Aspect unic printre mamifere, carnivorele au 4 dinți carnasieri.

Măselele carnasiere sunt prezente la

carnivorele prădătoare, dar mai puțin dezvoltate printre speciile omnivore şi erbivore.

Hrănire
Majoritatea carnivorelor se hrănesc cu pradă animală proaspăt ucisă, variind ca dimensiuni de la
insecte, alte nevertebrate şi vertebrate mici, până la animale mari ca bivolii şi renii. Carnivorele
sunt în general adaptabile din punct de vedere al hranei, limitându-se rareori la un singur tip.
Unele – precum urșii, bursucii și vulpile – se hrănesc cu o dietă mixtă alcătuită din carne și
plante, în timp ce câteva, dintre care se detașează panda uriaș, sunt aproape complet erbivore.

Maxilare şi dinți
Majoritatea carnivorelor au dinți ascuțiți şi maxilare puternice, pentru uciderea şi dezmembrarea
prăzii. Mușchii temporali, eficienți mai ales când maxilarele sunt deschise, sunt folosiți pentru a
străpunge cu putere cu ajutorul caninilor ascuțiți.

Carnasierii sunt măsele ascuțite din maxilarul superior şi inferiori care se potrivesc perfect unele
în altele. În combinație cu mușchii maseteri, care pot fi folosiți când maxilarele sunt aproape
complet închise, aceștia alcătuiesc un instrument de tăiere puternic, pentru sfâșierea cărnii.

După felul de hrănire, pisica este un animal carnivor, dar se poate hrăni şi cu alte alimente. Pe fiecare
maxilar are câte 6 incisivi mici, tăioşi, cu care desface carnea de pe oase. Urmează câte 2 canini mari,
încovoiaţi şi ascuţiţi, cu care sfâşie prada. Măselele sunt repartizate astfel: 8 pe maxilarul de sus, 6 pe cel
de jos. Fiecare măsea are câte 3 colţuri ascuţite. 4 măsele sunt mai mari, mai late şi se numesc
carnasiere. Ele au margini tăioase şi servesc la sfărâmarea oaselor.

Mamiferele carnivore se caracterizează prin carnasiere și canini lungi și ascuțiți.

La mamifere, dentitia, lungimea si structura sistemului digestiv sunt strans legate cu

nutritia carnivora, erbivora sau omnivora. Cavitatea bucala atinge cel mai inalt grad de
organizare. Aceasta se distinge prin prezenta obrajilor, buzelor si dintilor infipti in alveolele
dentare din maxila si mandibula.

Limba, organ musculos, mobil, cu forme variate, intervine in prehensiune, masticatie,

deglutitie si perceperea stimulilor gustativi.

Glandele salivare sunt bine dezvoltate la rumegatoare si la edentate (mamifere fara dinti),
dar lipsesc la cetacee. La nivelul cavitatii bucale se realizeaza prehensiunea alimentelor, suptul,
masticatia, formarea bolurilor alimentare si inceputul unor procese de digestie chimica, cu
ajutorul enzimelor salivare.
 Dintii mamiferelor sunt diferentiati in incisivi, canini, premolari si molari. La unele
mamifere exista doua dentitii succesive: dentitia de lapte, care este inlocuita cu dentitia
definitiva. La unele cetacee si edentate, dentitia regreseaza, iar la balena dispare.

La nivelul faringelui are loc incrucisarea caii digestive cu cea respiratorie; numai la
cetacee si cabaline se intalneste completa separare a celor doua cai. Intre faringe si stomac se
interpune esofagul. Stomacul, partea cea mai voluminoasa a sistemului digestiv, are dimensiuni
si forme foarte variate, in stransa legatura cu natura hranei.

La cal, magar, zebra, rinocer etc. exista un stomac simplu (unicameral), iar la camila,
vaca, oaie, stomacul este compus (multicameral).

Glandele tubuloase din mucoasa gastrica sunt mai diferentiate decat la amfibieni, reptile
si pasari; ele secreta sucul gastric, bogat in mucus, pepsinogen (cu rol in digestia proteinelor) si
HCl.

Indiferent de tipul de stomac, acesta comunica cu esofagul prin orificiul cardia si cu

intestinul subtire prin orificiul pilor.

Intestinul subtire are lungimi diferite: este scurt la carnivore (6-7 m la leu), mai lung la
omnivore (20 m la porc) si foarte lung la erbivore (50 m la bou).

Intestinul gros este alcatuit din cecum, colon si rect. Cecumul lipseste la lilieci, urs si
unele rozatoare; la erbivore este foarte lung (1-2 m), iar la maimute si om este redus.
Deschiderea intestinului subtire in cel gros este marcata de valvula ileo-cecala. Colonul se
continua cu rectul care, prin anus, se deschide la exterior. Monotremele au cloaca.

La unele mamifere vezica biliara lipseste – unele rozatoare, cetacee, cervide si antilope.

La carnivore, prehensiunea si masticatia se desfasoara rapid. Stomacul lor este unicameral si foarte
extensibil, depozitand cantitati mari de alimente pentru o perioada indelungata de timp. Din stomac trec
in duoden cantitati mici de continut gastric. Intestinul subtire este scurt, iar digestia se realizeaza rapid si
cu un maximum de eficienta. Intestinul gros este, de asemenea, putin dezvoltat si prezinta o importanta
functionala redusa. In el se afla o microbiota bacteriana bogata care realizeaza procese fermentative si
de putrefactie.

Aparatul digestiv este format din tubul digestiv, glande anexe.

Prin tub digestiv se intelege aparatul digestiv format dintr-o serie de organe:

-cavitatea bucala;

-faringe;

-esofag;

-stomac;

-intestinul subtire;

-intestinul gros.
Cavitatea bucala
E primul segment al tubului digestiv,care comunica posterior cu faringele. Totalitatea dintilor formeaza dentitia, care este temporara - de lapte (20 de dinti) si permanenta - 32 de dinti.

Rolul dentitiei este de a marunti si de a amesteca hrana.

Dentitia este alcatuita din:

-Incisivi- taie hrana;

-canini -sfasie hrana;

-premolari si molari (masele)- maruntesc hrana;

Pe langa rolul de organ de simt, limba contribuie la amestecarea si inghitirea alimentelor.

Faringele au forma unei palnii cu pereti musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale. La nivelul faringelui se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva.

Esofagul este un tub musculos,de 20-25 cm lungime,care comunica cu stomacul. Peretele muscular al esofagului este alcatuit din fibre musculare si este captusit cu o mucoasa.

Stomacul (digestia gastrica), partea cea mai dilatata a tubului digestiv; este situat in continuarea esofagului. Stomacul este asezat in cavitatea abdominala, in partea stanga superioara,sub diafragma. Acesta are
forma literei J si prezinta doua curburi: curbura mare si curbura mica.

La rumegatoare are 4 camere si o singura camera la restul animalelor.

Bolul alimentar, ajuns in stomac, se amesteca cu sucul gastric.

Apa+HCl+ioni+enzime

Aceste enzime sunt:

-pepsina;

-labfermentul;

-lipaza gastrica.

Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestiv.El incepe de la orificul de comunicare cu stomacul (pilor) si are doua portiuni : duodenul si intestinul liber. Aici se finalizeaza
digestia gastrica.

Printre vilozitati in grosimea mucoasei intestinului se gasesc glandele intestinale,care secreta sucul intestinal. Digestia chimica a proteinelor,glucidelor si lipidelor e finalizata cu ajutorul enzimelor : glicolitice,
proteolitice si lipolitice, prezente in acesta.

Intestinul gros are aproximativ 1,70 m lungime si este alcatuit din cecum, colon si rect.

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:

- Glandele salivare;
- Ficatul;
- Pancreasul;

Glandele salivare sunt glande diseminate sau grupate, cu secretie exocrina, secreta saliva care are rol in digestia bucala.
Ficatul este cea mai voluminoasa glanda digestiva, de culoare rosie-inchisa. Acesta cantareste, in general, intre 1,5 si 2 kg. Depoziteaza numeroase vitamine, precum vitamina A, vitamina B12 si o serie de microelemente esentiale.
Produsul de secretie numit bila (fierea) este stocat temporar intr-un rezervor numit vezica biliara. Bila nu contine fermenti, dar are rol important in digestia substantelor nutritive.

Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie exocrina (sucul pancreatic care contine tripsina, lipaza si amilaza cu rol in descompunerea substantelor nutritive din furaje) si endocrina (secreta hormonul numit insulina).