UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

DISCIPLINA:

COMUNICARE SI NEGOCIERE IN AFACERI

TITLUL REFERATULUI:

NEGOCIERE DE PRIVATIZARE “APACA”

Profesor universitar doctor: Masterand:

MADALINA TOMESCU HARITONOV (ȘTIRBU) ANA

STUDII UNIVERSITARE DE MASTER

Cuprinsul lucrarii:

1. INTRODUCERE

2. PROCESUL DE PRIVATIZARE. CONSIDERENTE TEORETICE

3. SITUATIA POST-PRIVATIZARE

4. CONCLUZII
 1. INTRODUCERE

Apaca este o platformă industrială din București, România. Este amplasată pe

terenul fostei fabrici de textile Apaca, care înainte de 1989 avea 18.000 de
angajați. Din 1992, anul privatizării, toate unitățile de producție au fost rând pe
rând vândute și preschimbate în alte afaceri. Întreprinderea a fost de altfel printre
primele privatizate din România, lucru facilitat și de faptul că era deja organizată
pe secții - zece la număr.

Fabrica a luat fiinta in anul 1948, fiind aprovizionata cu peste 1000 de vagoane de
materii prime pentru fabricarea de costume barbatesti, avand cel mai mare succes in
anii '60, '70 si '80, cand 25.000 de oameni lucrau in cadrul fabricii, exporturile
depasind un milion de costume.

APACA a fost privatizata în 1992, insa multe secții s-au transformat în alte afaceri,
iar în present, doar 300 de angajați mai lucreaza strict pentru producția de costume
barbatești. De la 2000 de costume zilnic in urma cu 20 de ani, acum se mai produc
aproximativ 300.

Astfel, un colos industrial cu peste 20 mii de angajati în anii 90 a ajuns sa fie

cumparată pe o suma foarte mica.

2. PROCESUL DE PRIVATIZARE. CONSIDERENTE TEORETICE

Privatizarea poate fi definita ca fiind un process de transformare a intreprinderilor

comerciale si industriale, a institutiilor din sectorul de stat cu cel privat, in scopul
rentabilizarii sau cresterii rentabilitatii economico- sociale.
 Privartizarea constă în transferul activelor care sunt în proprietatea statului
sau a societăților comerciale cu capital majoritar de stat către investitori privați.

Există cinci modalitati principale prin care se poate derula procesul de

privatizare:

 Privatizare prin emiterea de acțiuni: aceasta implică vânzarea de acțiuni

pe bursa de valori.
 Privatizare prin vânzarea activelor: aceasta implică vânzarea activelor
unei companii de stat unor investitori strategici, de obicei prin licitație sau
prin modelul Treuhand.
 Privatizare prin cupoane: aceasta implică distribuirea de cupoane, care
reprezintă dreptul la o parte a unei corporații, către toți cetățenii, de obicei
gratuit sau la un preț foarte scăzut.
 Privatizare de jos în sus: Înființarea de noi întreprinderi private în foste țări
socialiste.
 Privatizarea către angajați sau management (MEBO): Distribuirea de
acțiuni în mod gratuit sau la un preț foarte scăzut către lucrători sau
managementului organizației.

Studiile arată că piața libera poate functiona mai eficient decât cea
centralizata datorită concurenței. De-a lungul timpului, acest lucru tinde să
conducă la prețuri mai mici, calitate îmbunătățită, o varietate mai mare de
bunuri și servicii, mai puțină corupție, mai puțină birocrație și livrare mai rapidă.

Privatizarea de tip MEBO (cumpărarea firmei de catre angajati și manageri) a dat

startul unui adevărat test de aptitudini antreprenoriale pentru noii actionari. Pâna la
privatizare, comenzile erau asigurate de stat si trimise mai departe către divizii, dar din
1992 fiecare nou proprietar a inceput sa lucreze pe cont propriu. A fost cu atât mai dificil
cu cât putini dintre angajatii APACA avuseseră inainte contact cu clientii străini ai
fabricii.
 MEBO este prescurtarea din limba englez pentru Management Employee Buyouts, o
metoda de privatizare care presupune trecerea mijloacelor de producție ale unitații
economice care se dorește a fi privatizata, din proprietatea statului în proprietatea
muncitorilor, angajaților sau salariaților. Odată transformată in societate pe acțiuni, statul
le oferă muncitorilor dreptul de întaietate pentru cumpărarea acțiunilor, implicit a
societății. Prețul acțiunilor este stabilit de stat si nu reflectă valoarea reală, fiind adesea un
preț simbolic, uneori acțiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe baza
de cupon de proprietate. În schimb, statul restricționează transferabilitatea titlurilor și
impune condiții pentru menținerea obiectului principal de activitate, limitarea prețului
activelor vândute pe o perioada de câțiva ani, pune limite la restructurarea personalului,
etc.

Metoda MEBO a fost modalitatea dominantă prin care au fost privatizate

întreprinderile de stat, în timpul primilor ani de tranziție ai României postdecembriste.
Accesul la privatizarile de tip MEBO era rezervat exclusiv persoanelor din interior,
excluzând posibilitatea intrarii în societate a altor persoane fizice sau juridice sau
a capitalului străin. Actiunile ramase neprivatizate au fost vândute succesiv de
catre stat, în diferite etape ale procesului de privatizare in masa.

Un studiu al Centrului Roman de Politici Economice din 1999, arata că in

perioada 1993-1996, 28% din privatizarile din România au fost facute prin metoda
MEBO (837 din totalul de 2.905). Acelasi studiu arata ca in perioada 1994 - 1997,
profitabilitatea societatilor astfel privatizate a scazut de la 7,3% la 2,2%, in timp
ce gradul de îndatorare a crescut de la 29,3% la 48,5%.

3. SITUATIA POST-PRIVATIZARE

În aprilie 2011, pe platforma Apaca își desfășurau activitatea 193 de firme, 24

de persoane fizice autorizate și peste 6.000 de angajați.

Cu timpul, s-au venit pe platforma alte afaceri, fara nicio legatura cu APACA de
altadata sau cu hainele in general. Platforma nu are insa un administrator, asadar nu exista
o evidenta a firmelor care isi desfasoara activitatea pe cele noua hectare. Interesul pietei
imobiliare a fost normal sa apara, insa APACA e greu de “cucerit”.
Clădirile Apaca găzduiesc nume cunoscute din publicitate (Euromedia și Betacons,
respectiv Arbomedia), companii din construcții (cum ar fi francezii de la Colas),
transporturi, comerț cu orice (de la autoturisme la detectoare de metale), consultanță în
cele mai variate domenii, dar și patru sucursale ale unor bănci, sediul central al unei firme
de leasing, fast fooduri, cafenele, policlinici, săli de fitness, jocuri electronice
În total, 25.600 de metri pătrați de clădiri de birouri și circa 1.400 de metri pătrați de
depozite, ce au fost botezate Cotroceni Business Center.

4. CONCLUZII
In Romania, privatizarea a debutat cu vocatia ei sociala. A existat MEBO prin
care muncitorii si conducerea firmelor de stat cu bani si certificate de proprietate si-au
cumparat fabrica. In cele din urma, timpul a demonstrat ca actiunile companiilor
privatizate prin MEBO au fost concentrate in mainile catorva actionari.
Cele mai multe companii care au inceput privatizarea prin MEBO au sfarsit prin a fi
conduse de catre o mana de actionari, de obicei, directorii companiilor, sau eventual de
catre un investitor din afara companiei.

In contextul celor de mai sus, se poate afirma, fara riscul de a gresi, ca privatizarea
nu si-a atins scopurile declarate, respectiv eficientizarea activitatii intreprinderilor de stat,
cu toate consecintele care decurg din aceasta: mentinerea profilului intreprinderii si a
locurilor de munca, conditii mai bune pentru salariati, impozite si taxe platite la bugetul
de stat, toate acestea contribuind astfel la cresterea intregii economii. In schimb, locatiile
in care isi desfasurau activitatea fostele intreprinderi socialiste serevesc in prezent ca
puncte de lucru pentru companii din diferite domenii, fara a avea vreo legatura cu profilul
productiv si comercial al structurii privatizate.
Intr-un sens ironic, am asistat la o adaptare empirica la noile realitati economice, fara
insa ca administrarea acestora sa poata realiza criteriile de performanta urmarite prin
privatizare, ceea ce ne poate face sa concluzionam ca, in cele mai multe dintre cazuri,
privatizarea a reprezentat un esec.