia şi limbajul, pe de o parte,
motivaţia şi afectivitatea, pe de altă parte, evidenţiază
mecanismele intelectuale şi mobilurile interne care
declanşează şi stimulează activitatea de învăţare.
Apreciem viziunea care se desprinde din acest capitol,
cea a interdependenţei dintre procesele intelectuale şi
suportul lor motivaţional.
Un capitol special este dedicat proceselor
afective. Bogăţia de informaţii pe care autoarea ni le
prezintă, însoţite de sugestii aplicative, evidenţiază

5
faptul că autoarea este conştientă de finalitatea lucrării
sale. După o incursiune istorică în abordarea acestei
componente, un spaţiu adecvat este acordat „teoriei
bio-psiho-sociale şi culturale a emoţiilor şi afectivităţii”,
cu toate implicaţiile ei asupra învăţării. Analiza
componentelor pe care le include această teorie
conferă lucrării un temei teoretic autentic. Continuând
detalierea acestei componente un spaţiu adecvat este
rezervat proceselor afective superioare, sentimentele şi
pasiunile.
Un rol specific în cadrul proceselor afective îl are
inteligenţa emoţională, componentă mai puţin tratată în
lucrările similare apărute până în prezent.
Meritul autoarei este de a realiza în literatura
noastră o abordare mai detaliată a acestei variabile, ca
o componentă distinctă în procesul învăţării, cu multiple
consecinţe asupra randamentului învăţării. Testul
inserat în lucrare oferă studenţilor posibilitatea aplicării
lui în cadrul practicii pedagogice.
Problematicii creativităţii îi este rezervat un
capitol distinct, demers întemeiat pe afirmaţia potrivit
căreia această variabilă este considerată ca fiind „una
dintre cele mai fascinate fenomene umane”.
Structura acestui capitol evidenţiază capacitatea
autoarei de a sistematiza bogăţia de informaţii
acumulate până în prezent în jurul unor aspecte
definitorii ale acestui fenomen. Simpla enumerare a
acestora este cât se poate de concludentă: structura
creativităţii, factorii creativităţii, nivelurile acesteia,
educarea creativităţii, învăţarea creativă, creativitatea
individuală şi de grup. Selectarea şi sistematizarea celor
mai recente contribuţii în domeniu, consemnate în
literatura de specialitate, constituie un atribut demn de
subliniat al acestei lucrări. Chestionarul de atitudini
creative introdus în finalul capitolului conferă lucrării un
caracter practic-aplicativ, aspect agreat de către
beneficiarii lucrării.

6
 Prin structura şi conţinutul lucrării autoarea se
înscrie în galeria specialiştilor preocupaţi de
perfecţionarea învăţământului românesc în condiţiile
multiplelor frământări cu care se confruntă în această
perioadă.
Multiplicarea şi difuzarea acestui curs va fi de un
real folos tuturor studenţilor care se pregătesc pentru
cariera didactică.

Prof.univ.dr. Ioan NICOLA,

Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureş