IMPORTANȚA CREATIVITĂȚII ȘI ATENȚIEI ÎN ACTUL EDUCAȚIONAL

Atenția și creativitatea au ajuns ambele în prim-planul interesului educațional, dar este

nevoie de o mai bună înțelegere a relației lor și a implicațiilor pentru educație. Scopul este să
înțelegem descoperirile din literatura de specialitate și să luăm în considerare implicațiile
pentru practica și cercetarea educațională, cu referire la modul în care atenția poate sprijini
creativitatea elevilor. Această revizuire tematică și analiză calitativă a literaturii existente
identifică patru teme care vorbesc despre legătura dintre atenție și creativitate. Există dovezi
solide care arată o relație generală benefică și de susținere, în sensul că practicarea atenției
poate sprijini creativitatea, dar mulți factori afectează acest lucru și există o serie de
considerații pentru practică.
Cercetările existente asupra creativității au examinat diferitele sale relații, conexiuni
sau variabile, cum ar fi abilitățile ce țin de personalitate, corelațiile neuro-științifice sau
cognitive ale creativității, cunoștințele disciplinare, imaginația, gândirea corporală sau
modurile în care creativitatea apare în mediile de design din lumea reală, printre altele. Un
domeniu relativ recent și în creștere a literaturii implică relația dintre atenție și creativitate.
Aceste două domenii au fost din ce în ce mai discutate în mediile educaționale, dar există
puține îndrumări bazate pe cercetare care să ajute la luarea în considerare a interrelației lor
pentru predare și învățare. Aici, explorăm relația și căutăm, de asemenea, să explorăm
aplicațiile practice și implicațiile pentru contextele educaționale.
Atenția este definită ca o stare de „conștientizare fără judecăți, moment la moment”
(Kabat-Zinn, 1990, p.2) și a fost studiată în diverse discipline, cum ar fi psihologia, fiziologia,
asistența medicală, neuroștiința, artele și alții. Majoritatea cercetărilor privind atenția au
examinat potențialul său de a regla stresul și de a îmbunătăți funcționarea cognitivă,
emoțională și interpersonală. Creativitatea este adesea definită ca abilitatea de a dezvolta idei,
artefacte sau soluții noi și eficiente. În timp ce această așa-numită „definiție standard”
reprezintă multe definiții de cercetare existente, ea nu întruchipează diversitatea și divergența
modurilor în care creativitatea a fost definită într-o serie de practici, discipline și tradiții.
Creativitatea este un domeniu complex de cercetare și practică, totuși perspectivele
neoliberale au condus adesea discursul educațional asupra creativității, subliniind impulsul
instrumentist și societal către inovare. Dar, poate mai important, creativitatea este un mod de a
fi în lume cu valoare substanțială pentru bunăstarea și exprimarea centrate pe om.
Atât atenția, cât și creativitatea sunt domenii complexe care au fost promovate în mod
independent în practicile educaționale. Cu toate acestea, este nevoie de o sinteză a rezultatelor
cercetărilor existente în înțelegerea relației atenție-creativitate și a modului în care aceasta
contează în mediile de învățare. Există un motiv teoretic pentru a observa o relație importantă
între ele: acestea sunt idei cu conexiuni unice cu emoții, atenție, stres, bunăstare și
conștientizare a sinelui și a lumii. Având în vedere importanța pe care ambele domenii o au
pentru gândire și învățare, precum și prezența lor crescândă în contexte educaționale, este
important să înțelegem cercetările privind relația lor.
În timp ce atenția și creativitatea apar în mod individual în discursurile educaționale,
ele sunt rareori legate și există puține cercetări care să-i ghideze pe profesori în identificarea
concluziilor cercetării pentru complexitatea setărilor de învățare. Foarte puține cercetări
existente privind intersecția acestor subiecte sunt de fapt încorporate în sălile de clasă – așa că
ne propunem să distilam aspecte semnificative ale relației și să împărtășim implicațiile pentru
profesori și cursanți.
Într-o lume plină de distragere a atenției, stres și, adesea, de suferință – toate acestea
pot afecta creativitatea și bunăstarea – conștientizarea devine o considerație valoroasă pentru
sprijinirea elevilor în practica educațională. În special în lumina recentei pandemii de
COVID-19, mulți profesori și elevi se confruntă cu un sentiment de incertitudine, disconfort
sau chiar traumă.
În mod logic, aceste efecte sugerează că atenția susține abilitățile asociate cu
creativitatea, iar rezultatele cercetărilor sugerează că nivelurile ridicate de atenție auto-
raportate se corelează cu practicile creative.
Capacitatea antrenamentului de a reduce frica de judecată este favorabilă creativității;
la fel ca și capacitatea sa de a îmbunătăți memoria de lucru. Astfel, ontologic, atenția are
efectul potențial de a îmbunătăți sau de a spori creativitatea prin construirea de abilități sau
moduri de a fi care susțin creativitatea. Natura ontologică a relației arată potențial pentru
mediile educaționale în care dezvoltarea creativității este o provocare. Anxietatea, teama de
risc sau eșec și conștiința de sine cu privire la propria gândire sunt adesea dăunătoare
creativității în clasă, ceea ce deschide posibilitatea ca atenția sporită să ofere practici care
ameliorează barierele în calea creativității elevului.
Toate acestea le lasă loc practicienilor din domeniul educației să lucreze, în sensul că
atenția pare să susțină creativitatea – dar și un teren necunoscut de cercetat, în care relația
poate fi nuanțată de diferiți factori contextuali.
În timp ce creativitatea și atenția pot funcționa sinergic, relația este complexă.
Cercetătorii și practicienii din contexte educaționale au nevoie de o mai bună înțelegere a
literaturii în curs de dezvoltare, dar în creștere, pentru a înțelege implicațiile pentru viitorul
cercetării și practicii.